Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 167/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(717/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 167/A
Ședința publică de la data de 29 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror .
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 42 din data de 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publică răspunde: apelantul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual, lipsă fiind intimații părți civile și Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " precum și martorii și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul apelantului inculpat, învederează Curții că martorul a depus o declarație notarială la dosarul cauzei, iar cu privire la martora, are cunoștință că este plecată în Spania, nu s-a prezentat nici la cercetarea judecătorească la instanța de fond, motiv pentru care arată că renunță la audierea acesteia.
Reprezentantul Parchetului, arată că din punctul său de vedere declarația martorei nu este deosebit de relevantă în ceea ce privește acuzarea inculpatei. Față de declarația pe care aceasta a formulat- în fața organelor de urmărire penală ar fi fost necesar să fie audiată în favoarea inculpatului.
Apreciază necesară audierea acestei martore exclusiv pe situația de fapt în ceea ce privește contribuția inculpatului la comiterea infracțiunii precum și împrejurările concrete în care inculpatul ar fi fost sau nu ar fi fost determinat de partea vătămată să aibă o atitudine violentă față de acesta. Declarația martorei se află în dosarul de urmărire penală la fila 45.
Deliberând, Curtea apreciază că nu se mai impune audierea martorei atâta vreme cât la dosar există o depoziție de martor, iar vis- a- vis de cererea Parchetului în sensul că această martoră ar contribui ca probă în acuzarea inculpatului consideră că sunt suficiente probe care conduc atât la acuzare cât și în apărarea acestuia prin aceleași mijloace de probă aflate la dosar.
Constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul apelantului inculpat, depune la dosar concluzii scrise pe care le susține oral.
Astfel, critică hotărârea pronunțată de către instanța de fond pentru următoarele motive:
În ceea ce privește primul motiv de apel, apreciază că, în mod greșit a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare încadrări juridice a faptei, din infracțiunea de bază prin care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, aceea de tentativă la infracțiunea de omor, în aceea prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal, infracțiunea pe care o consideră probată în cauză.
Solicită a se observa circumstanțele concrete care au condus la această condamnare, greșită în raport de situația de fapt reală, neexistând nici un probatoriu care să susținută hotărârea atacată, în plus nu a fost pusă în primejdie viața victimei.
Concluzionând, consideră că cele două infracțiuni se deosebesc sub aspectul laturii subiective în sensul că în timp ce la tentativa de omor starea de pericol pentru viața persoanei îi este imputabilă făptuitorului sub forma intenției, la vătămare corporală gravă această stare de pericol îi este imputabilă sub forma praeterintenției. Pentru delimitarea celor două infracțiuni se impune a fi avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, obiectul vulnerabil folosit, intensitatea și efectele loviturii, zona capului vizată, urmările produse, precum și poziția subiectivă a făptuitorului. Așa fiind. prin prisma celor arătate consideră că fapta inculpatului se deosebește de tentativa de omor.
Față de cele susținute, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și rejudecând în fond, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 rap. la art.174-175 lit. i Cod penal în fapta prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal. În subsidiar, în cazul în care se va trece peste acest aspect, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86/1 rap. la art. 86/2 Cod penal.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, consideră că instanța de fond a reținut în mod eronat o situație de fapt care a stat la baza condamnării inculpatului. Astfel, în cauză există o provocare din partea părții vătămate,iar instanța de fond nu a reținut sub nici o formă provocarea, în sensul că inculpatul a fost jignit si determinat să provoace respectivul incident.
Față de aceste susțineri, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și rejudecând în fond, aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86/1 rap. la art. 86/2 Cod penal.
Cu privire la cel de al treilea motiv de apel, apreciază că instanța de fond în mod greșit a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului și acesta nu a beneficiat de prevederile art. 74-76 Cod penal. Astfel, în mod nejustificat s-a considerat că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, a avut un contract de muncă în Italia, pe care a fost nevoit să îl onoreze.
Față de concluziile formulate oral și expuse în motivele scrise de apel aflate la dosar, solicită admiterea apelului,desființarea hotărârii apelate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, coborârea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de legea penală, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii minori în întreținere.
