Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Ședința publică din data de 06.03.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scripcariu Gabriela
JUDECĂTOR 2: Dumitrescu Daniela
GREFIER: - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
DECIZIA PENALĂ NR. 14
La ordine judecarea apelurilor penale având ca obiect Legea 678/2001 formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul () și de părțile civile, G, și, împotriva sentinței penale nr. 437/26.06.2007 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publica, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința nepublică din data de 28.02.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 06.03.2008, când:
CURTEA DE APEL:
Deliberând asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 437 din 26 iunie 2007, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
În temeiul disp. art. 11 pct. 2, lit. a raportat al art. 10 lit. a Cod procedură penală achită pe inculpatul (fost ), fiul lui și, născut la data de 20.02.1963 în com., jud. I, cu domiciliul în oraș Podul, pentru săvârșirea infracțiunilor:
- trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 12 din Legea nr. 678/2001) și
- trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 678/2001),
II. Condamnă pe inculpatul (fost ), fiul lui și, născut la data de 20.02.1963 în com., jud. I, cu domiciliul în orașul Podul,-, jud. I, CNP 1.630.220.226.358, căsătorit, trei copii minori, studii 8 clase, fără ocupație fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
a) conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 al. 1 din nr.OUG 195/2002, modificată și republicată, (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 78 al. 1 din nr.OUG 195/2002), la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
b) părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori daca accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prev. și ped de art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și republicată, (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 81 al. 1 din nr.OUG 195/2002), la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
c) ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 3, teza I-a și al 5 Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 79 al. 1 din G 195/2002 în infracțiunea prev. și ped de art. 87 al. 1 din OUG195/2002, modificat și republicat, și din infracțiunile prev. și ped. de art. 178 alin. 2. 3 și 5 Cod penal și art. 87 al. 1 din OUG195/2002, modificat și republicat, într-o singură infracțiune prev. de art. 178 alin. 3, teza I-a și al 5 Cod penal la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 (doi) ani închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 14 (paisprezece) ani.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza disp. art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa de executat perioada reținerii și arestării preventive, respectiv de la 23.11.2004 la 14.11.2005.
În baza dispozițiilor art. 350 al. 1 Cod procedură penală menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 1451 Cod procedură penală dispusă față de inculpat.
III. În baza disp. art. 14 și 346 al. 1 Cod procedură penală raportat la disp. art. 998-999 Cod Civil, obligă inculpatul să plătească părților civile:
- și, domiciliați în I, B-dul. - nr. 51, tronson IV,. 1,. 5, jud. I, la fiecare, câte o sumă de:
- 25.000 lei RON, cu titlu de daune morale și
- 3.035 lei RON, cu titlu de daune materiale.
- I, cu. în Focșani,-, -.3,. 2,. 1, jud. V, sumele de:
- 7.500 lei RON, cu titlu de daune morale, și
- 2.441 lei RON, cu titlu de daune materiale.
- moștenitorilor legali ai părții civile decedate, cu ultimul domiciliu în com., jud. B, respectiv moștenitorilor:
- G, cu domiciliul în loc.,-,. 3, jud. M;
-, cu domiciliul în I,-,. 809,. C,. 3,. 12, jud. I;
-, cu domiciliul în I,-,. 4,. 8;
-, cu ultimul domiciliu în com., jud. B, în prezent decedat, moștenitori ai acestuia fiind G, și ce au domiciliile mai sus prezentate,
sumele de:
- 7.500 lei RON, cu titlu de daune morale și
- 2.441 lei RON, cu titlu de daune materiale.
În baza disp. art. 353 al.1 raportat la art. 163 Cod procedură penală dispune luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile ale inculpatului (fost ), fiul lui și, născut la data de 20.02.1963 în com., jud. I, cu domiciliul în oraș Podul,-, jud. I, CNP 1.630.220.226.358, până la concurența sumei totale de 75.952 lei RON, măsură asiguratorie ce este executorie de la momentul pronunțării prezentei sentințe și va fi dusă la îndeplinire prin executorul judecătoresc.
IV. În baza dispozițiilor art. 191 al. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 5.000 lei RON, din care 300 lei RON, reprezintă taxa de expertiză criminalistică auto ce a fost avansată - Laboratorul Interjudețean I de către Tribunalul Iași și 100 lei RON reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, restul cheltuielilor judiciare urmând a rămâne în sarcina satului în temeiul disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
În baza disp. art. 193 al. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească moștenitorilor legali ai părții civile decedate, cu ultimul domiciliu în com., jud. B, suma de 500 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, respectiv onorariu de avocat.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de către partea civilă I de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de "trafic de persoane", "trafic de minori", prev. de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, reținându-se următoarea situație de fapt:
Inculpatul este locuitor al comunei Podu, are antecedente penale, dar nu este recidivist, este o cunoscută în lumea interlopă din Până în anul 2002 inculpatul s-a ocupat cu proxenetismul pe raza municipiului I având fete în fața restaurantului "", "", "Select" din I, apoi s-a hotărât să își mute "activitatea" în Spania unde se pot obține venituri mult mai mari într-o perioadă relativ scurtă de timp. Inculpatul a intrat în relații cu alți membri marcanți ai lumii interlope ieșene, respectiv cu membri ai clanului și afiliați ai acestora (el, -, ) cu și având parte de protecția acestora a început să racoleze tinere pe care le ducea în Spania, în localitatea unde inculpatul a închiriat inițial un apartament, apoi o casă unde ținea tinerele pe care le ducea în barul "EL ". În barul respectiv erau zeci de fete din toată lumea, inculpatul avea cca 10-15 tinere care practicau prostituția în folosul său.
a) Astfel, în luna martie 2003, s-a întâlnit cu numita pe care o cunoștea de mai mult timp. Aceasta i-a spus că are o cunoștință din comuna Podu pe nume "" care se află în Spania și care o poate ajuta să lucreze într-un bar din Madrid, că se câștigă bine, va fi mulțumită, va trebui să stea cu clienții la masă, să facă consumație, nu va fi obligată să facă nimic altceva, respectiv nu va trebui să practice prostituția.
Întrucât anterior fusese plecată în, i-a spus să își schimbe pașaportul pentru a nu avea probleme în Spania, i-a dat bani în vederea schimbării actului de identitate spunându-i că banii au fost trimiși de prietenul ei, zis "".
După ce și-a făcut un nou pașaport,împreună cu, victima a plecat în Spania. În orașul Madrid acestea au fost așteptate de zis care le-a dus într-un apartament situat la cca. 45 km. de Madrid, într-o localitate numită.
În apartamentul respectiv se mai aflau patru tinere, respectiv:, și, dintre care primele trei îl cunoșteau pe inculpat de mai mulți ani, au spus că au practicat prostituția pentru el în municipiul I cu mai mulți ani în urmă, se aflau în Spania, de aproximativ 1 an.
După ce a ajuns în apartamentul respectiv, inculpatul le-a spus celorlalte fete să o învețe pe ce va trebui să facă. Astfel, aceasta a aflat că, de fapt, va trebui să practice prostituția în favoarea inculpatului. Partea vătămată s- opus, însă i s-a spus că, dacă a ajuns acolo trebuie să facă ceea ce i se spune. Fiind singură într-o țară străină, partea vătămată a fost nevoită să accepte și, în aceeași seară, a fost dusă la barul barul "EL ", bar în care se aflau cca 80 de tinere de toate naționalitățile, respectiv: braziliene, moldovence, rusoaice, românce, etc.
Părții vătămate i s-a spus că trebuie să ceară 50 de EURO pentru o J de oră și 100 EURO pentru o oră.
și practicau și ele prostituția, însă, în același timp o supragheau și pe, respectiv contabilizau numărul clienților cu care se ducea aceasta.
lucrau în intervalul orar 17,00 - 4,30, toți banii erau strânși de și îi erau dați lui. Acesta le obliga pe fete să câștige măcar 200-300 EURO pe noapte, iar dacă nu câștigau acești bani erau bătute de inculpat.
În barul "EL " se aflau mai multe tinere care practicau prostituția pentru zis "", tinere care erau racolate din, G, M și care nu au putut fi identificate până în prezent.
După aproximativ 2 luni și J, a fost trimisă în țară pentru a nu avea probleme cu viza, inculpatul i-a spus să aibă grijă cu cine vorbește și să revină în Spania.
a revenit în Spania în luna noiembrie 2003, însoțită de care a practicat și ea prostituția în folosul lui.
Din Madrid, fetele au fost luate de inculpat, au fost într-o închiriată, situată în apropierea barului "EL ". În fiecare seară, tinerele erau în bar unde practicau prostituția, iar banii ajungeau la inculpat.
a practicat prostituția în folosul inculpatului cca. 9 luni de zile, a câștigat minimum 200 EURO pe zi, astfel încât, în perioada în care a stat în Spania a câștigat cca 36.000 EURO. Din acești bani i-au fost dați numai 1000 EURO, bani pe care tânăra i-a trimis acasă, la familie, restul fiind luați de inculpat.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul trimitea banii în țară prin interpuși, pe numele concubinei sale, sau, dacă acesta era în țară, mergea în Spania cu concubina sa care trimitea banii sau trimitea toate încasările în țară pe numele inculpatului sau al concubinei sale. O altă metodă prin care erau trimiși banii în țară în afară de, era prin șoferii unor autocare care făceau curse pe ruta România-Spania.
b) În luna septembrie 2002 s-a întâlnit pe raza comunei Podu cu, zis "". Acesta i-a spus tinerei că o poate ajuta să meargă la lucru în Spania, că va lucra într-un bar și va câștiga 3000 EURO pe lună. a spus că nu dorește să practice prostituția, însă a fost asigurată atât de, cât și de că nu vor fi probleme de acest fel.
a discutat la telefon cu care se afla în Spania, iar acesta a asigurat-o că îi va găsi un loc bun de muncă în Spania.
Victima a fost de acord să plece în Spania, a fost dusă de la Aeroportul "Otopeni" unde a urcat-o în avion. Contravaloarea biletului de avion, precum și a cheltuielilor legate de eliberarea pașaportului au fost suportate de către inculpat.
Când a ajuns în Madrid, a fost preluată de către inculpatul care a dus-o la situată la 45 km de Madrid, în, lângă barul "EL ".
În respectivă se aflau, zisă, - zisă, zisă,. i-au spus lui că, de fapt va trebui să practice prostituția în folosul inculpatului.
Este de precizat faptul că, odată ajunsă în Spania, inculpatul i-a luat părții vătămate pașaportul pentru a se asigura că aceasta nu va fugi.
Neavând documente și fiind într-o țară străină, a acceptat să practice prostituția în barul "EL " în folosul inculpatului.
Aceasta trebuia să ceară 50 de EURO pentru o J de oră și 100 de EURO pentru o oră. Banii erau strânși de, apoi, dimineața toți banii erau luați de către inculpat.
În luna februarie 2004, părinții lui au depus plângeri la poliție și atunci inculpatul, care se afla în România, a sunat-o pe și i-a spus să vină urgent acasă întrucât sunt probleme.
a venit în țară, a fost căutată de inculpat care i-a spus că dacă va face "pușcărie" din cauza ei, îi vor "aranja" familia și să aibă grijă ce spune la poliție.
Știind că inculpatul este prieten cu membri ai clanului, victimei i-a fost frică pentru familia ei. În luna martie 2004 inculpatul a sunat-o din nou pe și i-a spus să meargă din nou cu el în Spania, însă acesta a refuzat.
a practicat prostituția pentru inculpatul o perioadă de 3 luni, a câștigat câte 300 EURO pe zi, a câștigat cca. 20.000 EURO din care a primit suma de 1500 EURO când a fost chemată de inculpat în România.
c) În cursul lunii mai 2003 minora - s-a întâlnit cu și i-a spus acestuia că ar vrea să meargă în străinătate, însă nu are pașaport. i-a spus că va merge la care o va ajuta să îi scoată pașaport.
Minora a obținut pașaportul prin mijloace frauduloase, respectiv printr-un fals în declarații față de care urmează a se face cercetări, apoi a fost dusă în Spania de către.
În Madrid au fost așteptați de către inculpatul care a dus-o pe minoră în apartamentul situat în, iar apoi în situată lângă barul "EL ".
Imediat, minora a fost dusă la barul "EL " unde a practicat prostituția în folosul inculpatului. Aceasta trebuia să ceară 50 de EURO pentru o J de oră și 100 de euro pentru o oră.
Minora a practicat prostituția în barul "EL " până în 7.04.2004 când a venit acasă însoțită de inculpat.
În luna mai 2004 minora s-a reîntors în Spania și, întrucât organele de poliție făcuseră o razie în "EL ", inculpatul a luat fetele și le-a dus în localitatea, la barul "", bar care aparținea aceluiași patron spaniol ca și barul "EL ".
Minora a stat în barul respectiv până în luna iulie, apoi a fugit cu un cetățean spaniol cu care urmează să se căsătorească.
- a practicat prostituția pentru inculpat o perioadă de cca 1 an de zile "a câștigat 300 euro pe zi, astfel încât în perioada cât a stat în Spania a câștigat pentru inculpat suma de cca. 75.000 euro.
În luna aprilie 2004, organele de poliție spaniole au făcut o descindere în barul "EL ", ocazie cu care le-au găsit pe, Denisia, practicând prostituția în barul respectiv și au solicitat poliției române să facă verificări în legătură cu aceste persoane, victime ale infracțiunii de "trafic de persoane".
În cursul urmării penale au fost ridicate o serie de poze în care apar tinerele traficate, împreună cu, în orașul Madrid.
