Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 168/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 168
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea apelurilor declarate de inculpatul, av. și părțile civile, și, împotriva sentinței penale nr. 450/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de omor (art. 174.Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul asistat de av., care răspunde și în calitate de apelant și părțile civile, și lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare și că a fost depus la dosar un memoriu formulat în scris de părțile civile apelante, după care:
Av. depune la dosar motivele de apel formulate în apelul propriu și precizează că inculpatul nu mai are de depus alte acte în circumstanțiere, așa cum a precizat la termenul anterior.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Partea civilă solicită admiterea apelului declarat, care vizează atât latura civilă cât și cea penală a cauzei. În latură civilă solicită majorarea cuantumului daunelor morale, având în vedere suferința cauzată de decesul tatălui.În latură penală, solicită aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului și executarea acesteia în regim de detenție. Mai precizează că este nemulțumită de faptul că s-a reținut că inculpatul ar fi lovit victima cu un par, în realitatea obiectul folosit fiind un topor.
Partea civilă solicită admiterea apelului pentru motivele arătate de partea civilă și precizează că este nemulțumită de faptul că deși soțul său este mort de doi ani, inculpatul este încă în libertate.
Partea civilă solicită admiterea apelului formulat, care vizează majorarea cuantumului daunelor morale acordate și a pedepsei aplicată inculpatului. Arată că este nemulțumit de faptul că inculpatul este încă liber, deși tatăl său este mort de aproape doi ani. În cazul în care cuantumul despăgubirilor civile nu va fi majorat, va renunța la aceste despăgubiri.
Av. solicită respingerea apelurilor declarate de părțile civile și admiterea apelului declarat de inculpat, în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate. Solicită a fi avută în vedere conduita anterioară a inculpatului, aplicarea disp. art. 76 lit.a Cod penal și reducerea pedepsei sub limita de 10 ani închisoare. Arată că se impune aplicarea principiului in dubio pro reo, având în vedere că instanța a reținut situația de fapt în baza unor condiții de probabilitate și a declarației unui minor, care, în mod clar, a perceput firul evenimentelor sub influența tulburării produse de imaginea vizuală bărbatului care, lovit fiind cu un par în cap, zăcea în stare de inconștiență. În drept, solicită ca instanța de apel să rețină în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă a săvârșirii infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, printr o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită, prev. de art. 73 lit. b Cod penal.
În ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile, apreciază că despăgubirile civile acordate sunt prea mari, având în vedere că inculpatul este agricultor, nu realizează venituri mari și are în întreținere un copil minor.
Av. precizează că temeiul de drept în apelul propriu este cel prev. de art. 362 Cod procedură penală, că a formulat contestație cu privire la executarea amenzii și că la termenul la care a fost amendat nu s-a putut prezenta deoarece a fost bolnav și a avut posibilitatea să asigure substituirea.Lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului declarat în nume propriu
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat în baza disp. art. 379, pct. 1, lit. b, Cod procedură penală, apreciind că instanța de fond a făcut o individualizare corectă pedepsei față de probatoriul administrat. Actul medico -legal întocmit în cauză stabilit corect că inculpat a lovit victima cu parul nu cu toporul. Instanța nu avea obligativitatea de a reduce pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special, chiar dacă a motivat de ce nu aplică maximul pedepsei.
În ceea ce privește apelul părților civile, pune concluzii de admitere în sensul majorării cuantumului despăgubirilor civile.
Față de apelul declarat de av., în nume propriu, pune concluzii de respingere ca fiind inadmisibil.
Partea civilă solicită respingerea apelului declarat de inculpat și arată că în fișa medicală întocmită la Spitalul de Neurochirurgie I s-a consemnat că victima a fost lovită cu toporul, nu cu parul cum susține inculpatul.
Partea civilă solicită respingerea apelului declarat de inculpat.
Partea civilă solicită respingerea apelului declarat de inculpat și o deshumare a cadavrului pentru a se verifica cauza decesului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate, arătând că victima a venit în curtea sa, înarmată cu o coasă.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Asupra apelurilor penale de față:
Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 450/29.06.2009 a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 Cod penal.
S-au aplicat inculpatului disp. art. 71 Cod penal și art. 64 lit. "a" teza a II și lit. "b" Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii preventive de la 16.06.2008 ora 13,oo la 17.06.2008, ora 13,oo.
