Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 148/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1387/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 148/
Ședința publică de la 26 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
GREFIER - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTIși inculpatul împotriva sentinței penale nr. 520 din 18 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat substituind pe avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apelantul inculpat învederează Curții că este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Curtea procedează la audierea apelantului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, susține oral motivele de apel astfel cum au fost dezvoltate în scris și depuse la dosar și critică sentința instanței de fond - în principal - pentru greșita încadrare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, respectiv nereținerea infracțiunii de omor deosebit de grav și pe cale de consecință și sporirea pedepsei aplicată inculpatului - orientată spre maximul special pentru această infracțiune.
Apreciază că în cauză, din modalitatea concretă și împrejurările de comitere a faptei rezultă că apelantul a comis infracțiunea de omor prin cruzimi, acesta a produs victimei suferințe mult mai mari decât cele pe care le implică în mod firesc suprimarea violentă a vieții. Modalitatea de comitere a infracțiunii rezultă din numărul foarte mare de leziuni traumatice suferite de victimă - urmare a loviturilor repetate ale inculpatului, iar din raportul de expertiză medico-legală rezultă foarte multe leziuni pe toată suprafața corpului. Loviturile aplicate victimei s-au produs într-un perioadă de timp mai mare decât cea pe care ar implica-o în mod absolut comiterea infracțiunii strict de omor simplu. Mai mult decât atât, după aplicarea loviturilor, apelantul a fost cel care a dus victima în subsol, unde i-a suprimat viața, prin sugrumare.
Față de cele arătate mai sus și având în vedere și practica judiciară în domeniu, apreciază că fapta a fost comisă cu cruzimi și solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Apărătorul apelantului inculpatsolicită respingerea apelului parchetului ca fiind nefondat și arată că inculpatul nu a acționat cu scopul de a suprima viața victimei, ci a aplicat multiple lovituri - pe fondul consumului de alcool și al provocării de către victimă. Nu poate fi reținută acțiunea de dezinteres și de dispreț față de dreptul la viață al tatălui său, apelantul l-a dus la subsolul unde locuia, după care s-a dus la culcare - acțiune ce a avut loc pe fondul consumului excesiv de alcool. Nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea comisă de art. 176 alin.1 lit.a Cod penal, deoarece acesta nu a conceput și nu a executat fapta conștient să-i producă victimei suferințe mai mari decât cele pe care le implică în mod normal suprimarea violentă a vieții, nu a acționat sub forma intenției directe, ci sub forma intenției indirecte - afectată și de gradul avansat de ebrietate.
În ceea ce priveșteapelul propriu, solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și rejudecând, a se dispune redozarea pedepsei, avându-se în vedere că cel pe care îl apără a avut o atitudine procesuală sinceră, a recunoscut și regretat fapta - comisă pe fondul conflictului de familie existent și la provocarea victimei - și nu este cunoscut cu antecedente penale. În încheiere, solicită a se ține cont și de faptul că apelantul are o situație familială grea.
Conchizând, solicită a se da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante ale inculpatului și a se dispune redozarea pedepsei.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea apelului inculpatului în raport de motivele invocate în apelul parchetului. În ceea ce privește apărarea apelantului, în sensul că ar fi fost tăiat cu un cuțit la nivelul picioarelor de către victimă - apreciază ca fiind mincinoasă și în acest sens solicită a fi avută în vedere declarația dată în faza de urmărire penală, când acesta a arătat că aceste leziuni au fost autoprovocate, în condițiile în care a spart mai multe sticle și a călcat pe cioburi.
Apelantul inculpat arestat, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită redozarea pedepsei.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prinsentința penală nr. 520/18.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penalăîn temeiul art. 334 Cpp s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de apărătorul inculpatului, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de omor prev. de art. 174.pen în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183.pen.
În baza art.345 alin. 2 Cpp a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.05.1975 în B, CNP -, la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174.pen.
Pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului conform art. 71.pen drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b pen.
În temeiul art. 65.pen a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art.88.pen a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestării preventive de la 01.09.2008 la zi.
În temeiul art.350 alin. 1 Cod procedură penală menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
A luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă în procesul penal.