În cursul urmăririi penale, imediat după ce instanța de judecată a dispus arestarea inculpatului, victimele traficului au fost contactate, le-a fost angajat același apărător care a asistat-o pe concubina inculpatului, au prezentat cereri prin care au solicitat să fie reaudiate întrucât: "la poliție d-na inspector le-a tras o palmă și le-a amenințat". Având în vedere cererile victimelor, s-a procedat la reaudiere, ocazie cu care acestea au precizat că au fost în Spania, însă nu l-au cunoscut niciodată pe inculpat, nu l-au văzut în viața lor, iar declarațiile date nu corespund adevărului întrucât au fost amenințare, toate de d-na inspector. Victimele au precizat că la parchet nu au fost influențate în nici un fel, însă au dat declarațiile respective fiind sub influența "palmei primite la poliție".
Analizând probatoriul s-a constatat de către parchet că revenirile victimelor sunt pro causa, că acestea au fost capacitate de persoane aflate în anturajul inculpatului care, prin diverse mijloace specifice crimei organizate le-au determinat să revină pentru a se reuși punerea în libertate a inculpatului.
S-a apreciat prin rechizitoriu că este indubitabil faptul că într-o perioadă relativ scurtă de timp, victimele care nu îl cunosc pe inculpat sau cele care au lucrat ca menajere și femei de serviciu în Spania au trimis inculpatului prin suma de peste 100.000 EURO, în general au fost trimise pe numele inculpatului sume cuprinse între 1500-2900 EURO, la intervale de câteva zile, sume trimise de fetele aflate în Spania.
În afară de aceste sume, prin serviciul au mai fost trimiși alți cca. 40.000 EURO de către un cetățean spaniol cu care inculpatul pretinde că dorea să facă în viitor afaceri. În conturile inculpatului, a mamei acestuia și a concubinei sale, se află suma totală de aproape 9 miliarde lei, în condițiile în care nici unul din cei trei nu au fost angajați niciodată pe teritoriul României, nu au nici o firmă care să fie înregistrată în România, nu au făcut niciodată declarații de venituri cu privire la aceste sume deosebit de mari, din declarațiile martorilor audiați sub altă identitate rezultă că inculpatul a schimbat mai multe mașini, are mai multe apartamente pe numele unor alte persoane, dispunea întotdeauna de sume mari de bani, nu a lucrat niciodată nicăieri.
Mijloacele de probă ce au stat la baza punerii în mișcare acțiuni penale și trimiterii în judecată a inculpatului pentru aceste fapte, au fost, potrivit rechizitoriului:
- declarațiile victimelor traficului de persoane;
- declarații de martori;
- verificări ale traficului la frontieră a victimelor, inculpatului și celorlalți făptuitori;
- adresele privind rulajele sumelor de bani trimise din Spania, adresele către băncile la care au fost depuse sumele, adresele de la Direcția de muncă și Administrația Financiară;
- procesele-verbale de audiere a martorilor cu o altă identitate și
- documente înaintate de organele judiciare spaniole.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a dispus audierea nemijlocită a persoanelor vătămate, care au declarat, în prezența unui avocat ales, la termenul de judecată din data de 21.03.2005, că nu se constituie părți vătămate în cauză și nici părți civile. Fiind audiate în calitate de martori, acestea au declarat că primele declarații date în faza de urmărire penală organelor de poliție și în fața procurorului, nu corespund adevărului, întrucât au fost amenințate de către polițistul anchetator că li se vor face dosar penal pentru prostituție dacă nu semnează sau nu scriu acele declarații, după care procurorul le-a întrebat doar dacă-și mențin primele declarațiile, iar după răspunsul lor afirmativ au fost transcrise de acesta.
Au adăugat că își mențin doar declarațiile date în fața procurorului, în luna ianuarie 2005, în prezența avocatului ales.
Cu privire la situația de fapt reținută prin rechizitoriu, martorele, și au recunoscut doar faptul că au fost în Spania în perioada 2003-2004, dar aici au muncit sau au fost în vizită. Au precizat că nu l-au cunoscut pe inculpat, ci doar au auzit de numele acestuia sau de poreclă.
Audiat fiind, inculpatul a negat toate acuzațiile referitoare la traficul de persoane, precizând că nu le-a văzut niciodată pe numitele și, iar pe o cunoaște din cartier și a vorbit cu aceasta o singură dată când venea cu autocarul din Spania. Inculpatul a mai adăugat că a fost în Spania din martie 2002 și până în anul aprilie 2004, unde împreună cu numitele, și au făcut curățenie generală în mai multe vile situate în diverse orașe. A câștigat împreună cu cele 3 fete, în medie, pe lună 15.000 de Euro pe care i-a investit în construcția unei case în localitatea de domiciliu.
În dovedirea susținerilor sale, inculpatul a solicitat, instanța încuviințându-i, admiterea și respectiv, administrarea probei testimoniale și a celei cu înscrisuri,
Astfel, au fost audiate martorele, și - filele 63,66 și 67 vol. II dosar instanță, care au confirmat versiunea inculpatului, declarând că au câștigat fiecare, din efectuarea activității de curățenie în vile, câte 4000-5000 de euro, pe care i-au trimis în țară, pe numele concubinei inculpatului întrucât s-au înțeles cu inculpatul să investească împreună în construirea unei case.
În cauză a fost audiat și martorul, cetățean spaniol, care a declarat că s-a împrietenit cu inculpatul în Spania și cunoștea de la acesta că se ocupa cu activități de curățenie în vile. Nu a știut niciodată unde locuiește acesta efectiv, dar după ce s-a întâlnit cu acesta și cu concubina sa de mai mult ori s-a hotărât să investească în România Astfel, a trimis în România suma de 180.000. euro, pe numele concubinei inculpatului, bani ce urmau să fie folosiți pentru înființarea unei societăți, cumpărarea și amenajare a unui imobil, cumpărarea unei mașini și a materialelor necesare.
Inculpatul a depus la dosar mai multe înscrisuri, traduse din limba spaniolă, respectiv o adresă a Ministerului d e Justiție, o adresă a Institutului Național de asigurare Socială, ambele eliberate cetățeanului spaniol, mai sus precizat, documente bancare care atestă transferarea în România de către același cetățean a unor sume de bani, copiile unor contracte olografe încheiate între și, copia unui comunicat de începere a procedurii pentru eliberarea permisului de muncă întocmit de către Departamentul Funcțional de Muncă și Probleme Sociale - Delegația Guvernamentală Madrid, copia unui plan de afaceri și prezentare descriptică de pus de inculpat la același departament anterior menționat și copiile certificatului de înregistrare și actul constitutiv al " "
Analizând întregul material probator administrat în cauză, în ambele faze procesuale, prima instanță a constatat că nu a fost dovedit, în cauză, săvârșirea de către inculpat a unor fapte ilicite de recrutare, transportare, transfer, cazare sau primire a persoanelor -minoră, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, fapte care, în cele din urmă, să întrunească elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001.
Este adevărat că din primele declarații ale numitelor, date în faza de urmărire penală, în lunile noiembrie și decembrie 2004, rezultă situația de fapt descrisă prin rechizitoriu, dar condamnarea unei persoane nu se poate întemeia, în mod determinant și exclusiv, pe declarații date în faza de urmărire penală.
Astfel, articolul 6, paragraful 3, lit. d din Convenția Europeană a Dreptului Omului prevede ca o garanție a unui proces echitabil, ca probele incriminatorii să fie administrate în prezența acuzatului, în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii - a se vedea și hotărârea nr. 146 seria A din 06.12.1988 a în cauza Barbera, și.
Totodată, trebuie precizat, că, în afara primelor declarații ale persoanelor mai sus amintite, în cauză nu există alte probe directe în dovedirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Verificările traficului la frontieră a numitelor, și ale inculpatului, adresele privind rulajele sumelor de bani trimise din Spania, adresele către băncile la care au fost depuse sumele, adresele de la Direcția de muncă și Administrația Financiară, adresa autorităților judiciare spaniole, nu sunt decât probe indirecte (circumstanțiale), care prin ele singure, sau coroborate, nu fac dovada clară, indubitabilă, a vreunei activități infracționale ale inculpatului.
Instanța constată că nu sunt credibile declarațiile martorului (acesta a împrumutat o sumă importantă de bani unei persoane cu o altă cetățenie, aflată temporar în Spania, căreia nu-i cunoștea domiciliul exact, locul de muncă și fără a solicita o garanție) și ale martorelor, și (sumele precizate a fi câștigate, respectiv 4000-5000 euro lunar de fiecare, pentru prestarea activităților de curățenie, sunt exagerat de mari în raport atât de nivelul mediu al câștigurilor din Spania cât și de munca prestată, iar explicația remiterii banilor inculpatului pentru a construi o casă, nu a fost dovedită, având în vedere că inculpatul nu a depus la dosar dovezi că ar fi construit respectiva casă, că a vândut-o, după care a împărțit banii cu susnumitele - de altfel acesta declarat instanței că și-a înstrăinat imobilul în care locuia, nu pentru a se sustrage de la sechestru, ci pentru că nu avea resurse suficiente de trai) cu privire la proveniența și scopul înmânării sumelor de bani inculpatului și concubinei acestuia, dar, în cauză, nu s-a făcut vreo dovadă că aceste sume ar proveni, în mod cert, din exploatarea sexuală a numitelor,.
Față de cele arătate, instanța a dispus, în temeiul disp. art. 11 pct. 2, lit. a raportat al art. 10 lit. a Cod procedură penală achitarea inculpatului (fost ) pentru săvârșirea infracțiunilor de "trafic de persoane", prev. și ped. de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal și "trafic de minori", prev. și ped. de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 Cod penal.
S-a precizat că încadrările juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis inculpatul în judecată au fost art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, dar față de situația de fapt descrisă, instanța a constatat că încadrarea juridică corectă este cea mai sus precizată, drept pentru care s-a dispus schimbarea încadrărilor juridice, în acest sens.
Referitor la celelalte fapte pentru care a fost trimis inculpatul în judecată, instanța de fond analizând întregul material probator administrat în cauză, a reținut ca fiind dovedită, următoarea situație de fapt:
Inculpatul (fost ), în vârstă de 42 de ani, fără ocupație, locuiește în orașul Podu,- și nu posedă permis de conducere.
În cursul dimineții de 09.11.2004, acesta s-a deplasat în mun. I pentru a se întâlni cu niște prieteni. Autoturismul marca "AUDI", proprietate personală, cu nr. de înmatriculare - a fost condus spre I de numitul, șofer angajat al inculpatului din anul 2001.
Inculpatul s-a întâlnit cu respectivii prieteni la un restaurant, unde au stat până în jurul orelor 19,00. De aici, aceștia s-au deplasat la un club unde, atât inculpatul cât și șoferul său, au consumat wisky, vin și bere.
La orele 04,00, cei doi au părăsit clubul, fiind însoțiți și de tânăra -, în vârstă de 19 ani, tânără căreia inculpatul trebuia să-i faciliteze plecarea în străinătate.
La ieșirea din I, mai exact la stația "" din, aceștia s-au oprit pentru a alimenta și pentru a mânca. Aici au stat câteva ore, au mâncat câte un sandwich, iar inculpatul a băut o bere.
Toate aceste împrejurări de fapt au rezultat din coroborarea declarațiilor inculpatului și ale martorului, precum și ale lucrătorilor de la stația, respectiv martorii și.
În jurul orelor 06,15 - 06.30 cei trei au părăsit acest local, inculpatul urcându-se la volan, tânăra - în partea dreaptă față, iar pe bancheta din spate, și au plecat spre orașul Tg. pe 583.
În aceeași dimineață, dinspre Podu spre I, se deplasa cu autoturismul marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare -, numitul. Acesta era angajat ca șofer de taxi la " PC " și conducea, în ture, împreună cu numitul, autoturismul omologat Taxi, cu nr. mai sus precizat, proprietate a numitei, și închiriat societății anterior amintite.
Dar, în dimineața zilei de 10.11.2004, victima nu a efectuat servicii publice de transport în regim de taxi, așa cum sunt definite prin Legea nr. 38/2003, mod și rep. ci s-a deplasat în interes personal spre Podu. În acest sens, victima a solicitat colegului său, să-i predea mașina mai devreme decât ora la care avea loc schimbarea de tură, respectiv ora 08,00, pentru a rezolva o problemă personală. Astfel, cei doi s-au întâlnit, potrivit declarației martorului (fila 25 dos. urm. pen.) în jurul orelor 04,45, iar victima a preluat, după verificare stării tehnice, mașina.
Din lucrările dosarului nu a rezultat ce a făcut victima până în jurul orelor 06,30, dar este cert că la această oră, se deplasa cu autoturismul marca Daewoo Cielo dinspre Podu spre mun. I, pe 583.
La acel moment, mai exact între orele 06,30-06,45, potrivit Administrației Naționale de Meteorologie - Centrul Regional M (a se vedea adresa de la fila 224 dos.) temperatura aerului era de 6,20, umezeala relativă de 86%, cerul era complet acoperit, viteza vântului de 3 m/s, aerul cețos, dar vizibilitatea până la 1 km.
În dimineața respectivă soarele a răsărit la 7h, 6m și 49 s, ora de vară (a se vedea adresa Facultății de -. "Al. ", în cadrul căreia a se află I de la fila 270 dosar).
Pe raza localității, la km 67 + 238, în fața postului de control, în jurul orelor 06,35, inculpatul, fiind la volanul autoturismului marca "AUDI", în stare de ebrietate (acesta prezenta la ora 07,20, când a avut loc prima recoltare a sângelui, o alcoolemie de 1,60 %0, iar la ora 08,20 o alcoolemie de 1,40 %0), rulând în direcția I - Podu, a efectuat o manevră de întoarcere, trecând în acest fel peste marcajul longitudinal dublu continuu.