S-a confiscat de la inculpat un par din lemn, corpul delict folosit la săvârșirea faptei.
Au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile, și.
Inculpatul a fost obligat la plata următoarelor despăgubiri:
- părții civile suma de 146 lei, cu titlu de despăgubiri materiale;
- părții civile suma de 10000 lei cu titlu de daune morale;
- părții civile suma totală de 40011,84 lei din care suma de 30011,84 cu titlu de despăgubiri materiale, iar suma de 10000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse cererile formulate de privind acordarea de daune morale și acțiunile civile formulate de și .
S-a luat act că a renunțat la acțiunea civilă formulată în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 207 lei cheltuieli de transport către Serviciul de Ambulanță Județean I și la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 4066,09 lei către Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " I.
Au fost restituite o serie de bunuri către partea civilă și către inculpatul.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
"Inculpatul și victima au fost consăteni, ambii având domiciliul în satul, comuna, județul
În cursul anului 2007, victima achiziționat de la numitul (unchi al inculpatului ) o suprafață de teren situată în imediata apropiere curții locuinței inculpatului și pe care acesta din urmă o stăpânise până la data vânzării.
În primăvara anului 2008, și- împrejmuit terenul achiziționat de la numitul cu un gard din nuiele, gard pe care, la scurt timp de la construcție, l- găsit distrus.
- pe inculpatul ca autor al distrugerii gardului respectiv, victima i- reproșat acest lucru, aspect ce generat o stare de conflict între cele două părți.
În după amiaza zilei de 09.06.2008, în jurul orelor 1700, victima s- deplasat, cu căruța proprietatea sa, la terenul situat în apropierea locuinței inculpatului pentru cosi iarbă pe care intenționa să o transporte la locuința sa.
Ajuns în locul respectiv, după ce tras căruța pe terenul proprietatea sa, și- luat coasa din căruță după care mers să-și verifice cultura de lucernă.
Fiind anunțat de fiica sa minoră cu privire la prezența victimei la terenul în discuție, inculpatul mers în apropierea locului în care se afla și, în contextul stării conflictuale neexistente, între cei doi izbucnit o discuție contradictorie în cadrul căreia s-au înjurat reciproc.
Se impune arăta că discuția contradictorie și înjurăturile reciproce dintre inculpat și victimă au fost auzite de martorul care se afla în cimitirul din localitate, situat la câteva sute de metri față de locuința inculpatului.
Același martor relatat că uitându-se în direcția din care se auzea cearta, l- văzut pe, având asupra sa o coasă, în timp ce urca, pe o care delimita terenul său de cel al inculpatului, îndreptându-se astfel către drumul sătesc.
În continuare ajuns în locul unde se afla căruța, scos- în afara gardului, lăsând- parțial pe terenul său și parțial în drumul sătesc, prinzând totodată hățurile cailor de un stâlp al gardului. Apoi, victima a mers în marginea dinspre drumul sătesc terenului proprietatea sa, cu intenția de începe să cosească iarbă.
În momentul în care victima se pregătea să înceapă să cosească, în condițiile în care se afla cu spatele la imobilul - casă de locuit al inculpatului, din direcția respectivă s- apropiat înarmat cu un par din lemn, în lungime de 1,60 și diametrul de 5 cm. Fără a-i spune ceva victimei și fără ca aceasta să sesizeze apropierea inculpatului, în momentul în care ajuns lângă, cu parul pe care îl avea asupra sa, l-a lovit, din spate, cu intensitate, o singură dată, în regiunea capului. În urma loviturii astfel primite, victima căzut inițial în genunchi, sprijinindu-se în mâini, după care s- prăbușit la pământ.
Totodată victima început să sângereze abundent în regiunea capului.
Dându-și seama de gravitatea leziunii produse, în încercarea de a opri sângerarea victimei, inculpatul mers în interiorul locuinței sale de unde luat un prosop de culoare albastră pe care l- înfășurat pe capul victimei.
Acțiunea inculpatului de lovire victimei, cu parul, în regiunea capului, fost percepută, în mod nemijlocit, de martorul care se întorcea de pe un deal - cu denumirea populară "V" - și care, în momentul în care ajuns la distanță de circa 10 față de locuința lui, văzându- pe acesta din urmă, având parul în mână și apropiindu-se de, s- ascuns în niște buruiene de pe marginea drumului cu privirea îndreptată în locul unde se aflau cele două părți.
martorul că imediat ce lovit victima, iar aceasta căzut, inculpatul a rupt fire de iarbă cu care început să șteargă sângele de pe corpul victimei și că numai după asta mers în casă și a luat prosopul. În momentul în care mers în locuință pentru lua prosopul, inculpatul luat și coasa victimei ce se afla lângă aceasta și dus- în curtea sa.