În temeiul art.189 Cpp a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat, delegație -/19.03.2009 din fondurile către
În baza art. 191 Cpp a obligat inculpatul la plata sumei de 2700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
În seara de 31.08.2008 pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, inculpatul a provocat un scandal la imobilul - - nr.78, sector 5 Acolo locuia inculpatul împreună cu concubina sa și fiul acestora. De asemenea, într-o altă cameră locuia mama inculpatului și anume, care era imobilizată la pat, datorită unor afecțiuni medicale de care suferea, iar la subsolul clădirii locuia victima, soțul numitei. într-o cameră și un hol improvizate. Inculpatul este fiul numitei. dintr-o altă căsătorie. Scandalul a început în curtea locuinței, acolo unde victima și inculpatul au consumat băuturi alcoolice, fără moderație, de față fiind mai multe persoane printre care și numiții, - și. Conflictul a continuat și în camera în care se afla numita, inculpatul abordând o atitudine violentă față de victimă. Astfel, în jurul orei 2200, inculpatul a exercitat violențe asupra victimei, în regiuni vitale ale corpului (cap, torace, abdomen, regiunea cervicală) cu pumnii, cu picioarele, în mod repetat, continuând cu astfel de manifestări violente și în timp ce victima căzuse jos pe dușumeaua încăperii, după care a dus victima la subsol, în hol, acolo unde a fost găsită, ulterior, decedată.
Situația de fapt reținută de instanță a fost dovedită de următoarele mijloace de probă: procesul verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei (filele 1-6 dup) și planșa fotografică atașată (filele 7-36 dup) raportul medico-legal de necropsie nr.A3/l395/2008 întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, privind pe, (fii. 45-48 dup), declarațiile data de inculpatul atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, toate coroborate cu depozițiile martorilor audiați.
Existența și intensitatea conflictului fizic dintre inculpatul și victima a fost demonstrată prin depozițiile martorilor,. și.
Astfel martora, audiată numai în cursul urmăririi penale, a arătat că pe data de 30.08.2008 a venit la locuința lui și a rămas peste noapte în camera acestuia, amenajată la subsolul imobilului din Strada - -. A doua zi, respectiv pe data de 31.08.2008, inculpatul i-a chemat la petrecerea prilejuită de "tăierea moțului" fiului său, petrecere la care au participat mai mulți vecini. După ce au plecat vecinii, în jurul orei 19.00, a mai arătat martora, între inculpat și victimă au avut loc mai multe discuții, generate de faptul că imobilul respectiv fusese vândut, iar banii fuseseră împărțiți. în jurul orei 16.00, martora a intrat în încăperea unde era imobilizată, fiind însoțită de inculpat și de victima. Inculpatul a continuat să se certe cu victima, aplicându-i acesteia o lovitură de pumn în zona feței, lovitură în urma căreia a căzut jos. în continuare martora a intervenit pentru aplanarea conflictului, după care inculpatul a ieșit afară pentru a participa la petrecere, iar a plecat singur spre camera în care locuia de la subsol. De atunci nu a mai ieșit din casă, iar inculpatul a fost văzut în jurul orei 22.00 prezentând urme de sânge în zona tălpii de la piciorul stâng. A doua zi, pe data de 01.09.2008, în momentul în care a coborât la subsol, martora 1-a văzut pe căzut jos și plin de sânge.
De asemenea, din depozițiile martorelor și a rezultat existența unor acte de agresiune fizică, de mare intensitate, exercitate de inculpatul față de victima. Astfel martora a arătat că la un moment dat 1-a înjurat pe pentru că nu 1-a lăsat să dea muzica mai încet, iar în acest context 1-a lovit pe cu pumnul în, umplându-1 de sânge. Enervat de această reacție, s-a ridicat de la masă și s-a deplasat spre intrarea în imobil, continuând să-1 înjure pe. Enervat de faptul că nu tăcea, s-a dus după acesta în camera martorei, unde 1-a lovit cu pumnii și cu picioarele, până când nu s-a mai ridicat de jos, leșinând. Din depoziția aceleiași martore mai rezultă că inculpatul 1-a luat apoi pe în brațe și 1-a cărat în camera lui de la subsol.
La rândul ei, martora, audiată numai în cursul urmăririi penale a arătat că în camera sa, inculpatul 1-a lovit cu pumnii pe, până când acesta a căzut la pământ și nu a putut să se mai ridice. în aceste împrejurări, inculpatul și martora l-au ridicat pe și l-au dus la subsol în camera lui. Din depoziția martorei mai rezultă că era lovit la față și plin de sânge.