Întrucât nu s-a asigurat, autoturismul inculpatului a fost lovit pe Ias ensului de mers Podu - I, în partea dreaptă, de către autoturismul Daewoo Cielo, condus de victima. În urma impactului, autoturismului Audi A6 i s-a imprimat o mișcare de roto-translație, oprindu-se cu roțile din spate pe acostamentul de după alveola existentă pe sensul drumului de mers Podu - I și cu axa longitudinală perpendiculară pe axul drumului. Autoturismul Daewoo Cielo s-a rotit, oprindu-se în final pe a II a sensului de mers Podu - -I, între spate și axul drumului măsurându-se 1,7 (a se vedea pozițiile inițiale și cele finale ale autoturismelor din schița atașată la raportul de expertiză criminalistică aflat la filele 258-269 dos. precum și planșele fotografice cu aspecte de la cercetarea la fața locului aflate la filele 6-8 dos. urm. pen.).
de impact probabile (potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică, modificat și completat de suplimentul de expertiză), a autoturismului Daewoo Cielo a fost de 58 km/, iar cea a autoturismului Audi A6 de 15 km/.
În urma accidentului, victima, șoferul autoturismului Daewoo Cielo, a decedat (potrivit concluziilor raportului de autopsie efectuat de serviciul de medicină legală - fila 27 dos. urm. pen. - moartea s-a datorat politraumatismului cu fracturi costale multiple, hemopneumotorax consecutiv, contuzia cordului, contuzia abdominală cu ruptura lobului dr. hepatic și hemoperitoneu și fractură luxație pubis, iar în momentul morții sângele și urina din rinichi nu conțineau alcool).
Autoturismul Audi A6 a fost lovit în partea laterală dreaptă, în zona portierelor, iar în urma impactului au rezultat următoarele victime:
- a decedat tânăra ( moartea s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, hemotorax și hemiperitoneu, ruptură pulmonară și hepatică, fracturi costale, leziuni multiple ale părților moi și politraumatism - a se vedea procesul-verbal de la fila 113 dos. urm. pen.);
- martorul a prezenta mai multe leziuni - a se vedea concluziile raportului de expertiză medico-legală cu nr. 3449/OF/15.11.2004 - ce au necesitat 50-55- de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu incapacitate totală de muncă pe această perioadă și
- inculpatul a prezentat un politraumatism contuzie hepatică, fracturi costale arc mijlociu 4 și 6, hematom regiunea geniană supurat, atelectazie lob pulmonar inf. dr. - a se vedea raportul de expertiză medico-legală privind posibilitatea asistenței medicale în regim de detenție filele 47-48 dos. 528/2008, obiect revocare măsură arestare preventivă.
Trebuie precizat faptul că victima, pentru a putea evita accidentul ar fi trebuit să se deplaseze cu o viteză de cel mult 35 Km/, iar pe sectorul de drum mai sus precizat valoarea maximă a admisă a vitezei era de 60 Km/.
Mai mult, acesta conducea autoturismul fără a purta centura de siguranță (a se vedea planșa fotografică reprezentând poziția în care a fost găsit imediat după incident, declarațiile martorilor care au ajutat la descarcerarea acestuia și concluziile medico-legale), centură care, raportat la viteza de impact, ce nu a fost deosebit de mare, ar fi putut determina reținerea acestuia pe scaun și implicit o mare probabilitate ca leziunile suferite să nu fie mortale.
Zgomotul puternic produs de ciocnirea celor două autovehicule a fost auzit de mai multe persoane care s-au apropiat pentru acorda primul ajutor.
Astfel, la circa 50 de locul impactului se afla martorul, șofer de, care, din cabina mașinii, a auzit zgomotul puternic, fără a vedea și momentul impactului, și imediat s-a îndreptat spre cele două mașini.
Pe sensul de mers I - se deplasa, în acele momente, cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare -, martorul, care, de la o distanță de 300, a observat cum, în urma coliziunii, săreau bucăți din caroseria celor două mașini. A oprit în imediata apropiere a acestora, a dat telefon la Serviciul de Ambulanță și la Poliția Rutieră.
Vizavi de postul de poliție domiciliază martorul, care, în respectiva dimineață, în jurul orelor 06,30, a ieșit din curtea casei sale și s-a îndreptat spre un magazin pentru a-și lua țigări, iar după circa 10-15 a auzit o bubuitură în spatele său. Când s-a întors a observat că, în dreptul locuinței sale, au intrat în coliziune un autoturism Audi și un Cielo de culoare galbenă. S-a apropiat de ultimul autoturism, a scos bornele de la baterie, și întrucât nu a putut deschide portiera a plecat spre domiciliul său pentru aduce o.
Martorul lucra ca agent de pază, având ca obiectiv în respectiva dimineață, o societate ce-și are sediul alături de postul de poliție. Imediat ce a auzit zgomotul produs de coliziune s-a deplasat către cele două mașini.
martori au observat că șoferul taxiului era decedat, drept pentru care s-au îndreptat spre autoturismul Audi A6. Numiții și au deschis cu o portiera față, și l-au scos pe șofer, respectiv pe inculpatul, din mașină și l-au așezat pe iarbă, lângă carosabil. Inculpatul era conștient, dar se afla, potrivit acestor martori, în stare de șoc.
Între timp, la fața locului, s-au oprit și doi lucrători de poliție, respectiv și, care se deplasau spre localitatea de domiciliu, respectiv mun. Ultimul a început să descongestioneze traficul din zonă, iar primul, s-a apropiat de ce cele două mașini avariate.
Inculpatul, văzând că se apropie un polițist, s-a ridicat și a luat-o la fugă pe câmpul din apropiere spre terasamentul de cale ferată. Imediat martorii și au plecat în urmărirea acestuia, iar după aproximativ 100 de metri l-au prins și l-au condus înapoi. Pe drum spre partea carosabilă, inculpatul i-a atras atenția martorului că este cumătrul lui.
Trebuie precizat că, înainte de a fugi, inculpatul a aruncat portofelul ce-l avea asupra sa, fapt văzut de martorul, bun ce a fost predat lucrătorului de poliție. În portofelul inculpatului au fost găsite următoarele bunuri: un card bancar pe numele, un carnet de student pe numele și un permis de conducere seria 6. - eliberat la data de 11.12.2001, pentru categoriile "B" și "C", pe numele (a se vedea procesul verbal de cercetare la fața locului - fila 2 - 4 vol. I dos. urm. pen.)
În ceea ce privește permisul de conducere, anterior menționat, s-a efectuat în faza de urmărire penală un raport de constatare tehnico-științifică, prin care s-a concluzionat că este contrafăcut (folia laminată de protecție a permisului de conducere și holograma de pe aversul acestuia sunt autentice, reversul este autentic, dar aversul este modificat cu ajutorul calculatorului, apreciindu-se că a fost realizat, probabil, prin contrafacerea unui permis autentic - filele 62-68 vol. I dos. urm. pen.).
Ca urmare a apelului telefonic dat de către martorul, la fața locului au venit un echipaj al poliției rutiere și o ambulanță. Inculpatul a fost condus la Spitalul de Urgențe I, unde a fost internat în perioada 10-21-11.2004 cu diagnosticul " (accident rutier) contuzie hepatică, fracturi costale arc mijlociu 4 și 6, hematom reg geniană stg. supurat, atelectazie lob pulmonar inf. dr." - a se vedea conținutul raportului de expertiză medico-legală privind posibilitatea asistenței medicale în regim de detenție filele 47-48 dos. 5328/2005 al Tribunalului Iași ).
Totodată, inculpatului i s-au recoltat probe biologie, iar potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie cu nr. 2307-8 din 10.11.2004 - fila 72 vol. I dos. urm. pen, acesta prezenta la ora 07,20 o alcoolemie de 1,60 g %0, iar la ora 08,20, când a fost recoltată a II- a probă, o alcoolemie de 1,40 %0.
Situația de fapt, astfel cum a fost prezentată, este dovedită de următoarele mijloace de probă:
- procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexă - filele 2 - 10 vol. I dos. urm. pen.;
- procesele-verbale de efectuare a inspecției tehnice a autoturismelor cu nr. de înmatriculare - condus de victima și respectiv, cu nr. - condus de către inculpatul - fila 11 și fila 80 vol. I dos. urm. pen.;
- procesul-verbal de cercetare a evenimentului rutier întocmit de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă I în conf. cu Legea protecției muncii nr. 90/1996 rep. și documentele și declarațiile anexate, prin care s-a concluzionat că victima efectua la ora accidentului o cursă în interes personal, fapt ce a rezultat din verificarea registrului de comenzi de la dispeceratul firmei, din declarația dispecerei de serviciu, potrivit cărora taxiul cu indicativul 08, în speță, mașina condusă de victima, nu a primit nici o comandă în respectiva dimineață, și din declarația numitului - filele 14-55 dos. urm. pen.
- adresa cu nr. - din 11.11.2004 a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei - I, potrivit căreia numitul nu figurează în evidențe cu permis de conducere, iar permisul de conducere cu seria I---S nu se află în evidențe, ultima serie atribuită fiind de I---S emisă la data de 10.11.2004 - fila 57- dos. urm. pen.;
- raportul de constatare tehnico-științifică din 19.11.2004, întocmit de către I - Serviciul Criminalistic, prin care s-a concluzionat că de conducere seria 6. I--- pe numele este contrafăcut, folia laminată de protecție a permisului de conducere și holograma de pe aversul acestuia sunt autentice, reversul este autentic, dar aversul este modificat cu ajutorul calculatorului, apreciindu-se că a fost realizat probabil prin contrafacerea unui permis autentic - filele 62-68 vol. I dos. urm. pen.
- permisul de conducere 6. I--- pe numele ce a fost găsit în portofelul aruncat de către acesta la locul accidentului - fila 69 vol. I dos. urm. pen.;
- procesul-verbal de recoltare a probelor biologice din 10.11.2004, întocmit de către Spitalul Sf. - fila 70 vol. I dos. urm. pen.;
- buletinul de analiză toxicologică alcoolemie cu nr. 2307-8 din 10.11.2004, întocmit de către IML I, prin care s-a concluzionat că la proba I, recoltată la ora 7,20 inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,60 % 0, iar la ora 08,20, când a fost recoltată a II- a probă, o alcoolemie de 1,40 % 0 - fila 72 vol. I dos. urm. pen.
- copia contractului de vânzare cumpărare a autovehiculului Audi A6 - fila 84 vol. I dos. urm. pen.;
- documentele depuse de numita la Biroul Pașapoarte din cadrul în vederea obținerii pașaportului în regim de urgență - filele 92-100;
- copiile certificatelor de deces ale victimelor și - filele 73 și 107 vol. I dos. urm. pen.;
- procesul-verbal din 12.11.2004, întocmit cu ocazia constatării de către medicul legist a cauzelor decesului victimelor și - fila 113 vol. I dos. urm. pen.;
- adresa Serviciului de Ambulanță Județean I cu nr. 2760/06.07.2005, potrivit căreia această instituție a fost apelată, în data de 10.11.2004 la orele 06,39. de la numărul de telefon 0788/-, pentru accidentul rutier de la - fila 12 vol. II instanță;
- adresa cu nr. 30D/P/04 și procesul-verbal atașat, ale - Serviciul Teritorial Iași, potrivit cărora înregistrările de imagini de la Stația -, din dimineața zilei de 10.11.2004 au fost șterse automat după 14 zile de la stocare și, astfel, nu a putut fi ridicat un CD cu aceste imagini - filele 108,109 dos. urm. pen. vol. II instanță,
- adresa cu nr. 3307/28.11.2005 a Centrului Regional M potrivit căreia în ziua de 10.11.2004, între orele 06,30,-06,45 temperatura aerului era de 6,20, umezeala relativă de 86%, cerul era complet acoperit, viteza vântului de 3 m/s, aerul cețos, dar vizibilitatea până la 1 km;
- adresa Facultății de - Universitatea "Al. " (în cadrul căreia se află I) cu nr. 389/1.03.2006, potrivit căreia, în data de 10.11.2004 soarele a răsărit la 7h 6m și 49 s, ora de vară - fila 45 urmă de dosar instanță;
- raportul de expertiză criminalistică nr. 58 din 28.03.2006, modificat și completat de suplimentul cu nr. 38 din 22.02.2007, întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I și schițele anexă (filele 257-270 și 448-460 dosar instanță), prin care s-a concluzionat că:
- la data de 10.11.2004, în jurul orelor 06,30 autoturismul marca Audi A6, cu nr. de înmatriculare - se deplasa pe DE 583 în direcția I - Podu, iar pe raza localității, în zona Km 67+238, șoferul acestui autoturism a inițiat manevra de întoarcere, trecând în acest fel peste marcajul longitudinal dublu continuu. În același timp, din sens opus, se apropia un autoturism marca Daewoo Cielo, înmatriculat cu nr. - condus de numitul. spațio-temporale au condus la intersectarea traiectoriilor celor două autoturisme pe Ias ensului de mers Podu - I, astfel încât partea frontală a autoturismului marca Daewoo (în special partea dreaptă) a impactat partea laterală dreaptă a autoturismului Audi (în zona portierelor), rezultând astfel decesul numitului, a numitei (aflată pe scaunul din dreapta față al autoturismului Audi) și accidentarea numitului (aflat pe bancheta din spate a autoturismului Audi);
- viteza de impact a autoturismului Daewoo Cielo a fost de 58 km/. Având în vedere că anterior impactului conducătorul auto nu a frânat (nu a avut timpul fizic necesar) valoarea acestei viteze este practic egală cu valoarea vitezei inițiale.
de deplasare a autoturismului Audi A6 fost de 15 km/. Poziția finală în care a rămas acest autoturism după impact conduce la concluzia certă că acesta nu era oprit în momentul impactului;
- locul impactului fost pe Ias ensului de mers Podu -
- nu s-a putut stabili dacă în momentul impactului autoturismele aveau farurile aprinse sau dacă conducătorii auto purtau centurile de siguranță (ancheta oferind însă indicii asupra acestui ultim aspect);
- numitul putea evita producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de cel mult 38 km/, însă pe sectorul de drum respectiv nu existau restricții sau alte motive de reducere a vitezei sub valoarea maxim admisă, și anume 60 Km/;
- având în vedere viteza de impact ( 58 km/), care nu a fost deosebit de mare, s-a apreciat că portul centurii de siguranță de către ar fi putut determina reținerea acestuia pe scaun, existând o mare probabilitate ca leziunile suferite să nu fie mortale;
- conducătorul autoturismului Audi putea preveni, cu siguranță, producerea accidentului, dacă nu ar fi întors autoturismul într-un loc unde această manevră îi era interzisă din punct de vedere legal, manevra fiind efectuată fără cea mai elementară asigurare.
