Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 141/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 141
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 535/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de omor (art. 174.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant, în stare de deținere, asistat de av., apărător desemnat din oficiu, lipsă părțile civile - și .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte și redozarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Inculpatul a recunoscut că a lovit victima, cu pumnul în față, dar nu cu intenția de ucide ci doar pentru a-i aplica o corecție, iar traumatismul coloanei vertebrale cervicale s-ar fi putut produce în urma căderii victimei. Solicită reaprecierea probelor administrate și admiterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul a reiterat în fața instanței de apel cererea privind schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina sa, cerere pe care a formulat o și în fața instanței de fond, dar din contextul probelor administrate rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat loviturilor active aplicate cu pumnii și picioarele către inculpat. Inculpatul nu a formulat alte probe în fața instanței de apel iar pedeapsa aplicată este corect individualizată, motiv pentru care pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului constată;
Prin sentința penală nr. 535/18 septembrie 2008 a Tribunalului Iașia fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. a, b,
Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 28 octombrie 2007.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile și la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
Între inculpat și victima exista o relație de concubinaj întemeiată în cursul anului 2000, dar care a fost marcată de numeroase certuri ce se finalizau cu lovirea și alungarea temporară a acesteia din urmă din locuința din satul, com., jud. De menționat este faptul că inculpatul o suspecta pe concubina sa de faptul că ar întreține relații intime cu alți bărbați, făcându-i astfel de imputații mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice, aspect ce rezultă atât din declarațiile inculpatului cât și din declarațiile martorului care locuia în aceeași curte cu cei doi.
În perioada 2001 - 2004 inculpatul a executat o pedeapsă cu închisoare în regim de detenție, aspect ce a determinat și întreruperea acestei relații.
Cei doi au reluat relația de concubinaj în cursul anului 2005, continuând să locuiască împreună în imobilul inculpatului situat în satul, com., jud.
În săptămâna anterioară datei de 26.2007, s-au produs din nou certuri între cei doi, generate de aceleași motive, context în care victima a fost lovită și alungată din locuință.
În ziua de 26.2007, victima, care se refugiase la o vecină - sora inculpatului - a revenit în locuință și a obținut acordul de a mai rămâne împreună, doar ca urmare insistențelor martorului, fratele acestuia.
În cursul zilei menționate, inculpatul și concubina sa au mers în vizită la fratele său și împreună cu alte rude au consumat băuturi alcoolice, aspect reliefat atât de declarațiile inculpatului cât și de martorul.
Revenind în locuința sa, inculpatul a continuat să consume băuturi alcoolice, cerându-i victimei să întrețină relații sexuale. Ca urmare a refuzului acesteia, inculpatul a început să-i facă aceleași imputații și să o lovească.
Astfel, i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnul în față dar și în toate zonele corpului, în special în zona abdominală și în cea toracică, ceea ce a determinat prăbușirea acesteia pe pardoseala imobilului. Victima a fost apoi târâtă de inculpat, pe pardoseala imobilului și abandonată într-un dormitor lângă sobă.
A doua zi, victima a fost găsită de inculpat în același loc, pe podea, și constatând că nu reușește să o trezească, acesta s-a deplasat la Postul de Poliție al com. și a solicitat chemarea unei ambulanțe, motivând că soția sa are nevoie de asistență medicală ca urmare a loviturilor pe care i le-a aplicat.
În aceeași zi, 27.2007, orele 8,00, organele de poliție au sesizat organul de urmărire penală despre decesul victimei în condițiile prezentate de inculpat.
Raportat de necropsie medico-legală emis de I concluzionează că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecutive unui traumatism vertebral cervical cu interesare medulară la nivel C4-C5 (luxație intervertebrală cu edem medular ascendent).
De asemenea, raportul menționat concluzionează că topografia și morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor în cadrul unui politraumatism: traumatism cranio cerebral și facial, traumatism abdominal cu hematom mezenteric și contuzie intestinală prin loviri active repetate cu mijloc contondent (pumni, picioare); traumatism al regiunii latero cervicale stângi prin lovire activă cu mijloc contondent și posibil comprimarea regiunii latero - cervicale stângi; traumatism al coloanei vertebrale cervicale, cel mai posibil după lovire activă la nivelul regiunii mentoniere.