Existența altercației dintre inculpat și tatăl său vitreg a fost demonstrată și prin depozițiile martorilor, aceasta declarând că inculpatul și victima au consumat foarte multă bere, iar la un moment dat între aceștia a izbucnit o altercație, victima aruncând cu o sticlă în direcția inculpatului cu scopul de a-1 lovi. Din depoziția martorei a rezultat că discuția a izbucnit ca urmare a faptului că imobilul din Strada - - fusese vândut, iar inculpatul a întrebat victima ce se va întâmpla cu mama lui, respectiv cu martora, deoarece aceasta era imobilizată la pat.
Și din depozițiile martorului a rezultat că în ziua de 30.08.2008, între inculpat și tatăl său vitreg a izbucnit o altercație, împrejurare în care victima a luat o sticlă și a încercat să-1 lovească în cap pe inculpat. Același martor a mai arătat că nu a asistat la alte altercații fizice între inculpat și tatăl său vitreg, însă a doua zi la serviciu a aflat despre decesul victimei.
Martorul, audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească a arătat că pe data de 01.09.2008 a revenit la locuința situată pe Strada - - și 1-a văzut inițial pe inculpat, stând pe pat și prezentând o rană puternică în zona tălpii de la picior. Ulterior martorul a încercat să meargă spre camera unde locuia victima, găsind-o pe aceasta culcată, căzută în zona scărilor pe partea dreaptă, prezentând la nivel facial mai multe leziuni. Martorul a văzut că victima avea nasul spart și a încercat să-i acorde imediat primul ajutor, ocazie cu care a observat instalarea rigidității cadaverice.
Din concluziile provizorii nr. A- a rezultat că moartea numitului a fost violentă, ea producându-se prin insuficiență respiratorie și circulatorie acută consecința asfixiei mecanice prin comprimarea structurilor circulatorii ale gâtului. La necropsie s-au constatat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur precum și comprimarea regiunii cervicale, fii. 49-65.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. A- întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală " Minovici " B rezultă că: moartea numitului de 72 ani a fost violentă.
Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecința asfixiei mecanice prin comprimarea structurilor anatomice ale gatului.
Leziunile traumatice prezentate s-au putut produce la data de 31.08.2008 prin comprimarea regiunii cervicale (leziunile traumatice din regiunea cervicală) și prin lovire cu și de corp dur (celelalte leziuni traumatice).
Între leziunile traumatice din regiunea cervicală si deces există o legătură de cauzalitate directă si necondiționată.
La examenul toxicologic in sânge s-a constatat 1,95%oalcool etilic iar în urină 1,70%oalcool etilic.
recoltat de la cadavru aparține grupei A (metodele - si ).
Decesul datează din 31.08.2008, fii.45-48. Examenul biocrimininalistic a obiectelor găsite cu ocazia cercetării la fața locului, în incinta locuinței, cât și pe treapta către subsolul clădirii, acolo unde a fost găsită decedată victima, care prezentau urme materie de culoare roșie, cu aspect biologic, a evidențiat că acestea sunt urme de sânge uman, care aparțin grupei sanguine, adică grupa sanguină a victimei (raport de expertiză nr. - din 07.11.2008, fii. 82-89).
Din adresa nr. -/04.09.2008 a Direcției Generale de Poliție a Municipiului B, Serviciul Criminalistic, a rezultat că prin examinări în baza de date a sistemului s-a stabilit că urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului au fost lăsate de și.
Prin urmare, probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești a demonstrat existența unui conflict fizic între inculpat și victimă, conflict ce a avut loc pe data de 31.08.2008 în imobilul amplasat pe-, sector 3. Concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. A- întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B confirmă că mecanismul tanatogenerator a fost unul violent, decesul victimei fiind consecința insuficienței cardio-respiratorii acute consecința asfixiei mecanice prin comprimarea structurilor anatomice ale gatului. De asemenea, din depozițiile martorilor audiați a reieșit că singura persoană care a fost văzută în timp ce lovea victima este inculpatul.