- declarațiile martorilor:, și, din ambele faze procesuale, persoane care s-au apropiat pentru acorda primul ajutor, după ce au auzit zgomotul puternic produs de ciocnirea celor două autovehicule (conținutul acestor declarații a fost reținut de instanță în situația de fapt mai sus prezentată, drept pentru care nu le va mai relua aici);, din faza de urmărire penală - fila 146-266 vol. II ds. -, șoferul inculpatului, care a relatat în detaliu traseul inculpatului în mun. I din ziua de 09.11.2004 și faptul că, la plecarea de la stația -, în dimineața următoare, la volan s-a urcat inculpatul, iar el pe bancheta din spate unde a adormit din cauza stării de ebrietate; și, din ambele faze procesuale, lucrători la stația în noaptea de 09/10.2004, care au confirmat că inculpatul împreună cu victima și numitul au stat câteva ore în restaurant, dar care au declarat că nu a văzut cine s-a urcat la volanul mașinii în momentul plecării;, fostul prieten al victimei, care a arătat că, înainte cu o zi sau două de accident, aceasta i-a spus că va pleca în Spania, unde va munci într-un restaurant
Audiat fiind, în ambele faze procesuale, inculpatul (fost ) a avut o poziție procesuală necorespunzătoare, nerecunoscând nici una din faptele de mai sus.
Astfel, chiar din faza de urmărire penală acesta a prezentat o variantă diferită a situației de fapt,menită a-l exonera de răspunderea penală și anume:
- de la stația -, autoturismul său a fost condus de către numitul, iar el s-a urcat pe bancheta din spate;
- în dreptul postului de poliție șoferului său, i s-a făcut rău, a tras frâna de mână, mașina rotindu-se și apoi oprindu-se de-a curmezișul șoselei;
- l-a luat în brațe și l-a mutat pe bancheta din spate pe șofer, s-a urcat la volan să mute mașina la marginea carosabilului, după care dorea să cheme un taxi, dar nu a apucat întrucât mașina sa a fost lovită de o altă mașină,în urma impactului pierzându-și cunoștința și trezindu-se la spital;
- permisul de conducere găsit la fața locului nu-i aparține și nu l-a văzut niciodată;
- vina accidentului aparține șoferului mașinii Daewoo care circula cu o viteză foarte mare.
Aceeași situație de fapt a fost prezentată și în fața judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă.
În dovedirea celor susținute inculpatul a solicitat, instanța încuviințându-i, administrarea probei testimoniale (în cauză fiind audiați martorii, - și ), precum și efectuarea unei expertize criminalistice pentru a se stabili dinamica producerii accidentului, viteza autoturismelor în momentul premergător accidentului, locul impactului, dacă șoferii purtau centurile de siguranță și foloseau lumina farurilor și posibilitățile de evitare a producerii accidentului.
Astfel, martorul - a declarat în fața instanței că, în dimineața de10.11.2004, fiind șofer de taxi, prin dispecerat, a primit o comandă la Stația -. Ajuns aici, a intrat în restaurantul stației, unde inculpatul i-a spus că el a făcut comanda, pentru fata care era cu el, pentru aod uce acasă, dar trebuie să o aștepte să mănânce. A ieșit afară unde a început să negocieze cu un alt client care dorea să meargă în localitatea Podu. În timp ce vorbea cu acesta, a observat că o mașină a plecat în trombă. După puțin timp a plecat și el cu acel client spre Podu, dar în fața Postului de Poliție a văzut o mașină oprită de-a curmezișul șoselei, cu partea din față spre postul de control. A încetinit, a dat geamul jos de la mașină și, când s-a apropiat, l-a văzut pe inculpat, care căra în brațe un de statură mică, acesta aflându-se în colțul din spate dreapta a mașinii și se îndrepta spre portiera dreaptă spate care era deschisă. L-a întrebat dacă poate să-l ajute, inculpatul i-a răspuns că acelei persoane i s-a făcut rău și i-a spus să plece. După 30-40 de metri a auzit o bufnitură, s-a uitat în oglinda retrovizoare și a văzut fum, dar nu a oprit întrucât este "slab de înger", iar clientul se grăbea. Cu toate acestea, a oprit după circa 500-1000 la un post telefonic și a anunțat salvarea - a se vedea declarația de la fila 150 dos instanță.
Martorul a declarat că, în timp ce discuta cu șoferul unui taxi, a auzit un zgomot în spate, s-a uitat și i-a văzut pe inculpat și pe numitul, pe care îi cunoștea din vedere, locuind cu aceștia în același oraș, ce stăteau lângă un Audi de culoare. A observat că la volan s-a urcat, în fața dreapta o fată, iar în spate, partea dreaptă inculpatul, aceștia plecând spre direcția I - Podu.
După un minut a plecat și el cu taxiul, iar când a ajuns în dreptul postului de control a văzut mașina inculpatului oprită de-a latul drumului, cu partea din față spre postul de poliție și cu spatele aproape de axul drumului. Șoferul taxiului a oprit și l-a întrebat pe inculpat dacă vrea să fie ajutat, iar acesta l-a refuzat, spunându-i că i s-a făcut rău lui și că o să se descurce. Au plecat, și uitându-se în urmă, să vadă ce se mai întâmplă, a văzut că, în momentul în care inculpatul căra pe celălalt în brațe, și ajunsese în partea a mașinii spate, un taxi galben a intrat în mașina acestuia, ieșind fum. Nu a văzut dacă cei doi au fost loviți, și i-a spus șoferului de taxi să nu oprească că lui îi este rău, dar în dreptul stației de butelii a coborât șoferul și a sunat de la un telefon public la salvare.
Analizând aceste două declarații, instanța a constatat că sunt date pro causa, conținând aspecte ce sunt contradictorii cu varianta prezentată de către inculpat sau împrejurări ce au fost infirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel, martorul a declarat că, în momentul impactului, inculpatul se afla în afara mașinii (instanța a insistat la luarea depoziției pe acest aspect, iar martorul declarat că este foarte sigur că a așa a fost), fapt contrazis atât de inculpat cât și de martorii sosiți imediat la fața locului. Ambii martori au precizat că salvarea a fost anunțată de la un telefon public, ei oprind în mod expres pentru acest lucru, fapt infirmat de adresa Serviciului de Județean de Ambulanță în care se arată că numărul de pe care s-a sunat aparține unei rețele de telefonie mobilă, precum și de declarația martorului, care a arătat că el este cel care a sunat la salvare și la poliție.
Mai mult, ambii martori au relatat că mașina inculpatului era cu fața spre postul de control și cu spatele spre axul drumului (martorul chiar a precizat că roțile din spate erau pe linia de demarcație a sensurilor de mers), încurcând astfel circulația pe sensul de mers spre I, unde a rămas în această poziție câteva minute, dar acest fapt a fost contrazis de către martorul, ce locuiește chiar în dreptul postului de poliție, și care a ieșit din curtea sa în acele momente și care a declarat că nu a văzut vreo mașină pe carosabil în poziția descrisă de acești martori propuși de către inculpat.
Inculpatul a declarat în fața instanței că s-a urcat la volan cu intenția de a muta mașina la marginea carosabilului, după care urma să cheme un taxi. Această afirmație este contrazisă, însă, chiar de lipsa de inițiativă în aoo pri taxiul care tocmai, potrivit declarațiilor martorilor și -,trecuse pe lângă mașina inculpatului.
Audiat fiind, martorul a revenit în fața instanței asupra declarației date în fața organelor de urmărire penală, precizând că nu a citit cele scrise de către anchetator în respectivul înscris și nici până la momentul acesta nu cunoaște ce aspecte au fost consemnate, dar a auzit că nu ar corespunde adevărului. A declarat că el s-a urcat la volanul autoturismului Audi A6 de la Stația, iar pe drum i s-a făcut rău, a oprit mașina,dar nu poate preciza în ce poziție s-a oprit întrucât și-a pierdut cunoștința. Cu toate acestea, a auzit cum inculpatul ce stătea pe bancheta din spate l-a întrebat ce s-a întâmplat, el i-a răspuns că-i este rău, după care a fost scos din mașină, fiind târât de sub brațe de către inculpat și pus pe bancheta din spate, iar când acesta din urmă s-a urcat la volan și a închis portiera a auzit o bubuitură.
Și această declarație, prima instanță a apreciat-o ca fiind făcută pro causa, având în vedere explicația neveridică a revenirii asupra depoziției din faza de urmărire penală, cu toate că la sfârșitul declarației respective acesta a scris personal că a citit-o și cele consemnate corespund cu cele declarate de către el verbal. Mai mult, edificatoare este și poziția sa pasivă pe parcursul derulării procesului penal, când, deși știa că inculpatul era arestat preventiv, nu s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală sau în fața instanței, să declare care este adevărul, adevăr care era de natură a-l disculpa pe inculpat, ci a așteptat să fie citat. În acest context, instanța a reținut ca fiind relevantă declarația mamei acestui martor, care a precizat în fața procurorului - a se vedea declarația de la fila 20-22 dos. urm. pen. - că în timp ce fiul său se afla în spital, ca urmare a accidentului produs, inculpatul, le-a propus (ei, soțului și fiicei sale) o mașină și 20.000 de dolari dacă-l convinge pe să declare că el a fost la volan, oferta acestuia fiind refuzată.
Față de cele arătate, tribunalul a înlăturat declarațiile acestor martori, respectiv ale numiților, - și, date în faza cercetării judecătorești, având în vedere că nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză și că sunt date evident pro causa.
Inculpatul a solicitat și audierea martorului, a cărei declarație din faza de urmărire penală se regăsește la fila 77 vol. I dos. urm. pen.
În vederea identificării domiciliului acestui martor, instanța a dispus emiterea unor adrese către Serviciul de Evidență a Populației N (demers ce a fost făcut și de către avocatul inculpatului) și către DIIICOT- Serviciul Teritorial Iași.
Astfel, prin adresele cu nr. 2149/14.09.2005, 6042/07.02.2006 și 17/645 din 09.03.2006 eliberate de către Serviciul Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor - N, s-a comunicat că numitul, cu ultimul domiciliu cunoscut în PNs tr. - -,. 64,. 36 nu figurează cu domiciliul în județul N - filele 126 dos, 44 și 49 urmă dosar instanță;
Prin adresa cu nr. 30/D/P/2005 a - Serviciul Teritorial Iașia comunicat că Poliția Rutieră nu a putut să-l identifice pe numitul, motiv pentru care procurorul nu a audiat această persoană și nu a trecut-o pe citativul rechizitoriului fiind imposibilă identificarea sa, declarația de la dosar, dată pe o coală albă fiind dată în fața unui subofițer de la Poliția Rutieră - fila 47 urmă dosar instanță.
În consecință, instanța a constatat imposibilitatea audierii acestui martor, și având în vedere că această probă nu a putut fi administrată în mod nemijlocit de către instanță, nu a fost luată în considerare la evaluarea probatoriului.
În ceea ce privește deținerea de către inculpat a unui permis de conducere contrafăcut, instanța a constatat că acest fapt a fost dovedit pe deplin, declarațiile martorilor (persoană ce a văzut pe inculpat în momentul aruncări portofelului) și, (persoană ce a verificat conținutul acestui portofel) fiind clare sub acest aspect și necontrazise de vreun alt mijloc de probă administrat în cauză. Simpla susținere a inculpatului că nu-i aparține acest permis, deși a fost găsit în portofelul său, nu este de natură, a înlătura declarațiile acestor martori, aceasta rămânând, în lipsa dovedirii, la stadiul unei simple afirmații.
Inculpatul a negat, în mod indirect, prin precizarea că, după accident și-a pierdut cunoștința, și faptul că nu a părăsit locul accidentului. Dar și această susținere este contrazisă de toți martorii prezenți la locul faptei, care l-au văzut alergând pe câmp, în direcția liniilor de tren, și l-au auzit vorbind, fapt ce demonstrează că acesta nu și-a pierdut cunoștința, deși încă mai era în stare de șoc.
În ceea ce privește culpa victimei în producerea accidentului, tribunalul a constatat că nu s-a dovedit în cauză ca aceasta să fi avut vreo culpă în acest sens.
În cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică, modificată și completată de un supliment, care a concluzionat că viteza autoturismului condus de victima a fost de aproximativ 58 km/, pe un sector de drum în care viteza maximă admisă era de 60 km/ (a se vedea concluziile detaliate ce au fost prezentate mai sus), iar acesta nu a avut timpul fizic necesar de a frâna, având în vedere manevra de întoarcere intempestivă a inculpatului.
