Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 14/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.14/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 1 FEBRUARIE 2010
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele secției penale
JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind judecarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA și de inculpatul,în prezent deținut în Penitenciarul Galați, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.20,174 Cod penal, împotriva Sentinței penale nr.142/13.10.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr. în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, avocat desemnat din oficiu, în baza delegației nr.5701/4.12.2009 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că este primul termen de judecată în apel și că s-a verificat măsura arestării preventive la termenul intermediar din 9 decembrie 2009, după care;
Curtea aduce la cunoștință inculpatului că, pentru asigurarea dreptului la apărarea, s-a desemnat un avocat din oficiu, însă are posibilitatea să-și angajeze un avocat ales, dacă consideră necesar.
Inculpatul susține că nu dorește an gajarea unui avocat ales, fiind de acord cu asistența juridică din oficiu. De asemenea, precizează că își menține declarațiile date și nu mai dorește să dea o nouă declarație în fața Curții de APEL GALAȚI.
Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorulsusține că decizia pronunțată de TRIBUNALUL BRĂILA este nelegală și netemeinică în ceea ce privește reținerea în favoarea inculpatului a disp.art.73 lit.b Cod penal, ceea cea dus la o pedeapsă prea mică pentru infracțiunea comisă. De asemenea, nelegal a fost soluționată și latura civilă a cauzei.
Instanța de fond a reținut disp.art.73 lit.b Cod penal considerând că partea vătămată, care a fost lovită de inculpat l-ar fi injuriat pe acesta, de așa natură încât i-a provocat o puternică emoție sau tulburare care l-a determinat să aibă o asemenea comportare.
Consideră că din probele dosarului, adminJ. atât la urmărirea penală, cât și la instanță nu rezultă această provocare care să-i creeze inculpatului acea stare de puternică tulburare. Discuțiile care au fost purtate între inculpat și partea vătămată, confirmate de martori obiectivi, care nu sunt rude cu niciuna dintre părți, au fost legate de felul cum inculpatul mulgea oile. Doar rudele inculpatului, socrul, fratele și soția inculpatului au arătat că partea vătămată l-ar fi injuriat pe inculpat, deși la urmărirea penală au arătat că nu cunosc nimic.
Din dosarul de urmărire penală rezultă din declarația părții vătămate că i-ar fi spus inculpatului că nu mulge oile repede, în ideea că fiind prieten cu proprietarul trebuie să facă bine. Inculpatul a arătat că partea vătămată era băută și i-a atras atenția să-și vadă de, însă acesta a continuat cu invective la adresa sa.
Martorii au mai arătat că atunci când partea vătămată s-a ridicat pentru a se spăla pe mâini, inculpatul l-a lovit o singură dată cu găleata în cap, acesta nu vroia să fie dirijat de partea vătămată, să i se spună că nu știe să mulgă oile. Singurul care a declarat în favoarea inculpatului a fost socrul acestuia, care a arătat că partea vătămată ar fi fost și băută. Martorul, proprietarul stânei a arătat că inculpatul era și el nervos și-i aduce injurii părții vătămate. Părțile s-au injuriat reciproc, partea vătămată era băută, iar inculpatul s-a enervat cel mai tare.
Nu rezultă din probe că partea vătămată ar fi avut un comportament agresiv, care să-i provoace o tulburare deosebită inculpatului. Acesta a avut impresia, când partea vătămată s-a ridicat de pe scaun, că are intenția să-l lovească.
Fapta săvârșită de inculpat este deosebit de gravă, acesta lovind pe partea vătămată în zona capului, cu o găleată plină cu lapte. Inculpatul știa că o lovitură cu un corp contondent în zona capului va crea o urmare care poate pune în pericol viața părții vătămate, așa cum rezultă și din certificatul medico-legal. cranian produs a pus în primejdie viața părții vătămate.
Având în vedere gravitatea faptei, pedeapsa de 4 ani închisoare este prea blândă.
Mai mult de atât, instanța de fond nu a soluționat corect latura civilă. S-a arătat în hotărâre că s-a avut în vedere culpa ambelor părți, însă în cauză nu este vorba despre un accident de circulație. Fapta s-a produs cu intenție directă având în vedere zona vizată, obiect contondent cu care s-a lovit și greutatea acestuia.
Dacă în cauză s-a reținut disp.art.73 lit.b Cod penal, pretențiile civile trebuiau reduse la
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului în sensul înlăturării disp. art.73 lit.b Cod penal, urmând a se majora pedeapsa aplicată până la minimul prevăzut de lege pentru fapta reținută. De asemenea, să se soluționeze corect latura civilă în sensul admiterii pretențiilor civile solicitate de partea vătămată.
