Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 17/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 17
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de inculpatul, împotriva SP nr.512/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în substituirea avocatului din oficiu, partea civilă intimată personal, asistată de avocat ales, partea vătămată personal, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație inculpatului aceasta fiind consemnată în proces verbal, atașat separat la dosar.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită, admiterea apelului și achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.c C.P.P. deoarece din probatoriul administrat nu rezultă cu certitudine că inculpatul a fost cel care a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, declarațiile martorilor fiind contradictorii.
Apărătorul ales al părții civile, solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
Partea civilă, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Partea vătămată, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Procurorul, pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, vinovăția inculpatului fiind stabilită și dovedită prin probatoriul administrat în cauză.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin SP nr.512/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.174 alin.1 raportat Cod Penal la art.37 lit.a a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
În baza art.65 alin.1 și 2.Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.61 alin.2 a Cod Penal fost revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 575 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin nr.1373/10.05.2006 a Judecătoriei Timișoara, și a fost contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare, aceasta urmând să fie și pedeapsa rezultantă ce va fi executată de către inculpat.
În baza art.35 alin1 s Cod Penal-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 au Cod Penal fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În baza art.350 a C.P.P. fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 a Cod Penal fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 25.07.2008 și a arestului preventiv de la data de 26.07.2008 la zi.
În baza art.14 raportat C.P.P. la art.346 și C.P.P. cu aplicarea art.998, 999.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.388 lei partea civilă și au fost respinse în rest pretențiile civile ale părții civile.
S-a luat act că ceilalți moștenitori ai victimei, și, nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.109 alin.5 s C.P.P.-a dispus restituirea către inculpat a unei legitimații tip cartelă (card personalizat pe numele ) având codul 004PR-, a unui bloc-notes cu coperțile albastre, a unei perechi de pantofi sport de culoare maro cu inscripția, a unei perechi de pantaloni de blugi cu inscripția - - și a unui tricou de culoare gri cu inscripția pe piept, iar pe spate, toate corpuri delicte la dosarul cauzei.
În baza art.191 alin.1 a Cod Penal fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata sumei de 135 lei din fondurile MJ către INML Minovici B, precum și a sumei de 2288 lei către IML T reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză.
În baza art.193 alin.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 1465/P/2008, emis la data de 13.11.2008 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 9093.1/30/17.11.2008, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174.
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în noaptea de 23/24.07.2008, i-a aplicat mai multe lovituri numitei, iar apoi s-a urcat cu picioarele pe pieptul acesteia și a strâns-o cu mâinile de gât până când a intervenit decesul victimei.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procesele verbale de sesizare, cercetare la fața locului, de depistare (filele 1, 6-8, 11, 91-93 dos. UP), declarațiile inculpatului (filele 13-15, 17, 107-108, 140 dos. UP și 23 dosar), declarațiile părții civile (filele 33-34 și 133 dos. UP și 24 dosar), declarațiile martorilor, -, -, ( filele 12, 26, 29, 30, 32, 35-48, 114-121 dos. UP și 25, 43, 44, 64-68, 82, 96 dosar), raportul de constatare medico-legală nr.2156/26.07.2008 al IML T, raport medico-legal nr. 392/A/25.07.2008 al IML T (filele 127, 128, 135-137 dos. UP), buletinele de analiză biocriminalistică nr. 53/2008, 54/2008 și 115/2008 ale IML T (104,105,106, 126 și 132 dos. UP) raportul de expertiză psihiatrică nr.A1/5823/23.07.2009 al INML B (filele 109-111 dosar), planse foto (filele 66-88 dos. UP), buletinul histo-patologic nr. 432/2008 al IML T (filele 131, 139 dos. UP), raport medico-legal preliminar al IML T ( filele 20-25 dos. UP), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș (filele 61-63 dosar), prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 23.07.2008, în jurul orelor 22.00-23.00, după ce a venit de la serviciu, numita, fiica victimei a intrat în barul "" din centrul comunei Noi unde s-a așezat la o masă împreună cu și cu concubinul acesteia, și au consumat câte o bere. La o altă masă se afla inculpatul, împreună cu fratele său și cu un alt, consumând la rândul lor băuturi alcoolice.