Imediat ce inculpatul lovit victima iar aceasta se afla căzută în poziția "în genunchi", pe drumul sătesc din fața locuinței inculpatului, trecut martorul (cel care anterior se aflase în cimitirul sătesc și auzise cearta părților).
Cu privire la acel moment, martorul relatat următoarele: "când am ajuns în dreptul casei lui am văzut căruța lui legată de primul de lângă gardul lui cu caii îndreptați cu fața înspre cimitir și pășunau. Pe l-am văzut întins pe jos stând sprijinit pe palme și genunchi și îi curgea sânge din zona capului nu spunea nimic, nu era legat cu nimic la cap, se afla în fața cailor săi de la căruță La distanță de circa 4 - 5 metri de stătea în picioare lângă căruța sa și avea în mână un par de aproximativ 1,5 metri, gros cât mâna".
Aceasta este imaginea pe care văzut- martorul în momentul în care trecut pe drumul sătesc din fața locuinței inculpatului care, se pare, că era momentul imediat următor celui în care victima fusese lovită.
Se impune arăta că în acea împrejurare, martorul nu l- văzut pe minorul datorită faptului că acesta din urmă era ascuns în buruienele de pe marginea drumului.
Văzând că victima sângera abundent și că nu mai era conștientă, inculpatul tras căruța acesteia în interiorul curții lui cu intenția de îl urca în atelaj pe și a- transporta. În acest scop, târât victima spre interiorul curții și încercat să o urce în coșul căruței, lucru pe care nu reușit să- facă datorită greutății corpului.
În aceste condiții, inculpatul ieșit în drumul sătesc pe unde, în mod întâmplător, trecea numitul (fiul martorului ) căruia i- cerut ajutorul.
Martorul (în vârstă de 15 ani la acea dată) oprit căruța cu care se deplasa, coborât din aceasta și mers în curtea locuinței lui.
Aici, martorul văzut victima întinsă la pământ și plină de sânge, fapt ce l- speriat și, fără a- cere vreo explicație inculpatului, părăsit în grabă curtea.
Înainte ca minorul să părăsească curtea inculpatului, acesta din urmă i- cerut să meargă la soția victimei, numita, pentru a-i spune să vină la locuința lui să-și ia soțul acasă.
de ceea ce văzuse, martorul nu și- mai continuat drumul, ci întors căruța, reîntorcându-se la locuința sa. Pe drumul de întoarcere, martorul s- întâlnit cu tatăl său, numitul, împreună cu care și- continuat deplasarea.
Între timp, inculpatul ieșind din nou în drumul sătesc, l- întâlnit pe martorul cu ajutorul căruia reușit să urce victima în coșul căruței.
La întrebarea martorului "Ce s-a întâmplată", inculpatul i- spus că victima căzut și s- lovit.
martorul că, în momentul în care urcat victima în coșul căruței, aceasta avea"înfășurat în jurul capului un prosop în care erau îmbibate urme de sânge"și că"nu vorbea și probabil nu era conștientă".
În continuare, inculpatul transportat pe victima, cu căruța acesteia din urmă, până în centrul satului unde s- întâlnit cu care, între timp, fusese anunțată cu privire la starea în care se afla soțul său.
În aceeași seară, victima fost transportată cu salvarea la unitate spitalicească din municipiul I, respectiv la Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Dr. " unde fost internată cu diagnosticul "traumatism cranio cerebral, contuzie cerebrală medie - gravă, agresiune, fractură deschisă cominutivă cu înfundare parietală stg. comă".
La aceeași dată - 09.06.2009 - victima a fost supusă unei intervenții chirurgicale care avut ca scop evacuarea unui hematom subdural temporo frontal drept ce avea grosime de circa 5 mm și aspirarea zonei de dilacerare.
După intervenția chirurgicală, starea victimei s- agravat prin aprofundarea comei, iar la data de 16.06.2008 aceasta a decedat.
