Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 14/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 14/

Ședința publică din 31 ianuarie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Milan Danilov

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Parchetul este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol este judecarea apelului declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 102/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul revizuent, în stare de detenție, asistat de apărător din oficiu - avocat G, din cadrul Baroului

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Apărătorul din oficiu al condamnatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare admiterea cererii de revizuire în măsura în care se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 Cod procedură penală.

Procurorul pune concluzii de menținere ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, și respingerea apelului declarat de condamnat ca nefondat, în cauză nefiind întrunite condițiile prev. de art. 394 Cod procedură penală.

Condamnatul - revizuent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și arată că nu a știut că cei doi au murit. Arată că a executat până în prezent 11 ani și 4 luni.

R A

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din 15 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S,în baza art. 403 alin. 3.C.P.P. a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat împotriva sentinței penale nr. 57/10.06.1999, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 4556/P/1997.

În baza art. 192 alin.2 a C.P.P. obligat revizuentul condamnat la plata sumei de 139 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

S-a dispus virarea din fondul MJ în contul Baroului C- a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea de revizuire, înregistrată la Tribunalul C- sub nr- din 1.11. 2007, revizuentul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 57/10.06. 1999, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 4556/P/1997, ca fiind netemeinice și nelegale întrucât i s-a făcut o greșită încadrare juridică a faptei și au existat martori care au depus mărturie mincinoasă; motivând totodată că dorește să aducă noi dovezi în apărarea sa.

În cauză s-au efectuat cercetări cu privire la temeinicia cererii de revizuire conform art. 399.C.P.P. de către Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, întocmindu-se referatul nr. 499/III/6/30.10.2007, cu propunere de respingere a cererii. Totodată, a fost atașat dosarul de fond, din analiza căruia tribunalul a reținut următoarea stare de fapt.

Prin sentința penală nr. 57/10.06. 1999, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 4556/P/1997, în baza art. 174 rap. la art. 176 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 13.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la 18 ani închisoare și s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și e Cod Penal pe timp de 9 ani. În baza art. 211 alin.1 Cod Penal, cu aplic. art. 13.Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare, în baza, art. 33 lit. a și 34 lit. b CC.p., inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare pe care instanța a sporit-o cu un an închisoare, astfel că s-a dispus executarea de către inculpatul a 19 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și e Cod penal pe timp de 9 ani.

Examinând cererea de revizuire a condamnatului, prin prisma motivelor invocate, precum și din analiza dosarului cauzei, instanța a constata că aceasta este nefondată.

Revizuentul condamnat și-a fundamentat cererea de revizuire - după cum s-a arătat mai sus - pe considerentele legate de modul în care s- făcut încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat de Tribunalul C-S, modul în care s-a administrat probatoriul în cauză, precum și faptul că urmează să prezinte noi probe în cauză, în concret martori și înscrisuri, probe care să-i dovedească nevinovăția, însă totodată probe care nu se încadrează în situațiile prev. de art. 394 alin. 1 lit. a-c

C.P.P.

S-a constatat că motivele invocate de revizuentul condamnat în cuprinsul cererii de revizuire nu se încadrează în nici unul din cazurile limitativ prevăzute de art. 394 alin.1 C.P.P. întreaga cerere de revizuire referindu-se la aspecte de fond care de altfel au mai fost învederate și examinate anterior, motiv pentru care s-a apreciat că sunt aplicabile disp. art. 403 alin.3 teza II C.P.P. întrucât la judecata unei cereri de revizuire, în vederea admiterii în principiu, nu se examinează decât existența cazurilor limitativ prevăzute de lege.

Împotriva sentinței penale nr. 102/15.11.2007 pronunțată de Tribuanlul C-S a declarat apel, în termen legal, revizuentul condamnat, apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara în data de 12.12.2007. Apelul nu a fost motivat în scris, iar cu ocazia concluziilor orale, revizuentul a reiterat motivele indicate în cererea de revizuire.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu conform art. 371 al. 2.pr.pen. instanța de apel constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, apelul declarat de revizuent fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuire este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 394.proc.pen. În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia LX/24.09.2007 pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că cererea de revizuire întemeiată pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul d e procedură penală este inadmisibilă.

În raport cu prevederile art. 394.proc.pen. instanța de apel reține că în mod corect Tribunalul C-S a constat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal. Curtea, constată că cererea de revizuire este motivată de condamnat prin aceea că este nevinovat, că încadrarea juridică dată faptei ar fi eronată, că nu s-ar fi ținut cont de declarațiile martorilor din apărare, că ar fi existat martori care ar fi depus mărturie mincinoasă și poate să aducă martori noi, susținând și că pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu fapta săvârșită. Față de dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a proc.pen. și susținerile în fapt ale revizuentului, instanța de apel reține că aplicarea acestui caz de revizuire presupune ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să se fi descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanță; în consecință, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unor fapte și împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Prin dispozițiile art. 394 alin. 2.C.P.P. incidența cazului de revizuire prevăzut în art. 394 alin. 1 lit. a a C.P.P. fost limitată la situația în care, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, fiind inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obțină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ordinare, pe care revizuentul le-a putut invoca în fond și în căile ordinare de atac, sau la o reapreciere a probatoriului. Legea se referă la situații de fapt noi, în sensul că, din diverse motive, ele au rămas necunoscute instanței de fond, și nu la mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere și verificate.

În motivarea cererii de revizuire, condamnatul susține și că unii martori ar fi depus mărturie mincinoasă, însă acest aspect nu poate fi circumscris ipotezei reglementată de art. 394 alin. 1 lit. b care C.P.P. presupune săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă probată conform art. 395 alin. 1.C.P.P. prin hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului.

Prima instanță a constatat că cererea revizuentul este nefondată, deși în considerente reține că motivele invocate de acesta nu se circumscriu nici uneia dintre situațiile prevăzute de art. 394.C.P.P. că privesc aspecte de fond, ceea ce ar fi impus respingerea cererii ca inadmisibilă. Întrucât respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de condamnat i-ar crea acesteia o situație mai grea în propria cale de atac promovată, aducându-se astfel atingere principiului non reformatio in pejus înscris în art. 372 alin. 1. proc. pen. instanța va respinge ca nefondat apelul în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b proc.pen.

În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. va obliga revizuentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 379 alin.1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 102/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 40 lei onorariu avocat oficiu.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu condamnatul.

Pronunțată în ședința publică din 31.01.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, - - - -

GREFIER,

- -

Red. LB /04.02.2008

Tehnored. AA

Ex. 3/ 06.02.2008

Prima instanță:

Președinte:Milan Danilov
Judecători:Milan Danilov, Laura Bogdan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 14/2008. Curtea de Apel Timisoara