Cu privire la această probă, s-a precizat că administrarea acesteia a fost solicitată de inculpat, care după înlocuirea măsurii arestului preventiv a tergiversat în mod constant și deliberat efectuarea acesteia.
Astfel, i s-a pus în vedere să plătească contravaloarea acestei expertize (suma de 300 RON), dar deși s-au acordat 3 (trei) termene în acest sens acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Mai mult, după depunerea raportului de expertiză (taxa de expertiză a fost plătită, în cele din urmă, de Ministerul Justiției, prin serviciul de contabilitate al Tribunalului Iași ) a învederat instanței, prin apărător, că va depune obiecțiuni în scris, dar nu a făcut-o nici până la terminarea cercetării judecătorești, solicitând de fiecare dată un alt termen pentru depunerea acestora.
Instanța a admis ca la efectuarea expertizei să participe și un expert recomandat de inculpat, respectiv expertul criminalist.
Dar, cu toate acestea, inculpatul nu a dorit ca în cadrul procesual penal, prin expertul numit de instanță la cererea sa, și care s-a prezentat la sediul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice I (a se vedea procesul-verbal de la fila 269 instanță) să formuleze la efectuarea expertizei observații cu privire la obiectul expertizei, modificarea sau completarea acestuia sau obiecții la raportul de expertiză, așa cum prevede în mod expres art. 7 din nr.OG 75/2000, modificată, privind autorizarea experților criminaliști care pot fi recomandați de părți să participe la efectuarea expertizelor criminalistice.
Legiuitorul a prevăzut această procedură, prev. de art. 7 din ordonanța amintită, de contestare a modalității de efectuare a unei expertize, de expertul recomandat de parte, chiar din momentul efectuării expertizei, tocmai pentru respecta părților dreptul la apărare într-un mod efectiv și eficient.
Eventualele observații cu privire la obiectul expertizei, modificarea sau completarea acestuia, verificarea și completarea materialului necesar pentru efectuarea expertizei, învederate instanței și nu la instituția care efectuează expertiza, deși la aceasta a participat un expert recomandat de parte, sunt tardive și nu fac decât să eludeze procedura prevăzută în acest sens de legiuitor.
Mai mult instanța a constatat că inculpatul nici nu a dorit ca în cadrul procesual penal de față să fie efectuată expertiza criminalistică, atâta timp cât nu a plătit-o și a depus la dosar un raport de expertiză tehnică auto extrajudiciară.
Prima instanță a analizat conținutul acestui înscris, având în vedere că acesta nu poate fi considerat probă, fiind produs extrajudiciar, dar a analizat obiecțiunile inculpatului, prin apărător, referitoare la faptul că Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice nu a analizat în mod direct deformările celor două mașini.
Astfel, în faza de urmărire penală, nu a fost efectuată o expertiză criminalistică, drept pentru care ambele autoturisme au fost restituite proprietarilor. Cum au trecut 2 ani de la comiterea accidentului, instanța constată că analizarea, în prezent, deformărilor celor două mașini în mod direct, nu poate fi concludentă cauzei, având în vedere că nu există certitudinea că acestea se prezintă în aceeași stare ca după accident. Din acest motiv, chiar expertul care a întocmit expertiza extrajudiciară a analizat doar deformările mașinii inculpatului.
Față de cele arătate, instanța de fond a reținut ca exprimând adevărul concluziile raportului de expertiză criminalistică, modificate și completate prin suplimentul de expertiză efectuat.
Dar, deși victima nu are nici o culpă în producerea accidentului, instanța a reținut culpa concurentă a acestuia, în proporție de 25%, la producerea rezultatului periculos, respectiv decesul său, întrucât circula pe drumurile publice fără centură de siguranță, obligație impusă de art. 36 al.1 din OUG195/2002, potrivit căruia "conducătorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranța omologate trebuie sa le poarte in timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute in regulament" (cum victima circula cu autoturismul în interes personal la acel moment și nu în regim de taxi, instanța constă că nu este aplicabilă excepția prevăzută de art. 97 al. 4, lit. din Regulament).
De altfel, prin raportul de expertiză criminalistă s-a apreciat faptul că, având în vedere viteza de impact ( 58 km/), care nu a fost deosebit de mare, portul centurii de siguranță de către ar fi putut determina reținerea acestuia pe scaun, existând o mare probabilitate ca leziunile suferite să nu fie mortale.
Așa fiind, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului (fost ) pentru săvârșirea infracțiunilor:
a) "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere", prev. și ped de art. 86 al. 1 din nr.OUG 195/2002, modificată și republicată;
b) "părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori daca accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea politiei care efectuează cercetarea locului faptei", prev. și ped de art. 89 al. 1 din nr.OUG 195/2002, modificată și republicată;
c) "ucidere din culpă", prev. și ped. de art. 178 alin. 3, teza I-a și al. 5 Cod penal.
În ceea ce privește încadrările juridice, s-a precizat în primă instanță că de la momentul trimiterii în judecată a inculpatului, când infracțiunile de la pct. a și b mai sus precizate erau prevăzute de art. 78 al. 1, 81 al. 1 OUG195/2002 a fost modificată, iar după republicare articolele acestuia au primit o nouă numerotare, drept pentru care s-a dispus schimbarea acestor încadrări juridice în infracțiunea prev. și ped. de art. 86 al. 1 și respectiv 81 al. 1 din OUG195/2002, modificat și republicat.
Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru "conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge", prevăzută la acel moment de art. 79 al. 1 din OUG195/2002.
Cum, și în privința acestei infracțiuni a avut loc o nouă numerotare, fiind prevăzută în prezent de art. 87 al. 1 din OUG195/2002, modificat și republicat, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a acestei fapte pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens.
Dar, tribunalul a constatat că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și de ucidere din culpă cu această ocazie a unor două persoane nu constituie două infracțiuni distincte, așa cum a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv infracțiunea prev. de art. art. 178 alin. 2. 3 și 5. pen. și art. 87 al. 1 din OUG195/2002, modificat și republicat, ci o singură infracțiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută în art. 178 alin. 3, teza I-a și al 5 Cod penal - a se vedea Decizia în Interesul Legii cu nr. I/15.01.2007 a Secțiilor Unite ale drept pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, în acest sens.
La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv:
- dispozițiile generale ale codului penal și limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a acestuia și în OUG195/2002, modificat și republicat;
- gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, ce este unul foarte ridicat, fiind conturat de modalitățile și împrejurările comiterii faptelor ce au fost expuse pe larg mai sus.
S-a precizat faptul că inculpatul a comis mai multe infracțiuni ce au legătură directă cu siguranța circulației, astfel:
- a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere;
- condus pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibație de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (această infracțiune a fost absorbită în infracțiunea de ucidere din culpă) și
- a părăsit locului accidentului in urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății a mai multor persoane fără încuviințarea politiei care efectuează cercetarea locului faptei:
Mai mult, acesta nu a respectat și alte obligații impuse de OUG195/2002 conducătorului auto care efectuează manevra de întoarcere și anume:
- a executat manevra de întoarcere într-un loc în care este interzisă oprirea voluntară a vehiculelor (a se vedea interdicția impusă de art. 142 lit. e din Regulamentul de parcare a ordonanței amintite)
- nu s-a asigurat ca din față să nu circule la acel moment nici un vehicul;
- prin efectuarea manevrei a încălcat marcajul continuu dublu.
Este adevărat, că, privite singular, infracțiunile la regimul circulației săvârșite de către inculpat, nu conturează un grad de pericol social foarte ridicat al fiecăreia dintre ele, dar, în speța de față, prima instanță a constatat că săvârșirea acestora a reprezentat cauza care a condus la producerea efectului, respectiv uciderea a două persoane și vătămarea corporală a alteia. Conducerea unui vehicul fără permis, îmbibația alcoolică mare de la acel moment, lipsa abilităților necesare în efectuarea unei manevre de întoarcere (prin aceea că nu s-a asigurat în nici un fel) nu constituie altceva decât situațiile premise necesare trecerii de la crearea unei stări de pericol pentru o anumită categorie de relații sociale la producerea efectivă a unui rezultat deosebit de grav (moartea a două persoane și vătămarea alteia).
Și infracțiunea de ucidere din culpă prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere valoarea mare a îmbibației alcoolice a inculpatului (o alcoolemie de 1,60 %0 la prima probă și de 1,40 %0 la cea de a doua) cât și faptul că s-a cauzat moartea a două persoane.
Persoana inculpatului.
În ceea ce privește persoana inculpatului au fost subliniate o serie de aspecte, necesare individualizării judiciare a pedepselor stabilite.
Astfel:
1. Cu ocazia desfășurării cercetării judecătorești inculpatul nu a solicitat admiterea și, respectiv, administrarea vreunei probe în circumstanțiere. Cu toate acestea la dosar au fost depuse o serie de înscrisuri (a se vedea filele 9-21 dos. 7641/2005 revocare măsură arest preventiv), reprezentând caracterizări, declarații ale unor persoane din cadrul comunității, la care acesta a apelat, mare majoritate a acestora date în fața unui notar. Inculpatul a fost foarte minuțios, riguros în depunerea actelor legate de imaginea sa, în scopul puternicei pozitivări al acesteia. Cu toate acestea, informațiile oferite de către aceste persoane sunt inconsistente, superficiale, nerelevante cu privire la valorile și conduita sa.
În manevrele utilizate pentru a-și crea o imagine bună, de reprezentant model al comunității, a vehiculat credibilitatea bisericii în societate. Astfel, acesta a încercat să cumpere cu bani referințele pozitive ale instituției menționate și să o atragă în manevrele sale oportuniste. Din caracterizarea depusă la dosar reiese, însă, caracterul singular al gestului său caritabil, care contravine imaginii generoase, receptive la nevoile semenilor, pe care vrea să o furnizeze instanței. De asemenea, se constată în general o contradicție evidentă între spiritul caritabil, generos și onest pe care încearcă să și-l creeze prin intermediul caracterizărilor și conduita sa concretă.
Nota de credibilitate pe care încearcă să o oferă declarațiilor persoanelor, prin autentificarea acestora la notar, nu reprezintă decât o manevră abilă prin care acesta evită administrarea de probe în circumstanțiere în fața instanței.
De asemenea, în tentativa de a-și crea imaginea de victimă a sistemului și de a forma un curent favorabil în opinia publică, acesta a recurs la denigrarea organelor de urmărire penală - a se vedea articolele din ziar depuse la dosar.
2. O serie de împrejurări conturează, o dată în plus, contradicția între imaginea urmărit a fi creată de inculpat cu privire la propria-i persoană și latura antisocială contrară normelor morale, profilată de:
a) martorul cu identitate protejată " " (acesta vorbește de implicarea în activități lipsite de un suport legal în scopul obținerii de beneficii materiale - a se vedea declarația de la fila 338 dos. instanță);
b) lipsa dovezilor care să ateste modalitatea transparentă și verificabilă a dobândirii, în țară, a sumelor din care și-a asigurat existența sa și a membrilor familiei aflați în îngrijire, sau cu care acesta a participat la inițiativele din comunitate (renovări în scara de bloc, donația oferită bisericii). Nedepunerea balanței și bilanțului contabil al societății înființate în anul 2004, respectiv SC " " SRL (a se vedea certificatul de înregistrare și actul constitutiv de la filele 177-180 dos instanță), care ar fi demonstrat, fără dubii, prestarea unei activități lucrative, cel puțin după comiterea infracțiunilor, întreține obscuritatea ce planează asupra sursei de venituri a inculpatului (a se vedea în același sens și adresa Inspectoratului Teritorial d e Muncă I din 18.11.2004, potrivit căreia inculpatul nu apare în evidențe cu contract individual de muncă la nici o societate - fila 58 vol. II dos. urm. pen.);
c) lipsa empatiei față de membrii familiilor victimelor, aceasta decurgând din:
- manevrele la care a recurs inculpatul pe parcursul derulării procesului penal, care au implicat importante costuri materiale și psiho - afective pentru celelalte părți implicate în proces, nevoite să se deplaseze la numeroase termene și să retrăiască în mod traumatizant aspecte legate de fapte;
- încercarea de a îndrepta vina producerii accidentului și a rezultatului periculos către victima (inculpatul, personal și prin apărător, a invocat faptul că autoturismul victimei rula cu o viteză de peste 100 km/, iar aceasta era sub influența alcoolului);
- lipsa de sprijin material pentru membrii familiilor victimelor, ca și încercarea de a-și crea o falsă insolvabilitate (prin vânzarea imobilului proprietate personală pe parcursul procesului penal) și o imposibilitate de aplicare a sechestrului judiciar;
3. Atitudinea constantă a inculpatului a fost de natură a tergiversa derularea procesului, prin neprezentarea deliberată a apărătorului ales, în cursul cercetării judecătorești și după înlocuirea arestului preventiv, inculpatul acceptând modalitatea de exercitare a mandatului, transferând, în scop manipulativ, toată responsabilitatea și vina pe absența avocatului, fără a încerca să înlăture acest aparent inconvenient prin încheierea unui nou contract de asistență și reprezentare juridică cu o altă persoană abilitată.
4. Contextul general al comiterii infracțiunilor denotă din partea inculpatului și o altă atitudine strâns legată de cea anterior menționată, și anume de ignorare a consecințelor propriilor acțiuni și a impactului pe care acestea îl pot avea asupra comunității, de desconsiderare sau manipulare a importanței legii prin:
- crearea, în timp și în mod premeditat, a unor mijloace de eludare a normelor legale (deținerea unui permis de conducere contrafăcut);
- fuga de la locul accidentului și crearea de probe pentru a dovedi altă situație de fapt decât cea reală (a se vedea declarația numitei, mama martorului, ca și declarațiile acestuia din urmă, date în fața instanței, dar și în fața unui notar, în acest din urmă caz fără nici o valoare juridică).