Inculpatul a avut o atitudine oscilantă în cursul urmăririi penale, inițial a recunoscut, fără rezerve, săvârșirea faptei în modalitatea susmenționată, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire, inculpatul a precizat că inițial victima "l-a tăiat cu un cuțit la piciorului stâng, "după care s-a năpustit asupra victimei, lovind-o cu pumnii și picioarele în cap, abdomen și membrele superioare, continuând cu astfel de manifestări și în timp ce victima căzuse pe dușumeaua încăperii, declarând, totodată că a acționat în acest mod, întrucât se afla într-o stare avansată de ebrietate, conștientizând că prin aceasta victima putea deceda, însă a acceptat și această posibilitate.
Din declarația numitei a rezultat ca " în jurul orei 2200a intrat în camera sa și a văzut că-i curge sânge din piciorului stâng, ocazie cu care i-a zis că-1 doare, întrucât s-a tăiat într-un de sticlă," Cu ocazia cercetării la fața locului nu a fost identificat cuțitul despre care face referire inculpatul, însă s-au găsit în curte, lângă o masă și lângă niște scaune, mai multe cioburi de sticlă. în acest context, se explică mecanismul de producere a leziunilor traumatice despre care face referire inculpatul.
În faza de cercetare judecătorească, cu ocazia audierii sale (fila 22 dosar de instanță), inculpatul a adoptat o poziție procesuală sinceră, recunoscând faptul că i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele, fără a folosi însă cuțit sau alte corpuri contondente. de violență s-a desfășurat în camera mamei sale, a mai arătat inculpatul, în acest context aplicându-i victimei mai multe lovituri în zona capului, a feței și a toracelui, pe fondul consumului de alcool. în urma acestei altercații, victima a reușit să se deplaseze singură către încăperea de la subsolul imobilului unde locuia.
În consecință probatoriul administrat a demonstrat cu certitudine faptul că inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri în regiuni reflexogene, în urma acestor lovituri intervenind decesul victimei.
Faptul că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri puternice în zone vitale ale corpului, susceptibile să provoace grave leziuni interne și în final moartea victimei, mecanismul de producere și legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și decesul victimei, ca și atitudinea inculpatului atât în timpul cât și imediat după săvârșirea faptei evidențiază că acesta a prevăzut și acceptat posibilitatea morții victimei, astfel încât, din punct de vedere al laturii subiective, el a acționat cu intenția de a ucide victima, iar nu cu praeterintenție, motiv pentru care nu poate fi vorba în cauză despre infracțiunea prev. de art. 183.pen.
Din moment ce prin raportul medico-legal de necropsie nr. A- întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală" Minovici " Bar ezultat că: moartea numitului de 72 ani a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecința asfixiei mecanice prin comprimarea structurilor anatomice ale gatului, iar leziunile traumatice prezentate s-au putu produce Ia data de 31.08.2008 prin comprimarea regiunii cervicale (leziunile traumatice din regiunea cervicală) și prin lovire cu și de corp dur (celelalte leziuni traumatice), este evident că loviturile repetate și puternice aplicate de inculpat în zone vitale nu puteau să aibă alt rezultat decât producerea decesului. în raport de această gravitate cu totul neobișnuită a loviturilor aplicate și cu rezultatul aproape imediat letal, actele de violență comise de inculpat asupra mai multor zone vitale ale corpului victimei reprezintă modalitatea de concretizare a scopului de a ucide victima.
De aceea modul de ansamblu în care au fost aplicate loviturile, ca și rezultatul imediat letal al acestora infirmă susținerea apărării conform căreia inculpatul nu a urmărit și nici nu a acceptat producerea unui asemenea rezultat, care i-ar fi depășit intenția cu care el a acționat în realizarea scopului de a-i aplica o corecție victimei.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 334 Cpp, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de apărătorul inculpatului, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de omor prev. de art. 174.pen în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183.pen.
În drept, fapta inculpatului de a aplica pe data de 31.08.2008, lovituri repetate și directe, cu pumnii și cu picioarele victimei, în regiuni vitale ale corpului, continuând cu astfel de manifestări și în timp ce victima era căzută pe dușumeaua încăperii respective, producându-i mai multe leziuni interne și externe ce au condus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174.pen.
Pe plan subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție indirectă (art. 19 pct. 1 lit. b din pen.), de a suprima viața victimei, împrejurare ce rezultă din faptul că a aplicat lovituri directe și repetate victimei, cu mijloace idonee, de potențial letal; actul exterior de conduită, constând în aplicarea unor lovituri în zone vitale ale corpului victimei: cap, torace, abdomen, regiunea cervicală; intensitatea loviturilor a fost puternică, ceea ce se relevă din multitudinea și dimensiunile leziunilor, precum și din gravitatea leziunilor și consecințelor acestora; elementul volitiv, constând în indiferența inculpatului față de pluralitate de efecte posibile, între care unul chiar și moartea.
Sub aspectul individualizării pedepsei, aceasta se va realiza prin coroborarea criteriilor prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și atitudinea pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal.
Față de gravitatea faptei săvârșite, tribunalul a apreciat că în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, buna comportare a inculpatului anterior săvârșirii faptei nejustificând aplicarea unei pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege. De asemenea în cauză nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă a provocării. Pentru a putea fi reținută circumstanța atenuantă a provocării este necesar ca actul provocator, constând într-o atingere adusă demnității inculpatului, să aibă o anumită gravitate, de natură a determina o puternică tulburare sau emoție în psihicul acestuia. în cauză, între pretinsul act provocator și urmările faptei sale există o disproporție vădită, ceea ce demonstrează că inculpatul a acționat deosebit de violent la insultele proferate de victimă. în condițiile consumului excesiv de alcool și în împrejurările date, atitudinea victimei, prin ea însăși, nu poate constitui un act de provocare, de natură a fi generat în psihicul inculpatului o puternică tulburare sau emoție, așa cum prevăd dispozițiile art. 73 din Codul penal.
În consecință, în aceste împrejurări, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu limite orientate între minim și mediu special, numai aceasta fiind în măsură să contribuie eficient la realizarea scopului educativ, coercitiv și preventiv al procesului penal.
Față de aceste considerente, în baza art. 345 alin. 2 Cpp tribunalul va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174.pen.
Pe durata executării pedepsei se vor interzice inculpatului conform art. 71.pen drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b pen.
În temeiul art. 65.pen s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 88.pen s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestării preventive de la 01.09.2008 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cpp instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri în faza de urmărire penală justifică și în prezent privarea de libertate a inculpatului. împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, precum și circumstanțele personale justifică concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Aceste elemente avute în vedere la momentul luării arestării preventive și care nu au suferit modificări până la această dată, justifică menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv.
Natura infracțiunii care se presupune că a fost săvârșită de către inculpat, modul în care acesta a acționat - pe fondul consumului de alcool și în condițiile unei dispute generate de vânzarea imobilului în care locuiau cele două familii, consecințele acțiunilor sale, constând în valoarea extrem de ridicată a prejudiciului provocat conturează gradul ridicat de pericol social generic al faptelor reținute în sarcina inculpatului.
Față de aceste considerente, lăsarea în libertate a inculpatului determină o stare de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în rândul societății, mai ales în condițiile în care faptele de acest gen au dobândit o frecvență foarte mare, demonstrând deci un potențial criminogen ridicat al autorului.
Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cât și inculpatul.
Astfel,inculpatula solicitat redozarea pedepsei aplicate de prima instanță, în raport de circumstanțele sale personale favorabile (necunoscut cu antecedente penale, cu atitudine procesuală sinceră, cu o situație familială grea), dar și de contextul în care a fost comisă infracțiunea (pe fondul unui conflict de familie preexistent, dar și al unei provocări din partea victimei).
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa criticat hotărârea apelată din două considerente, respectiv pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului și pentru greșita încadrare juridică a faptei, prin nereținerea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art.174 rap. la art.176 lit.a Cod penal (săvârșirea faptei prin cruzimi).
