Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 130/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 921/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 130
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Camelia Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
apelant
și pe intimat, având ca obiect
omorul (art. 174.Cod Penal)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- intimat Parte civilă -
- apelant Inculpat -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.195/F din 08.04.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Ialomițaa dispus după cum urmează s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul - fiul lui și, ns. 20.06.1971 în com. jud I, cu același domiciliu,-, jud. I, CNP--, deținut în Penitenciarul Slobozia.
În temeiul art.20 raportat la art.174 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal pedeapsă complementară prev. de art.65 Cod penal pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor.
In temeiul art.61 al.2 Cod penal a revocat liberarea condiționată pentru restul de 226 zile rămas din pedeapsa de 2 ani închisoare,aplicată prin sentința penală 132 din 23.01.2007 pronunțată de Judecătoria Slobozia, rest pe care-l contopește cu pedeapsa de 7 ani închisoare inculpatul executând edeapsa p. de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal.
In temeiul art.71 Cod penal pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal.
În temeiul art.350 al. Cod pr. penală a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art.88 Cod penal a scăzut din pedeapsă perioada reținerii din data de 01.08.2008 și arestării preventive din data de 02.08.2008 la zi
In temeiul art.7 din Lg.76 din 08.04.2008 privind organizarea și funcț ionarea Jad ispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A obligat inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare către stat inclusiv 200 lei norariul avocat oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ziua de 31.07.2008, în jurul orelor 18 în timp ce se deplasa spre casă cu bicicleta inculpatul a observat prezența părții vătămate și a martorilor și. După ce și-a lăsat bicicleta în curtea locuinței, inculpatul a mers la persoanele mai sus arătate cu care a rămas un timp, discutând și consumând bere, după care s-a întors acasă.
După un timp partea vătămată și martorul îndreptându-se spre casele lor, au trecut pe lângă locuința inculpatului, care i-a invitat la el în curte, unde au discutat despre prieteni comuni, la un moment dat amintindu-și că martorul a ajutat organele de poliție să-l rețină ( pentru o infracțiune anterior comisă inculpatul s-a repezit și a început să-l lovească. Partea vătămată a intervenit încercând să-l protejeze pe însă inculpatul l-a lovit de câteva ori cu o toporișcă pe spate și o dată în zona cefei.
Pentru a stabili această situație de fapt instanța de fond a avut în vedere declarațiile părții vătămate coroborate cu susținerile martorilor și.
De asemenea, instanța a avut în vedere raportul de expertiză medico-legală nr.1018/ 01.08.2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală -, cât și actele întocmite cu ocazia cercetării la fața locului.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal reținându-se alături de gravitatea faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă și circumstanțele personale ale inculpatului marcate de o remarcabilă antecedență penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând- sub aspectul încadrării juridice și al individualizării pedepsei.
Astfel, apelantul invocă ca un prim motiv de desființare a sentinței greșita încadrare juridică dată de instanța de fond în sensul că în raport cu numărul de îngrijiri medicale (8-10 zile) necesare victimei s-ar fi impus încadrarea juridică a faptei în infracțiunea prevăzută de art.180 alin.3 Cod penal și nu în tentativă la omor.
Cu privire la al doilea motiv de apel invocat, inculpatul susține că regimul sancționator stabilit este mult prea în condițiile în care a avut o atitudine procesuală cooperantă, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, potrivit art.371 alin.2 Cod procedură penalăCurtea constată că apelul inculpatului este nefondatși reține în acest sens următoarele:
1.Sub aspectul situației de fapt:
Coroborând declarațiile părții vătămate (fil.10, fil.287 dosar fond) cu susținerile martorilor (fil.45, fil.161 dosar fond), ( fil.43, 155 dosar fond), (fil.44, fil.157 dosar fond), (fil.13-15, 159 dosar fond) și (fil.46 ) rezultă în ziua de 31.07.2008 în jurul orei 13,00 după ce a stat de vorbă și a băut bere împreună cu partea vătămată și martorii și în stradă, în zona intersecției "" cu "1 -", inculpatul a mers la locuința sa care se afla în apropierea locului în care se întâlnise cu susnumiții.
După un timp partea vătămată și martorul trecând pe lângă casa inculpatului( în drum spre locuințele lor) au fost invitați de acesta în curte.
Martorul arată că a ezitat să intre în curtea inculpatului bănuind că aceasta îi poartă dușmănie (fil.15 verso ), dar la insistențele acestuia a intrat totuși.
La un moment dat, inculpatul l-a atacat încercând să-l lovească cu pumnii și picioarele reproșându-i că a ajutat poliția să-l rețină cu un an în urmă.
Parte vătămată a intervenit interpunându-se între cei doi însă inculpatul a luat o toporișcă din lada de scule intenționând să lovească martorul care reușise să se ridice și voia să scape din curte.