Din cele punctate anterior reies numeroase constante caracteriale și atitudinal comportamentale care pun sub un puternic semn al întrebării buna credință, dorința de schimbare prosocială a persoanei și care reprezintă un semnal de alarmă în ceea ce privește pericolul social pe care acesta îl reprezintă. Astfel, abilitatea și inteligența sa socială, care au fost din plin manifestate pe parcursul implicării sale penale, sunt corelate cu o lipsă a interiorizării valorilor morale și conturează o personalitate puternic orientată spre propriile interese, egocentrică, ce ignoră implicațiile asupra semenilor. Regulile și normele după care acesta se ghidează contravin normelor sociale generale, eludate în mod constant, fapt ce denotă înclinații și pattern-uri comportamentale antisociale structurate. de victimă pe care o adoptă denotă pe de o parte caracterul său speculativ, manipulativ, dar și neasumarea consecințelor negative ale propriilor acțiuni asupra semenilor.
Împrejurări care atenuează răspunderea penală.
În speța de față, prima instanță la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă a avut în vedere culpa concurentă a victimei în proporție de 25 %, întrucât circula pe drumurile publice fără centură de siguranță, obligație impusă de art. 36 al.1 din OUG 195/2002.
Față de toate aceste criterii de individualizare, în detaliu analizate, instanța de fond a apreciat că reeducarea, reinserția socială a inculpatului, nu poate avea loc decât prin stabilirea a câte unei pedepse cu închisoarea, dozată spre maximul prevăzut de lege, urmând, ca efect al aplicării disp. art. 33 lit. a și 34 lit. b pen. și prin considerarea ca necesară în vedere atingerii scopului pedepsei cu închisoarea, să se aplice un spor la pedeapsa închisorii rezultată în urma contopirii.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza disp. art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa de executat perioada reținerii și arestării preventive, respectiv de la 23.11.2004 la 14.11.2005.
Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451Cod procedură penală, nu s-au modificat, ci, dimpotrivă, s-au consolidat, mai ales că se va dispune condamnarea acestuia, instanța, în baza disp. art. 350 al. 1 Cod procedură penală, a menținut această măsura preventivă dispusă față de inculpat.
În ceea ce priveștelatura civilăa cauzei, instanța a constatat următoarele:
Părinții victimei -, respectiv și, s-au constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 150.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care 50.000 lei cu titlu de daune materiale și 100.000 lei daune morale.
În dovedirea acestor pretenții, părțile civile au solicitat, instanța încuviințându-le, admiterea și, respectiv administrarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri.
Astfel, audiați fiind martorii și, au declarat că au ajutat părțile civile la cumpărarea de alimente, precum și la celelalte pregătiri pentru înmormântare. efectuate de către ei s-au ridicat la suma de 4000 lei, iar ei au fost plătiți cu suma 100 lei RON pentru ajutorul acordat, sumă în care a intrat și combustibilul consumat. Martorii au precizat că nu cunosc ce sumă a fost cheltuită cu slujba religioasă și înmormântarea propriu-zisă, dar la praznicul de după înmormântare au participat în jur de 180-200 de persoane.
La dosar au fost depuse de părțile civile următoarele documente justificative ( a se vedea conținutul acestor înscrisuri aflate la filele 120-147 vol. I dos. instanță.): bon fiscal nr. 252 din 12.11.2004: 19,18 RON, bon fiscal nr. 1 din 11.11.2004: 33 RON, chitanță de mână: 48 RON, chitanță de mână: 62,1 RON, chitanță de mână: 9,7 RON, bon fiscal nr. 23 din 10.02.2005: 9,4 RON, bon fiscal nr. 1802 din 11.11.2004: 12,2 RON, bon fiscal nr. 41 din 10.02.2005: 27,3 RON, bon fiscal nr. 5078 din 11.11.2004: 8 RON, bon fiscal nr. 128 din 12.11.2004: 8,8 RON, bon fiscal nr. 1504 din 11.11.2004: 15 RON, bon fiscal nr. 254 din 12.11.2004: 5,75 RON, bon fiscal nr. 113 din 13.11.2004: 60,9 RON, factură fiscală nr. - din 12.11.2004: 186 RON, factură fiscală nr. - din 13.11.2004: 62,9 RON, factură fiscală nr. - din 13.11.2004: 276 RON, factură fiscală nr. 65291 din 11.11.2004: 750 RON, factură fiscală nr. - din 11.02.2005: 124 RON, factură fiscală nr. - din 11.11.2004: 122 RON, factură fiscală nr. - din 19.12.2004: 140 RON, factură fiscală nr. -/02 din 11.11.2004: 250 RON, chitanța nr. - din 11.11.2004: 165,6 RON, chitanța nr. 93200/02 din 10.01.2005: 100 RON
Analizând probatoriul mai sus precizat, instanța constatat că au fost dovedite, în cauză, daune materiale doar în sumă de 6070 lei (5970 - reprezentând totalul cheltuielilor dovedite prin înscrisurile de la poz. 1 - 23 și 100 lei suma plătită celor doi martori pentru ajutorul dat la pregătirea înmormântării).
Prejudiciul moral este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial și, deși s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparații, neputându-se stabili nici un fel de echivalență între durerea morală și o anumită sumă de bani, totuși prezența acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit dispozițiile art. 998, 999 cod civil și-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.
Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală și nu se stabilesc în raport cu posibilitățile materiale ale autorului sau ale victimei. Esențială este stabilirea concordanței dintre cuantumul prejudiciului moral și cel al despăgubirii.
În cazul lezării relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, în timp ce prejudiciul patrimonial poate fi determinat și imediat evaluat, constând, astfel cum s-a arătat, în diversele cheltuieli ocazionate de înmormântare, cheltuieli în concordanță cu tradițiile recunoscute de comemorare și cinstire a morților, care nu pot fi ignorate în aplicarea legii, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de părțile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferința pricinuită de pierderea celui drag. Această sumă nu trebuie să reprezinte echivalentul existenței fizice a victimei și nici nu trebuie să aibă un cuantum atât de ridicat încât să-i imprime un caracter imoral prin aceea că ar putea constitui o sursă de îmbogățire.
Astfel, este de reținut că aceasta cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială a părților civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părților civile.
În cauză, instanța a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin dispariția fiicei, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral.
Este de necontestat faptul că prin dispariția fiicei au fost adânc schimbate condițiile morale și sociale de viață ale familiei. Dar, suferința psihică, în cazul dispariției unei persoane, este practic necuantificabilă. Prin acordarea sumelor de bani cu acest titlu se urmărește acoperirea prejudiciului afectiv, constând în suferințele psihice produse prin dispariția celui drag, prin lezarea sentimentelor de și de afecțiune profundă și nicidecum refacerea climatului existent anterior evenimentului nefast. Nimic nu va produce acest rezultat și din aceste considerente cuantificarea, prin apreciere, de către instanță, a daunelor morale trebuie să aibă loc în funcție de criteriile mai sus menționate.
Sunt evidente consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, dată fiind legătura sentimentală și spirituală profundă a fiecăreia dintre acestea cu victima, traumele psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea părților civile la viața socială și de familie, comparativ cu situația anterioară pierderii suferite prin fapta ilicită a inculpatului. Cât privește importanța valorilor lezate prin faptele inculpatului, relațiile sociale referitoare la dreptul persoanei la viață se distanțează sub raportul gravității încălcării lor de toate celelalte infracțiuni.
Mai mult, instanța a avut în vedere la aprecierea acestor daune și atitudinea inculpatului sfidătoare și complet lipsită de empatie, care, deși i s-a găsit în portofelul său carnetul de student al victimei, a negat că ar fi cunoscut-o personal (a declarat că era cunoștința martorului și a văzut-o prima oară în seara precedentă), nu a fost de acord cu plata daunelor, a înstrăinat, imediat după efectuarea cererii de sechestru asigurator de către părțile civile, imobilul proprietate personală, și a tergiversat deliberat desfășurarea procesului penal,ceea ce a implicat importante costuri materiale și psiho - afective pentru părțile civile, nevoite să se deplaseze la termene și să retrăiască în mod traumatizant aspecte legate de fapte.
Față de cele arătate instanța de fond a apreciat că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta de ucidere din culpă, suma globală de 50.000 acordată părinților victimei cu titlu de daune morale (câte 25.000 lei RON pentru fiecare parte civilă) este necesară și echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.
În consecință, în baza disp. art. 14 și 346 al. 1. proc. pen. rap. la disp. art. 998-999. Civil, inculpatul a fost obligat să plătească părților civile și, la fiecare câte o sumă de 25.000 lei RON, cu titlu de daune morale și 3.035 lei RON, cu titlu de daune materiale.
În cauză s-au constituit părți civile numitele I și, surorile victimei, care au solicitat ca inculpatul să fie obligat să le plătească fiecăreia câte o sumă de 51.940 RON despăgubiri civile, din care 20.000 RON cu titlu de daune morale, iar 31.940 RON cu titlu de daune materiale, acestea din urmă fiind detaliate în cererile de la filele 97 și 100 vol. I ds. instanță.
În dovedirea acestor pretenții, părțile civile au solicitat, instanța încuviințându-i, admiterea și respectiv administrarea probei testimoniale (în cauză fiind audiați martorii și ) și a probei cu înscrisuri.
Trebuie precizat și faptul că pe parcursul cercetării judecătorești partea civilă a decedat, instanța dispunând introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, respectiv, G, și (și acesta din urmă a decedat, drept pentru care au fost citați primii trei și în calitate de moștenitori al numitului ).
Martorii și au declarat că au împrumutat părțile civile cu suma de 5.600 lei, pe care de altfel, le-au ajutat la aprovizionarea cu cele necesare pentru înmormântare și praznic, suma anterior precizată fiind cheltuită exclusiv pentru alimente, băuturi, podoabe și alte bunuri necesare pentru praznic. Au fost cheltuieli și cu plata taxelor de cimitir - 60 RON, cumpărarea sicriului - 200 RON, îmbălsămarea victimei - 300 RON, plata groparilor - 200 RON și pomeni -150 RON, în total 910 lei, cheltuieli ce au fost suportate de părțile civile.
Față de cele arătate, instanța a constatat că au fost dovedite în cauză daune materiale doar în sumă de 6510 lei (5.600 - reprezentând suma împrumutată părților civile de către soții și 910 lei suma suportată de părțile civile ).
În ceea ce privește daunele morale, pentru aceleași considerente, mai sus arătate pe larg, instanța a apreciat alături de pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta de ucidere din culpă, suma globală de 20.000 acordată surorilor victimei (câte 10.000 pentru fiecare), cu titlu de daune morale este necesară și echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.
Dar, având în vedere că la producerea rezultatului periculos, instanța a apreciat că victima a avut o culpă în proporție de 25%, inculpatul a fost obligat, în temeiul disp. art. 14 și 346 al. 1. proc. pen. rap. la art. 998-999. civil, să plătească părților civile:
- I, sumele de:
- 7.500 lei RON, cu titlu de daune morale, ce reprezintă 75% din 10.000 RON și
- 2.441 lei RON, cu titlu de daune materiale, ce reprezintă 75% din 3255 RON;
- moștenitorilor legali ai părții civile decedate, respectiv G,și, ultimul în prezent decedat, moștenitori ai acestuia fiind primii trei, sumele de:
- 7.500 lei RON, cu titlu de daune morale, ce reprezintă 75% din 10.000 RON și
- 2.441 lei RON, cu titlu de daune materiale, ce reprezintă 75% din 3255 RON.
În vederea reparării pagubei stabilită de instanță, s-a dispus, în baza disp. art. 353 al.1 rap. la art. 163 Cod procedură penală, luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile ale inculpatului (fost ), 58, până la concurența sumei totale de 75952 lei RON, măsură asiguratorie ce este executorie de la momentul pronunțării prezentei sentințe și va fi dusă la îndeplinire prin executorul judecătoresc.
Totodată instanța de fond a dispus introducerea în cauză în calitate de asigurator de răspundere civilă a Asigurare Reasigurare, societate cu care inculpatul a încheiat polița de asigurare obligatorie de răspundere auto seria - nr. - din 14.09.2004 - fila 528 dos instanță. Dar, având în vedere că părțile civile nu au solicitat pe parcursul derulării procesului penal ca asiguratorul să fie obligat fie în mod direct, fie alături de inculpat, în baza contractului de asigurare de răspundere civilă, în temeiul disp. art. 57 al.1 din Legea nr. 136/1995, modificată și republicată instanța, în virtutea principiului disponibilității acțiunii civile, nu a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru răspunderea contractuală a asiguratorului, și, implicit, dacă se impune sau nu obligarea acestuia la despăgubiri.
Inculpatul a fost obligat, în baza disp. art. 191 al. 1 Cod procedură penală la plata către stat de cheltuieli judiciare (în acestea fiind inclusă și taxa de expertiză criminalistică auto ce a fost avansată - Laboratorul Interjudețean I de către Tribunalul Iași ) ca urmare a condamnării pentru infracțiunile prezentate la pct. II din prezenta, restul cheltuielilor judiciare urmând a rămâne în sarcina satului în temeiul disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
În baza disp. art. 193 al. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească suma de 500 lei RON moștenitorilor legali ai părții civile decedate, cu titlu de cheltuieli judiciare, respectiv onorariu de avocat.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de către partea civilă I de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu a făcut dovada atât a existenței cât și a cuantumului acestor cheltuieli.
În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. 1 Cod procedură penală hotărârea primei instanțe a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, de părțile civile și, G, și și de inculpatul (fost ).
