Omorul (art. 174 cod penal).
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
D E CI ZIA NR. 33
Ședința publică din data de 25.02.2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Grefier - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul fiul lui - și, născut la 27.05.1988, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr. 460 din 14.11.007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 15 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care instanța având nevoie de timp pentru analiza materialului din dosarul cauzei, a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2008, adoptând următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 460 din 14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în baza art. 334 Cod procedură penală a fost admisă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 rap.la art. 174, 175 lit. Cod penal în fapta de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 182 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul -, fiul lui - și, născut la 27.05.1988,în Târgoviște, județul D, studii 11 clase, fără loc de muncă, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, str. -, bloc. 13,. A,. 2,. 11, județul D, la 2 ani închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71, 64, lit. a și b Cod penal,
În baza art. 88 Cod penal s-a computat reținerea și arestarea preventivă a inculpatului începând cu 22.11.2006, la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s- menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 15, 346 Cod procedură penală raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Județean Târgoviște la plata sumei de 2117,20 lei reprezentând cheltuielile judiciare de spitalizare efectuate pentru partea vătămată .
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 cod civil a fost obligat inculpatul către partea civilă domiciliat în Târgoviște, str. - -, Bloc 46,. A,.26, județul la 2000 lei cu titlul de daune morale.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 lei din care 199 lei reprezentând contravaloarea prestației medico-legală de efectuarea raportului de constatare medico-legală și raportului de nouă expertiză medico-legală, dispusă în cauză.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Dâmbovița a reținut sub aspectul situației de fapt că în după-amiaza zilei de 22.11.2006, în jurul orelor 15,30, inculpatul însoțit de prietena sa, martora, traversau parcul din Târgoviște, având intenția să meargă spre Banca Transilvania(sau BRD) pentru ca martora să poată "scoate banii" pe care i-a trimis mama aflată în Italia -conform declarațiilor constante ale acesteia, coroborate cu relatările din depoziția inculpatului.
În parc, în zona în care sunt mesele pentru jucătorii de șah, pe o bancă se aflau partea vătămată și vărul acesteia, martorul, primul, văzându-l pe inculpat l- "oprit" pentru a- întreba " ce anume are cu mine și din ce motiv m-a agresat în discotecă", referitor la faptul că în urmă cu 6 luni fost lovit în discoteca din comuna, județul D, de mai multe persoane, printre care s-ar fi aflat și inculpatul - conform declarației părții vătămate la urmărirea penală, coroborate cu declarațiile martorilor și.
Din declarațiile date atât la urmărirea penală, cât și în timpul cercetării judecătorești și care se coroborează (cu declarațiile martorilor, și inculpat) a reținut instanța de fond că în timp ce se pe bancă au rămas martorii și, partea vătămată și inculpatul s-au depărtat de acel loc, circa 10 și au discutat - fără manifestări exterioare de violență - pe ton normal (martorii anterior amintiți, declarând că nu au auzit ce vorbeau cei doi, în legătură cu incidentul din discoteca din comuna.)
Din coroborarea acelorași depoziții s-a reținut că inculpatul și partea vătămată au stat de vorbă, începând cu ora 15,30, circa 10-15 minute (conform depoziției inculpatului) sau circa 20 minute (conform declarației martoriei ), și abia în jurul orelor 16,oo a sosit în acel loc și martorul (conform declarațiilor martorilor de la urmărirea penală).
Momentul sosirii martorului la locul incidentului, foarte important în declanșare conflictului, nu putut fi reținut de tribunal ca fiind simultan discuției dintre părți, întrucât afirmația părții vătămate s-a apreciat că nu se coroborează cu nicio altă probă.
Mai mult, martorul a declarat (filele 19-20 dosar urmărire penală) "în jurul orelor 16,00 am revenit în parcul pentru a mă reîntâlni cu și, i-am găsit pe aceștia stând de vorbă cu un băiat însoțit de prietena lui.", ceea ce se coroborează cu depoziția martorei, fila 51 dosar fond, ". Precizez că în momentul în care m-am apropriat cu, prietenul meu era cu fața spre direcția mea de mers, iar era cu spatele.eu l-am luat pe prietenul meu de mâna. venind cu mine, s-a așezat în partea dreaptă a lui. în acest moment a venit din direcția mijlocului parcului unde sunt fântânile, lângă noi ".
