Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 141/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 141
Ședința publică de la 19 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2009 prin procuror
La ordine fiind judecarea apelurilor formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, de inculpatul și de către partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 446 din 25.06.2009 a Tribunalului Iași, dată în dosarul nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelurilor penale de față au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 446 din 25 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalului Iașia hotărât:
"Condamnă pe inculpatul, fiul lui G și, născut la 10.11.1988 în localitatea, jud. I, -, necăsătorit, studii - 3 clase, fără antecedente penale, domiciliat în sat Cotnari, com. Cotnari, jud. I, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. "a" Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. "b" Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 65 al. 2 si art. 66 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" teza a II-a si lit. "b" Cod penal pe o durata de 2 ani.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" teza a II-a si lit. "b" Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzuta de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal.
Ia act că partea vătămată cu domiciliu în sat Cotnari, com. Cotnari, jud. I nu s-a constituit parte civila în cauza.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean "Prof. Dr. " I și, în consecință, obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 2043,89 lei, cu titlu de daune materiale ce reprezintă cheltuielile efectuate de partea civilă pentru asistența medicală acordată părții vătămate.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil admite acțiunea civilă formulată de Serviciul Județean de Ambulanță I și, în consecința, obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 533 lei, cu titlu de daune materiale ce reprezintă cheltuielile efectuate cu transportul medical al părții vătămate ".
Tribunalul Iașia reținut:
"În ziua de 23.04.2008, apreciind comportamentul părții vătămate necorespunzător fața de concubina acestuia - și, în general fața de familia, membrii acestei din urmă familii - G, G-, și și - s-au deplasat la locuința părții vătămate și, intrând în curte, l-au atacat pe, lovindu-l de mai multe ori. Pe fondul conflictului violent, în timp ce încerca să se apere de ceilalți agresori, inculpatul s-a poziționat în spatele părții vătămate și l-a lovit cu un par de lemn în zona capului. Partea vătămată a căzut inconștientă la pământ, fiind transportată cu ambulanța la Spitalul Clinic de Urgența "Prof Dr. " I, fiind supusă intervenției chirurgicale.
Potrivit raportului de constatare medico-legal nr. 837/05.08.2008 emis de SML B partea vătămată a prezentat diagnosticul de "hematom extradural parietal drept.. fronto-temporală dreaptă", leziunile traumatice putând data din data de 23.04.2008, necesitând 38-40 zile de îngrijiri medicale. S-a concluzionat că leziunile cranio-cerebrale au pus în primejdie viața victimei.
Agresarea părții vătămate de către inculpatul în data de 23.04.2008, prin lovirea cu un corp contondent, producându-i leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie rezultă din toate probele administrate: declarația părții vătămate coroborata, conform art. 75 Cod procedură penală, cu declarațiile martorilor și -, concluziile raportului de constatare medico-legal nr. 837/05.08.2008 emis de SML B, bilet de ieșire din spital 11195/06.05.2008 eliberat de Spitalul Clinic de Urgența "Prof Dr. "
Astfel, martorul - a indicat că după ce au intrat cu toții, cu obiecte contondente în mâini, în curte, Gaî ncercat să-i pună furca în piept lui. Cu lemnul pe care acesta îl avea în mână a reușit să îndepărteze furca, însă din spate a venit care l-a lovit cu parul în cap pe la spate. După aceasta lovitură partea vătămată a căzut la pământ și toți au continuat să-l lovească -. Când au văzut că partea vătămată nu mai mișcă, membrii familiei au plecat acasă. În același sens a declarat și martora - care a indicat, arătând că G, G-, și și au venit înarmați cu pari și bâte pe la orele 09.10. dimineața -După ce au sărit toți pe partea vătămată, a venit care a lovit-o pe partea vătămată cu parul în cap, aceasta căzând la pământ. A indicat martora că partea vătămată a rămas inconștientă, fiind dus la spitalul de neurochirurgie și operat de urgența.
