Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 755/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1056/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 755
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
recurent
, având ca obiect
cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.P.P.)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- recurent Inculpat -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, în baza art.1602alin.1 și art.1608Cod procedură penală s-a constatat admisibilitate a în principiu a cererii formulată de inculpatul, arestat în baza map nr.5/UP din 25.03.2009 emis de Curtea de Apel București - secția I penală.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Tribunalul a reținut că eferindu-se la condițiile liberării provizorii dispozițiile art. 160/2 Cod procedură penală statuează în alin. 1 că aceasta se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în alin. 2 faptul că liberarea provizorie nu poate fi acordată în situația existenței de date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit ori inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau ca acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau expert, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte fapte similare.
Îndeplinirea condițiilor anterior menționate atrage admisibilitatea în principiu a cererii care urmează a fi analizată sub aspectul temeiniciei în cazul în care se apreciază că sunt îndeplinite aceste condiții.
În prezenta cauză inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art. 26 Cod penal rap la art. 25 din Legea 365/2002 faptele constând în aceea că în perioada noiembrie 2008 - februarie 2009, împreună cu inculpatul ar fi instalat la -uri din B și P ce aparțin Băncii Transilvania dispozitive confecționate artizanal de copiere a cârdurilor în zona de introducere în fantă a acestora, cu care ar fi copiat informații și codul d e securitate PIN aparținând mai multor cetățeni care au efectuat tranzacții la aceste bancomate, ulterior fiind retrase fraudulos diferite sume de bani.
Cum pedeapsa prevăzută de lege este mai mică decât limita stabilită de legiuitor iar inculpatul și-a însușit cererea formulata de apărătorii săi, Tribunalul privește ca admisibilă în principiu cererea inculpatului.
Potrivit art 160/2 al. 1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
2 al aceluiași text de lege prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazurile în care există date din care rezultă necesitatea de a-1 împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din coroborarea celor două texte menționate anterior, reiese caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii, prev de art. 160/2 al. 2 Cpp.
Instanța nu ar putea uza însă în mod arbitrar de caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, întrucât ar încălca în mod flagrant disp art. 5 al. 5 Cod procedură penală, art. 23 al. 10 din Constituția României și art. 5 pct 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Deși instanța a constatat că formal cererea inculpatului îndeplinește condițiile prevăzute de lege, admițând-o în principiu, instanța va analiza temeinicia acesteia față de ansamblul actelor din dosarul de urmărire penală și al probelor administrate până în prezent.
Cu ocazia verificării temeiniciei prezentei cereri de liberare sub control judiciar instanța va porni de la una din premisele esențiale ale liberării provizorii, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se prin ipoteză, problema liberării provizorii. Logic această premisă conduce la concluzia că pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere îndeobște, la luarea măsurii arestării preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, chiar provizorie, și restrânsă printr-un control judiciar, nu este totuși oportună.
Liberarea provizorie, așa cum este reglementată în Codul d e procedură penală, modificat prin Legea nr. 356/2006 și OUG nr. 60/2006, este unul din mijloacele de realizare a scopului măsurilor preventive, care constă în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecata sau de la executarea pedepsei, potrivit art. 136 al. 1 și 2 Cod procedură penală.
Interpretând sistematic dispozițiile procedurale în materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, instanța consideră că, astfel de temeiuri ar putea privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date. altele decât cele avute în vedere de disp art. 160/2 al. 2 Cod procedură penală, din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi lisă. fie aspecte legate de pericolul social concret al faptei pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări, aceasta să fi produs o vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent, asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar provizorie să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție.
Revenind la cauza de față, prin prisma celor arătate în precedentul alineat, instanța a reținut că există în speță împrejurări de felul celor menționate, care să justifice aprecierea că cererea inculpatului este neîntemeiată.
Astfel, instanța a reținut că inculpatul a fost arestat la data de 25.03.2009, prezenta cerere fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 24.04.2009, astfel că la acest moment procesual, instanța apreciază că punerea în libertate a inculpatului nu este oportună, buna desfășurare a procesului penal putând fi compromisă prin faptul că instanța nu a fost încă sesizată cu rechizitoriu, s-au mai efectuat acte de urmărire penală la data arestării preventive a inculpatului.
Instanța a avut în vedere și aspecte legate de pericolul social concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, care rezultă din modul și împrejurările în care se presupune că faptele pentru care este cercetat au fost săvârșite și apreciază că interesul public ocrotit avut în vedere la momentul dispunerii arestării se cuvine a fi avut în vedere și la acest moment.
Instanța a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment, chiar în condițiile exercitării unui control judiciar strict, nu se justifică, dimpotrivă, gravitatea sporită a faptei, pericolul social pe care lăsarea în libertate a acestuia o prezintă pentru ordinea publică, impunând menținerea acestuia în stare de arest preventiv, liberarea inculpatului, chiar provizorie, fiind de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială în rândul destinatarilor onești ai legii penale determinat si de conduita inculpatului din data de 04.02.2009 astfel cum rezultă din procesul-verbal de prindere in flagrant, consecințele acțiunilor inculpatului având urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul economic și de afaceri, circulația și folosirea instrumentelor de plată electronică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, motivând că poate fi liberat provizoriu sub control judiciar, nu a mai fost cercetat penal anterior, a avut o bună conduită în societate, are o familie și un loc de muncă stabil iar cercetarea judecătorească se poate desfășura și fără privarea sa de libertate.
Curtea, examinând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată, cât și din oficiu conform dispozițiilor art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată nefondat recursul.
În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului și care nu depășește 18 ani închisoare în mod legal prima instanță a constatat admisibilitatea în principiu a cererii formulată de inculpat, în cauză fiind îndeplinite cerințele art.1602alin.1 Cod procedură penală.
În cauza de față sunt cercetați în stare de arest preventiv patru inculpați care au fost identificați și arestați preventiv separat ca participanți la comiterea unor fapte cu un grad ridicat de pericol social comise în formă continuată, fapte care nu au fost elucidate pe deplin până în prezent datorită complexității acestei cauze penale, care impune administrarea mai multor probe pentru terminarea urmăririi penale.
În raport de toate aceste împrejurări și având în vedere data arestării preventive a inculpatului - 25.03.2009 și data promovării cererii de liberare provizorie sub control judiciar la instanța de fond 24.04.2009, în mod judicios a reținut prima instanță că această cerere este neîntemeiată datorită complexității cauzei penale dată de numărul persoanelor identificați până în prezent care au contribuit la comiterea unor fapte cu un grad ridicat de pericol social pe o perioadă mare de timp se impune menținerea în stare de arest și a inculpatului pentru a nu se influența bunul mers al urmăririi penale prin influențarea unor părți, martori sau experți.
Ca urmare se constată că nu este întemeiată critica formulată de inculpat iar încheierea atacată este legală și temeinică, considerente față de care recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
proces-verbal
pentru grefier detașată la
altă secție, semnează, GREFIER SEF,
Red.
Dact. 2 ex./4.06.2009
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Petre Popescu, Andreea Cioată