Observând intenția inculpatului partea vătămată a încercat să-l oprească prinzîndu- l de picioare, moment în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în zona spatelui și a capului cu toporișca.
Susținerile părții vătămate și ale martorului cu privire la dinamica altercatice sunt confirmate de constatările raportului de expertiză medic-legală (fila 34 ).
Concluzionând, Curtea constată căsituația de faptstabilită de instanța de fond este menținută de probatoriu și corespunde realității factuale.
Deasemenea se mai constată că apărarea formulată de inculpat, în sensul Cod penal nu a făcut decât să se apere, răspunzând unui atac este o apărare pro causa neîntemeiată pe probe și dimpotrivă contrazisă de acestea, chiar și numai pentru faptul că leziunile victimei sunt situate în zona occipitală ceea ce nu susține ideea unui atac ci dimpotrivă argumentează Că partea vătămată încearcă să fugă de agresor.
Mai mult chiar după ce a lovit și doborât victima (partea vătămată inculpatul și-a continuat acțiunea violentă urmărind cu toporișca pe martorul, astfel cum declară martorul (fil.45 )
2.Sub aspectul încadrării juridice
Doctrina și jurisprudența constantă în materie au stabilit că la realizarea unei corecte distincții între tentativa la infracțiunea de omor și alte infracțiuni de agresiune în care violența este îndreptată asupra integrității fizice a persoanei trebuie avut în vedereelementul subiectiv astfel cum rezultă din acțiunile subiectului activ.
În acest sens sunt luate în considerație aspecte precum obiectul vulnerant, zona corporală lezată, intensitatea și numărul loviturilor.
Or, în cauză, obiectul vulnerant, respectiv o toporișcă precum și zona vizată- capul indică faptul că inculpatul a acționat cel puțin cuintenție indirectăart.19 alin.2 Cod penalde a ucide și exclude totodată aplicativitatea criteriului acuzativ,fiind irelevant faptul că expertiza medico-legală precizează că partea vătămată a avut nevoie de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În aceste condiții, Curtea apreciază că încadrarea juridică dată de instanța de fond, respectiv tentative la infracțiunea de omor este corectă și pentru aceleași considerente nu poate primi critica formulată de apelant sub acest aspect.
3.Sub aspectul individualizării pedepsei
Din perspectiva criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzută de art.72 Cod penal, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă temeinică și legală și nu există.
În acest sens este de observat:
-infracțiunea (în forma atipică a tentativei) comisă de inculpat prezintă un deosebit pericol social, fiind îndreptată asupra vieții și integrității persoanei.
-mobilul declanșator al comportamentului violent al inculpatului respectiv, răzbunarea (chiar dacă persoana vizată era martorul ) este unul josnic.
-Antecedența penală deosebită a inculpatului (fil.2 ) cât și absența oricărui autocontrol și a oricărui efort de integrare socială sunt aspecte de natură a pune în relevanță potențialul criminogent al acestuia.
De altfel, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică confirmă periculozitatea inculpatului care prezintă tulburare de personalitate de tip disocial, cu tendințe impulsive, irascibilitate și toleranță scăzută la frustrare (fil39 p)
În acest context se constată că (fil.39 ) pedeapsa stabilită inculpatului este corespunzătoare gravității faptei și personalității inculpatului
Împrejurările invocate de inculpat în susținerea solicitării de reducere a pedepsei respectiv atitudinea procesuală cooperantă și faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă nu sunt aspecte de natură reforma regimul sancționator.
Astfel, probatoriul administrat în cauză excluzând orice dubiu asupra vinovăției inculpatului, iar faptul că acesta nu a negat realitatea faptelor este o atitudine firească și nu poate primi semnificația unei circumstanțe atenuante.
Pe de altă parte, comportamentul părții vătămate care nu s-a constituit parte civilă nu poate fi valorificat în favoarea inculpatului, la rigoare putând fi interpretat ca un semn de teamă față de violența inculpatului.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea constată că sentința atacată este temeinică și legală și în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge apelul inculpatului ca nefondat.
Totodată, în baza art.381 alin.1 și art.160/b alin.3 Cod procedură penală se vamenținearestarea preventivă a inculpatului constatându-se că măsura preventivă a fost luată cu respectarea garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei și temeiurile care au determinat-o se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
În baza art.383 alin.2 Cod procedură penală se vadeducedin pedeapsă perioada arestării preventive de la 1.08.2008 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.195/F don data de 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală.
Deduce prevenția de la 1.08.2008 la zi.
Menține arestarea preventivă a inculpatului.
Obligă apelantul la plata sumei de300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 22 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR,
scu
GREFIER,
Proces-verbal
pentru d-na grefier
detașată la altă instanță semnează
Grefier
Red.- 19.06.2009
Dact.EA-19.06.2009/3ex
Sect.Pen. jud.
Președinte:Nicoleta Camelia GrigorescuJudecători:Nicoleta Camelia Grigorescu, Florică Duță