Fiind audiat de instanța de apel, inculpatul și-a menținut declarațiile date anterior în cauză, subliniind faptul că a fost provocat de partea vătămată, care l-a tăiat cu cuțitul în picior.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în urma analizei coroborate a întregului material probator administrat în cauză. De altfel, inculpatul nu a negat faptul că a agresat-o pe victimă, susținând însă că a acționat astfel ca urmare a provocării venite din partea acesteia, provocare constând în proferarea de injurii, dar și în tăierea sa cu un cuțit în picior. Susținerile inculpatului sunt însă doar parțial confirmate de martorii audiați în cauză, respectiv doar cu privire la faptul că în seara respectivă, între inculpat și victimă a avut loc un conflict, pe fondul căruia victima a adus injurii inculpatului și a aruncat cu o sticlă în direcția acestuia, încercând să îl lovească. Relevante în acest sens sunt declarațiile martorei ("între victimă și inculpat a izbucnit o altercație, victima aruncând cu o sticlă în direcția inculpatului cu scopul de a-l lovi"), ("între inculpat și tatăl său vitreg a izbucnit o altercație, victima luând o sticlă și încercând să îl lovească în cap"), concubina inculpatului ("la un moment dat, victima l-a înjurat pe inculpat").
Totuși, niciunul dintre martori nu susține ideea acreditată de inculpat, potrivit căreia victima l-a tăiat cu un cuțit în picior. De altfel, însuși inculpatul arăta în primele declarații date în cauză (spre exemplu, fila 42 verso ) că rana din picior se datorează faptului că a călcat pe niște cioburi de sticlă, susținere confirmată de împrejurarea că, cu ocazia cercetării la fața locului, lângă o masă și niște scaune aflate în curtea imobilului au fost găsite astfel de cioburi. Pe de altă parte, cuțitul cu care inculpatul susține că a fost tăiat de către victimă nu a fost găsit cu ocazia efectuării acestor cercetări.
Tot astfel, atât martora, cât și martorul, fiind audiați în faza de urmărire penală, au arătat că știu de la inculpat că rana acestuia din piciorului se datorează faptului că s-a tăiat într-un de sticlă.
Așadar, în contextul în care în cauză nu s-a dovedit agresarea fizică a inculpatului de către victimă, nu se justifică reținerea circumstanței atenuante legale a provocării, cum corect a apreciat instanța de fond. Într-adevăr, acțiunea "provocatoare" exercitată de victimă (proferarea de injurii și încercarea de a-l lovi pe inculpat cu o sticlă, aruncată în direcția sa) nu prezintă acel grad de gravitate impus de lege pentru a justifica reacția inculpatului, de suprimare a vieții victimei.
Cât privește încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat, aceasta a fost corect stabilită de instanța de fond ca fiind cea prevăzută de art.174 Cod penal. Apărarea a susținut că inculpatul a dorit doar să-i aplice victimei o "corecție", neurmărind și neacceptând ca rezultat al faptelor sale decesul victimei, împrejurare în raport de care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.183 Cod penal. Prima instanță nu a primit însă aceste apărări, în mod judicios, față de modul de ansamblu în care au fost aplicate loviturile de către inculpat, dar și față de rezultatul imediat letal al acestora. De altfel, însuși inculpatul recunoștea în primele declarații (vezi fila 44 verso ) că îi era "indiferent dacă victima moare sau nu".
În plus, Curtea subliniază că moartea victimei (astfel cum reiese din raportul medico legal de necropsie nr.A- din 15.01.2009) s-a datorat "insuficienței cardio respiratorii acute consecința asfixiei mecanice prin comprimarea structurilor anatomice ale gâtului", "între leziunile traumatice din regiunea cervicală și deces existând o legătură de cauzalitate directă și necondiționată". Așadar, decesul victimei intervenind ca urmare a "comprimării a structurilor anatomice ale gâtului" - ce ar fi putut avea loc fie prin sugrumare (teză nesusținută însă de inculpat ori de martorii oculari, dar posibilă, în fapt, ulterior transportării victimei în subsolul în care locuia), fie prin aplicarea unor lovituri puternice în zona gâtului - este exclusă "praeterintenția" ca formă de vinovăție, fiind evident, în contextul dat, că rezultatul socialmente periculos nu putea fi decât unul, și anume decesul victimei.
Pentru aceleași considerente nu poate fi primită nici critica formulată de MINISTERUL PUBLIC, potrivit căreia încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art.174 Cod penal rap. la art.176 lit.a Cod penal (omor deosebit de grav, săvârșit prin cruzimi). Aceasta întrucât viața victimei fiind suprimată ca urmare a asfixiei mecanice, iar rezultatul fiind unul imediat, nu se poate susține că violența exercitată de inculpat pentru uciderea victimei depășește caracteristicile unei acțiuni violente ce are ca scop uciderea unei persoane.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta a fost corect individualizată, prin raportare la criteriile prev. de art.72 Cod penal. Astfel, la stabilirea pedepsei de 15 ani închisoare, orientată spre mediu, s-au avut în vedere limitele mari de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea de omor (ce reflectă gradul de pericol social generic ridicat al acestei infracțiuni), modalitățile și împrejurările concrete de comitere a faptei, ce dau măsura gradului de pericol social concret al infracțiunii (unul ridicat, în cauză), datele ce caracterizează persoana inculpatului (vârstă, sănătate, statut social, studii, ocupație etc.), celelalte împrejurări ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speță, se reține că victima era tatăl vitreg al inculpatului, calitate în care se ocupase de creșterea și îngrijirea acestuia; această împrejurare nu l-a împiedicat însă pe inculpat să acționeze în maniera violentă reținută în sarcina sa, cum nu l-a împiedicat nici împrejurarea că are o situație familială dificilă (soția și cei doi copii fiind incluși într-un program instituționalizat). Mai mult, la momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul serba în familie "tăierea moțului" unuia dintre copiii săi, celebrare ce ar fi trebuit să constituie un prilej de bucurie, iar nu să degenereze în modul arătat.
Este drept că atât inculpatul, cât și victima se aflau într-o avansată stare de ebrietate, la limita comei alcoolice, însă atâta vreme cât această stare de lucruri era ceva obișnuit pentru cei doi (ajungându-se și la violențe, pe acest fundal), nu poate fi reținută în favoarea inculpatului, ci dimpotrivă.
În acest context, doar faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale nu justifică reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art.74 lit.a Cod penal. Tot astfel, nu este incidentă nici circumstanța atenuantă judiciară prev. de art.74 lit.a Cod penal, căci poziția procesuală adoptată de inculpat a fost una doarrelativsinceră, inculpatul recunoscând săvârșirea faptei, însă în alte împrejurări decât cele ce reies din probele administrate.
Pe de altă parte, situația de fapt reținută în cauză nu confirmă nici susținerile inculpatului cu referire la circumstanța atenuantă legală a provocării, astfel cum s-a arătat mai sus.
Ca atare, criticile apelantului inculpat sub acest aspect sunt neîntemeiate, motiv pentru care apelul său va fi respins ca nefondat, conform art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, soluție în raport de care apelantul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, nu se justifică nici o majorare a pedepsei aplicate de prima instanță, cum s-a solicitat de către MINISTERUL PUBLIC în apelul său, pedeapsa de 15 ani închisoare, situată la mediul limitelor prevăzute de lege, corespunzând scopului preventiv reeducativ prev. de art.52 Cod penal.
Curtea mai constată că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal, precum și pedeapsa complementară a interzicerii acelorași drepturi pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, au fost corect aplicate de prima instanță, prin raportare la actele și lucrările dosarului, dar și la scopul acestor pedepse.
Singurul aspect asupra căruia prima instanță a omis să se pronunțe și care justifică admiterea apelului declarat de MINISTERUL PUBLIC, vizează aplicarea pedepsei complementare a degradării militare prev. de art.67 Cod penal, constând în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă. În cauză, aplicarea acestei pedepse complementare era obligatorie, conform art.67 alin.2 Cod procedură penală, în raport de cuantumul pedepsei principale (de 15 ani închisoare), dar și de împrejurarea că inculpatul a satisfăcut stagiul militar.
Ca atare, conform art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va dmite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, va desființa în parte hotărârea apelată și rejudecând, va proceda în sensul celor mai sus reținute, aplicând inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.
Se vor enține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, acestea fiind legale și temeinice.
Constatând că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu numai că se mențin, ci și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, Curtea va menține starea de arest a inculpatului, în acord cu dispozițiile art.383 alin.1/1 Cod procedură penală rap. la art.350 Cod procedură penală. Tot astfel, conform art.381 alin.1 și art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce prevenția de la 1.09.2008 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 520/18.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Desființează în parte hotărârea apelată și, rejudecând, în fond:
Conform art. 67 alin. 1 și 2 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce prevenția, de la 1.09.2008 la zi.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Obligă apelantul-inculpat la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Pentru judecător aflat în Co
semnează președinte de complet
GREFIER,
Red.
Dact.
4 ex.-14.07.2009
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Lucia Rog