Potrivit concluziilor raportului de autopsie medico legală nr. 5151/ din 06.08.2008 întocmit de I - Serviciul Medico Legal, moartea victimei fost violentă, ea datorându-se comei cerebrale consecutivă traumatismului cranio cerebral acut deschis cu fractură de, contuzie dilacerare cerebrală, complicată în evoluție cu bronhopneumonie hipostatică.
Prin același act medico legal, s- mai reținut, că leziunea suferită de victimă s- putut produce prin lovire activă cu obiect contondent greu (par, etc.) și că între agresiune și deces există legătură directă de cauzalitate.
Cu privire la mecanismul de producere a leziunii, medicul legist concluzionat că, cel mai probabil, lovitura fost aplicată din partea posterioară și laterală stânga victimei.
Împrejurarea că victima suferit fractură de și contuzie cerebrală medie - gravă cu dilacerare duce la concluzia că lovitura ce i- fost aplicată acesteia de către inculpatul fost una de mare intensitate.
Analizând toate mijloacele de probă existente la dosar, prin prisma obiectului cu care inculpatul lovit victima, instanța reține că acesta este un par în lungime de 1,60 și diametrul de 5 cm.
În legătură cu acest aspect trebuie arătat că martorul, în mod constant, susținut că obiectul cu care inculpatul lovit pe victima ar fi fost un topor. Însă, analizată în coroborare cu celelalte mijloace de probă, susținerea martorului cu privire la obiectul contondent folosit rămâne singulară, fiind totodată infirmată de declarația martorului care relatat că în momentul imediat următor celui în care victima fusese lovită văzut într-una din mâinile inculpatului un par în lungime de circa 1,50, de concluziile raportului de autopsie medico legală unde se arată că leziunea fost produsă de un "obiect contondent greu (par, etc.)" și de declarația inculpatului care susținut că lovit victima cu un par.
În acest context probator, instanța nu va primi susținerea martorului referitoare la obiectul contondent folosit de inculpat, apreciind că această susținere nu reflectă realitatea.
Având în vedere vârsta pe care martorul avea la data când fost comisă fapta, respectiv 13 ani, apreciind că evenimentele faptice la care minorul fost martor ocular au fost în măsură să-i producă acestuia o stare de tulburare, de emoție puternică, instanța reține că aceste două elemente pot justifica percepția greșită martorului cu privire la obiectul pe care el l- văzut în mâna inculpatului atunci când acesta lovit victima.
Ca concluzie, în privința împrejurării analizate, în urma coroborării declarațiilor martorului, ale inculpatului și raportului de autopsie medico legală nr. 5151/ din 06.08.2008, instanța reține că obiectul contondent folosit de inculpatul fost un par, obiect ce fost găsit și ridicat de organele de urmărire penală de la locuința inculpatului și care, în prezent, se află la camera de corpuri delicte Tribunalului Iași.
Audiat cu privire la situația de fapt, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile legale care reglementează "dreptul la tăcere", inculpatul a recunoscut faptul că, în după amiaza zilei de 09.06.2008, cu un par, i- aplicat victimei o singură lovitură, în regiunea capului. Însă, prin aspectele de fapt relatate inculpatul încercat să acrediteze ideea că, la momentul comiterii faptei, s-ar fi aflat în condițiile unei legitime apărări.
Astfel, inculpatul a susținut că pe fondul stării conflictuale preexistente, victima l- înjurat și amenințat cu moartea și, la un moment dat, a ridicat în sus coasa pe care o avea asupra sa cu intenția de a- lovi. În acel moment, susține inculpatul, a lovit victima cu parul în regiunea capului.
În raport de aceste susțineri, în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, inculpatul solicitat, prin intermediul apărătorului ales, reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante depășirii limitei legitimei apărări, prevăzută la art. 73 lit. a Cod penal.
Cu privire la această solicitare inculpatului, instanța urmează să dispună respingerea ei întrucât, în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru reținerea circumstanței atenuante prevăzută la art. 73 lit. a Cod penal.
Astfel, potrivit dispozițiilor coroborate ale art. 73 lit. și art. 44 Cod penal, existența circumstanței atenuante depășirii limitelor legitimei apărări presupune îndeplinirea, cu privire la atac, acelorași condiții cerute și pentru legitima apărare.
Asta înseamnă că, fapta prevăzută de legea penală prin care se realizează apărarea - în speța de față, o faptă de omor - trebuie să fi fost precedată de un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva unei persoane, a drepturilor unei persoane sau împotriva unui interes public, atac care să fi pus în pericol grav valorile sociale ocrotite.