Coroborând probele administrate în cauză, de-a lungul procesului penal -declarațiile părților, ale martorilor (inclusiv ale celor doi agenți de poliție, filele 47-50 dosar fond), procesul-verbal de constatare înregistrat la parchet sub nr./P/2006 din 23.11.2006 (filele 3,4 dosar urm.pen.), procesele-verbale de depistare și examinare din 22.11.2006 întocmite de poliție, tribunalul a apreciat că incidentul violent dintre părți s-a declanșat și desfășurat astfel:
Martorul, nepotul părții vătămate (conform declarației acesteia de la urm.pen. filele 14,15 dosar urm.pen.), sosind la grupul celor 4 (inculpat, parte vătămată și martorii și ) a întrebat pe partea vătămată (conform declarației acesteia care se coroborează cu celelalte depoziții) "dacă acesta (inculpatul) este cel care m-a bătut în discotecă la, i-am confirmat nepotului meu că într-adevăr acesta este.".
Inculpatul și martora, au susținut că, imediat cei trei (partea vătămată, martorii și ) au început să-1 lovească cu "palmele și picioarele, pe diferite zone ale corpului" (conform declarației martorei ) aspect, confirmat și de declarația părții vătămate, "potrivit căreia "-, a scos un cuțit, cu care ne-a amenințat, întrebându-ne [ce vreți măi?], în acel moment, de teamă eu l-am lovit cu pumnul.".
Martorul a declarat, la urmărire penală, fila 21, că "imediat cum am ajuns eu, băiatul din (inculpatul) s-a exprimat "ce vreți mă?, în acel moment a făcut un pas în spate și noi am sărit către el.".
Deși martorii și au susținut că nu au lovit pe inculpat, tribunalul a considerat aceste susțineri ca fiind neadevărate, celelalte probe, infirmându-le, astfel, inculpatul și martora afirmând în mod constant că cei trei l-au lovit pe inculpat, de asemenea, însăși partea vătămată a recunoscut că a lovit pe inculpat "cu pumnul în zona feței", de asemenea, procesul-verbal de examinare a inculpatului, întocmit de organele de poliție în ziua conflictului, menționează (fila 6 dosar urm.pen.) "pe corpul numitului - în partea toracică dreapta de la nivelul curelei și până la umărul drept se constată o roșiatică ce pare a fi de sânge, acesta neprezentând răni deschise ori zgârieturi pe corp.Pe membrul superior drept, la nivelul degetului mijlociu.prezintă în zona unghiei urme de zdrobire, declarând că provin de la domiciliul său. pe degetul mic.prezintă o urmă de sânge provenind de la o cădere pe asfalt din data de 22.11.2006, când a fost imobilizat de către și vărul său.". Din depoziția în instanță a martorilor - agenți de poliție (filele 47-50) coroborate cu mențiunile procesului-verbal de constatare întocmit de aceeiași polițiști, rezultă că, și în faza finală a conflictului, inculpatul era lovit "noi am intervenit foarte repede, moment în care am observat că inculpatul era lovit de cei trei." .
Așadar, agresat fiind de partea vătămată și de martorii și, inculpatul, la rîndul său "a devenit agresiv și a început să lovească în toate părțile, având cuțitul în mâna dreaptă.când a început să loveascăîn disperarecu cuțitul, m-a tăiat în partea laterală.", (conform declarației părții vătămate, fila 15 dosar urm.pen.), împrejurare în care și prietena inculpatului, martora, a fost "tăiată la piciorul drept, deasupra genunchiului.".
Actul medico-legal (raportul de expertiză nr.591/V/22.11.2006, întocmit de Serviciul de Medicină Legală D, fila 39 dosar urm.pen.) confirmă existența faptei deduse judecății, anume leziunile traumatice produse asupra părții vătămate "plagă tăiată prin armă albă spațiul XI intercostal stâng, penetrantă în abdomen; hemoperitoneu".S-a intervenit chirurgical de urgență ( nr.1107) și s-a efectuat splenectomie, toaletă, lavaj, drenaj și ligatura de pachet vascular intercostal XI stâng. Din protocol s-a mai reținut că s-a evacuat un hemoperitoneu de circa 600 ml sânge. Diagnosticul postoperator a fost: "Plaga tăiata splina, fata convexa, secțiune pachet vascular intercostal XI stâng."
De asemenea, concluzionează că partea vătămată prezintă "o leziune traumatică ce s-a produs la data de 22.11.2006, prin lovire cu obiect ascuțit de tip tăietor-înțepător (posibil cuțit). circa 35 de zile de îngrijiri medicale, în condițiile unei evoluții favorabile. Leziunea suferită i-a pus viața în primejdie, iar absența splinei prin splenectomie de necesitate reprezintă infirmitate fizică permanentă."