Inculpatul a recunoscut parțial, prin declarația dată, fapta imputată, însă circumstanțiat. A arătat că deplasarea la casa părții vătămate s-a realizat la cererea surorii sale, - care le-a spus că "nimeni nu se bagă pentru ea", însă această versiune nu este susținută de declarația martorei audiate. Deși inculpatul a recunoscut că l-a lovit pe, fiind în spatele acestuia, a arătat că obiectul vătămător a fost doar un băț și nu cu un par, iar zona în care l-a lovit era cea a gâtului și nu în zona capului. Inculpatul a arătat că partea vătămată era doar un pic amețită de la lovitura primită și nu și-a pierdut cunoștința.
Instanța va înlătura apărările inculpatului, întrucât acestea nu sunt susținute de proba testimoniala administrate și nici de constatările medicale. Din bilet de ieșire din spital 11195/06.05.2008 eliberat de Spitalul Clinic de Urgența "Prof Dr. " I rezultă că partea vătămată a fost internată la data de 23.04.2008, cu diagnosticul de "hematom extradural parietal drept.. fronto-temporală dreaptă", suferind un traumatism cranio-cerebral cu suspendarea stării de conștiință, diagnostic ce susține teza avansată de partea vătămată, conform căreia ca urmare a loviturii primite și-a pierdut cunoștința, fiind operat. Fața de gravitatea leziunilor prezentate de partea vătămată, apare ca veridică relatarea martorilor audiați conform căreia inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un par și nu cu un simplu băț.
Nici teza apărării conform căreia inculpatul a acționat sub imperiul stării de necesitate, întrucât partea vătămată o lovea frecvent pe sora sa nu poate fi primită. Potrivit art. 45 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzuta de legea penala, săvârșita in stare de necesitate. Este in stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi înlăturat altfel, viata, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia un interes obștesc.
Or, nici o împrejurare faptică, stabilită pe baza de probe, nu este de natură a releva vreun pericol iminent și care nu ar fi putut fi înlăturat altfel, care să fi amenințat martora - în data de 23.04.2008.
Nu se poate reține nici varianta legitimei apărări, susținută de inculpat în faza de urmărire penală "temându-mă pentru integritatea corporală a tatălui meu am intervenit între cei doi ( și G) și într-o primă fază am încercat să-i despart. Victima m-a bruscat și pe mine, încercând să mă lovească cu bărdița în zona capului, dar m-am ferit - rețin că la un moment dat, undeva în aproprierea porții, a fost bruscat, a căzut pe jos, iar când adat să se ridice, a fost lovit cu picioarele de cel vătămat. La repezeală am găsit în curte un par și cu acel obiect l-am lovit pe în cap". Astfel, pe de o parte martorii indică o altă situație de fapt, iar pe de alta parte, însuși inculpatul recunoaște, în fața instanței, că a venit și a lovit-o în cap pe partea vătămată din spatele acesteia. Numărul mare al agresorilor, disproporția vădită de forțe dintre partea vătămată și familia, lipsa oricărui act agresiv inițial al părții vătămate exclud incidența instituției legitimei apărări în cauza. Instanța reține sub acest aspect că partea vătămată se afla în curtea sa, membrii familiei fiind inițiatorii conflictului violent, iar toate acțiunile părții vătămate s-au circumscris apărării necesare a integrității sale corporale.