În cazul în care se vor reține disp.art.73 lit.b Cod penal, să se acorde numai J din pretențiile solicitate de partea vătămată.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.73 lit.b Cod penal este corectă. Prin comportarea sa, partea vătămată a adus o gravă atingere demnității inculpatului, prin injurii și prin anumite fapte. Aceasta atingere este apreciată de fiecare în parte în mod subiectiv, însă instanța de fond a apreciat ca fiind suficiente probele existente la dosar. Atitudinea părții vătămate, aflată în stare de ebrietate la muncă și neexercitând în mod corect atribuțiile de serviciu, precum și injuriile, au fost suficiente pentru a aduce o atingere demnității inculpatului.
Mai mult decât atât, martorii au arătat, în fața instanței de judecată, că părțile și-au adus injurii reciproc.
În apelul inculpatului, susține că instanța ar fi trebuit să rețină în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv conduita bună, cooperarea cu organele de poliție. Inculpatul nu este recidivist, amenda penală aplicată anterior nu constituie un prim termen al recidivei, fapt pentru care hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. Era normal, pe latura civilă, să se reducă pretențiile civile solicitate de partea vătămată, urmare reținerii scuzei provocării, la 50% și nu 75%.
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA și admiterea apelului declarat de inculpat în sensul de a se reține circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 Cod penal, pe lângă disp.art.73 lit.b Cod penal. Inculpatul a avut o conduită bună anterior comiterii faptei și după comiterea acesteia, a recunoscut fapta și a cooperat cu organele de poliție.
Procurorul, în apelul inculpatului, solicită respingerea acestuia, întrucât, așa cum rezultă din fișa de cazier, acesta a mai comis fapte penale, prevăzute de art.180 Cod penal, art.181 Cod penal, din are rezultă comportarea sa violentă încă din anul 1995. Corect nu s-au reținut circumstanțele atenuante, fapta comisă este o faptă de violență.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că declarațiile martorilor nu prezintă realitatea. Să se aibă în vedere declarația sa dată la postul de poliție,unde a declarat cum s-a întâmplat. Partea vătămată nu avea niciun drept să vină la stâna sa și să-i spună cum trebuie să-și facă. Intenția lor a fost să-l izgonească de la, el însă nu putea pleca pentru că avea în grijă oile celor din comună. Partea vătămată era băută, a bătut și o altă persoană de acolo. Regretă fapta comisă.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.142/13.10.2009, TRIBUNALUL BRĂILA, în baza art.20 raportat la art. 174 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit.b Cod penal și art 76 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la 4 ani închisoare și i-a interzis acestuia drepturile civile prevăzute de art. 64 lit.a teza II și b Cod penal pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, la data de 5.05.2009.
A interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit.a teza II și b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal și anume: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsă perioada de reținere și arestul preventiv, începând cu data de 6.05.2009 până la zi.
În baza art.350 Cod de procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit.b Cod penal, a confiscat de la inculpat găleata folosită la săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 14 și art. 346 Cod de procedură penală, art. 998 și următoarele cod civil și art. 313 din Legea 95/2006, a obligat inculpatul la despăgubiri către părțile civile, proporțional culpei de 75% reținută în sarcina sa astfel: 2707, 61 lei către Spitalul Județean de Urgență S G, 920,74 lei către Serviciul de Ambulanță B și la 3000 lei cu titlu de despăgubiri civile și la 1500 lei cu titlu de daune morale către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 5.05.2009, orele 1400, partea vătămată și martorul au plecat de la stâna de oi proprietatea lor, situată în V satului, comuna, cu căruța în localitatea pentru cumpărături. Până la ora plecării, aceștia consumaseră la câte 2-3 pahare de vin.
În drum spre sat (cca. 3 km), l-au întâlnit pe martorul, invitându-l în sat pentru a bea o bere. În sat, la cafe-barul " La ", au consumat bere. Martorul a plecat la o cunoștință în sat pentru a procura cheag.
În jurul orelor 1800, ajuns la stâna sa, unde, printre alți, îl avea angajat și pe inculpatul. În V satului sunt 4 stâni cu oi, apropiate una de alta.
Partea vătămată și martorul au întârziat în sat, consumând câte 3-4 sticle de bere și în continuare, la un cetățean, s-au mai cinstit cu câte un pahar de vin. În jurul orelor 1830, aceștia au ajuns cu căruța lor la stâna martorului. Acesta, cu un tehnician veterinar, se ocupa de castrarea unui, la circa 20 de ul stânei, iar i săi au băgat oile în corlată pentru mulsoarea de la orele 1900. Martorul, în virtutea relațiilor de prietenie, a rugat-o pe partea vătămată să-l ajute la mulsul oilor în locul său, deoarece este ocupat cu castrarea calului.