În jurul orelor 24.00 inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, unde locuia împreună cu mama sa, și fratele său. Aici el a rămas aproximativ 15 minute, după care s-a deplasat la domiciliul numitilor și, cărora le-a spus că merge la pentru a întretine cu aceasta relatii sexuale. Inculpatul a ajuns în jurul orelor 01.00 la domiciliul acesteia, dar după ce sărit gardul în grădina casei s-a întâlnit cu victima, în vârstă de 73 de ani pe care a atacat- Între cei doi a avut loc o scurtă luptă, iar la un moment dat inculpatul s-a urcat cu genunchii pe pieptul victimei și a strâns-o de gât până a intervenit decesul acesteia. numitei a fost dus de inculpat până într-o zonă situată în spatele grădinii de lângă casa victimei, unde a fost abandonat în niște bălării înalte de peste un metru.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de omor se poate realiza, potrivit dispozițiilor art.174 alin.1 Cod Penal, prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unei persoane.
Având în vedere probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că fapta inculpatului de a se urca cu genunchii pe pieptul victimei și de aos trânge de gât până a intervenit decesul acesteia, întrunește, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art.174
Cod PenalSub acest aspect prima instanță a reținut că, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, negând implicarea sa în comiterea acesteia. Inculpatul a arătat că, într-adevăr, în seara zilei de 23.07.2008 s-a aflat în acel bar din localitatea Noi, unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu fratele său, și cu un alt. Inculpatul a mai adăugat că a plecat de la bar în jurul orei 24, deplasându-se la domiciliul său împreună cu, iar după ce a ajuns acasă, datorită stării de ebrietate în care se afla, s-a culcat, fără a putea oferi alte detalii în legătură cu activitățile sale din acea seară.
Însă, materialul probator administrat în cauză infirmă în totalitate declarațiile inculpatului, atestând prezența sa la locul săvârșirii faptei, precum și implicarea sa în acțiunile ce au condus la decesul victimei.
În primul rând, prima instanță a observat faptul că inculpatul a menționat că o cunoaște pe partea civilă doar din vedere, neîntreținând cu aceasta niciodată relații sexuale. Aceste declarații sunt contrazise însă de martorul, care, în calitate de agent de pază în comună, desfășurându-și activitatea doar pe timp de noapte, i-a observat de mai multe ori pe inculpat și partea civilă deplasându-se împreună spre domiciliul părții civile.
Declarațiile martorului sunt credibile în condițiile în care, așa cum rezultă din declarațiile martorului, sora părții civile, la întoarcerea de la serviciu, obișnuia să consume băuturi alcoolice în acel din Noi, după care aducea diferiți bărbați acasă cu care întreținea raporturi sexuale.
Inculpatul a mai susținut că după ce a ajuns acasă, s-a culcat până a doua zi dimineață și nu știe ce s-a întâmplat în timpul nopții. Declarațiile sale sunt contrazise chiar de membrii familiei. Astfel, martorul, mama inculpatului, a precizat că acesta a ajuns acasă în jurul orei 24. După aproximativ 15 minute a dispărut de acasă și nimeni nu a știut unde a plecat. că s-a deplasat la familia pentru a consuma băuturi alcoolice, a plecat în urma lui, dar când a ajuns la această familie i s-a transmis că inculpatul trecuse pe acolo, dar plecase înainte de sosirea sa, fără a se cunoaște destinația lui.
Aspectele relatate de martorul au fost confirmate și de martorul, fratele inculpatului.
Cei care au evidențiat destinația inculpatului din noaptea de 23/24.07.2008 au fost martorii, și. Martorii și au precizat că în seara respectivă au consumat băuturi alcoolice la birtul din Noi, aflându-se la aceeași masă cu partea civilă. La o altă masă se afla inculpatul, alături de alți bărbați. Potrivit declarațiilor martorilor, ei au părăsit localul în jurul 23, după care s-au deplasat spre locuința familiei, unde se afla și martorul. După aproximativ 30 minute de la sosirea lor, la imobilul familiei și-a făcut apariția și inculpatul. Acesta a intrat în casă, dar vorbea la telefon, iar după terminarea convorbirii, inculpatul a plecat, spunându-le că merge la locuința părții civile pentru a întreține cu aceasta raporturi sexuale. Este de subliniat faptul că toți cei trei martori au menționat că l-au auzit pe inculpat afirmând că se deplasează la locuința părții civile.
Un alt martor care plasează persoana inculpatului în zona locuinței părții civile este numita, fosta concubină a inculpatului. Potrivit raportului de constatare întocmit la data de 25.07.2008 de organele de cercetare penală, după verificarea apelurilor telefonice de pe cartela folosită de inculpat, s-a constatat că în noaptea de 23/24.07.2008, la ora 1,19 inculpatul a apelat numărul de telefon 0753.-. Din verificări a rezultat că acest număr de telefon aparține martorului. Fiind audiată, aceasta a menționat că în noaptea respectivă inculpatul a sunat-o și au vorbit la telefon aproximativ 20-30 de minute, apelul fiind primit în jurul orei 24-1,00. La un moment dat, potrivit declarațiilor martorului, a auzit lătrând mai mulți câini și l-a întrebat pe inculpat unde se află, acesta răspunzându-i că se află la poarta imobilului părții civile. Martorul a mai adăugat că inculpatul era nemulțumit de faptul că partea civilă nu deschidea poarta, afirmând că "va deschide ea".
La dosar există și alte probe care confirmă prezența inculpatului în curtea imobilului victimei, precum și implicarea sa în suprimarea vieții acesteia.
Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului existent la dosarul de urmărire penală, cadavrul numitei a fost găsit în capătul grădinii, lângă un gard. La o distanță de 30 cm de locul unde a fost descoperit cadavrul, organele de cercetare penală au găsit un carnețel cu coperți albastre, iar în interiorul acesteia se afla o legitimație tip card care purta fotografia inculpatului. Martorii și, martori asistenți la cercetarea la fața locului, au atestat faptul că desfășurarea acestui act procedural a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale, în ciuda susținerilor inculpatului.
Inculpatul a recunoscut faptul că atât carnețelul, cât și legitimația îi aparțin și nu a putut oferi o explicație plauzibilă în legătură cu modalitatea în care cele două înscrisuri au ajuns la locul unde a fost găsit cadavrul.
Sub acest aspect mai este de subliniat faptul că, în contextul în care obiectele respective au fost descoperite lângă cadavrul victimei, pe bună dreptate organele de cercetare penală s-au deplasat la locuința inculpatului pentru a-i lua acestuia o declarație. Așa cum rezultă din procesul verbal de depistare întocmit la data de 25.07.2008, în momentul în care organele de cercetare penală au ajuns la locuința inculpatului, acesta a fugit spre curtea din spatele imobilului, apoi a sărit gardul în grădina cultivată cu porumb, unde s-a reușit prinderea sa. Inculpatul nu a oferit nicio explicație pentru acest comportament, ceea ce conduce la formarea convingerii instanței că avea cunoștință despre cele petrecute în curtea familiei.
În momentul depistării sale, inculpatul prezenta mai multe urme de lovituri, respectiv excoriații pe gât, antebrațe, coate, coapse, genunchi, precum și tumefieri la mâna stânga. Potrivit raportului medico-legal preliminar, ulterior confirmat prin raportul de constatare medico-legală nr.2156/26.07.2008 al IML T, cu excepția leziunilor de la coate și de la mâini, care aveau o vechime de 6-10 zile, toate celelalte leziuni constatate pe corpul inculpatului erau recente, cu o vechime de 2-3 zile. În condițiile în care inculpatul a fost expertizat medico-legal la data de 26.07.2008, moartea victimei producându-se în noaptea de 23/24.07.2008, raportul medico-legal confirmă susținerile organelor de urmărire penală potrivit cărora între inculpat și victimă a existat o luptă, cu atât mai mult cu cât, potrivit medicilor legiști, zgârieturile constatate pe gâtul inculpatului s-au putut produce cu unghia.
Prima instanță a mai reținut că, așa cum rezultă din dovada existentă la dosarul de urmărire penală, de la inculpat au fost ridicate o pereche de adidași, o pereche de pantaloni și o, obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte pe care le-a folosit în noaptea de 23/24.07.2008. Acestea au fost supuse unor analize biocriminalistice. Așa cum rezultă din buletinele biocriminalistice nr.53 și 54 /21.08.2008 ale IML T pe toate obiectele ridicate de la inculpat s-au găsit urme de sânge, chiar dacă într-o cantitate insuficientă pentru a determina grupa sanguină, urmele descoperite pe tricoul inculpatului fiind cu siguranță sânge din specia umană.
La stabilirea vinovăției inculpatului instanța va ține seama și de împrejurarea că între activitatea desfășurată de acesta și moartea victimei există un raport de cauzalitate, fiind evident că fără activitatea desfășurată de inculpat, moartea victimei nu s-ar fi produs. În acest sens pot fi observate concluziile raportului de constatare medico-legală nr.392/A/25.07.2008 al IML T, din care rezultă că moartea numitei a fost de natură violentă, ea datorându-se asfixiei mecanice prin sugrumare și compresiune toracică.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă. Este evident că inculpatul a avut reprezentarea socialmente periculoasă a faptei sale, în condițiile în care s-a urcat cu genunchii pe pieptul victimei și a strâns-o pe aceasta de gât. În acest sens inculpatul a cunoscut împrejurarea că prin actele sale poate provoca moartea victimei și chiar dacă este posibil să nu fi urmărit producerea acestui rezultat, totuși el a acceptat posibilitatea apariției sale, motiv pentru care prima instanță a reținut intenția indirectă ca modalitate a vinovăției.
Pentru aceste considerente, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, urmând ca la individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată să țină seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În primul rând, analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, prima instanță a constatat că la data comiterii infracțiunii acesta se afla în stare de recidivă mare postcondamnatorie. La data de 06.06.2008 inculpatul a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin nr.1373/10.05.2006 a Judecătoriei Timișoara, astfel că, în condițiile în care până la data comiterii infracțiunii de omor termenul de reabilitare nu se împlinise, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului și dispozițiile art.37 lit.a
Cod PenalFapta inculpatului prezintă un grad de pericol social deosebit, prin actele sale numitul aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la viață.
La stabilirea pedepsei prima instanță a luat în considerare și persoana inculpatului. Acesta este cunoscut cu o multitudine de antecedente penale, ceea ce confirmă perseverența sa în comiterea unor fapte cu un vădit caracter antisocial.
În cursul procesului, inculpatul a adoptat o poziție procesuală nesinceră, încercând să inducă în eroare organele judiciare.
De asemenea, se poate constata că potrivit referatului de evaluare întocmit de pe numele inculpatului de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, referat care are la bază și afirmațiile fostei concubine a inculpatului, acesta este o persoană care se enervează fără motiv, reușind cu greu să-și gestioneze furia. În același sens, se poate constata că în ciuda efortului depus de familie, care a încercat să-i ofere inculpatului suport și înțelegere de fiecare dată când a ieșit din penitenciar, numitul se reîntorcea la vechiul anturaj, format din persoane cu conduită infracțională. Consilierul de probațiune a concluzionat că inculpatul nu este capabil să-și asume responsabilități față de familie, dispunând de o capacitate slabă de a renunța la conduita infracțională, preferând să suporte consecințele acestui gen de conduită, decât să facă efortul de a-și revizui comportamentul.
În condițiile în care la dosar existau date conform cărora, în trecut, inculpatul suferise de afecțiuni psihice, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice în cauză. Potrivit raportului nr.A- din data de 23.07.2009 inculpatul suferă de tulburare de personalitate de tip disocial, păstrându-și capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale.
Raportându-se la toate aceste aspecte, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 Cod Penal, prima instanță a constatat ca fiind necesară aplicarea unei sancțiuni privative într-un cuantum mai ridicat, respectiv 15 ani închisoare.
În baza art.61 alin.2 prima Cod Penal instanță a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 575 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin nr.1373/10.05.2006 a Judecătoriei Timișoara și a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare, aceasta urmând să fie și pedeapsa rezultantă ce va fi executată de inculpat.
Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 referitoare Cod Penal la pedeapsa accesorie, urmând ca inculpatului să-i fie interzisă, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b prima Cod Penal instanță a apreciat că interzicerea drepturilor electorale de a alege sau a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viață al oricărei persoane, nu este în măsură nici să-și exprime punctul de vedere referitor la modalitatea în care sunt conduse treburile statului, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.
În baza art.65 alin.1 și 2.Cod Penal raportat la art.66 prima Cod Penal instanță a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, motivele fiind identice cu cele prezentate în cazul pedepsei accesorii.
În temeiul art.35 alin.1 prima Cod Penal instanță a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.
În temeiul art.350 prima C.P.P. instanță a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că doi dintre moștenitorii victimei, și, nu s-au constituit părți civile în cauză. Cea de-a treia fiică a victimei, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei reprezentând despăgubiri materiale constând în cheltuielile de înmormântare.
Ulterior, la termenul de judecată din 09.02.2009 partea civilă a menționat că renunță la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului. La următorul termen de judecată, la data de 13.03.2009, partea civilă a revenit din nou asupra poziției sale, depunând la dosar o cerere prin care a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 4.000 lei daune materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare pe care le-a suportat.
Prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art.15 alin.2 constituirea C.P.P. ca parte civilă în cadrul procesului penal se poate face în faza de urmărire penală și în fața instanței până la citirea actului de sesizare.
În prezenta cauză, citirea actului de sesizare a avut loc la termenul de judecată din 09.02.2009, termen la care partea civilă a și renunțat la pretențiile civile formulate inițial. La termenul ulterior, s-a formulat din nou o cerere de constituire de parte civilă. În principiu, această cerere apare ca fiind tardivă, însă, în condițiile în care inculpatul nu s-a opus nici un moment acestei cereri, prima instanță a apreciat că cererea părții civile poate fi analizată în fond.
Potrivit dispozițiilor art.998 civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.1169 civ. cel care formulează o cerere în fața instanței trebuie să o dovedească.
La dosarul cauzei partea civilă a depus un singur înscris (fila 42 dosar instanță) din care rezultă sumele pe care le-a suportat pentru înmormântarea victimei - 2388 lei, urmând ca în temeiul art.14 raportat C.P.P. la art.346 și C.P.P. cu aplicarea art.998, 999.civ inculpatul să fie obligat doar la plata acestei sume. În rest, cererea părții civile privind acordarea daunelor materiale a fost respinsă, întrucât nu s-a depus nicio dovadă a acestor cheltuieli.
În temeiul art.109 alin.5 prima C.P.P. instanță a dispus restituirea către inculpat a corpurilor delicte aflate la dosarul cauzei, respectiv a legitimației și carnetului ridicate de la fața locului, precum și încălțămintea și obiectele de îmbrăcăminte ridicate de organele de cercetare penală.
În temeiul art.191 alin.1 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca în temeiul art.193 alin.1 acesta C.P.P. să fie obligat și la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă reprezentând onorariu avocat ales.
Împotriva sentinței Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că vinovăția sa a fost stabilită pe baza declarațiilor mincinoase martorilor și. Martora a declarat că l-a văzut pe inculpat când se afla la, fiica victimei, și striga la poarta acesteia ceea ce nu este adevărat iar martorul a declarat în mod mincinos că l-a văzut pe inculpat cu fiica victimei și că în realitate el nu a luat niciodată legătura cu aceasta.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform prev. art.371 sl.2 cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.
Din actele de la dosar instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt din care rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 cp. iar încadrarea juridică a faptei este legală.
Inculpatul nu a recunoscut fapta însă din probele administrate rezultă că el este autorul faptei de omor victima fiind numita în vârstă de 83 de ani.
Astfel în urma cercetărilor efectuate în locul în care a fost găsită victima au fost găsite un bloc -notes și o legitimație tip cartelă care aparțineau inculpatului și despre care inculpatul a arătat că nu își explică prezența acestora în acel loc.
Martorii, mama inculpatului și, fratele acestuia au declarat că în seara zilei de 23.07.2008 inculpatul a părăsit domiciliul iar martorii, și au declarat că l- auzit pe inculpat spunând în seara respectivă că se duce la locuința victimei pentru a întreține relații sexuale cu fiica acesteia.
Un alt martor care a susținut că inculpatul se putea afla în zona locuinței victimei este și, fosta concubină a inculpatului, care a declarat că a vorbit cu inculpatul la telefon, în aceiași seară, în jurul orei 24 și a auzit momentul în care inculpatul susținea că se află la poarta fiicei victimei și că avenit să întrețină relații sexuale cu aceasta, în momentul în care discutau auzind și câinii lătrând.
Dovadă că între inculpat și victimă a avut loc o luptă rezultă și leziunile constatate pe corpul inculpatului ce puteau fi produse de o persoană care se apăra de o agresiune exercitată asupra sa. Din raportul IML a rezultat că o parte din leziuni au o vechime de 2-3 zile și au fost produse prin lovire sau de corpuri cu suprafață excoriantă, cea de la nivelul gâtului posibil prin zgâriere cu unghia.
De altfel și pe corpul victimei s-au descoperit cu ocazia efectuării autopsiei urmele unei lupte care s-a finalizat prin așezarea inculpatului cu picioarele pe pieptul victimei și sugrumarea acesteia.
Așadar din administrarea acestor probe rezultă fără dubiu că inculpatul s-a aflat în noaptea de 23/24.07.2008 în locul în care a fost ucisă victima iar prezența unui bloc notes și a legitimației tip cartelă în acest loc precum și prezența leziunilor pe corpul inculpatului, dovedesc că inculpatul este autorul faptei.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.72 cp.
În conformitate cu dispozițiile articolului menționat mai sus, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Prin urmare, în raport cu aceste criterii, instanța de fond în mod corect a aplicat pedeapsa de 15 ani având în vedere pericolul social și gravitatea deosebită a faptei comise, împrejurările în care a fost comisă precum și conduita și starea de recidivă inculpatului, această pedeapsă fiind în măsură să ducă la realizarea scopului prev. de art. 52 cp.
Față de considerentele mai sus arătate Curtea apreciază că apelul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 379 pct.1 lit. b cpp.
În baza art. 381 cpp se va menține starea de arest și se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive, în continuare, din data de 19.10.2009 la zi.
Văzând și prev. aret. 192 al.2 și art. 193 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. pr. pen respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva SP nr.512/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În baza art.381 C.P.P. menține starea de arest a inculpatului și deduce în continuare din pedeapsă, arestul preventiv din data de 19.10.2009 la zi.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 499,8 lei, cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare cu inculpatul și partea vătămată și de la pronunțare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi 01 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREIER
- -
RED: CC/08.02.2010
Dact: 3 exempl/08 Februarie 2010
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Constantin Costea