Reținând această situație de fapt instanța constată că, în drept, fapta inculpatului care, în data de în data de 23.04.2008 a lovit partea vătămată cu un corp contondent, în regiunea parietală dreaptă, producându-i leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de " tentativă la omor", prev. și ped. de disp. art. 20 rap. la art. 174 al. 1 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirecta, obiectul folosit, zona vizata, forța loviturii aplicate, poziția agresorului în raport de partea vătămată (aflat în spatele acesteia) exteriorizând atitudinea subiectiva a acestuia, care chiar dacă nu a urmărit punerea în primejdie a vieții victimei a acceptat aceasta posibilitate, fiindu-i indiferentă. Sub acest aspect, instanța reține că inculpatul a acceptat în momentul aplicării lovituri a urmării periculoase - punerea în primejdie a vieții victimei, în condițiile era previzibil ca o lovitură puternică, într-o zona vitală să conducă la astfel de consecințe. Mai mult, poziția sa în raport cu partea vătămată - din spate - indică intenția sa de a surprinde partea vătămată, pentru ca aceasta să nu se poată apăra și lovitura să aibă efect deplin. Nu se poate aprecia că unicitatea loviturii conduce la aprecierea exclusiv a intenției de vătămare a integrității corporale, în condițiile în care inculpatul nu a mai continuat acțiunea întrucât victima era inconștienta. Mai mult deși victima nu mai, inculpatul a plecat acasă, fapt ce probează atitudinea subiectivă a acestuia fața de faptă și urmările produse, fiindu-i indiferente consecințele cauzate asupra stării de sănătate a părții vătămate.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată instanța are în vedere disp. art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsa - pedeapsa prevăzută de lege fiind situată la jumătatea limitelor minimului și maximului special prevăzut de legea penală prevăzut pentru săvârșirea infracțiunii de "omor", aflându-ne în prezența în prezența unei tentative la această infracțiune, împrejurările săvârșirii faptei - pe fondul conflictului cu partea vătămată datorat neînțelegerilor din familie, obiectul folosit la săvârșirea faptei, urmările produse asupra sănătății părții vătămate, dar și datele referitoare la persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, este tânăr, s-a prezentat în fața instanței și a recunoscut circumstanțiat fapta comisă. În consecința, instanța va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuanta prevăzuta de art. 74 lit. "a" Cod penal și va reducea pedeapsa legala în condițiile art. 76 alin. 1 lit. "b" Cod penal, aplicând o pedeapsa sub minimul special, aceasta fiind de natura a satisface exigențele disp. art. 52 Cod penal referitoare la scopul pedepsei și necesitatea asigurării prevenției generale și speciale.
Instanța apreciază că executarea pedepsei în regim de detenție este de natura a realiza atât scopul preventiv, cât și educativ al pedepsei, în cauza neexistând suficiente garanții că acest scop ar putea fi atins și fără privare de libertate, în condițiile în care inculpatul nu are un loc statornic de muncă și nu a arătat că înțelege gravitatea faptei săvârșite.
Constatând ca obligatorie, față de disp. art. 174 Cod penal, rap. la art. 65 al. 2 Cod penal, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi iar față de împrejurarea condamnării inculpatului la o pedeapsă cu închisoare și a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, față de felul și gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat, văzând și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care opinează asupra unei aprecieri individuale, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, instanța în baza disp. art. 65 al. 2 și art. 64 Cod penal, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" teza a-II-a și "b". Cod penal pe o durată de 2 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, iar în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, va interzice inculpatului exercitarea acelorași drepturi prev. de art. 64 lit. "a" teza a II-a și "b" Cod penal.
În latura civilă a cauzei instanța va lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civila în cauza.
În cauză au formulat pretenții civile în Spitalul Clinic Județean Prof. Dr. O-ași și Serviciul de Ambulanță I, victima agresiunii săvârșite de inculpatul.
Examinând condițiile necesare antrenării răspunderii civile inculpatului constată instanța că acestea au fost relevate și dovedite, respectiv fapta ilicită cauzatoare de prejudicii (aceasta constând în acțiunea de lovire întreprinsă de inculpat asupra părții vătămate, caracterul ilicit al acesteia, derivând din cel penal reținut în baza considerentelor arătate), prejudiciul cauzat părților civile (constând în cheltuielile avansate părții vătămate pentru transportarea acesteia la spital și îngrijirile acordate acesteia), legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa exclusivă a inculpatului în producerea acestui prejudiciu".
În termen legal sentința penală sus-menționată a fost apelată de:
- inculpatul;
- de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, fiind prea blândă, și
- partea vătămată a criticat sentința penală, întrucât are un nr. mare de îngrijiri medicale, nu au fost audiate și alte persoană care au participat la săvârșirea faptei împreună cu inculpatul.