Prin apelul declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașia criticat soluția de achitare dispusă de prima instanță față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și de trafic de minori, susținând că:
- este consecința unei greșite interpretări a probelor administrate în cauză ce confirmă vinovăția inculpatului în comiterea faptelor;
- prima instanță a înlăturat în mod greșit declarațiile victimelor date în faza urmăririi penale și toate celelalte probe administrate în această fază în dovedirea infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, acordând credibilitate declarațiilor din cursul cercetării judecătorești prin care victimele au revenit în mod nejustificat asupra depozițiilor inițiale;
- în cauză nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât toate părțile vătămate și majoritatea martorilor audiați în faza de urmărire penală au fost audiați în mod direct și nemijlocit de către instanța de judecată.
În raport de aceste motive, s-a solicitat condamnarea inculpatului (fost ) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001.
Motivându-și apelul promovat,părțile civile șiau invocat faptul că, în mod nelegal, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, iar în soluționarea laturii civile s-a apreciat greșit asupra cuantumului daunelor materiale și morale, considerând că se justifică acordarea în integralitate a despăgubirilor civile solicitate.
Pentru dovedirea susținerilor făcute, apelanții au depus în apel trei înscrisuri:
- deviz de lucrări din data de 1 august 2005 eliberat de pentru suma de 1.000 RON;
- deviz de lucrări din data de 15 septembrie 2005 eliberat de pentru suma de 500 RON;
- adeverința nr. 6 din 23 ianuarie 2008 eliberată de Mănăstirea " " I;
- chitanța nr. - din 5 februarie 2008 privind contravaloarea onorariului pentru apărătorul ales în faza apelului.
Părțile civile G, șiau apelat hotărârea primei instanțe, fără a indica motivele de apel.
În raport de situația specială a acestor persoane instanța de apel a asigurat prezența unui interpret, însă, apelanții nu s-au mai prezentat în fața instanței.
Prin apelul declarat, inculpatul (fost ) a invocat netemeinicia și nelegalitatea sentinței pronunțate în ceea ce privește angajarea răspunderii penale pentru pretinsa săvârșire a celor trei infracțiuni, cuantificarea pedepselor și modalitatea de individualizare, formulând,în esență, următoarele critici:
- greșita înlăturare a depozițiilor martorilor, și, audiați în apărare, ce au susținut concordant și fără ezitări că autoturismul nu a fost condus de inculpat, ci de martorul;
- ignorarea depoziției date de martorul, în faza cercetării judecătorești prin care acesta declară că el s- suit la volan, i-a venit rău, moment în care inculpatul l-a mutat pe bancheta din spate, iar starea sănătății sale în urma producerii accidentului l- împiedicat să se prezinte la organele de poliție și să relateze adevărul.
- poziționarea mașinii nu lămurește cine era la volan;
- prima instanță nu a luat toate măsurile pentru a asigura audierea nemijlocită a martorului;
- reținerea greșită în sarcina sa în lipsa unei argumentări faptice, a infracțiunii de părăsire a locului accidentului;
- greșita individualizare a pedepselor aplicate ce a condus la stabilirea unor pedepse exagerat de mari.
În faza apelului, a fost ascultat inculpatul și s-a procedat la reaudierea martorului, în urma solicitării făcute de inculpat în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele.
Examinând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului de fond, precum și probele administrate în mod nemijlocit, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de - Serviciul Teritorial Iași, la data de 17 ianuarie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./ alcool pur în sânge, părăsirea locului accidentului, trafic de persoane, trafic de minori, prevăzute de art. 178 alin. 1, 3, 5 Cod penal, art. 78 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, art. 79 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal,
Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.
De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de inculpat, argumentându-se soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat opinia, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare pronunțată, precum și cea de achitare, rezolvând astfel fondul cauzei și făcând posibil controlul judiciar.
Probatoriul a fost corect interpretat și coroborat de prima instanță, avându-se în vedere toate împrejurările și datele care converg spre o reală stabilire a situației de fapt și activității infracționale desfășurate de inculpat.
Ținând seama de dispozițiile art. 289 Cod procedură penală, instanța de fond și- îndeplinit obligația de a readministra probele din cursul urmăririi penale pentru a fi percepute prin filtrul punctelor de vedere exprimate de către toate părțile în ședință publică.
Astfel, prima instanță procedat la ascultarea inculpatului și a audiat martorii din lucrări, a admis probele solicitate în apărare de inculpat și în consecință a audiat martorii -, și și a dispus efectuarea unei expertize criminalistice pentru a se stabili dinamica producerii accidentului, viteza autoturismelor în momentul premergător accidentului, locul inculpatului, dacă șoferii purtau centurile de siguranță și foloseau lumina farurilor și posibilitățile de evitare a producerii accidentului.
La efectuarea acestei expertize instanța de fond a admis participarea și a unui expert recomandat de inculpat, iar după întocmirea raportului de expertiză criminalistică, au fost admise obiecțiunile formulate de inculpat și s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză criminalistică auto pentru a se analiza dacă s-a ținut seama de deformările autoturismului Audi și în funcție de datele oferite de raportul de expertiză extrajudiciară auto depus la dosar de inculpat sub acest aspect să se comunice dacă intervin modificări ale concluziilor cu privire la obiectivele stabilite de instanță.
S-a dispus, totodată, și analizarea posibilității evitării decesului conducătorului autoturismului Cielo prin purtarea centurii de siguranță.
Celelalte obiecțiuni formulate de inculpat au fost respinse în mod corect de prima instanță ca fiind neîntemeiate, în condițiile în care atât prin raportul de expertiză, cât și prin supliment s-a răspuns la aspectele invocate, iar la întocmirea expertizei inculpatul a fost reprezentat prin expertul criminalist consultant conform dispozițiilor Ordonanței nr. 75/2000, privind autorizarea experților criminaliști, care pot fi recomandați de părți să participe la efectuarea expertizelor criminalistice.
De asemenea, pentru a-și forma propria convingere cu privire la vinovăția ori nevinovăția inculpatului în comiterea faptelor de trafic de persoane și trafic de minori, prima instanță a verificat probele strânse în faza urmăriri penale ce au servit ca temei al trimiterii în judecată.
Astfel, a procedat la audierea nemijlocită victimelor, și și a încuviințat probele în apărare solicitate de inculpat - proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorilor -, și.
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă,existând probe certe de vinovăție a inculpatului (fost ) în săvârșirea faptelor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002,părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei,prevăzută și pedepsită de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 șiucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 3, teza I-a și alin. 5 Cod penal, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 alin. 2 Cod procedură penală.
Vinovăția inculpatului (fost ) în comiterea celor trei fapte a fost reținută corect de prima instanță pe bazaprocesului-verbal de cercetare la fața locului și a planșelor foto;a proceselor verbale de efectuare a inspecției tehnice a autoturismelorconduse de victima, respectiv de inculpat, aprocesului verbal de cercetare a evenimentuluirutierîntocmit de Inspectoratul Teritorial d e Muncă I, aadresei emise deDirecția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - Serviciulde Evidență Informatizată a Persoanei-I,prin care se comunică faptul că inculpatul nu figurează în evidențe cu permis de conducere, iar permisul de conducere reținut nu se află în evidențe,raportului deconstatare tehnico-științifică întocmit de I - Serviciul Criminalistic, ce a concluzionat că permisul de conducere pe numele este contrafăcut, apermisului de conducere pe numele, găsit în portofelul aruncat de acesta la locul accidentului, aprocesului - verbal derecoltare a probelor biologiceși abuletinului de analiză toxicologică alcoolemiedin care rezultă că inculpatul prezenta la proba I- alcoolemie de 1,60 gr. %o, iar la recoltarea celei de a-II-a probe, o alcoolemie de 1,40 gr %o, adocumentelor depuse de victimala Biroul Pașapoarte - în vederea obținerii pașaportului în regim de urgență, acertificatelor de deces ale victimelorși,a procesului - verbal întocmit cu ocazia constatării de către medicul legistcauzelor decesului victimelor, aadresei eliberate de Serviciul deAmbulanță Județean, instituție apelată pentru accidentul rutier produs, aadresei și a procesului verbal întocmite de - Serviciul Teritorial Iași, prin care se comunică faptul că înregistrările de imagini de la Stația -, în dimineața zilei de 10 noiembrie 2004 fiind șterse automat după 14 zile, nu s-a putut ridica un CD cu aceste imagini, aadreselor emise deCentrul Regional M și Facultatea de-Universitatea I, prin care s-au comunicat instanței aspecte ale condițiilor meteo din ziua de 10 noiembrie 2004, araportului deexpertiză criminalistică, a suplimentului la raport și a schițelor anexăîntocmite de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I, adeclarațiilor dateatât în cursul urmăririi penale, dar și în faza cercetării judecătoreștide martorii, -persoane care după producerea accidentului rutier s-au apropiat pentru a acorda primul ajutor, adepozițiilor date în faza urmăririi penale de martorul- șoferul inculpatului - ce a relatat faptul că în dimineața zilei de 10 noiembrie 2004, la plecarea de la stația -, inculpatul este cel care s-a urcat la volan,declarațiilor din ambele faze procesuale date de martorii și, lucrători la Stația - ce i-au văzut în noaptea de 9/10 noiembrie 2004 pe inculpat și pe martorul la restaurant, și demartorul, ce a relatat despre faptul că aflat de la victima, cu o zi sau două anterior accidentului că va pleca în Spania.
Audiat în cursul primei judecăți, inculpatul (fost )
a negat comiterea faptelor, susținând atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești că autoturismul său a fost condus de martorul, iar în momentul în care acestuia i s-a făcut rău, l-a mutat pe bancheta din spate, el s-a urcat la volan cu scopul de a muta mașina la marginea carosabilului, dar nu a reușit întrucât mașina a fost lovită de altă mașină, și-a pierdut cunoștința și și-a revenit la spital.
Inculpatul și- menținut poziția adoptată și în fața instanței de apel, prezentând aceeași variantă a situației de fapt.
În apărare a solicitat audierea martorilor -, și, probă încuviințată de prima instanță ce a procedat la audierea primilor 3 martori.
Cu privire la martorul, Curtea constată din examinarea actelor și lucrărilor dosarului că prima instanță a dispus emiterea de adrese către Serviciul de Evidență a Populației N și către - Serviciul Teritorial Iași în scopul identificării martorului, însă nefiind posibil acest lucru, în mod corect instanța de fond a constatat imposibilitatea audierii acestui martor.
În condițiile în care prima instanță a depus toate diligențele legale pentru asigurarea prezentării martorului în vederea audierii lui, iar declarația dată de acest martor în cursul urmăririi penale nu fost reținută în procesul de evaluare, susținerile făcute de inculpat prin apelul declarat sub acest aspect nu pot fi primite.
Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală ce impun a se face o analiză a tuturor probelor administrate și a se argumenta soluția pronunțată pe acele probe care coroborate susțin situația de fapt reținută. Prin urmare, în mod corect prima instanță a înlăturat apărările formulate de inculpat prin care acesta prezintă altă variantă a situației de fapt, lipsită de suport probator și mai mult versiunea prezentată este infirmată de celelalte probe administrate în cauză și dovedește intenția inculpatului de a se sustrage răspunderii penale și consecințelor condamnării.
Probele administrate în apărare nu au oferit elemente de natură înlătura probele ce-l încriminează.
Astfel, împrejurările de fapt relevate de martorii - și, audiați la solicitarea inculpatului contrazic chiar varianta prezentată de inculpat - deși inculpatul a declarat în mod constant că se afla la volanul mașinii în momentul impactului, martorul precizează că inculpatul se afla în acel moment în afara mașinii- sau sunt infirmate de declarațiile martorilor, și adresa eliberată de Serviciul Județean de Ambulanță I privind persoana ce a anunțat salvarea, numărul de telefon de la care a fost apelată salvarea și poziția mașinii anterior impactului.
Cum aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, Curtea constată că depozițiile celor doi martori au fost înlăturate în mod just de instanța de fond întrucât sunt pro causa, contradictorii și nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
La solicitarea inculpatului a fost audiat și martorul ce a revenit asupra declarației date în cursul urmăriri penale și a prezentat o altă variantă a situației de fapt, respectiv cea susținută de inculpat justificându-și schimbarea depoziției prin faptul că nu a recunoscut cele consemnate de organul d urmărire penală deși a semnat declarația respectivă, susțineri menținute și în fața instanței de apel.
Evaluarea depozițiilor date de acest martor a fost făcută de asemenea de prima instanță cu respectarea dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală în contextul tuturor probelor administrate în cauză, apreciindu-se corect că depoziția martorului din faza cercetării judecătorești este vădit nesinceră, dată pe fondul influenței exercitate de inculpat în scopul sustragerii acestuia de la răspunderea penală, cu consecința reținerii ca exprimând adevărul depozițiilor date de martor în faza de urmărire penală prin care a indicat fără dubii pe inculpat ca fiind persoana ce a condus autoturismul.
Concluzionând, Curtea constată că în cauză procesele verbale de cercetare la fața locului, de efectuare a inspecției tehnice a autoturismelor, de cercetare a evenimentului rutier coroborate cu declarațiile martorilor, (depoziția din cursul urmăriri penale) cu adresa emisă de Direcția Regim Permis de Conducere și Înmatriculare Vehiculelor I, raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de I-Serviciul Criminalistic, permisul de conducere contrafăcut găsit în portofelul aruncat de inculpat la locul accidentului, procesul -verbal de recoltare a probelor biologice și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie și raportul de expertiză criminalistică modificat și completat de suplimentul întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I, dovedesc cu certitudine că în dimineața zilei de 10 noiembrie 2004 inculpatul (fost ), în timp ce se afla la volanul autoturismului marca Audi - proprietate personală cu numărul - circulând pe DE 583 deși nu posedă permis de conducere și având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./ alcool pur în sânge, s-a angajat într-o manevră de întoarcere fără a se asigura, trecând peste marcajul longitudinal dublu continuu, moment în care s-a produs impactul cu autoturismul marca Daewoo Cielo, înmatriculat cu nr. - condus e numitul, ce circula din sens opus, astfel că partea frontală a autoturismului marca Daewoo a impactat partea laterală dreaptă autoturismului Audi (în zona portierelor) rezultând astfel decesul victimei, a victimei - aflată pe scaunul din dreapta față al autoturismului Audi și accidentarea numitului - aflat pe bancheta din spate a autoturismului Audi.