Practic, în cazul depășirii limitelor legitimei apărări, făptuitorul trebuie să se fi aflat, la început, în legitimă apărare și să fi depășit limitele unei apărări legitime, iar această depășire să nu se datoreze tulburării sau temerii acestuia.
În speța de față, inculpatul a susținut că lovit victima, cu parul, în cap, în condițiile în care în momentul imediat anterior, victima ridicase în sus coasa pe care o avea asupra sa, cu intenția de a- lovi.
Această susținere inculpatului este infirmată de declarația singurului martor ocular, martorul și de raportul de autopsie medico legală existent la dosar.
Astfel, martorul susținut că inculpatul s- apropiat de victima din spatele acesteia, fără ca apropierea sa să fi fost sesizată de victimă și că lovit- pe aceasta, în condițiile în care se afla cu spatele la el (la inculpat), în momentul în care se pregătea să înceapă să cosească. Prin relatările făcute, martorul ocular negat existența unui atac material, direct și iminent din partea victimei, îndreptat împotriva inculpatului.
Susținerile martorului în sensul că, în momentul în care fost lovită de inculpat, victima se afla cu spatele către acesta, sunt confirmate de concluziile raportului de autopsie medico legală nr. 5151/ din 06.08.2008 unde s- arătat că poziția agresorului în raport de victimă fost, cel mai probabil, din partea posterioară și laterală stânga victimei.
În condițiile în care declarația martorului și raportul de autopsie medico legală se coroborează pe deplin între ele, iar declarația inculpatului referitoare la existența unui atac din partea victimei este singulară, instanța va acorda valoare probantă celor două mijloace de probă anterior arătate (declarației martorului și raportului de autopsie medico legală), urmând a înlătura susținerile inculpatului.
În condițiile în care probatoriul existent la dosar nu dovedit existența unui atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru existența circumstanței atenuante depășirii limitelor legitimei apărări, urmând ca cererea inculpatului în această privință să nu fie primită.
O doua apărare pe care și- făcut-o inculpatul este aceea că nu ar fi acționat cu intenția de ucide victima. În acest sens, inculpatul, în declarația dată în fața instanței de judecată (filele 50, 51), a susținut că "în momentul în care am lovit victima nu am avut intenția de a- suprima viața".
Și această apărare inculpatului urmează să fie înlăturată întrucât ea este infirmată de materialitatea faptei comise.
Astfel, instanța reține că inculpatul a lovit victima cu un par în lungime de 1,60 și cu grosimea de 5 cm, obiect să producă moartea, că lovitura fost aplicată în regiunea capului, adică într- zonă vitală capului uman, iar intensitatea loviturii fost una extrem de mare, producând între altele, fractură de, cu intrarea imediată victimei în stare de comă. Or, toate aceste elemente dovedesc, fără echivoc, că intenția inculpatului, în momentul în care lovit victima, fost aceea de suprima viața victimei. Este vorba de forma intenției directe întrucât, în condițiile în care cu un par, aplicat o lovitură de mare intensitate în regiunea capului, inculpatul prevăzut că prin acțiunea sa că va suprima viața lui, urmare pe care produs-
Față de toate considerentele sus redate, instanța va acorda valoare probantă declarației inculpatului numai în parte, în sensul că va primi doar aspectele ce se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblu probator administrat în cauză. Mai concret, instanța va înlătura cele două apărări ale inculpatului pentru argumentele ce au fost expuse mai sus.
Situația de fapt reținută de instanță este dovedită de următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică întocmită cu aceeași ocazie, procesul verbal din 14.06.2008, întocmit cu ocazia ridicării unor bunuri din locuința victimei, bunuri care constituie mijloace materiale de probă, procesul verbal și planșa foto încheiate la data de 14.06.2008 cu ocazia conducerii în teren anchetatorilor de către martorul și respectiv de inculpatul, declarația părții civile, raportul de autopsie medico legală nr. 5151/ din 06.08.2008 I - Serviciul Medico Legal, declarațiile martorilor, și, dovada de ridicare obiectului contondent folosit la comiterea infracțiunii și declarația inculpatului. Toate aceste mijloace de probă coroborate între ele dovedesc, dincolo de orice dubiu, situația de fapt reținută în considerentele prezentei hotărâri și, constituie probe certe de vinovăție care răstoarnă prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul .
În drept:
- Fapta inculpatului care, în după amiaza zilei de 09.06.2008, în contextul unei stări conflictuale preexistente, cu un par, i- aplicat victimei o lovitură intensă, în zona capului, în partea posterioară, lateral stânga, producându- astfel un traumatism cranio cerebral care la data de 16.06.2008, determinat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "omor" prev. și ped. de art. 174 Cod penal.
Fiind dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor, consecință tragerii la răspundere penală, instanța urmează să dispună condamnarea sa.
La individualizarea judiciară pedepsei și modului ei de executare se va ține seama conform dispozițiilor art. 72 Cod penal atât de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, de gradul concret de pericol social al infracțiunii comise, de împrejurările concrete în care aceasta fost săvârșită - prin atacarea, prin surprindere a victimei care era cu spatele la el, prin înarmarea prealabilă inculpatului cu un par, prin aplicarea unei lovituri de mare intensitate - de urmarea produsă, constând în moartea unei persoane cât și de circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, instanța va ține seama de faptul că inculpatul se află la prima încălcare legii penale, anterior având o conduită bună în relațiile cu semenii, iar pe parcursul procesului penal adoptat o poziție procesuală cooperantă și parțial sinceră.
Față de aceste considerente, instanța i- aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, pedeapsă cărei cuantum va fi stabilit peste minimul special prevăzut de lege în așa fel încât pedeapsa concretă să fie proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială inculpatului.
Pe durata executării pedepsei principale, inculpatului îi va fi aplicată și pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. teza a II-a și lit. b Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 2 Cod penal urmează ca, alături de pedeapsa principală închisorii, să- fie aplicată inculpatului și pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. teza a II-a și lit. Cod penal pentru o durată de 3 ani.
În cursul urmăririi penale, prin ordonanța procurorului din 16.06.2008, față de inculpatul a fost luată măsura preventivă reținerii, durata acesteia fiind de la 16.06.2008 ora 1300până la 17.06.2008, ora 1300.
Față de aceasta, în baza dispozițiilor art. 88 Cod penal se va dispune deducerea din durata pedepsei aplicată prin prezenta hotărâre perioadei reținerii de 24 de ore.
În conformitate cu dispozițiile art. 118 lit. Cod penal se va dispune confiscarea obiectului contondent ce fost folosit la săvârșirea infracțiunii de omor, respectiv unui par din lemn, având lungimea de 1,60 și lățimea de 5 cm, obiect ce se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iași.
În baza dispozițiilor art. 109 alin. 5 Cod procedură penală urmează să se dispună, la rămânerea definitivă prezentei hotărâri, restituire către numita, în calitatea sa de moștenitor legal al victimei, și respectiv către inculpatul unor bunuri ce constituie mijloace materiale de probă și care vor fi enumerate în dispozitivul hotărârii de față.
Procedând la soluționarea laturii civile cauzei, instanța reține că numiții, și, soția și respectiv copiii victimei, în calitatea lor de moștenitori legali ai acesteia din urmă, s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal, după cum urmează:
- solicitat suma de 1 miliard lei vechi, din care 200 milioane lei vechi cu titlu de daune materiale, iar diferența de 800 milioane lei cu titlu de daune morale;
- solicitat suma de 10 miliarde lei vechi, cu titlu de daune morale;
- solicitat suma de 10 miliarde lei vechi din care 1 miliard lei vechi cu titlu de despăgubiri materiale (cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei și de pomenirile ulterioare plus lucrările de construcție ale unui cavou), diferența de 9 miliarde lei vechi cu titlu de daune morale;
- solicitat suma de 20 miliarde lei vechi din care echivalentul în lei 800 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând contravaloarea transportului pe ruta Spania - România și retur, transport pe care l- făcut pentru participa la înmormântarea victimei), iar diferența fost cerută cu titlu de daune morale;
-, printr- cerere comună cu toți ceilalți moștenitori, formulată în cursul urmăririi penale, prin intermediul apărătorului ales, solicitat suma totală de 1 miliard lei vechi din care 500 milioane cu titlu de despăgubiri materiale, iar suma de 500 milioane cu titlu de daune morale (în acest sens, cererea scrisă aflată la fila 65 dosar urmărire penală).