Apelanții-inculpați și partea vătămată au fost legal citate la domiciliile cunoscute (în conformitate cu dispozițiile procedurale) și indicate în declarațiile de apel formulate - însă nu s-au prezentat în fața instanței de apel.
Inculpatul-apelant a fost reprezentat de av. din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. 2 Cod procedură penală, fiind citat și cu mențiunea prezentării pentru a fi audiat în apelul procurorului, formulat în defavoare, deși a fost audiat la instanța de fond, (și în conformitate cu dispozițiile art. 378 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală).
Instanța a analizat actele și lucrările dosarului de fond (prob e administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecării în fond), verificând sentința apelată pe baza acestei analize, al dispozițiilor art. 371 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală, rap. și la dispozițiile art. 372 Cod procedură penală.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal, reținându-se în actul de sesizare că, în seara zilei de 22.04.2008, - a fost vizitată de sora sa, care văzând carcasa unui porc le-a cerut celor doi să-i dea o bucată de carne pentru friptură. Partea vătămată nu a dat curs solicitării, spunându-i numitei că dacă dorește carne să se ducă la muncă. Atitudinea de refuz a părții vătămate a determinat o reacție de nemulțumire din partea concubinei sale -, între cei doi consumându-se o serie de discuții contradictorii ce au condus la o ceartă violentă. A doua zi pe data de 23.04.2008, în jurul orelor 11.30, părinții și frații martorei - - G, G-, și, înarmați cu diferite obiecte contondente s-au deplasat la locuința persoanei vătămate, cu intenția de a-i aplica acestuia o corecție, pentru atitudinea din ziua precedentă atât fața de, cât și fața de -. La un moment dat, cu parul ce-l avea în mână, l-a lovit pe, cu o intensitate deosebită în zona parietala dreapta, victima urmare a acestei lovituri, pierzându-și cunoștința.
Instanța de fond a administrat un probatoriu nemijlocit, prob e ce au fost evaluate și apreciate în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. 2 Cod penal au fost audiați martori, audierea părții vătămate, audierea inculpatului, relații de constituire părți civile emise de Spitalul Clinic dr. " " și Serviciul de Ambulanță
În fapt, sub aspectul laturii penale a rezultat indubitabil agresarea părții vătămate la data de 23.04.2008 de către inculpatul care a lovit-o cu un corp contondent (topor), producându-i grave leziuni ce au necesitat un nr. de 38-40 zile îngrijiri medicale - leziuni ce i-au pus viața în pericol.
Aspectele invocate de inculpat în apărare, la instanța de fond, au fost reevaluate față de contextul probator administrat și nu au putut fi reținute în sensul precizat de acesta și anume:
- că a lovit partea vătămată cu un băț;
- că zona lovită a fost gâtul (susțineri contrazise clar prin concluziile constatărilor medico-legale; declarațiile martorilor audiați, declarațiile părții vătămate;
- că partea vătămată era beată și inculpatul a fost nevoit să intervină întrucât se temea să nu fie lovit tatăl său de partea vătămată, declarând că "a găsit un par jos și i-a aplicat părții vătămate o lovitură în cap".
Sub acest argument nu poate fi reținută nici cauza "legitimei apărări", nici a "provocării din partea părții vătămate", întrucât, este in stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi înlăturat altfel, viata, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia un interes obștesc. Numărul mare al agresorilor, disproporția vădită de forțe dintre partea vătămată și familia, lipsa oricărui act agresiv inițial al părții vătămate exclud incidența instituției legitimei apărări în cauza. Instanța reține sub acest aspect că partea vătămată se afla în curtea sa, membrii familiei fiind inițiatorii conflictului violent, iar toate acțiunile părții vătămate s-au circumscris apărării necesare a integrității sale corporale.