Imediat după producerea accidentului, inculpatul a aruncat un portofel, în care se afla carnetul de student al victimei și un permis de conducere fals pe numele pe care era aplicată poza sa și a luat-o la fugă, fiind prins și condus la locul accidentului, situație de fapt ce rezultă în mod clar din declarațiile martorilor, și și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de I, astfel că în mod corect au fost reținute în sarcina inculpatului și infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere și părăsirea locului accidentului.
În raport cu cele menționate mai sus, având în vedere amplul probatoriu administrat în cauză, Curtea constată că prima instanță a înlăturat corect susținerile inculpatului privind nevinovăția, ce sunt vădit pro forma.
Invocarea nevinovăției de către inculpat contrazice nesusținut probele administrate în cauză, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control judiciar constată că în cauză a fost administrat un probatoriu, corect interpretat și coroborat de prima instanță, avându-se în vedere toate împrejurările și datele ce conduc la reală stabilire a situației de fapt și a activității infracționale desfășurate de inculpatul (fost ).
Soluția de condamnare a inculpatului este corectă, criticile formulate de inculpat prin apelul declarat în sensul reținerii unei situații de fapt nereale ce a condus la o greșită condamnare fiind nefondate.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor se constată că în raport cu situația de fapt relevată de probele administrate, evaluarea juridică este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normelor de incriminare.
În speță s-a stabilit în mod corespunzător că faptele inculpatului (fost ) care la data de 10 noiembrie 2004, având în sânge o îmbibație de 1,60 gr./ alcool pur în sânge, fără poseda permis de conducere, a condus autoturismul marca "Audi" proprietate personală cu nr. - pe DE 583, intrat pe contrasens și intrat în impact cu autoturismul -, condus de victima, în urma impactului rezultând decesul a două persoane - și - și vătămarea corporală gravă a numitului, iar după săvârșirea accidentului fugit, dar a fost prins de un lucrător de poliție, întrunesc atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către persoană ce nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195 /2002, modificată și republicată, de părăsirea locului accidentului prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, modificată și republicată și ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 3 teza I-a și alin. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, fiind corecte schimbările de încadrări juridice dispuse de prima instanță conform celor stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia în interesul legii nr. 1 din 15 ianuarie 2007 și în acord cu noua numerotare adusă articolelor 78 alin. 1 și 81 alin. 1din OUG nr-.
Analizând soluția pronunțată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea constată următoarele:
În operațiunea de individualizare a pedepselor, instanța, potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal analizează complexitatea pericolului social al faptelor deduse judecății, elementele subiective și obiective ce au condus la săvârșirea infracțiunilor, personalitatea făptuitorilor și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.
De asemenea, se are în vedere impactul social produs de infracțiuni și poziția adoptată de inculpat în raport de faptele săvârșite.
În speță, inculpatul a comis infracțiuni ce prezintă un grad ridicat de pericol social, reflectat de modul în care a realizat infracțiunile - prin conducerea unui vehicul fără permis și cu valoare mare a îmbibației alcoolice și de urmările produse - prin modalitățile de săvârșire a fost adusă atingere celor mai importante valori sociale - două persoane au decedat iar cea de a treia a suferit leziuni grave - la care se adaugă și faptul că, pe parcursul procesului penal, inculpatul a negat în permanență săvârșirea faptelor, încercând să zădărnicească aflarea adevărului, în pofida probelor care atestă vinovăția sa și nu a manifestat în nici un moment vreun regret, împrejurări care impun în mod necesar aplicarea unui tratament sancționator mai sever, în vederea realizării prevederilor art. 52 Cod penal.
Apreciind că pedeapsa trebuie să fie în același timp atât măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare a inculpatului, Curtea constată că, în speță, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal nu poate fi atins prin coborârea pedepselor sub limitele stabilite de prima instanță, pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare cu executarea în regim de detenție fiind singura în măsură să asigure realizarea scopurilor - educativ și de exemplaritate - ale acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Față de cele menționate anterior, se constată ca fiind nefondate criticile formulate de inculpatul - apelant în sensul unei greșite individualizări a pedepselor.
În soluționarea laturii civile cauzei, instanța de fond a reținut căpărțile civile șisunt îndreptățite la despăgubiri - daune materiale, în sumă de câte 3035 lei și câte 25.000 lei, pentru fiecare, echivalent bănesc al daunelor morale.
Prin cererea de constituire ca părți civile au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 150.000 lei despăgubiri civile din care 50.000 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale.
În stabilirea cuantumului daunelor materiale cuvenite celor două părți civile instanța de fond, pe baza analizei înscrisurilor depuse la dosar și a declarațiilor martorilor audiați în cauză, a constatat că au fost dovedite parțial cheltuielile solicitate, acordându-le în limita dovedirii lor.
În apel, părțile civile și au prezentat un număr de 3 înscrisuri:
- deviz de lucrări - monument funerar (lucrare la suprafață) din data de 1 august 2005, eliberat de. pentru suma de 1.000 lei;
- deviz de lucrări - placare în marmură a monumentului funerar din data 15 septembrie 2005 eliberat de pentru suma de 500 lei și adeverința nr. 6 din 23 ianuarie 2008 eliberată de Mănăstirea " " - I, ce atestă faptul că părțile civile au contribuit cu suma de 2.000 lei la realizarea slujbelor de pomenire.
Pe baza acestor dovezi prezentate de părțile civile privind plata
sumei totale de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli determinate de respectarea tradițiilor recunoscute de comemorare și cinstire a morții fiicei lor - - Curtea constată că se impune majorarea daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul (fost ) prin sentința apelată de la 3035 lei, la 4785 lei pentru fiecare parte civilă.
Întrucât activitatea infracțională desfășurată de inculpat a dus la decesul fiicei lor, este incontestabil că părților civile - și - părinții victimei - le-a fost cauzat un prejudiciu de natură morală, estimat corect de prima instanță în raport de consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, importanța valorii lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părților civile.
În raport de aceste criterii, Curtea constată că obligarea inculpatului la plata sumei de 25.000 lei daune morale pentru fiecare parte civilă corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri în sensul prevederilor art. 14 Cod procedură penală și art. 998 și următoarele din Codul civil.
În raport cu cele expuse mai sus criticile formulate de apelanții și privind neacordarea în integralitate a daunelor morale solicitate sunt nefondate, fiind întemeiată doar solicitarea făcută în apel sub aspectul majorării daunelor materiale.
Critica privind nelegalitatea soluției de achitare a inculpatului pentru faptele de trafic de persoane și trafic de minori invocată de apelanții și urmează a fi analizată cu ocazia examinării apelului declarat de Parchet ce vizează în mod exclusiv acest aspect.
Cu privire la apelul declarat depărțile civile G, și,ce nu au indicat nici un motiv de nelegalitate și netemeinice, verificând din oficiu conținutul hotărârii apelate, Curtea constată că în urma antrenării răspunderii civile delictuale a inculpatului care prin activitatea infracțională desfășurată a cauzat decesul victimei s-a dispus în mod corect obligarea inculpatului la plata de daune materiale și morale în favoarea moștenitorilor surorilor victimei.
Cuantumul pentru fiecare dintre aceste categorii de despăgubiri civile a fost stabilit după o corectă analiză a tuturor probelor efectuate în cauză în vederea cuantificării daunelor materiale și a criteriilor de apreciere daunelor morale expuse anterior, ținându-se seama și de limitele culpei victimei.
În raport de aceste elemente, prin sumele acordate de prima instanță cu titlu de daune materiale și morale s-a dat satisfacție întemeiată și suficientă pretențiilor părților civile.
Verificând hotărârea apelată și sub aspectul soluției de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, criticată prin apelurile declarate de Parchet și de părțile civile și, Curtea constată următoarele:
Din coroborarea tuturor probelor rezultând din ansamblul mijloacelor de probă dispuse și administrate în faza de cercetare penală, cât și în mod direct, nemijlocit a celei judecătorești, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, a perceput în mod real conținutul probelor în reținerea stării de fapt ce confirmă soluția de achitare dispusă.
Instanța de fond a analizat probele administrate în cursul urmăririi penale și le-a verificat în activitatea de judecată în mod nemijlocit cu respectarea principiului oralității și contradictorialității, administrând și probele în apărare solicitate de inculpat.
De asemenea, instanța de fond a examinat cauza și în raport cu dispozițiile art. 75 Cod procedură penală ce constituie un principiu al sistemului probator potrivit căruia declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În speță, cele trei persoane vătămate -, și au relatat inițial în cursul urmăririi penale împrejurările de fapt reținute în actul de sesizare al instanței, pentru ca ulterior în aceeași fază a procesului penal să-și retracteze declarațiile, susținând că primele declarații au fost date sub imperiul amenințărilor exercitate de lucrătorul de poliție.
Aceeași atitudine de revenire asupra declarațiilor inițiale a fost adoptată și în faza cercetării judecătorești, susținând în fața primei instanțe că au fost în Spania în perioada 2003 - 2004 la muncă sau în vizită, însă nu l-au cunoscut pe inculpat.
Probele ce au servit ca temei al trimiterii în judecată inculpatului (fost ) pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori au constat în primele declarații date de numitele -, și în faza urmăririi penale - în lunile noiembrie și decembrie 2004 - și în verificările traficului la frontieră a acestora și ale inculpatului, adresele privind mijloacele sumelor de bani trimise din Spania, adresele către băncile la care au fost depuse sumele, adresele de la Direcția de Muncă și Administrația Financiară și adresa autorităților judiciare spaniole.
În urma verificării lor în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat în mod corect că materialul probator administrat în cauză nu furnizează date certe, sigure, privind vinovăția inculpatului în comiterea celor două fapte.
Declarațiile date de părțile vătămate pe care s-a sprijinit acuzarea au fost retractate ulterior și chiar în situația menținerii lor ele sunt singulare în contextul probelor administrate ce nu au furnizat vreun alt element de ordin probator care să le susțină, astfel că în mod corect în procesul de evaluare nu au fost reținute de prima instanță.
Verificările traficului la frontieră, adresele privind rulajele sumelor de bani și celelalte înscrisuri menționate anterior nu conțin elemente din care să se poată concluziona că inculpatul (fost ) a comis o acțiune de traficare care să întrunească atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.
De altfel, întemeierea unei soluții de condamnare în mod determinant și exclusiv pe declarațiile date în faza urmăririi penale de victime, fără putea fi coroborate cu alte probe directe, certe de vinovăție contravine și dispozițiilor art. 6 paragraful 3 lit. d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Soluția de achitare dispusă de prima instanță nu s-a bazat pe încălcarea dreptului inculpatului la administrarea probelor incriminatorii în prezența sa, în ședință publică, în condiții de contradictorialitate în sensul art. 6 din Convenția Europeană, astfel cum se susține în apelul declarat de Parchet, ci pe aplicarea regulii "in dubio pro reo" ce constituie un complement al prezumției de nevinovăție și impune ca, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin informații îndoielnice, instanța neputându-și forma o convingere care să se constituie într-o certitudine, trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.
Pentru aceste motive, se constată că soluția de achitare inculpatului (fost ) pentru infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori este legală și temeinică.
Ținând seama de cele expuse anterior cu ocazia examinării criticilor formulate de fiecare apelant, curtea constată că este fondat doar apelul declarat de părțile civile și, celelalte apeluri declarate în cauză fiind neîntemeiate.
Ca urmare, în baza art. 379 pct. 2 lit. Cod procedură penală, va fi admis apelul promovat de părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 437 din 26 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi desființată în parte, în latura civilă.
Rejudecându-se cauza va fi majorat cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul (fost ) în favoarea părților civile și de la 3035 lei la 4785 lei, pentru fiecare.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu privire la măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145 ind. 1 Cod procedură penală dispusă față de inculpat, Curtea constată că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri nu au încetat și nu s-au modificat, astfel că se impune menținerea ei.
Potrivit art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală vor fi respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, părțile civile HG și și de inculpatul (fost ) împotriva aceleiași sentințe.
Văzându-se și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, vor fi obligate părțile civile apelante G, și și inculpatul la plata cheltuielilor judiciare suportate de stat, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor promovate de Parchet și părțile civile și urmând a rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească părților civile și contravaloarea onorariului de avocat în apel, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 437 din 26 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o desființează în parte, în latura civilă.
Rejudecând cauza:
Majorează cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul (fost ) în favoarea părților civile și de la 3035 lei, la 4785 lei pentru fiecare.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Menține măsura obligării de nu părăsi țara dispusă față de inculpat.
II. Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași părțile civile G, și și inculpatul (fost ) împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă părțile civile apelante G, și să plătească statului câte 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul - apelant să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 60 lei, iar părților civile și câte 500 lei reprezentând onorariu de avocat în apel.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor declarate de Parchet și părțile civile și rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpat, părțile civile și și victimele și și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex. / 26.03.2008
Tribunalul Iași - jud.
.
Președinte:Scripcariu GabrielaJudecători:Scripcariu Gabriela, Dumitrescu Daniela