Partea vătămată a acceptat, și-a pus pălăria într-un par și s-a așezat pe, pe scăunelul din partea dreaptă. La mijloc stătea pe scăunel inculpatul și în partea a acestuia stătea socrul său, martorul. Toți trei mulgeau oile, având câte o găleată de aluminiu între picioare. La un moment dat, partea vătămată, aflată sub influența alcoolului, i-a reproșat inculpatului că nu știe să mulgă, că "doarme pe " și că îi va apuca noaptea. Inculpatul a suportat un timp reproșurile făcute și pretinde că a fost jignit și înjurat de mamă de către partea vătămată. Cearta a continuat câteva minute. Inculpatul se afla și el sub influența alcoolului.
Pentru încetarea discuției contradictorii, au intervenit martorii și. Partea vătămată nu s-a potolit și, prin limbajul agresiv, l-a provocat pe inculpatul, care s-a ridicat în picioare, a prins găleata în care mulsese circa 6-7 lapte, cu ambele brațe și i-a aplicat o lovitură în cap părții vătămate, care se afla în șezut pe scăunel, având capul descoperit și privirea îndreptată către inculpat. Partea vătămată a rămas pe scăunel, rezemată cu umărul drept de corlată.
Martorii și, observând agresiunea, l-au întrebat pe inculpat: "băi ce, l-ai omorât". a fost auzită și de martorul, care s-a apropiat de inculpat, întrebându-l de ce l-a lovit pe. Martorul l-a îndepărtat pe inculpat de partea vătămată, pe care, împreună cu martorul au luat-o de brațe și au așezat-o pe un pat în. Au stropit-o cu apă și au frecționat-o cu. A fost anunțat martorul, nepot al părții vătămate, care a venit la stâna lor cu căruța și a luat-o pe partea vătămată.
au fost anunțate rudele părții vătămate, care au venit cu o mașină, transportând-o la Spitalul Orașului Cu ambulanța a fost transportată la Spitalul Județean B-Corp A și, de aici, la Spitalul Județean de Urgență G, unde a fost internată în cursul nopții și operată. Partea vătămată a fost externată la data de 22.05.2009.
Din actele medicale și raportul de constatare medico-legală nr. 466/E/2009 al Serviciului Județean de Medicină Legală G rezultă că partea vătămată prezintă grav cu fractură cominutivă fronto-temporo-parietală dreaptă, hematon extradural emisferic drept, edem cerebral (operat), posibil produs prin lovire cu corp contondent. poate data din 5.05.2009. 70-80 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. a pus în primejdie viața victimei.
La interogatoriile luate, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că a comis-o deoarece nu a mai suportat jignirile proferate de partea vătămată, fiind iritat și de faptul că aceasta l-a înjurat de mamă.
Prima instanță a reținut că recunoașterea săvârșirii faptei de către inculpat se coroborează cu declarațiile martorilor oculari, și, depoziții din care rezultă vinovăția inculpatului. Săvârșirea faptei mai este dovedită și cu raportul de constatare medico-legală, cu procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto precum și cu celelalte procese-verbale încheiate de organele de cercetare penală.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului constituie tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art.174 alin.1 Cod penal.
Având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, instanța a reținut și dispozițiile art.73 lit.b Cod penal, potrivit cărora constituie circumstanță atenuantă "săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă".
Reținând că săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatului sunt dovedite, prima instanță a dispus condamnarea acestuia ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal și de împrejurările referitoare la persoana inculpatului care are 35 ani, este căsătorit, are 7 clase, are antecedente penale dar nu este recidivist, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră recunoscând și regretând fapta comisă.
Față de cele expuse, prima instanță și-a format convingerea că scopul legal al pedepsei, prevăzută de art. 52 Cod penal se va putea realiza în persoana inculpatului prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere cererea părții vătămate și adresele formulate de Spitalul Județean de Urgență Sf. G și Serviciul de Ambulanță B, prin care s-au constituit părți civile, acordul inculpatului privind despăgubirea părților civile și principiul disponibilității în acest sens, în baza art.14 și 346 Cod procedură penal, art. 998 și următoarele Cod Civil și art. 313 din Legea 95/2006, tribunalul a obligat inculpatul la despăgubiri către părțile civile proporțional culpei de 75% reținută în sarcina sa.
Împotriva Sentinței penale nr.152/13.10.2009 a Tribunalului Brăila au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA și inculpatul.
Prin motivele de apel, Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală sub aspectul reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzută de art.73 lit.b din Codul penal, susținând că din probele adminJ. în cauză nu rezultă că acesta ar fi fost provocat de către partea vătămată.
De asemenea, Parchetul a criticat ca nelegală soluția pronunțată pe latura civilă a cauzei susținând că prima instanță a încălcat principiul disponibilității, potrivit căruia inculpatul trebuia obligat la plata integrală a despăgubirilor civile.
