Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 191/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1001/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 191/
Ședința publică de la 5 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de revizuentul împotriva sentinței penale nr. 282 pronunțată la data de 13.03.2009 de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat apelantul revizuent în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu în baza împuterniciri avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul apelantului revizuent arată că acesta a formulat o cerere prin care a solicitat eliberarea unor copii xerox de pe unele acte din dosar, copii ce nu i-au parvenit. Față de această împrejurare apelantul solicită acordarea unui termen scurt pentru a lua cunoștință de actele dosarului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul,solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, neexistând vreun temei prin care apelantul să solicite copii xerox de pe actele dosarului, cu atât mai mult cu cât cauza se află de o perioadă mare de timp pe rolul instanței și revizuentul a avut posibilitatea de a solicita termen de grefă pentru a studia dosarul și a-și pregăti apărarea.
Apelantul revizuent arată că a depus cerere prin care și-a exprimat poziția față de protestul magistraților și prin care a mai arătat că nu a intrat în posesia copiilor xerox de pe dosarul nr- în raport de faptul că prin încheierea de ședință din 12 august 2009 i s-a încuviințat eliberarea de copii xerox de pe probele materiale de la dosar.
Curtea pune în vedere apelantului revizuent că efectuarea copiilor xerox de pe actele dosarul se achită de partea ce le solicită, iar în situația în care aceasta se află în stare de arest și nu dispune de mijloace materiale, urmează a se lua legătura cu administrația locului de deținere pentru a se comunica dacă suportă contravaloarea copiilor xerox - conform art. 46 din Legea 275/2006.
În continuareapelantul revizuentsusține că procurorul a introdus în dosar două fotografii, schimbând numerotarea filelor din dosar și pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre legală și temeinică, trebuie aduse probele materiale pe care același procuror nu le-a prezentat în fața Tribunalului București, respectiv înregistrările video de care se face vorbire în Rechizitoriu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului revizuent având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pe fond, admiterea cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât s-a depus la dosar dovada existenței CD-urilor, a căror vizionare apelantul a solicitat-o - cerere care i-a fost respinsă. Pe cale de consecință, consideră că este necesară vizionarea înregistrărilor, apreciind că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 394 Cod procedură penală deoarece au apărut elemente noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea soluției. Unul dintre aceste elemente ar fi inexistența obstacolului, mai precis a scaunelor care ar fi putut opri posibilitatea inculpatului de a omorî partea vătămată.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, apreciază apelul nefondat, solicitând a fi respins ca atare.În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit.a Cod procedură penală - consideră că nu este incident în cauză. Apelantul revizuent nu invocă fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță atunci când a soluționat cauza pe fond,formulând această apărare și în fața instanțelor de fond. Revizuentul dorește o suplimentare a probatoriilor cu acele CD-uri pe care se află înregistrat evenimentul, pentru ca în raport de acest probatoriu să mai aprecieze încă o dată asupra vinovăției sale.
În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b Cod procedură penală - s-a susținut că martorii au făcut declarații mincinoase, declarații în baza cărora apelantul a fost condamnat. Apreciază acest caz de revizuire ca fiind inadmisibil întrucât pentru a ne afla în prezența acestuia trebuie ca declarațiile mincinoase să fie dovedite printr-o Ordonanță a procurorului sau printr-o hotărâre a instanței prin care să se fi dispus o soluție cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă comisă de pretinsul martor. Neexistând așa ceva la dosar, ci doar susținerile petentului, care afirmă că anumiți martori au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, apreciază că nici acest caz de revizuire nu este incident.
Prin urmare, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat.
Apelantul revizuent având ultimul cuvânt,solicită a i se înainta o copie de pe încheierea de ședință, precum și o copie de pe înregistrarea ședinței de la acest termen.
Arată că este de acord că este de acord cu susținerile reprezentantului parchetului cu privire la cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b Cod procedură penală, în sensul că nu poate solicita admiterea cererii de revizuire pe acest text de lege referitor la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Cu privire la art. 394 lit. a Cod procedură penală, arată că reprezentantul parchetului nu dorește să se afle adevărul.
În continuare susține că în data de 23 martie 2006, când a avut loc nefericitul incident, singurul martor a fost consilierul lui, singurul care a văzut unde se aflau cei doi la momentul când acesta a intrat în cabinet. Consilierul a dat o declarație în data de 23 martie 2006 împreună cu soția sa și cu cele două secretare. Arată că tribunalul nu a verificat declarațiile date de cele două secretare, care au spus adevărul, descriind exact unde se afla față de consilierul (respectiv la 2 metri distanță) și nu a verificat înregistrările și nu a solicitat vizionarea casetelor. Mai arată că probele foto se află la dosarul atașat la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Procurorul a comis o infracțiune, în sensul că a trucat fotografiile făcute la locul incidentului,împrejurare față de care se va prevala de art. 52 din Constituția României.
Concluzionând, solicită admiterea cererii de revizuire, casarea în totalitate a sentinței pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare, trimiterea cauzei spre rejudecare și a se cere de la parchet casetele video pentru a fi puse la dispoziția instanței-ca probă în susținerea cererii de revizuire.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 282 din 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul și a fost obligat la plata a 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr-, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.1589/30.11.2007 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, prin care a fost condamnat la 9 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiuniiprev.deart.20 raportat la art.174 - 175 lit. și f Cod penal.