In legătură cu apărările consecvente ale inculpatului privind nevinovăția sa și susținute numai de declarația martorei, în sensul că acesta nu a avut cuțit la el și nici nu a lovit (aceeași martoră afirmând că nu a văzut cuțitul la nici unul din grupul celor trei și nici nu a văzut dacă vreo persoană din acest grup a lovit cu cuțitul, deși îl bănuiește pe martorul ), raportat la materialul probator administrat în cauză, tribunalul le-a apreciat ca fiind nefondate, întrucât, atât victima, cât și martorii și, identifică în mod constant pe făptuitor în persoana inculpatului.
Aceste aspect, relevant în cauză, este confirmat și de depozițiile martorilor și agenți de poliție, care prin intervenția lor promptă au curmat conflictul dintre părți și care au întocmit procese-verbale de cercetare la fața locului, respectiv, de depistare a "combatanților" - probe care se coroborează cu acuzarea, și, în care se menționează că cei doi martori și le-a spus, de la început și în mod clar că inculpatul a lovit cu cuțitul, pe victimă.
Așadar, față de situația de fapt mai sus descrisă de modul de săvârșire a faptei, de împrejurările comiterii ei și de poziția subiectivă a inculpatului, tribunalul a apreciat ca fiind greșită încadrarea juridică dată faptei de către parchet, în cauză, impunându-se alta, anume, cea dată de disp. art. 182 alin.2 Cod pen. sens în care a admis cererea formulată de inculpat, de schimbare a încadrării juridice a faptei deduse judecății, din art.20 rap. la art. 174-175 lit.i Cod pen. în art.182 alin.2 Cod pen. (fapta inculpatului a determinat îndepărtarea splinei prin splenectomie, ceea ce reprezintă infirmitate fizică permanentă, conform concluziilor actului medico-legal), pentru următoarele considerente:
Intenția de a ucide se deduce nu numai din rezultatul mai grav sau mai puțin grav al loviturilor aplicate, ci, din toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
Astfel, deși a folosit un instrument vulnerabil, să producă moartea (un briceag), inculpatul a acționat în acest mod pentru a scăpa de agresiunea exercitată asupra sa de un grup compact, unit, constituit din trei persoane, "a lovitîn disperare",cum afirmă victima în declarația olografă de la urmărire penală, împrejurare în care a rănit-o și pe prietena sa, deci, inculpatul nu a vizat o zonă vitală, iar lovitura aplicată nu a fost nici multiplicată și nici de mare intensitate, acesta s-a poziționat subiectiv în a găsi o ieșire din încercuirea în care se afla, ceea ce a și făcut când a avut această posibilitate, fugind (conform declarațiilor sale și ale martorei ), și urmărit de grupul celor trei, în final, prins, lovit din nou de cei trei, acțiune ce a încetat prin intervenția celor doi polițiști martori în cauză (conform declarațiilor acestora).
fost considerată relevantă în cauză, în deducerea rezoluției infracționale a inculpatului, poziția subiectivă (a lovit pentru a scăpa de agresiunea celor trei, nu cu intenția de a ucide), raportat la împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta astfel:
Inculpatul nu a contactat victima în nici un fel, ci aceasta a abordat-o pentru a-i cere explicații în legătură cu un conflict, real sau nu, mai vechi, al acestora, au stat de vorbă "încet și calm", circa 10-20 min. abia după acest interval de timp, venirea intempestivă a martorului și lovirea inculpatului de către acesta și de către victimă și martorul, au declanșat incidentul violent în cursul căruia inculpatul a lovit, cu briceagul, pentru a se apăra, împrejurare în care - așa cum am mai arătat, și prietena acestuia, martora, a fost victima agresiunii respective, iar în momentul în care a putut, inculpatul a fugit.
Din acest context faptic și probator, tribunalul nu poate să-și însușească
încadrarea juridică dată de procuror - tentativă la infracțiunea de omor calificat,
ci apreciază, ca legală și temeinică, încadrarea juridică dată de disp. art. 182
alin.2 Cod pen. (vătămare corporală gravă), întrucât, prin modul de săvârșire al
faptei - mai sus descris, inculpatul nu a urmărit și nu a acceptat posibilitatea
producerii decesului victimei, prin fapta sa, sigur, a pus, în mod obiectiv, în
primejdie viața acesteia, fără a avea reprezentarea morții victimei (urmărind-
sau acceptând-o), acționând însă cu determinarea subiectivă (psihică și volitivă) a ceea ce caracterizează praeterintenția.
Pentru cele ce preced, tribunalul condamnat inculpatul pentru fapta prev. de art. 182 alin.2 Cod pen. cu aplic. disp. art.71, 64 lit.a și b Cod pen. computând, în baza art.88 Cod pen. reținerea și arestarea preventivă a inculpatului, începând cu 22.11.2006 la zi, totodată, să mențină, în baza art.350 alin.l Cod proc.pen. arestarea preventivă a inculpatului.
In ce privește însă individualizarea juridică a pedepsei tribunalul, în baza art.72 Cod pen. a avut în vedere atât circumstanțele reale ale cauzei fapta comisă și gradul ei de pericol social, împrejurările și modul cum s-a comis fapta, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, privitoare la lipsa antecedentelor penale, vîrsta de 18 ani împliniți cu puțin timp înainte de comiterea faptei, dar și atitudinea de nerecunoaștere a faptei, așa încât aplicarea unei pedepse în cuantum de minim special, să fie în măsură să realizeze scopul prev. de art.52 Cod pen. reeducarea inculpatului și prevenția generală.
De asemenea, tribunalul nu a dispuus însă, confiscarea specială a briceagului cu care s-a comis fapta, având în vedere natura și scopul tuturor măsurilor de siguranță prevăzute, în speță de art. 118 Cod pr.penală, întrucât, la baza confiscării speciale se află starea de pericol (care nu trebuie confundată cu pericolul social al infracțiunii săvârșite ca trăsătură esențială a sa), prin aflarea în liberă circulație a anumitor bunuri și necesitatea de aoc urma pentru prevenirea comiterii altor infracțiuni.
Pe de altă parte, bunul care a servit la săvârșirea infracțiunii trebuie prin natura sa să servească și în viitor la comiterea de infracțiuni (pregătit special în acest scop ori adaptat sau confecționat în acest sens), în cauză, briceagul cu care s-a comis fapta nu era deținut în scopul menționat, (nici unul dintre participanții la conflict nu și-1 revendică ).
Rezolvarea laturii civile a cauzei, urmare a probatoriului administrat a impus, în baza art.14, 346 Cod proc. pen. rap. la art. 313 din Legea nr.95/2006, obligarea inculpatului, la plata cheltuielilor de spitalizare determinată de internarea victimei la Spitalul județean Târgoviște și care s-a constituit parte civilă cu suma de 2117,20 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată.
S-a reținut că în cauză există și un prejudiciu moral, determinat de fapta inculpatului, suferințele cauzate victimei, prin leziunea traumatică ce s-a produs asupra ei și care a determinat, scoaterea splinei prin splenotocmie de necesitate și care reprezintă infirmitate fizică permanentă (în cauză nefiind vreo probă din care să rezulte o evoluție nefavorabilă a leziunii produse), determină instanța să oblige pe inculpat către partea vătămată să-i achite suma de 2000 cu titlu de daune morale, reprezentând o justă compensație și care nu are nici caracter derizoriu și nici nu este exagerat de mare în raport de fapta comisă, împrejurările în care a fost comisă fapta și consecințele acesteia.
Văzând și disp. art.191 alin.l Cod proc.pen. inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând și contravaloarea prestației medico-legală de efectuare a raportului de constatare medico-legală și a raportului de nouă expertiză medico-legală, dispuse în cauză.
Împotriva acestei soluții au declarat apel acât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cât și inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac procurorul a susținut că în mod nejustificat instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în cea prev. de art. 182 Cod penal deoarece lovirea de către inculpat cu un cuțit în zona abdomenului având ca urmare extirparea splinei și punerea în primejdie a vieții victimei constituie tentativă la infracțiunea de omor iar nu vătămarea corporală gravă.
Se invocă în acest sens deciziile nr. 361/2005 și 5532/2004 ale care au statuat că la o astfel de acțiune ca cea a inculpatului în sensul lovirii cu un cuțit într-o zonă vitală calificarea juridică a faptei este aceea de tentativă la omor.
De asemenea, reprezentantul parchetului a apreciat că instanța de fond în baza art. 118 lit. b Cod procedură penală trebuia să dispună confiscarea cuțitului corp delict folosit la comiterea infracțiunii.