Se impune arăta că și numitul (fiu al victimei) s- constituit parte civilă în cursul urmăririi penale însă, în faza judecății în primă instanță acesta revenit, declarând că renunță la acțiunea civilă formulată anterior (în acest sens, declarația aflată la fila 83, dosarul instanței).
Probe în latura civilă cauzei și-au propus doar părțile civile, și, aceștia solicitând proba cu înscrisuri și proba cu martori, și, probe ce au fost administrate pe parcursul cercetării judecătorești.
Din analiza coroborată declarațiilor părților civile cu declarațiile martorilor și, instanța reține că toate cheltuielile ce au fost efectuate cu ocazia înmormântării victimei și pomenirilor efectuate până în prezent conform tradiției au fost suportate doar de către partea civilă.
În baza contractului de prestări servicii din 12.06.2008 (fila 197, dosarul instanței) coroborat cu declarațiile martorilor audiați în latura civilă cauzei, se reține că partea civilă plătit suma de 4000 lei reprezentând prețul lucrării constând în construcția unui cavou, lucrare ce fost efectuată ulterior datei la care decedat victima.
În urma analizei judicioase înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (pertinente pentru soluționarea laturii civile) și a declarațiilor martorilor, și, instanța constată că, cuantumul cheltuielilor care au fost efectuate de partea civilă pentru înmormântarea și pomenirile ulterioare ale victimei și pentru construcția cavoului în care fost depus cadavrul victimei, este de 30.011,84 lei (din care suma de 25.000 lei fost cheltuită la înmormântare, 4.000 lei reprezintă prețul pentru construcția cavoului, iar diferența de 1.011,84 lei reprezintă banii plătiți pentru achiziționarea unor bunuri diverse necesare pentru pomenirile organizate, această sumă fost probată de înscrisurile de la dosar).
În ceea ce o privește pe partea civilă, instanța reține că singura sumă de bani cheltuită de aceasta este suma de 146 lei plătită la data de 17.06.2008 la. I pentru operațiunile efectuate asupra cadavrului, la morgă.
În privința părților civile, și, probele administrate în latura civilă a cauzei nu au dovedit suportarea de către aceștia unor pagube materiale. De altfel, în privința părților civile, și, probele administrate nu au făcut dovada suportării unei traume psihice care să îi îndreptățească la acordarea de daune morale.
Față de acestea, instanța urmează să respingă acțiunile civile formulate de părțile civile și, iar în privința acțiunii civile formulate de partea civilă se va dispune admiterea ei în parte, doar în limita sumei de 146 lei, sumă dovedit că fost cheltuită.
Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile și, în baza depozițiilor martorilor, și, instanța reține că în urma decesului tatălui lor, victima, date fiind sentimentele de afecțiune reciprocă ce existau între părinte și cei doi copii, aceștia din urmă au suferit din punct de vedere psihic.
astfel de suferință îi îndreptățește să solicite și să li se acorde daune morale.
Cât privește cuantumul acestui gen de daune, având în vedere că este vorba de un prejudiciu moral care nu poate fi echivalat bănește, soluția care urmează fi aplicată în speță este aceea acordării unei sume de bani care să reprezinte compensare justă suferinței psihice.
Astfel, având în vedere legătura de rudenie existentă între victimă pe de o parte și părțile civile și pe de altă parte, relațiile de înțelegere și afecțiune existente între aceștia anterior decesului victimei, instanța apreciază că suma de 10.000 lei este suficientă pentru a compensa, în cazul fiecăreia dintre cele două părți civile, suferința psihică suportată ca urmare infracțiunii de omor comisă de inculpatul.
Față de acestea, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998 Cod civil, instanța va admite în parte acțiunile civile formulate de părțile civile și urmând ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale către și suma de 40.011,84 lei (din care 10.000 lei daune morale) către.
În conformitate cu principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă, instanța urmează să ia act de renunțarea la acțiunea civilă făcută de partea civilă.
În cadrul procesului penal, în termen legal, s-au constituit părți civile și Serviciul de Ambulanță Județean I, precum și Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Dr. " I, cu sumele de 207 lei și respectiv 4.066,09 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu transportul și respectiv îngrijirile medicale acordate victimei pe perioada spitalizării.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG72/2006, instanța constată întemeiate cele două acțiuni civile, urmând dispune admiterea lor".