În motivarea cererii de revizuire, petentul a învederat că judecătorul fondului nu a avut reprezentarea situației de fapt întrucât rechizitoriul nu a fost însoțit de toate mijloacele de probă propuse de acuzare.
Examinând cererea de revizuire conform art.399 Cod procedură penală, reprezentantul parchetului a apreciat că nu sunt incidente niciunul din cazurile de revizuireprev.deart.394 Cod procedură penală.
Astfel, prin sentința penală nr.1589/30.11.2007 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul penal nr-, definitivă prin decizia penală nr.2786/15.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuientul a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiuniiprev.deart.20 raportat la art.174 - 175 lit.a și f Cod penal.
În susținerea cererii de revizuire, condamnatul a arătat că are anumite suspiciuni în legătură cu faptul că organele de procuratură ar mai deține niște înregistrări video care ar demonstra o nouă situație de fapt.
Prin urmare, tribunalul a constat că din dispozițiile art.394 din Codul d procedură penală a rezultat că această cale extraordinară de retractare poate fi admisibilă în cazul în care petentul are deja anumite probe ce s-ar încadra în motivele prevăzute în articolul sus amintit, dar acesta nu are nicio astfel de probă și încearcă prin intermediul revizuirii să obțină anumite probe, element ce excede obiectului prezentei căi de atac.
În consecință, față de cele reținute, în baza art.403 al.3 Cod procedură penală, Tribunalul a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Împotriva hotărârii Tribunalului a formulat apel revizuentul, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul din oficiu al revizuientului a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pe fond, admiterea cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât s-a depus la dosar dovada existenței CD-urilor, a căror vizionare apelantul a solicitat-o - cerere care i-a fost respinsă. Pe cale de consecință, consideră că este necesară vizionarea înregistrărilor, apreciind că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 394 Cod procedură penală deoarece au apărut elemente noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea soluției. Unul dintre aceste elemente ar fi inexistența obstacolului, mai precis a scaunelor care ar fi putut opri posibilitatea inculpatului de a omorî partea vătămată.
Analizând apelul în raport cu motivele invocate și din oficiu, conform art.371 alin.2 din Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
otrivit dispozițiilor art. 394 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută în cazul când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Tribunalul a constatat,în mod corect, că motivele invocate de condamnat și reiterate în apel, nu se circumscriu nici unui caz de revizuire dintre cele menționate în art. 394 alin.1 lit.a - e din Codul d e procedură penală.
Din analiza dispozițiilor art.394 Cod procedură penală, a rezultat că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:
- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal, ori de condamnare.
Cu privire la prima condiție a acestui caz de revizuire, în doctrină și jurisprudență s-a arătat că expresia "fapte sau împrejurări" semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii.
În fapt, revizuientul nu invocă fapte sau împrejurări noi, ci reiterează apărări pe care le-a susținut cu prilejul judecării cauzei, în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire o solicită.
Astfel, din compararea conținutului susținerilor revizuientului și al concluziilor apărătorului din oficiu al acestuia cu motivele de recurs formulate în cauza ce a format obiectul dosarului nr- în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se solicită ( filele 58,74-78 din dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție) se poate lesne observa că acestea constituie apărări ce au fost înlăturate de instanțele de control judiciar.
Or, jurisprudența a fost consecventă în sensul că, pe calea extraordinară a revizuirii, nu se poate să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute de instanțele care au soluționat cauza.
Cu privire la împrejurarea că în cursul judecării cauzei instanțele nu au vizionat CD- ul atașat la dosarul nr-, Curtea apreciază că acesta nu constituie o probă nouă din moment ce a fost administrată în faza de urmărire penală.
Modul în care instanțele au apreciat cu privire la administrarea probelor, interpretarea acestor, nu mai pot face obiectul controlului judiciar, în calea de atac a revizuirii.
Prin urmare,susținerile inculpatului puteau fi valorificate doar cu prilejul judecării în fond a cauzei și în căile ordinare de atac.
În conformitate cu dispozițiile art.395alin.1Cod procedură penală,situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art.394 lit.b și c se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului,dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
De asemenea,potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, când organele arătate în alin.1 nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situațiile menționate se constată în procedura de revizuire.
Din interpretarea textelor anterior menționate reiese că săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă sau declararea unui înscris ca fiind fals se pot constata doar într-un cadru procesual adecvat și anume în cadrul unui proces penal finalizat prin adoptarea unei soluții.
Nici la data formulării cererii de revizuire și nici în cursul soluționării acesteia, condamnatul nu a fost în situația de a putea dovedi existența cazurilor de revizuire prevăzute în art.394 lit.b și c Cod procedură penală.
Motivele cererii sale sunt simple afirmații care nu pot conduce la constatarea existenței cazurilor de revizuire prev. de art.394 alin.1 lit.b și c Cod procedură penală.
În consecință, din examinarea motivelor de revizuire invocate de condamnat rezultă că acestea nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 Cod procedură penală.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că hotărârea apelată este temeinică și legală.
În consecință,în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge apelul formulat de revizuientul.
De asemenea, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe apelant la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuientul împotriva sentinței penale nr.282 din 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală.
Obligă apelantul la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC -03.11.2009/Dact.EA /2ex/
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu
