Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 18/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 18/
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul penal declarat de inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr. 145/F din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: apelantul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, desemnat din oficiu pentru acesta conform delegației avocațiale nr. 797/26.02.2009, depusă la dosar, martorul, propus de inculpatul, lipsă fiind intimații părți civile și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Grefierul de ședință învederează instanței că, s-a depus la dosar extras de la ICCJ, de pe minuta deciziei nr.4083/09.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, din care rezultă că s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 20 noiembrie 2008 a Curții de APEL PITEȘTI.
Se depune la dosar delegație avocațială din partea apărător.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, să ia contact cu acesta întrucât este arestat.
Curtea, având în vedere că martorul este prezent, procedează la audierea acestuia, sub prestare de jurământ, declarații fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată terminată cercetarea judecătorească și apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia acordând pe rând cuvântul, părților prezente.
Avocat desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, susține că, nu inculpatul este cel care a săvârșit fapta, acestea rezultând și din declarațiile martorilor audiați în cauză. În susținerea acestei opinii redă din declarațiile martorilor din care rezultă că, "victima era întinsă pe iarbă și când a văzut-o pe martoră și-a tras baticul peste față".
Solicită reaprecierea probatoriului și redozarea pedepsei în sensul micșorării acesteia.
Reprezentantul parchetului susține că hotărârea atacată este legală și temeinică. Din probatoriul administrat reiese că, La data de 03 iulie 2008 inculpatul a lovit pe victimă și aceasta a decedat în noaptea de04 spre 05 iulie 2008.Conform concluziilor raportului de necropsie efectuat rezultă că, victima a fost lovită și la examinarea cadavrului s-au găsit un număr de peste 30 de semne de violență la nivelul capului, membrelor superioare a toracelui și gâtului. Tot în raport se precizează că, între leziunile traumatice suferite și deces există legătură de cauzalitate, acestea fiind produse prin lovire cu corpuri dure și comprimare cu degetele, respectiv hiper-extensie forțată a capului.
Arată că, inculpatul a recunoscut faptul că a lovit-o pe victimă. Poate nu a urmărit decesul acesteia dar a lovit victima și aceasta a murit datorită loviturilor cauzate de inculpat.
Precizează că, pedeapsa este just individualizată motiv pentru care pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat. Și de menținere a hotărârii atacate.
Cu privire la starea de arest a inculpatului pune concluzii în sensul că subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Instanța mai trebuie să aibă în vedere și natura și gravitatea infracțiunii, iar în baza dispozițiilor art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, să se constate că măsura arestului preventiv luată față de inculpat este legală și temeinică și trebuie menținută.
Avocat pentru apelantul inculpat, cu privire la starea de arest a inculpatului, lasă la aprecierea instanței.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că așa s-au întâmplat faptele, cum a declarat și martorul, audiat la acest termen de judecată. Când a ajuns acasă de la muncă, a găsit-o pe victimă căzută și a stat lângă ea până la orele 02,00 noaptea aceasta când a murit. Susține că, victima a murit din cauza băuturii și nu datorită loviturii pe care el i-a aplicat- Arată că, nu a bătut-o pe victimă și decât a luat-o puțin de piept și a dat-o la o parte din drumul său. După părerea sa, victima a băut și pe drumul spre casă a căzut de mai multe ori.
să susțină că, nu este vinovat de moartea victimei, nefiind posibil ca aceasta să moară urmare unei singure lovituri.
Solicită judecarea sa, în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.145/F din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.174 alin.1 Cod penal, condamnarea inculpatului, fiul lui și -, născut la 4 decembrie 1948, în comuna, sat Titești, județul V, cu același domiciliu, sat, studii 7 clase, agricultor, cu antecedente penale, CNP--, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, județul A, la 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 8 ani, cu aplicarea art.71 rap.la art.64 lit.a și b Cod penal, și art.57 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 7 iulie 2008 la zi, iar în baza art.350 alin.1 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui batic de damă, material textil cu maro și albastru pe fond gri și a unui maiou bărbătesc de culoare gri din, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vâlcea.
În baza art.14 și art.346 alin.1 Cod pr.penală, art.998 și urm.Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părților civile, G și, suma de 6000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.191 alin.1 Cod pr.penală, a mai fost obligat inculpatul la 3300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul pentru avocatul delegat din oficiu, ce s-a dispus a se avansa anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, nr.340/P/2008, din 25 iulie 2008, fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev.și ped.de art.174 alin.1 Cod penal, constând în aceea că, în seara zilei de 3 iulie 2008, supărat pe concubina sa, că nu a pregătit mâncarea dorită i-a aplicat cu intensitate lovituri cu pumnii în cap, torace abdomen, în urma cărora, în noaptea de 4/5 iulie 2008, aceasta a decedat.
In fapt, în urma probelor administrate, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul și victima întrețineau relații de concubinaj, începând din anul 2004, cei doi locuind în gospodăria victimei din comuna, județul
În dimineața zilei de 5 iulie 2008, inculpatul s-a deplasat la martorii - și, cărora le-a adus la cunoștință că fiica și, respectiv, sora lor, victima a decedat.
Martorul, împreună cu soția sa, s-au deplasat împreună cu inculpatul în gospodăria victimei, unde au constatat decesul acesteia, victima fiind găsită moartă în curtea casei.
Martorul a luat legătura telefonică cu fiul victimei, pe nume G, fiind încunoștințați și ceilalți doi frați ai săi, și.
Cunoscând violențele anterioare pe care inculpatul le exercita asupra mamei sale, Gaî ncunoștințat organele de poliție din localitate, cărora le-a adus la cunoștință că mama sa a decedat în condiții suspecte.
S-a efectuat o cercetare la fața locului, ocazie cu care a fost găsită în curtea gospodăriei sale, pe sol, înfășurată într-un covor.
S-a constatat, de asemenea, că aceasta era dezbrăcată și prezenta, la nivelul capului, corpului și membrelor echimoze și escoriații, iar la nivelul feței, pe partea dreaptă o poată de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge.
Inculpatul era cunoscut în localitate ca o persoană cu comportament violent, în special pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Pe parcursul acestor relațiilor de concubinaj, inculpatul obișnuia să o lovească pe victimă, în absența martorilor, motiv pentru care atât copiii victimei, cât și rudele apropiate ale acesteia i-au solicitat în mai multe rânduri să renunțe la aceste relații, pentru ca în final aceștia să refuze să se mai deplaseze în gospodăria victimei.
Din depozițiile martorilor, G, și, rezultă că victima era supusă frecvent unor violențe din partea inculpatului, că aceasta ascundea urmele de violență, și când era întrebată cu privire la aceste leziuni afirma că sunt determinate de loviri de un lemn sau de tocul ușii.
In continuare, prima instanță arată că ultima agresiune înainte de acest deces al victimei recunoscută, de altfel, și de inculpat în declarația sa datează din data de 25 iunie 2008, când inculpatul a lovit-o pe, tot pe motiv că aceasta nu a pregătit mâncare și că i-a cerut să plece din domiciliul ei.
În seara zilei de 3 iulie 2008, inculpatul s-a supărat pe victimă pentru că nu a pregătit niște, iar din această cauză a izbucnit o ceartă, împrejurare în care inculpatul s-a enervat și, potrivit susținerilor sale, a "apucat-o" cu mâinile de bluză și a lovit-o de jumătatea ușii, însă nu de tocul acesteia.
Cu referire la aceste afirmații privind aplicarea unei singure lovituri, prima instanță a apreciat că sunt contrazise de concluziile raportului de constatare medico-legală autopsie, potrivit cărora moartea victimei s-a datorat hemoragiei meningee și intraventriculare și contuziei cerebrale, consecutive unui hematom subdural cerebral acut, consecința unui traumatism cranio-vertebral cu luxație atlanto-axoidiană și luxație mandibulară dreaptă.
Din acest raport rezultă că, aceste leziuni s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și comprimare cu degetele, respectiv hiperextensie forțată a capului, în cadrul unei heteroagresiuni în condițiile stabilite de anchetă.
De asemenea, examenul extern al cadavrului a pus în evidență peste 30 semne de violență la nivelul capului, membrelor superioare și toracelui, iar examenul intern a stabilit existența unor leziuni la nivelul capului, gâtului, toracelui și scheletului, așa cum sunt consemnate în raportul de constatare medico-legală.
S-a mai constatat, totodată, luxație temporo-mandibulară dreaptă, hematom cerebral subdural, hemoragie cerebrală, contuzie cerebrală și la nivelul trunchiului cerebral, luxație atlanto-axoidiană cu ruptura ligamentului atlantoilian și interesare medulară cu infiltrat sanghin, fracturile coastelor III și IV.
Din același act medico-legal a rezultat că pe corpul victimei s-au mai identificat cicatrici multiple alb-sidefii, rotund ovalare, abdominal și lombar stânga, pe o suprafață de 15/12 cm.
Față de cele arătate, prima instanță a apreciat că, fapta inculpatului, care a lovit cu intensitate și în repetate rânduri cu pumnii sau prin comprimare cu palmele, victima cauzându-i multiple leziuni care au determinat decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de disp.art.174 alin.1 Cod penal.
Această faptă - arată instanța - a fost săvârșită de inculpat cu intenție, intenție care rezultă din multitudinea de lovituri aplicate în zone vitale ale corpului, perseverența cu care inculpatul a aplicat cu un corp dur lovituri în diverse regiuni ale corpului și, în special, în regiunea capului.
Intenția de a ucide rezultă și din poziția inculpatului care, atunci când a găsit-o pe victimă în curtea gospodăriei acesteia, nu a luat nici un fel de măsură în a anunța salvarea sau pe rudele acesteia care locuiau în apropiere.
A procedat la anunțarea rudelor apropiate ale victimei ce locuiesc în aceeași comună la cca.500 m distanță doar după decesul victimei.
Inculpatul s-a apărat arătând că nu a produs victimei leziunile descrise în actul medico-legal și că aceste leziuni se datorează faptului că victima fiind consumatoare de băuturi alcoolice a căzut.
Susținerile inculpatului nu au fost primite de prima instanță, întrucât nu rezultă din actul medico-legal că vreuna din leziunile prezentate de victimă s-au produs prin cădere, ci dimpotrivă rezultă că aceste leziuni sunt produse prin lovire cu corpuri dure, comprimare cu degetele, respectiv hiperextensie forțată a capului, victima aflându-se în momentul decesului sub influența băuturilor alcoolice, prezentând o alcoolemie de 0,10-0,20 gr.%
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță l-a condamnat la pedeapsa arătată în dispozitivul enunțat, la individualizarea pedepsei, potrivit art.72 Cod penal, tribunalul luând în considerare împrejurările în care s-a comis fapta, poziția de nerecunoaștere a infracțiunii comise, comportamentul agresiv pe care inculpatul l-a avut față de victimă anterior datei de 3 iulie 2008, comportamentul pe care acesta l-a avut în momentul în care a constatat starea în care se afla concubina sa, în sensul că s-a rezumat să o dezbrace de hainele ude și să o învelească într-un covor, după care a lăsat-o în curtea gospodăriei până în momentul în care a decedat, și nu în ultimul rând, pericolul social ridicat al acestei infracțiuni.
Totodată, pe latura penală a cauzei, instanța de fond a menținut starea de arest, a dedus perioada detenției preventive executate, aplicând, totodată, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi și dispunând confiscarea bunurilor menționate.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că atât în faza de urmărire penală, cât și în fața tribunalului, mama victimei, precum și copiii victimei, și G, au solicitat ca inculpatul să-i despăgubească cu suma de 6000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și pomeni ulterioare și să le plătească suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
Instanța, însă, a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile, așa cum a fost dovedită, obligându-l pe inculpat să plătească sumele arătate în dispozitivul enunțat, în evaluarea daunelor morale prima instanță luând în considerare suferințele psihice ale părților civile, determinate de moartea fiicei și, respectiv mamei lor, ca și de împrejurările în care s-a produs decesul acesteia.
Impotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, întrucât, după ce a venit de la muncă, respectiv de la coasă, a găsit victima în stare de inconștiență, păzind-o în această stare târziu în noapte, după care aceasta a decedat.
In subsidiar, solicită redozarea pedepsei, în sensul micșorării cuantumului aplicat de către prima instanță.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.378 Cod pr.penală, și în limitele prevăzute de art.371 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, în mod just, apreciază Curtea, inculpatul a fost condamnat de prima instanță, pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art.174 alin.1 Cod penal, victimă fiind concubina sa, săvârșirea infracțiunii rezultând din ansamblul probator al cauzei, așa cum a fost, de altfel, analizat de tribunal.
Ca atare, critica sa vizând greșita condamnare nu poate fi primită.
In acest sens, nu poate fi acceptată minimalizarea conflictului care a avut loc, între inculpat și victimă, pe fondul unor reproșuri adresate acesteia că nu a pregătit o mâncare din, împrejurare în care inculpatul ar fi lovit-o de jumătatea ușii, unde a avut loc cearta, și nu de tocul acesteia.
Din probele administrate a rezultat că, în urma acestui conflict, inculpatul nu a lovit-o numai de ușă ci și de tocul acesteia, așa cum rezultă din susținerile inculpatului în care arată că "am luat-o de bluză și am împins-o de tocul ușii și s-a lovit cu spatele" (17 dosar instanță apel), care se pot corobora, pe lângă alte susțineri, și cu cele ce menționează inculpatul în faza de urmărire penală "m-am enervat și am lovit-o cu pumnul după ceafă, iar aceasta s-a dus cu capul în ușă" (43 dosar urmărire penală).
Afirmațiile inculpatului, pe de parte, contradictorii în sensul că, nu ar fi lovit-o de tocul ușii ci de ușă, și alte aspecte, de asemenea, contradictorii în legătură cu modul de desfășurare a acestui conflict, toate vizând susținerea că ar privi numai o singură lovitură în altercația pe care inculpatul a avut-o cu victima, nu poate fi primită, întrucât din raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină-Legală V nr.169/2008 din 16 iulie 2008, rezultă că victima a avut multiple leziuni la nivelul capului, membrelor superioare și al toracelui, peste 30 de semne de violență, identificându-se și alte leziuni cum ar fi hematom cerebral acut, consecința unui traumatism cranio-vertebral, cu luxație atlantoaxoidiană și luxație mandibulară, menționându-se, totodată, că leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și comprimare cu degetele, respectiv hiperextensie forțată a capului în cadrul unei heteroagresiuni în condițiile stabilite de anchetă.
Mai mult, raportul de constatare medico-legală efectuat concluzionează că între toate aceste leziuni - ce nu puteau fi provocate în urma unei singure lovituri, așa cum susține inculpatul - și deces există legătură de cauzalitate, astfel că vinovăția inculpatului este evidentă.
Nu se poate reține nici cealaltă apărare a inculpatului, în sensul că este posibil ca victima să fi căzut și în aceste condiții să se lovească și să găsească în condiții de inconștientă când a sosit acasă de la muncă, așa cum susține inculpatul în declarația dată în fața instanței de apel, întrucât nu există nici o dovadă în acest sens.
Mai mult, inculpatul era cunoscut în localitate ca o persoană cu comportament violent, în special pe fondul consumului de băuturi alcoolice, pe parcursul relațiilor de concubinaj, inculpatul obișnuind să o lovească pe victimă, care era supusă frecvent unor asemenea violențe, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Aspectele arătate, vizând împrejurările în care a avut loc decesul, urmare a conflictului avut între inculpat și victimă, pe care acesta nu îl, dar îl minimalizează, în sensul aplicării unei singure lovituri victimei, la care se adaugă, pe lângă actele medicale constatatoare a leziunilor și a legăturii de cauzalitate dintre aceste leziuni și deces, și comportamentul violent al inculpatului menționat mai sus, toate acestea conduc la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția, fie ea indirectă, de a-și ucide concubina prin loviturile cu intensitate aplicate în zone vitale, și, astfel, chiar dacă nu a urmărit și acceptat posibilitatea producerii decesului, totuși, în condițiile date, putea să prevadă un acest rezultat.
Ca atare, față de cele arătate, critica inculpatului vizând nelegalitatea hotărârii pronunțate, în sensul că nu ar fi vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de omor reținută în sarcina sa, nu poate fi reținută.
Nu poate fi acceptată nici cealaltă susținere subsidiară a inculpatului, că s-ar impune în cauză reducerea pedepsei, deoarece trebuie avută în vedere periculozitatea deosebită a faptei inculpatului, cu consecința extrem de gravă a decesului unei persoane, limitele aspre pe care legiuitorul le-a fixat în cazul săvârșirii unor asemenea fapte, precum și alte situații cu referire nu numai la faptă și la pericolul social al acesteia, dar și la persoana inculpatului, care nu a recunoscut fapta, pedeapsa de 18 ani la care s-a orientat instanța de fond, corespunzând criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, precum și scopului coercitiv și preventiv pe care trebuie să-l aibă pedeapsa, potrivit art.52 Cod penal.
Așa fiind, față de cele ce preced, cum nu mai există nici alte motive care invocate din oficiu ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat apelul
In baza art.383 alin.1/1 rap. la art.350 Cod pr.penală, va menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art.383 alin.2 Cod pr.penală, va deduce arestarea preventivă executată de la data de 8 octombrie 2008, până la data pronunțării prezentei decizii - 26 februarie 2009.
In baza art.189 și 192 alin.2 Cod pr.penală, Curtea va obliga pe apelantul-inculpat la cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr.145/F din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Deduce, în continuare, arestul preventiv al inculpatului, de la data pronunțării sentinței penale apelate, respectiv 08 octombrie 2008, până la data pronunțării prezentei decizii, respectiv 26.02.2009.
Obligă pe inculpat să plătească 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.4
Jud.fond
10 martie 2009
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