Inculpatul în motivarea apelului său a precizat că nu se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, menționând că rechizitoriul se bazează numai pe depozițiile vădit nesincere a doi martori, rude cu partea vătămată, care de altfel sunt și contradictorii.
Se mai precizează că polițistul care a ridicat briceagul nu a luat măsuri de conservare a urmelor de pe acesta. În legătură cu acest briceag se arată că nu s-a efectuat o constatare tehnico-științifică din care să rezulte dacă pe acest se aflau urme de sânge.
Mai arată inculpatul că nu s-au analizat probele de sânge de pe hainele sale și părții vătămate, că expertiza medicală și celelalte acte nu au determinat dinamica producerii leziunilor.
De asemenea, se arată că lucrătorii de poliție, care au efectuat constatarea nu au fost sinceri în fața instanței.
Față de acestea se apreciază că în cauză nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul se face vinovat pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.
La punctul doi al apelului, arată inculpatul că s-a aflat în stare de legitimă apărare, sau cel puțin din situația de fapt reținută de instanță nu se poate reține circumstanța atenuantă a provocării sau a aceleia că ar fi depășit limitele unei legitime apărări.
A mai precizat inculpatul că în cazul în care se reține că este vinovat pentru comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată să se aprecieze că aceasta în mod corect a fost încadrată juridic de către instanța de fond deoarece ceea ce deosebește această infracțiune de cea de tentativă la omor este poziția subiectivă a făptuitorului, care în cazul cart. 182 Cod penal este praeterintenția.
În final se solicită achitarea inculpatului, iar în cazul în care se apreciază că soluția instanței de fond este corectă să i se rețină circumstanța atenuantă mai sus menționată și reducerea pedepsei până la cuantumul executat, având ca urmare punerea în libertate a inculpatului.
Examinând apelurile formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și sub toate aspectele conform art. 371 Cod procedură penală, Curtea aprecaiză că ambele căi de atac sunt fondate, astfel cum se va arăta în continuare.
Situația de fapt a fost, în general, corect reținută de către instanța de fond, în sensul că în data de 22.11.2006 inculpatul s-a întâlnit în Parcul din Târgoviște cu partea vătămată însoțit de martorii și, iar după ce a fost lovit de către aceștia și în timpul cât încă era lovit, a lovit-o pe partea vătămată cu briceagul descris în dosarul de urmărire penală, cauzându- leziunile menționate în actele medico-legale mai sus amintite.
În mod nejustificat instanța de fond însă nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. a Cod penal.
Apreciază Curtea că se impune reținerea acestei circumstanțe, tinându-se cont că în momentul în care inculpatul era lovit cu pumnii (și nu cu alte obiecte tanatogeneratoare) de către partea vătămată și ceilalți însoțitori a lovit-o pe partea vătămată cu briceag pe care l-a avut asupra sa, într-o zonă vitală provocându-i extirparea splinei dar și o puternică hemoragie care a condus la drenarea a 600 ml. sânge. Nu se poate susține că inculpatul ar fi fost în legitimă apărare avându-se în vede că a ripostat cu un obiect tanatogenerator și capabil csă producă leziuni mult mai puternice decât cele cu care era agresat, dar și pentru că a lovit într-o zonă vitală. Pe de altă parte inculpatul ar fi putut să evite incidentul dacă ar fi fugit, așa cum a procedat de altfel după ce a lovit-o pe partea vătămată.
În ceea ce privește apărările inculpatului, ele pot fi primite într-o oare care măsură în situația în care se referă la anumite lucrări efectuate în faza de urmărire penală (vezi cazul briceagului care nu a fost cercetat pentru a se constata dacă are urme de sânge) însă nu au înrâurire determinatoare cu privire la situația de fapt. Din declarațiile persoanelor audiate în cauză, aceasta s-a derulat fără nicio putință de tăgadă, așa cum s-a descris mai înainte. Faptul că nu au fost examinat științific petele de sânge de pe hainele inculpatului, părții vătămate și numitei că nu s-a determinat dacă pe briceag erau sau nu anumite urme de sânge nu poate avea nicio influență asupra realității astfel cum a fost descrisă. Inculpatul a mai precizat că declarațiile martorilor și nu se aseamănă 100% în cele două faze ale procesului penal în care au fost date până în acest moment nu înseamnă că sunt contradictorii în ceea ce privește activitatea inculpatului din moment ce ambii au reținut de fiecarea dată că inculpatul a fost cel care a lovit-o pe partea vătămată cu briceagul, pe care l-a scos din buzunar.
Sub aceste aspecte Curtea apreciază că inculpatul se face vinovat pentru actele materiale reținute în sarcina sa, însă cu reținerea circumstanței atenuante mai sus menționate.
Pe de altă parte Curtea apreciază că încadrarea juridică dată de instanța de fond acestor acte materiale este greșită. Avându-se în vedere obiectul cu care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, respectiv un briceag în lungime totală de 21 cm. cu lama de 9 cm., zona în care a fost lovită partea vătămată (abdominală) și leziunile produse (extirparrea splinei și drenarea a nu mai de puțin de 600 ml sânge) conduce instanța la concluzia că inculpatul a acționat cu intenție indirectă în ceea ce privește comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. i Cod penal. Astfel, prin folosirea respectivului briceag și lovirea cu acesta în zona mai sus menționată, inculpatul a prevăzut rezultatul acțiunii sale, pe care deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea ca acea persoană în urma acțiunii sale să fie ucisă.
În al doile rând apelul procurorului s-a referit la neconfiscarea de către instanța de fond a briceagului folosit în agresiune.
Și din acest motiv acest apel este întemeiat deoarece art. 118 lit.b Cod penal își găsește pe deplin aplicarea în această situație, în sensul că acel briceag a fost folosit la comiterea unei infracțiuni și aparține inculpatului. Motivarea că respectivul bun să fie pregătit special în acest scop, ori adaptat, ori confecționat în acest sens, sau să fie deținut în scopul de a comite infracțiuni nu își găsește aplicabilitatea în speța de față. Aceasta deoarece cu certitudine s-a stabilit că inculpatul a folosit respectivul briceag în comiterea infracțiunii neexistând o explicație verosimilă cu privire la deținerea sa în acel moment și într-un loc public.
Pentru considerentele mai sus expuse Curtea în temeiul art. 379 pct. 2 lit.a Cod procedură penală va admite ambele apeluri, va desființa hotărârea primei instanțe, în parte, în latură penală și pronunțând o nouă hotărâre în baza art. 334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptei din cea prev. de art. 182 alin.2 Cod penal, astfel cum a fost stabilită de prima instanță în cea prev de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal.
Va reține la încadrarea juridică a faptei circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. a, motiv pentru care va doza pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului ținându-se cont atât de dispozițiile art. 72 Cod penal dar și de disp. art. 76 lit. b Cod penal.
Apreciază Curtea că în speță nu se poate reține dispozițiile art. 76 alin. 2 Cod penal deoarece din modalitatea de redactare a acestui text de lege el este aplicabil numai în cazul infracțiunilor consumate nu și atunci când acestea rămân în faza de tentativă.
Va interzice inculpatul cu titlu de pedeapsă accesorie în temeiul art. 71 Cod penal toate drepturile prev. de art. 64 Cod penal cu excepția dreptului de a alege menționat în teza Ial iterei " " acestui din urmă text de lege.
În baza art. 118 lit.b Cod penal va confisca cuțitul folosit de inculpat la comiterea infracțiunii descris la fila 52
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței, care de altfel nu a fost criticată de niciunul din apelanți.
Conform art. 381 coroborat cu art. 383 va C.P.P. menține starea de arest a inculpatului și va computa din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 22.11.2006, la zi.
Privitor la cheltuielile judiciare solicitate de partea vătămată acestea urmează a fi respinse ca nefondate, ținându-se cont de faptul că apelul inculpatului a fost considerat întemeiat prin reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit a Cod penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul, fiul lui - și, născut la 27.05.1988, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, desființează sentința penală nr. 460 din 14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în parte, în latură penală și pronunță o nouă hotărâre;
Conform art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal în cea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i Cod penal.
Reține la încadrarea juridică a faptei disp. art. 73 lit. a Cod penal și văzând și disp. art. 76 lit. b Cod penal condamnă pe același inculpat la 2 ani închisoare.
Aplică art. 71 și 64 cu excepția tezei I-a lit. a Cod penal.
Conform art. 118 lit. b Cod penal confiscă cuțitul folosit de inculpat la comiterea infracțiunii (descris fila 52 dosar urmărire penală).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Menține starea de arest a inculpatului și compută din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 22.11.2006, la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru inculpatul arestat de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 25.02.2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
6 ex/10.02.2008
red.
Tehnored.
f- Tribunalul Dâmbovița
G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Florentin Teișanu
Judecători:Florentin Teișanu, Mihai Viorel Tudoran