Probele administrate au relevat cu certitudine activitatea infracțională desfășurată de inculpatul, care, în data de în data de 23.04.2008 a lovit partea vătămată cu un corp contondent, în regiunea parietală dreaptă, producându-i leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie viața, inculpatul a acționat cu intenție indirecta, obiectul folosit, zona vizata, forța loviturii aplicate, poziția agresorului în raport de partea vătămată (aflat în spatele acesteia) exteriorizând atitudinea subiectiva a acestuia, care chiar dacă nu a urmărit punerea în primejdie a vieții victimei a acceptat aceasta posibilitate, fiindu-i indiferentă. Sub acest aspect, instanța reține că inculpatul a acceptat în momentul aplicării lovituri a urmării periculoase - punerea în primejdie a vieții victimei, în condițiile era previzibil ca o lovitură puternică, într-o zona vitală să conducă la astfel de consecințe. Mai mult, poziția sa în raport cu partea vătămată - din spate - indică intenția sa de a surprinde partea vătămată, pentru ca aceasta să nu se poată apăra și lovitura să aibă efect deplin. Nu se poate aprecia că unicitatea loviturii conduce la aprecierea exclusiv a intenției de vătămare a integrității corporale, în condițiile în care inculpatul nu a mai continuat acțiunea întrucât victima era inconștienta. Mai mult deși victima nu mai, inculpatul a plecat acasă, fapt ce probează atitudinea subiectivă a acestuia fața de faptă și urmările produse, fiindu-i indiferente consecințele cauzate asupra stării de sănătate a părții vătămate.
Argumentând situația de fapt expusă, concretizarea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal, față de care s-a dispus condamnarea, aceste argumente constată că apelul promovat de inculpat nu este fondat nici în fapt, nici în drept.
La individualizarea judiciară a pedepsei, criteriile generale prev. de dispozițiile art. 72 Cod penal cât și criteriile prev. de art. 52 Cod penal referitor la scopul pedepsei, au fost just raportate probator (prin prisma circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei, cât și a circumstanțelor personale ale inculpatului).
Astfel, s-a dat eficiență circumstanțelor ce au vizat neînțelegerile familiale, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și vârsta tânără, atitudinea procesuală adoptată, încât just s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. "a" Cod penal și aplicat efectul acesteia prev. de art. 76 alin. 1 lit. "b" Cod penal.
Argumentele invocate în apelul procurorului referitor la individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului - nu sunt întemeiate, în considerarea aspectelor sus-menționate - constatându-se legală și temeinică individualizarea acesteia raportat la cuantumul acesteia și modalitatea de executare.
Față de rezoluția acțiunii civile, de apelul promovat de partea vătămată, deși nu a fost motivat nici susținut de aceasta - instanța de apel a analizat în fapt și drept actele și lucrările dosarului, constatând că:
- partea vătămată a declarat la instanța de fond că nu are pretenții civile de la inculpat (fila 13 dosar fond).
Față de latura penală a cauzei, nemulțumirile părții vătămate formulate prin declarația de apel nu sunt fondate raportat la argumentele de fapt și drept anterior expuse. Aspectele invocate privind participarea și altor persoană la incident, instanța nefiind sesizată și cu privire la alte persoană prin rechizitoriu, constată că susținerile exced limitelor procesuale ale judecății, fiind nefondate.
În considerarea tuturor argumentelor expuse se constată că apelurile formulate de inculpat, partea vătămată și procuror sunt nefondate și, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală urmează a fi obligați apelanții: partea vătămată și inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către sat în sumă de câte 100 lei fiecare, iar inculpatul-apelant și la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat din oficiu, cheltuieli ce urmează a fi avansate din fondul statului.
Cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului urmează a fi suportate de stat, conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, de către inculpatul și de către partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 446 din 25.06.2009 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași rămân în sarcina acestuia.
Obligă apelantul-inculpat și apelanta parte vătămată la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 100 lei fiecare, iar apelantul-inculpat și la plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, sumă care va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și de la comunicare pentru apelantul inculpat și apelanta parte vătămată.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: --
24.11.2009
2 ex.
Președinte:Scriminți ElenaJudecători:Scriminți Elena, Anton Dan