Reprezentantul Parchetului, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, apreciază că nu se poate reține în sarcina inculpatului beneficul unei circumstanțe prevăzute de art. 73 lit. b Cod penal, pentru următoarele considerente:
Așa cum reiese din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond, respectiv martorul a cărei declarație se află în dosarul penal la fila 32, martorul, martora și martorul, toți cu declarațiile în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, apreciază că inculpatul a avut o acțiune care nu a fost determinată de vreo provocare din partea părții vătămate. Inculpatul, a avut o discuție într-adevăr cu partea vătămată însă, între discuția avută cu parte vătămată și momentul lovirii a trecut o perioadă de timp necesară și suficientă care să conducă la calmarea inculpatului. Este evident că inculpatul a dorit să exercite violențe asupra părții vătămate, aplicându-i cu un obiect contondent mai multe lovituri acesteia așa cum reiese din raportul de expertiză medico - legală. Cu privire la intenția de a ucide pe care o apreciază ca fiind întemeiată în prezenta cauză, nu se poate avea în vedere exclusiv din concluzia raportului de expertiză medico - legală că leziunile i-au pus sau nu viața în pericol, pentru că în raport de natura loviturilor, de intensitatea acestora, de zona vizată și de obiectul cu care au fost aplicate loviturile, apreciază că este evidentă intenția de a ucide pe care inculpatul a manifestat-o față de partea vătămată, intenție care însă nu s-a materializat, fapta rămânând în stadiul de tentativă.
În ceea ce privește sustragerea inculpatului de la urmărirea penală apreciază că această concluzie a instanței de fond, este întemeiată, fiind evident că inculpatul nu s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală o perioadă îndelungată de timp, a părăsit țara în momentul în care se afla în cercetare pentru o infracțiune de tentativă de omor. Din probele administrate în cauză precum și din atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal până în prezent, nu reiese că ar fi avut intenția să revină în țară pentru cercetări.
De asemenea, în raport de celelalte probe administrate în cauză, declarațiile martorei care urmează a fi avută în vedere întrucât a fost audiat în fazele procesuale anterioare, martorul și martora, martori ce nu au mai fost audiați decât în fazele anterioare dar care au declarațiile în dosarul de urmărire penală, apreciază că, inculpatul cu intenție a săvârșit infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i Cod penal, așa încât, sub aspectul vinovăției acestuia solicită menținerea condamnării de care instanța de fond a aplicat-
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, în raport de acțiunea de sustragere a inculpatului de la cercetarea penală, în raport de atitudinea pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal, apreciază că pedeapsa a fost corect individualizată, așa încât, și sub acest aspect, formulează concluzii de respingere a căii de atac formulată, ca neîntemeiată.
Având ultimul cuvântul apelantul inculpat, solicită a se aprecia asupra soluției ce se va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.42 din data de 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași față de inculpatul s-a pronunțat următoarea sentință penală:
S-a respins cererea formulată de inculpatul privind schimbarea încadrării juridice a faptei din art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i Cod penal în artr.182 alin.1 Cod penal.
S-a respins cererea de achitare conform art.10 lit.d Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i Cod penal.
În baza art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i Cod penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, ns. 25.08.1982 în C Jud.C, domiciliat în C,-, -3,.1,.2,.6 jud.C, CNP-- la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art.88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 15.08.2008 la zi.
S-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență SF." B și a fost obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 1331,65 lei cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală până la achitarea integrală a debitului.
S-a luat act că inculpatul a achitat părții civile suma de 5000 lei (daune materiale și morale) conform declarației notariale autentificată sub nr.294/ 29.01.2009.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință penală Tribunalul Călărași pe baza ansamblului probator administrat respectiv raportul de constatare medico-legal avizat de Comisia de Avizare și Control de pe lângă B coroborat cu declarațiile inculpatului, părții vătămate și a martorilor, a stabilit următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 07.02.2008, în jurul orelor 20,00, în timp ce se afla în fața blocului cu prietenii, - și -, partea vătămată a zărit-o pe vecina sa de -urcă ce era însoțită de și și a ironizat-o, fapt care a deranjat-o și a făcut-o să telefoneze prietenului ei, căruia i-a spus că a fost acostată de partea vătămată.
In urma apelului telefonic inculpatul s-a deplasata cu autoturismul său VW Golf cu nr. de înmatriculare - în zona în care se aflau sus-numiții.
După ce a coborât din autoturism, inculpatul s-a deplasat către numita care l-a indicat pe ca fiind persoana care a acostat- Inculpatul a întrebat pe acesta din urmă dacă este adevărat, iar partea vătămată i-a confirmat și a continuat să discute cu prietenii.
Inculpatul s-a deplasat la autoturism de unde a luat o cu care s-a apropiat de partea vătămată. Văzându-l pe inculpat cu bâta în mână că se apropie, martorul i-a spus părții vătămate să fugă, fapt pe care acesta l-a făcut însă s-a împiedicat într-o groapă după câțiva metri și a căzut la pământ.
A fost ajuns din urmă de inculpat care i-a aplicat mai multe lovituri cu bâta în cap și pe spate, în timp ce se afla întins cu fața în jos la pământ.
In urma loviturilor, partea vătămată și-a pierdut cunoștința, inculpatul a lăsat-o întinsă la pământ, urcând în autoturism împreună cu cele trei fete și părăsind zona.