Față de declarațiile inculpatului care recunoaște în ambele faze procesuale lovirea victimei în mod repetat, cu pumnul în față, în urma cărora "i-a rupt gâtul", precum și lovirea cu pumnul în zona abdominală și toracică până ce victima a căzut pe podea și nu s-a mai mișcat, față de constatările și concluziile actului medico-legal menționat ce relevă cu pregnanță intensitatea deosebită cu care au fost aplicate în mod repetat loviturile în zona feței și a capului victimei și în zone vitale ale corpului, respectiv abdomen și torace, dar și că moartea victimei s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecutive unui traumatism vertebral cervical cu interesare medulară la nivel C4 - C5 produs în condițiile reținute anterior - aspecte ce infirmă totalmente apărarea inculpatului formulată în sensul că leziunile constatate pe corpul victimei sunt urmarea unor lovituri anterioare datei de 26.2007 - instanța constată că este pe deplin demonstrată săvârșirea faptei de omor reținută în sarcina sa.
În considerarea elementelor de fapt conturate de probatoriul cauzei, instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului care, în seara zilei de 26.2007 aflându-se în locuința sa, pe fondul consumului de alcool și al unor certuri cu numita - concubina sa - i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în față și în alte zone ale corpului, după care a târât-o de păr prin imobil, cauzându-i un traumatism al coloanei vertebrale cervicale cu interesare medulară, un traumatism cranio-cerebral și facial, un traumatism abdominal cu hematom mezenteric și contuzie intestinală, precum și un traumatism al regiunii latero-cervicale ce au provocat decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "omor simplu" prev. și ped. de art. 174 Cod penal.
Cererea inculpatului formulată în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor prev. de art. 174 Cod penal în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal a fost respinsă.
Din conținutul dispozițiilor art. 174 și art. 183 Cod penal rezultă că, esențial pentru delimitarea infracțiunii de omor de aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este a se stabili intenția cu care făptuitorul a executat actele materiale, știut fiind că în cazul acesteia din urmă el acționează direct ori indirect exclusiv pentru producerea suferințelor fizice arătate în art. 180-182 Cod penal, moartea victimei fiindu-i imputabilă numai cu titlu de culpă.
În speță, producerea morții victimei nu este doar urmarea unei acțiuni praeterintenționate, cum pretinde inculpatul.
Actul medico-legal menționat concluzionează că victima a suferit leziuni interne deosebit de grave precum și că moartea acesteia s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecutive unui traumatism vertebral cervical cu interesare medulară la nivel C4 - C5, aspecte ce reliefează că loviturile aplicate acesteia cu pumnii, în mod repetat, în zona feței, capului și alte zone vitale ale corpului au fost de o intensitate deosebită, fiind neîndoielnic deci, că inculpatul a prevăzut rezultatul letal al acțiunii sale, și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, poziția sa subiectivă fiind caracterizată prin intenție în forma prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. b din Codul penal iar nu prin intenție depășită cum susține inculpatul. Ca atare, instanța a reținut în sarcina inculpatului fapta de omor simplu prev. de art. 174 Cod penal.
S-a făcut aplicarea în cauză și a disp. art. 37 lit. b Cod penal privind recidiva postexecutorie, avându-se în vedere aspectul că fapta de omor prev. de art. 174 Cod penal a fost săvârșită după executarea de către inculpat a unei pedepse de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1545/10.XII.2003 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare.
Situația de fapt reținută mai sus rezultă din coroborarea următoarelor probe: procesul-verbal de cercetare la locul faptei întocmit de procuror, procesul-verbal de ridicare a hainelor cu care era îmbrăcat inculpatul la data săvârșirii faptei, acestea prezentând urme de sânge; planșe fotografice privind îmbrăcămintea ridicată de la inculpat, precum și planșe fotografice efectuate cu prilejul necropsiei victimei; referatul de necropsie medico-legală nr. S/3674/30.XI.2007 privind victima, declarațiile martorilor audiați în ambele faze procesuale (, G), declarațiile inculpatului.
Față de toate aceste aspecte de fapt și de drept, instanța a dispus condamnarea inculpatului.
La stabilirea tratamentului sancționator au fost avute în vedere criteriile prescrise de art. 72 Cod penal, respectiv gravitatea deosebită a faptei, urmările acesteia, importanța relațiilor sociale protejate de legiuitor în textul incriminator din art. 174 Cod penal, dar încălcate prin conduita ilicită a inculpatului, comportamentul acestuia anterior și ulterior săvârșirii faptei, poziția procesuală, dar și antecedentele penale.
În considerarea criteriilor menționate, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost stabilit peste limita minimului special prevăzut de textul sancționator, dar și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, conform art. 65 Cod penal, respectiv a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, e Cod penal pe o durată de 5 ani.
De asemenea, potrivit art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
Urmare pedepselor stabilite s-a dispus, în conformitate cu art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării luată împotriva inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință durata deținerii preventive începând cu 28.2007 până la zi.
În latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele aspecte:
După victima a rămas minorul - (născut la 6.06.1996) rezultat dintr-o relație de conviețuire a acesteia cu numitul. La data 18.01.2002, față de minor s-a instituit măsura plasamentului în regim de asistență maternală, potrivit hotărârii Comisiei pentru Protecția Copilului din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I (fila 140), în prezent drepturile și obligațiile părintești cu privire la acesta fiind exercitate/îndeplinite de asistentul maternal - aspect ce rezultă din sentința civilă nr. 2019/15.09.2006 a Tribunalului Iași, definitivă și irevocabilă.
Legal citat, asistentul maternal menționat nu promovat acțiunea civilă în numele și pentru minorul, astfel că, în conformitate cu art. 17 alin. 3 Cod procedură penală, instanța s-a pronunțat din oficiu asupra reparării pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de legiuitor în art. 998 cod civil pentru antrenarea răspunderii civile delictuale inculpatului, având în vedere și dispozițiile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 (cu modificările și completările ulterioare), potrivit cărora obligațiile părintești față de copil se mențin, inclusiv aceea de a contribui la întreținerea acestuia precum și împrejurarea că victima presta doar activități casnice, instanța l-a obligat pe inculpat să plătească minorului, cu titlu de despăgubiri materiale suma de 2.555 lei (reprezentând contribuția lunară pe care ar fi avut-o victima pentru întreținerea minorului) calculată în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată (stabilit prin nr.HG 1507/2007) începând cu data decesului victimei și până la pronunțarea prezentei hotărâri.
De asemenea, a fost obligat inculpatul să plătească minorului, cu titlu de prestație periodică (lunar) din suma ce reprezintă salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la ajungerea copilului la vârsta majoratului, iar dacă se va afla în continuarea studiilor, până la terminarea lor, fără a se depăși vârsta de 25 ani, sumă ce va fi actualizată la data efectivă a plății în raport cu indicele de inflație.
Ținând seama de aspectul că decesul mamei produs în contextul faptic reținut mai sus i-a provocat minorului, în mod inevitabil, și o suferință psihică, chiar în condițiile în care acesta se află în plasament familial, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata de daune morale în sumă de 10.000 lei ce va fi actualizată la data efectivă a plății în raport de indicele de inflație.
În ce privește cererea formulată la termenul de judecată din 31.03.2008 8fila 93) de către sora victimei - - - în sensul de a se dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 500.000.000 lei cu titlu de daune morale ca urmare a suferinței psihice provocate de decesul victimei, instanța, constatând că aceasta nu a produs nici un fel de dovezi privind prejudiciul moral ce i s-ar fi cauzat, dar și că inculpatul a contestat cuantumul daunelor pretinse cu acest titlu, a respins cererea acesteia ca nefondată.
La același termen de judecată, partea vătămată - sora victimei a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză privind cheltuielile efectuate pentru înmormântarea victimei și nici nu solicită obligarea inculpatului la plata daunelor morale, astfel că se va lua act de declarația acesteia.
În termen latura penală a hotărârii a fost apelată de inculpat cu motivarea că nu a avut intenția de a ucide victima, că pedeapsa aplicată este prea mare.
Apelul formulat nu este fondat.
Față de intensitatea loviturilor aplicate de inculpat, de zonele vizate și urmările produse, acțiunea inculpatului se circumscrie conținutului infracțiunii de omor cu forma de vinovăție a intenției indirecte și nu a infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, toate criteriile generale enumerate la art. 72 Cod penal au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor și a modului de executare.
Pentru aceste motive în baza art. 379 pct. 1 lit. Cod procedură penală apelul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 383 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului și se va computa din pedeapsă arestarea preventivă de după pronunțarea hotărârii apelate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 535/18.09.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce la zi arestarea preventivă de la 18 septembrie 2008.
Obligă apelantul să achite statului suma de 260 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
17.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă