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală inculpatul și părțile civile, precum și avocatul, criticând -o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului inculpatul solicită reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă și reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante legale scuzei provocării, prev. de art. 73 lit. "b" Cod penal, întrucât a fost provocat de victimă fiind sub imperiul acestei stări de tulburare când a comis fapta. Mai arată inculpatul că victima a venit în curtea sa, înarmată cu o coasă.
De asemenea, inculpatul arată că despăgubirile civile acordate părților civile sunt prea mari, el neputându-le plăti întrucât este agricultor și are în întreținere un copil minor.
În motivarea apelurilor părțile civile, și arată că despăgubirile civile acordate de instanța de fond sunt prea mici în raport de pierderea suferită, iar pedeapsa aplicată inculpatului este mică, impunându-se mărirea acesteia și arestarea inculpatului.
De asemenea părțile civile arată că victima a fost lovită cu un topor în cap și nu cu un par cum s-a reținut.
Av. critică hotărârea instanței de fond și încheierile de amendare pentru lipsa la un termen de judecată și cea prin care i-a fost respinsă cererea de scutire de la amenzii.
Apelurile inculpatului și a părților civile, sunt nefondate.
Examinând actele și lucrările cauzei instanța constată că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că inculpatul comis o infracțiune de omor simplu, prev. de art. 174 Cod penal, împotriva victimei .
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În după amiaza zilei de 9.06.2008, pe fondul unui conflict preexistent inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură intensă în zona capului, în partea posterioară, lateral stânga, cu un par, producându- un traumatism cranio -cerebral care a dus la decesul victimei, la data de 16.06.2008.
Instanța, analizând probele, a reținut temeinic că obiectul folosit la săvârșirea infracțiunii este un par, aceasta rezultând din raportul de necropsie, declarația martorului și a inculpatului, obiectul fiind de altfel găsit și ridicat de organele de urmărire penală și confiscat potrivit art. 118 lit. "b" Cod penal.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpat și s-a reținut corect vinovăția acestuia.
În cauză, față de modul de desfășurare a faptelor, reținut în mod judicios de instanța de fond, nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante legale în favoarea inculpatului, nici cea a depășirii limitei legitimei apărări, prevăzute de art. 74 lit. "a" Cod penal, care a fost corect respinsă de instanța de fond, întrucât inculpatul a lovit victima cu parul din spate, nefiind dovedit atacul inculpatului de către victimă cu coasa și nici cea a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit."b" Cod penal, întrucât inculpatul nu a fost provocat de către victimă, ei s-au înjurat reciproc și în timp ce victima se pregătea să înceapă să cosească, inculpatul a lovit- pe la spate cu parul, în cap.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale, prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social - extrem de ridicat al faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei precum și de circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar, a recunoscut parțial faptele și a avut o atitudine de regret a faptei, având o atitudine procesuală cooperantă.
Față de această situație, nu se impune modificarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, scopul educativ al acesteia, prev. de art. 52 Cod penal putând fi atins în cazul inculpatului și în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Acțiunea civilă a cauzei a fost temeinic și legal soluționată de instanța de fond, care ținând cont de probele administrate a obligat inculpatul la plata despăgubirilor materiale și morale cauzate prin fapta comisă, motivând în concret elementele avute în vedere la stabilirea compensației bănești pentru suferința psihică pricinuită părților civile și cui se datorează acestea.
Stabilirea cuantumului prejudiciului nu se face în raport de veniturile celui care urmează să-l plătească, fiind nefundat acest motiv de apel al inculpatului.
În ceea ce privește apelul declarat de av. împotriva sentinței penale nr. 450/29.06.2009 a Tribunalului Iași acesta este inadmisibil întrucât împotriva încheierii de amendare din 8 2008 acesta a formulat cerere de scutire care i-a fost respinsă de instanța de fond prin încheierea din 19.01.2009, legea neprevăzând vreo cale de atac împotriva acesteia.
Analizând hotărârea apelată și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin.2 Cod procedură penală, nu se constată motive de nelegalitate sau netemeinicie.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și părțile civile, și și ca inadmisibil apelul declarat de av. împotriva sentinței penale nr. 450/29.06.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și părțile civile, și și ca inadmisibil apelul declarat de avocatul împotriva Sentinței penale nr. 450 din 29.06.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă apelanții să achite statului suma de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs, în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex. la 4.01.2010
Jud. fond- Tribunalul Iași -
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