Martorii au anunțat imediat salvarea și poliția, victima fiind transportată la Spitalul județean
Întrucât prezenta leziuni grave, victima a fost transferată și internată în Spitalul Clinic de urgență Sf. B în perioada 07.02.- 13.02.2008 cu diagnosticul: "traumatism cranio-cerebral minor gr.2 afirmativ prin agresiune umană cu fractură fronto-parietal stâng, hematom extradural frontal stâng. hemoragice frontal stânga".
Deși în urma investigațiilor medicale a rezultat că partea vătămată prezintă un hematom extradural de 12 mm grosime și 56 mm diametru, precum și un alt hematom de 6 mm grosime situat temporo-parietal stâng, evoluția acestora a fost favorabilă sub tratament medicamentos, nefiind necesară și intervenția chirurgicală.
Prin raportul de constatare-medico-legală nr.188/ 18.02.2008, SML Cac oncluzionat că leziunile numitului s-au produs prin lovire cu corp dur, au necesitat 65-70 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.
Audiat inculpatul a avut inițial o atitudine de
nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa. Acesta a declarat olograf că nu cunoaște nimic în legătură cu agresiunea părții vătămate
și că la data evenimentului se afla în cu totul alte locuri ( întreținea
raporturi sexuale pe câmp cu o fata pe care nu o cunoștea) după care s-a întâlnit cu fratele său. Totodată a mai arătat că nu o cunoaște pe, sau pe celelalte fete ce o însoțeau în seara evenimentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul pe care o critică sub trei aspecte și anume.
Instanța de fond în mod greșit a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat în cea de vătămare corporală gravă prevăzută de art182 alin.1 Cod penal pe care o consideră probată în cauză.
C de al doilea motiv de apel se referă la faptul că aceeași instanță a reținut în mod eronat o situație de fapt care a stat la baza condamnării inculpatului și că ar fi existat o provocare din partea părții vătămate.
În cel de la treilea motiv de apel se critică greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului faptul că nu a beneficiat de aplicarea dispozițiilor art.74-76 Cod penal.
Curtea luând spre verificare sentința penală pronunțată de Tribunalul - Secția Penală din punctul de vedere al motivelor de apel invocate cât și din oficiu conform dispozițiilor art.371 pct.2 Cod procedură penală se constată că prima instanță a stabilit bine situația de fapt și a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal și pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
Nu poate fi primită cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în cea de vătămare corporală gravă așa cum de altfel s-a cerut și la fond dar a fost respinsă dat fiind faptul că din probele administrate s-a făcut dovada, așa cum a precizat și Tribunalul Călărași - că obiectul folosit la agresiune a fost de a produce moartea - zona vizată a fost vitală, intensitatea loviturilor fiind puternică chiar dacă nu s-a pus în primejdie viața victimei așa cum se reține din raportul de constatare medico-legal (fila 16). În acest raport sunt constatate totuși fracturi craniene și hematoame extra și subdurale produse prin lovituri cu un corp dur respectiv o. Ori în aceste condiții apreciem că viața victimei a fost pusă în pericol și încadrarea juridică este cea corectă de tentativă de omor.
S-a criticat faptul că a fost reținută eronat situația de fapt și că aceasta a stat la baza condamnării inculpatului susținere care nu este în concordanță cu actele și lucrările dosarului ansamblului probator administrat în cauză și care fac dovada vinovăției inculpatului în legătură cu săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor așa cum a fost descrisă mai sus.
În opinia Curții, instanța de fond s-a preocupat de stabilirea cât mai corectă a situației de fapt și a administrat în acest sens probele pertinente cauzei. Aceiași instanță a individualizat corect pedeapsa la care avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor.
Față de gravitatea faptei, de împrejurările săvârșirii acesteia, datele care circumscriu persoana și fapta nu mai justifică reducerea pedepsei de 7 ani și 6 luni aplicată de instanța de fond. Modalitatea de executare a pedepsei este în incidență cu dispozițiile art.52 Cod penal și pot contribui la corecția socială a inculpatului dar și prevenirea săvârșirii de alte fapte de natură penală.
Față de aceste împrejurării apelul inculpatului este nefondat și se respinge ca atare în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Se compută arestarea preventivă la zi și se menține starea de arest a inculpatului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondat apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr.42 din data de 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - secția Penală în dosarul nr-.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce prevenția de la 15.08.2008 la zi.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
Proces-verbal
pentru d-ul Jud.
aflat în semnează
Președinte complet
GREFIER,
Red.- 14.09.2009
Dact.E-14.09.2009/4ex
-Jud.GH.
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Florică Duță