Procurorul de ședință a modificat acest motiv susținând că reținerea scuzei provocării ar fi impus reducerea cuantumului despăgubirilor civile la 50%, și nu la 75%, așa cum greșit a procedat prima instanță.
Inculpatul, prin apărător, a invocat netemeinicia hotărârii primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei, susținând că ar fi trebuit reținute în favoarea acestuia drept circumstanțe atenuante judiciare, conform art.74 Cod penal.
Ambele apeluri sunt nefondate.
Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate prin motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică a faptei a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale.
Astfel, din probele adminJ. în cauză (respectiv din: declarațiile martorilor, și, coroborate cu concluziile raportului de constatare medico-legală, precum și, în parte, cu declarațiile părții vătămate și cele ale inculpatului ), rezultă că în ziua de 5.05.2009, fiind provocat de către partea vătămată, care i-a adresat în mod repetat expresii insultătoare și agresive, inculpatul i-a aplicat acesteia o lovitură în zona capului, cu o găleată din aluminium în care erau circa 6- 7 litri de lapte, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral, care a necesitat, pentru vindecare, un număr de 76-80 zile de îngrijiri medicale.
Privitor la starea de provocare sub stăpânirea căreia inculpatul a săvârșit fapta, sunt relevante declarațiile martorilor și (date în cursul urmăririi penale - filele 50 și 61 și menținute în fața primei instanțe), declarații din care rezultă că partea vătămată, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, i-a adresat în mod repetat și nejustificat inculpatului, pe un ton agresiv, insulte și injurii care îl priveau pe el și pe părinții săi. Această conduită a părții vătămate a fost de natură să-i provoace inculpatului (persoană cu un grad redus de educație și de instruire) o stare de tulburare, sub stăpânirea căreia a reacționat în mod spontan, lovind partea vătămată cu obiectul pe care s-a întâmplat să-l aibă în mâini în acel moment (găleata în care mulgea oile).
Așa fiind, Curtea consideră că în mod justificat a reținut prima instanță în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art.73 lit.b din Codul penal, astfel că apare ca neîntemeiat motivul de apel al Parchetului care vizează acest aspect.
Totodată, Curtea constată că este neîntemeiată și critica formulată de inculpat, cu privire la individualizarea pedepsei.
În raport cu gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului, drept circumstanțe atenuante judiciare, a unor împrejurări cum ar fi conduita sinceră și cooperantă manifestată de acesta în fața organelor judiciare.
Conduita procesuală sinceră manifestată de inculpat, chiar dacă în mod corect nu a fost reținută drept circumstanță atenuantă judiciară a fost totuși avută în vedere de prima instanță, în contextul criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 din Codul penal. Dând eficiența cuvenită circumstanței atenuante prevăzută de art.73 lit.b din Codul penal, precum și tuturor circumstanțelor referitoare la faptă și la persoana inculpatului, prima instanță i-a aplicat acestuia o pedeapsă situată sub limita minimă specială prevăzută de lege, just individualizată și aptă să îndeplinească scopul și funcțiile prevăzute de art.52 din Codul penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că este neîntemeiată critica formulată de Parchet, în sensul că, în condițiile reținerii în favoarea inculpatului a scuzei provocării, despăgubirile cuvenite părților civile trebuiau reduse în mod obligatoriu la 50%.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere că răspunderea civilă delictuală are drept temei vinovăția autorului faptei ilicite pentru prejudiciul cauzat printr-o astfel de faptă.
În consecință, în cazul în care persoana vătămată a avut o contribuție la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii cauzatoare de prejudiciu, instanța trebuie că stabilească gradul de vinovăție a inculpatului și să-l oblige pe acesta la plata despăgubirilor civile proporțional cu vinovăția sa, și nu să reducă în mod automat, la J, cuantumul acestor despăgubiri, așa cum se susține în motivele de apel ale Parchetului.
Așa fiind, Curtea reține că sunt nefondate atât motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, cât și cele ale inculpatului.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârii apelate, în limitele prevăzute de art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, nu se constată motive care să atragă desființarea acestora, Curtea va respinge ca nefondate ambele apeluri, conform prevederilor art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală.
Având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, urmează a dispune, conform prevederilor art.383 alin.11cu referire la art.350 din Codul d e procedură penală, menținerea acestei măsuri.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA și de inculpatul,fiul lui și, născut la 7.05.1974 în B, domiciliat în com. jud.B, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, CNP -, împotriva Sentinței penale nr.142/13.10.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr. în dosarul nr-.
Menține măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive de la 6.05.2009 la zi - 1.02.2010.
Obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va vira către Baroul Galați, din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 1 februarie 2010.
Președinte, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 8.02.2010
Tehnored. - 8.02.2010
3 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate
