Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 173/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 20 rap. la art. 174, 176 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 173
Ședința publică de la 31 August 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT și inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva sentinței penale nr. 85 de la 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - inculpat (în stare de arest), asistat de avocat desemnat din oficiu, lipsind intimații - părți civile, Spitalul Județean S și Spitalul Municipal
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiat apelantul - inculpat (declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar), apărătorul inculpatului a depus la dosar motive de apel, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea sentinței și în rejudecare, înlăturarea art.73 lit.b p, motivând că împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii contrazic apărarea inculpatului privitor la starea de provocare sub imperiul căreia a acționat; astfel s-a arătat că inculpatul a agresat pe partea vătămată fără ca aceasta să comită vreun act de violență asupra inculpatului și fără a se dovedi că partea vătămată era înarmată, ci, dimpotrivă, inculpatul s-a folosit de o furcă aplicând lovituri părții vătămate în zone vitale. Totodată s-a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării art.61 alin.2 p și a revocării beneficiului liberării condiționate pentru restul neexecutat din pedeapsa anterioară concomitent cu majorarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea din prezenta cauză, invocându-se împrejurarea că inculpatul este recidivist după săvârșirea altei tentative de omor.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul - inculpat, a solicitat admiterea apelului inculpatului, respingerea apelului parchetului ca nefondat, desființarea sentinței și într-oi primă teză, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală prev.de art.181 alin.1 p, cu motivarea că inculpatul nu a acționat cu intenția de suprimare a vieții părții vătămate, concluzie desprinsă din împrejurarea că lovitura a fost aplicată cu un obiect inapt să producă decesul și într-o zonă ce nu poate fi considerată vitală - mâna părții vătămate. Totodată, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru legitimă apărare, în cond.art.44 p, motivându-se că inculpatul a intervenit pentru aos alva pe concubina sa agresată de partea vătămată, care o lovea cu pumnii. ÎN teză subsidiară s-a solicitat reducerea pedepsei corespunzător reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.73 lit. b p și art.74 p, în sensul reținerii împrejurărilor personale favorabile deduse din vârsta tânără a inculpatului, sinceritatea și cooperarea manifestate în timpul procesului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul asupra apelului formulat de inculpat, a formulat concluzii de respingere, motivând, pe de o parte, că încadrarea juridică reținută de prima instanță este legală și temeinică, întrucât inculpatul s-a folosit de o furcă și a țintit capul părții vătămate, leziunile la braț fiind provocate de gestul de autoapărare al acesteia; pe de altă parte s-a arătat că prevederile art.44 p nu sunt incidente, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile atacului direct imediat, material, direct și injust care să pună în pericol grav viața persoanei, iar riposta inculpatului - care a acționat cu o furcă față de partea vătămată care a lovit cu palma - apare exagerată și nu poate conduce la reținerea legitimei apărări.
Apelantul - inculpat, având ultimul cuvântul a arătat că își însușește concluziile formulate de apărătorul său privitor la schimbarea încadrării juridice și a solicitat admiterea apelului, pentru motivele dezvoltate de apărătorul său.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 85 de la 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public și,în baza art. 334 C.P.P. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin 1, 176 lit. c, cu aplicarea art. 37 lit. a, în infracțiunea prev. de art. 20 al. 1 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 rap. la art. 176 alin. 1 lit. c și alin. 2, cu aplicarea art. 37 lit. a
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, prin apărătorul din oficiu, din infracțiunea prev. de art. 20 al. 1 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 rap. la art. 176 alin. 1 lit. c și alin. 2, cu aplicarea art. 37 lit. a, în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1, ca neîntemeiată.
In baza art. 20 alin 1 rap. la art. 174 alin 1 și 2 rap. la art. 176 alin 1 lit. c și alin 2 cu aplic art. 73 lit. b rap.la art. 76 lit. b cp. și cu aplic art. 37 lit., a fost condamnat inculpatul - fiul lui si, născut la 04.10.1979 in comuna, Jud O, domiciliat in comuna, Jud O, CNP - cetățenie, studii 4 clase, fără ocupatie, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, în prezent aflat in Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - la 5 ani închisoare, pedeapsă principală și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. teza II și lit. b, după executarea pedepsei principale.
In baza art. 61, s-a menținut liberarea condiționată privind restul de 902 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 83 /3.06.2003 a Tribunalului O l
In baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II Cod penal și lit. b, pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
In baza art. 350 C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive, iar în baza art. 88, s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de 13.02.2009, la zi.
S-au admis acțiunile civile promovate de Spitalul Municipal și Spitalul Județean de Urgentă S și în baza art. 313 din 95/2006 obligă inculpatul la plata sumei de 5033,44 lei reactualizată la data plății efective, către Spitalul Municipal C și a sumei de 303,319 lei către Spitalul Județean de Urgentă S, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
S-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă și în baza art. 998-999 civ. rap. la art. 14 și 346 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând daune morale.
In baza art. 118 lit. b, s-a dispus confiscarea unei cozi de furcă din lemn, în lungime de 1,30 și grosime de 7 cm. prevăzută la unul din capete cu un inel metalic în lungime de 10 cm și grosime de o,5 cm. ce aparține inculpatului și a fost folosită de acesta la săvârșirea infracțiunii.
In baza art. 191 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, sumă avansată Baroului O din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 383/P/2008 din 27 martie 2009, în baza art. 262 pct.1 lit.b C.P.P. s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest - a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin.1, art.176 lit. c cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal
Pe baza materialului probatoriu administrat atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, Tribunalul Olta reținut următoarea stare de fapt:
părții vătămate, numita - care în urmă cu câțiva ani a conviețuit cu vărul inculpatului, cu care avea 2 minori - a intrat în relații de concubinaj cu inculpatul, după eliberarea acestuia din penitenciar în luna mai 2008, pentru ca, la începutul lunii 2008 să se mute efectiv în locuința acestuia, din relația lor luând naștere un minor.
In ziua de 13.09.2008 în jurul orelor 14,00, la cererea fostului concubin, partea civilă și fiica sa, s-au deplasat la locuința inculpatului, au intrat în curte și de aici în casă unde au început să poarte o discuție cu, nepoata lor și concubina inculpatului, căreia i-au cerut să se întoarcă acasă.
Pentru că aceasta a refuzat, comunicându-le celor două că nu vrea să se întoarcă deoarece " dorește să trăiască cu inculpatul", atât partea civilă cât și fiica sa - potrivit chiar susținerilor acestora - au devenit agresive, adresându-i injurii, lovind-o peste față cu palmele, trăgând-o de păr și de haine, în încercarea de aos coate cu forța din locuință.
La strigătele de ajutor ale concubinei sale, a apărut inculpatul care, pe fondul tulburării provocată de agresiunea exercitată de partea civilă și fiica sa, a lovit-o pe partea vătămată cu unei furci în cap, de două ori, a doua oară peste brațele ridicate de acesta, în apărare, partea vătămată căzând la pământ.
Imediat, inculpatul a părăsit curtea locuinței sale, îndreptându-se spre o direcție necunoscută, partea civilă fiind condusă la poliție și la spital de fiica și nepoata sa.
Așa cum rezultă - din raportul de constatare medico legală nr. 1949/E/18.12.2008 întocmit de SJML S, în urma agresiunii exercitate asupra sa la data de 13.09.2008, partea vătămată a suferit o "fractură ambe oase antebraț stâng 1/3 medie cu distală cominutivă, cu deplasare, traumatism cranio cerebral cu plagă contuză suturată parietal stâng" în perioada 13.09-15.09.2008 fiind internată în Secția ortopedie a Spitalului Județean S, leziunile traumatice suferite putând fi produse prin lovire cu corp contondent, necesitând pentru vindecare, în absența complicațiilor, 70-75 zile îngrijiri medicale.
S-a mai concluzionat că acestea nu au pus în primejdie viața victimei, cele de la nivelul antebrațului stâng putând fi considerate ca leziuni de autoapărare.
Apărarea inculpatului, potrivit căreia s-a aflat în legitimă apărare, n sensul că a intervenit și a agresat pe partea civilă numai în momentul în care aceasta ar fi amenințat-o pe concubina sa cu un cuțit, a fost înlăturată de prima instanță, reținându-se că ar fi susținută numai de depoziția martorei, care este evident subiectivă, pe fondul relațiilor de concubinaj cu inculpatul; totodată s-a reținut că martora a relatat o altă situație de fapt care susține declarația părții vătămate.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că inculpatul, cu intenție, aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de atitudinea agresivă a părții vătămate și a martorei asupra concubinei sale, agresiune ce se exercitase în propria sa locuință, i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu unei furci, în zona capului, cea de-a doua peste brațele părții vătămate, ridicate pentru se apăra, în urma căreia aceasta a căzut la pământ.
În contextul în care a fost comisă fapta, s-a apreciat ca fiind evidentă starea de provocare în care a acționat inculpatul, provocare care nu exclude însă intenția directă a acestuia în suprimarea vieții victimei.
In cauza de față, instanța de fond a reținut că inculpatul a lovit victima cu o de furcă în lungime de 1,30. și gros de 7 cm. prevăzută la unul din capete cu un inel metalic în lungime de 10 cm. și cu o grosime de 0,5 cm. (conform procesului-verbal și planșei foto existentă la filele 35-37 ), în zona capului, cu intensitate, de două ori, loviturile aplicate cauzând un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză și o fractură a ambelor oase antebraț stâng, ceea ce a determinat încetarea agresiunii fiind căderea la pământ a victimei și modul în care aceasta s-a apărat, ridicându-și brațele deasupra capului.
Intensitatea loviturilor și zona vizată de inculpat, respectiv capul victimei, folosirea unui obiect contondent, raporturile tensionate dintre inculpat și victimă, în acel moment, ca și puternica stare de tulburare în care a acționat inculpatul, au demonstrat intenția acestuia de suprimare a vieții victimei, iar nu de simpla vătămare a acesteia.
S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului - astfel cum a fost descrisă mai sus - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, comisă în stare de provocare - având în vedere că, anterior, inculpatul a mai fost condamnat deoarece "a mai săvârșit un omor", faptă prevăzută de art. 20 alin 1 și 2 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 rap. la art. 176 alin. 1 lit. c și alin. 2 Cod Penal cu aplicarea art. 73 lit. b
Cod PenalAstfel, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1, 176 lit. c Cod Penal, în infracțiunea prev. de art. 20 alin. 1 și 2 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 rap. la art. 176 alin. 1 lit. c și alin. 2.Cod Penal s-a apreciat a fi întemeiată și a fost admisă conform art. 334.C.P.P. pentru a se realiza o încadrare juridică completă, conform dispozițiilor legale, dată infracțiunii săvârșite de inculpat.
Totodată, pentru considerentele expuse anterior, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, respectiv din tentativă de omor deosebit de grav, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1.Cod Penal, întrucât intenția de suprimare a vieții victimei a rezultat cu evidență din ansamblul tuturor împrejurărilor în care a fost comisă fapta.
Prima instanță a reținut că forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul este intenția directă, datorită existenței legăturii de cauzalitate între faptă și urmările acesteia (suprimarea vieții victimei fiind posibilă), dar rezultatul urmărit neproducându-se datorită reacției de autoapărare părții vătămate.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale, conform art. 345 alin. 2.C.P.P. instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare, cu executare în regim de detenție, având în vedere la individualizarea acesteia criteriile prevăzute de art. 72.și Cod Penal de art.76 alin.2 p, respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite și persoana inculpatului, coroborate cu starea de provocare în care a acționat, aplicându-se în aceste condiții pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II lit.b
În speță s-a reținut că inculpatul este recidivist postcondamnator în condițiile art.37 lit.a p, dar instanța a aplicat prevederile art.61 p menținând liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 902 zile rămas din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.83/2003 a Tribunalului O l
Totodată în cauză s- aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, în condițiile art.71 p, apreciindu-se ca oportună în cauză interdicția drepturilor prev.de artz.64 lit.a teza a II, lit.b p, pe durata executării pedepsei principale.
In ceea ce privește latura civilă a procesului penal, prima instanță a constatat că partea vătămată a promovat acțiune civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri civile reprezentând daune morale în sumă de 5000 lei, precum și cheltuieli de judecată, iar în conformitate cu dispozițiile art. 998 și 999.civ. "orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara", așa încât acțiunea civilă promovată de partea civilă s-a apreciat a fi întemeiată, cuantumul daunelor morale solicitate de partea civilă fiind în măsură a asigura o reparare integrală a prejudiciului nepatrimonial provocat victimei, cheltuielile de judecată neputând fi acordate acesteia în lipsa dovedirii lor, așa cum impun dispozițiilor art. 1169. civ.
Astfel, instanța de fond a reținut că prin fapta comisă, inculpatul a cauzat părții civile un prejudiciu moral ce se impune a fi reparat constând în suferințele fizice și psihice determinate de acțiunea de lovire, dar și procesul de vindecare subsecvent, leziunile suferite de partea vătămată necesitând spitalizarea acesteia.
Deși instanța a făcut aplicarea art. 73 lit. b reținând Cod Penal că inculpatul acționat pe fondul unei provocări determinată de atitudinea agresivă a victimei și în consecință s-ar impune acordarea unor daune morale proporționale cu gradul de culpă avut de inculpat în desfășurarea incidentului, s-a constatat că inculpatul a fost de acord a despăgubi partea civilă și a achita cheltuielile de spitalizare. -și deci disponibilitatea în acoperirea sumelor solicitate de părțile civile, instanța a dat eficiență principiului disponibilității ce guvernează modul de soluționare a acțiunii civile în procesul penal și l-a obligat pe inculpat la plata integrală a sumelor pretinse.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen legal, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
În apelul parchetului s-a invocat nelegalitatea pedepsei stabilite cu ignorarea prevederilor art.61 alin.2 p care obligă la revocarea liberării condiționate în cazul în care infracțiunea săvârșită până la împlinirea duratei pedepsei anterioare este o infracțiune de omor, precum și netemeinicia soluției pe latură penală sub aspectul reținerii circumstanței atenuante a provocării, în condițiile art.73 lit.b p și, în consecință, a aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. S-a solicitat pe de o parte majorarea pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății și, corespunzător, revocarea liberării condiționate pentru restul de 902 zile din pedeapsa anterioară, care să fie contopit cu pedeapsa din prezenta cauză.
În apelul inculpatului s-a invocat nelegalitatea soluționării laturii penale a cauzei solicitându-se pe de o parte schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală motivată prin aceea că inculpatul nu a acționat cu intenția suprimării vieții părții vătămate, și de asemenea achitarea sa în temeiul art.10 lit.e p coroborat cu art.44 p, pentru legitimă apărare, motivată prin faptul că inculpatul a acționat pentru aos alva pe concubina sa de agresiunea exercitată de partea vătămată. În teză subsidiară, s-a solicitat reținerea circumstanței atenuante prev.de art.73 lit.b p, și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia până la minimul permis de lege, ca urmare a reținerii și a circumstanțelor personale atenuante în condițiile art.74
Analizând apelurile din speță, se reține:
Prima instanță a realizat o corectă evaluare a probatoriului științific și testimonial administrat în cauză, reținând o situație de fapt concordantă cu dovezile administrate în sensul că la data de 13 2008 inculpatul a aplicat două lovituri, cu partea de lemn a unei furci, părții vătămate, producându-i leziuni la nivelul capului și la nivelul antebrațului stâng, acestea din urmă catalogate drept leziuni de autoapărare, și necesitând cca.75 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Totodată, prima instanță a reținut corect că între inculpat și partea vătămată existau relații conflictuale, determinate de intenția părții vătămate de a produce încetarea relațiilor de concubinaj dintre inculpat și martora, nepoata părții vătămate, iar loviturile aplicate de inculpat au fost precedate de agresarea martorei de către partea vătămată prin lovire cu palmele.
În aceste condiții, s-a reținut corespunzător că inculpatul s-a aflat sub imperiul unei stări de tulburare în momentul aplicării loviturilor asupra părții vătămate, în condițiile concrete ale incidentului, intenția părții vătămate de a determina întreruperea relației de concubinaj a inculpatului având semnificația - pentru acesta - de acțiune ilicită gravă; această semnificație rezultă cu evidență din conduita părții vătămate care a și agresat pe concubina inculpatului în scopul ca aceasta să părăsească locuința acestuia.
În ceea ce privește însă starea de legitimă apărare în care inculpatul pretinde că a comis actele de violență asupra părții vătămate, se constată că probatoriul testimonial administrat infirmă această apărare, martorele și relatând că inculpatul a ajuns lângă partea vătămată și martore după încheierea agresiunii asupra concubinei sale (martora ), în timp ce partea vătămată și martora insistau ca să părăsească locuința inculpatului (declarația martorelor și din 23 iunie 2009 - filele 75 și 76).
Ori, pentru existența legitimei apărări, în conformitate cu disp.art.44 alin.2 p, este necesar ca fapta penală să fie săvârșită pentru înlăturarea unui atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva făptuitorului sau a altei persoane, gravitatea atacului fiind prevăzută expres de legiuitor prin sintagma "care pune în pericol grav persoana"; în speță, inculpatul a procedat la agresarea părții vătămate în momentul în care aceasta încetase actele de violență asupra martorei și încerca să o convingă să părăsească locuința inculpatului, iar această acțiune nu poate avea semnificația unui atac direct, imediat și grav, de natură a periclita persoana martorei.
Pentru aceste motive se reține că instanța de fond a apreciat corespunzător situația de fapt analizată, concluzionând că inculpatul a acționat în stare de provocare în condițiile art.73 lit.b p, iar nu în stare de legitimă apărare conform art.44
În ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de dusă judecății se constată că situația de fapt, necontestată de inculpat, rezidă în aplicarea a două lovituri cu o furcă asupra părții vătămate, localizarea și intensitatea leziunilor constatate cu ocazia examinării medico legale a acesteia atestând intenția de producere a unor leziuni apte să conducă la decesul persoanei agresate. Astfel, raportul medico legal nr.1949/E/18.12.2008 atestă că partea vătămată a prezentat un traumatism cranio - cerebral cu plagă contuză situată parietal, care a necesitat sutură, și fractură la nivelul ambelor oase ale antebrațului stâng cu localizare în treimea medie radius și cubitus, cu încălecarea fragmentelor osoase, leziuni care permis concluzia existenței două acte de violență de mare intensitate, leziunile de la antebraț fiind apreciate drept leziuni de autoapărare.
Față de acestea, apărarea inculpatului în sensul că a intenționat numai vătămarea părții vătămate, fără a-și reprezenta și fără a dori să producă decesul acesteia, este infirmată de modul în care a conceput și a realizat agresiunea: agresorul fiind un în vârstă de 29 de ani, care a acționat cu o furcă asupra unei persoane vârstnice - 65 de ani -, prima lovitură fiindu-i aplicată în zona capului, iar a doua lovitură urmărind aceeași localizare dar fiind împiedicată de acțiunea de apărare a părții vătămate cu brațul deasupra capului.
Mai mult, în speță se reține că inculpatul a fost anterior condamnat tot pentru o infracțiune de tentativă de omor, fiindu-i aplicată o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr.83 din 3 iunie 2003 a Tribunalului O l t, situație în care se poate aprecia că inculpatul a avut reprezentarea producerii rezultatului mai grav - suprimarea vieții - și a urmărit această finalitate prin modul concret în care acționat.
Pentru aceste considerente cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, este neîntemeiată, prima instanță reținând corect că situația de fapt demonstrată în cauză întrunește elementele constitutive ale tentativei la omor deosebit de grav prev.de art.20 p rap.la art.174 alin.1 și 2 p, art.176 alin.1 lit.c, alin.2
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate în cauză se constată că au formulat critici atât parchetul, sub aspectul omisiunii aplicării prev.art.61 alin.2 p, cât și inculpatul sub aspectul reținerii incidenței art.74 p, și a redozării pedepselor. Ori, reținând că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în perioada termenului de încercare a liberării condiționate și este o infracțiune de omor, în speță devin incidente prevederile art.61 alin.2 p, care obligă la revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară care a determinat starea de recidivă.
Totodată, sub aspectul împrejurărilor personale favorabile invocate de inculpat se constată că prima instanță le-a apreciat corespunzător stabilind o pedeapsă de numai 5 ani închisoare ca efect al aplicării prevederilor art.73 lit.b p, coroborat cu art.76 alin.2 p; mai mult, în cauză suntem în prezența unui concurs între circumstanțe de atenuare și de agravare a pedepsei, dispoz.art.80 p, stabilind că reducerea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, iar în speță, prima instanță a dat eficiență sporită acestor circumstanțelor atenuante, situație în care criticile apelantului inculpat apar ca nefondate.
În consecință, apelul inculpatului, fiind nefondat, va fi respins conform art.379 pct.1 lit.b p, iar apelul parchetului fiind întemeiat sub aspectul omisiunii aplicării art.61 alin.2 p, va fi admis și în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.2 lit.a p, va fi desființată sentința sub aspectul laturii penale și se va proceda la rejudecarea cauzei, în sensul reindividualizării pedepsei prin revocarea liberării condiționate pentru restul de 902 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin 83/2003 a Tribunalului O l și a contopirii acestui rest cu pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza II, lit.b
Întrucât în cauză inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, în conformitate cu prevederile art.381 alin.1 p, va fi dedusă prevenția de la 30 iunie 2009 la zi și va fi menținută starea de arest preventiv a inculpatului, având în vedere că temeiurile analizate la aplicarea acestei măsuri, nu s-au modificat.
Pentru celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin soluției din prezenta decizie și nu au fost criticate de apelanți, se vor aplica dispoz.art.382 alin.2 p și vor fi menținute.
În cursul soluționării apelului, apelantul inculpat a beneficiat de asistență juridică prin apărător desemnat din oficiu.
Văzând și prevederile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT împotriva sentinței penale nr. 85 de la 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva sentinței penale menționată anterior.
Desființează sentința atacată, sub aspectul laturii penale.
În baza art. 61 alin. 2 Cod penal;
Revocă liberarea condiționată pentru restul de 902 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 83 din 3.06.2003 a Tribunalului O l
Contopește acest rest cu pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Deduce în continuare prevenția de la 30.06.2009 la zi și menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Obligă apelantul-inculpat la plata a 260 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 31 August 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.:
Jud. fond:
Dact. 3 ex.//IS 18 2009
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Doru Filimon
