Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
E N N Ț NR. 33
Ședința publică din data de 15 februarie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
Grefier - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii penale formulată potrivit disp. art. 2781Cod procedură penală de petenta și, ambii prin mandatar, cu domiciliul în P, str. -, Bloc 31 S,.15, județul P, împotriva actelor de neurmărire penale adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul de urmărire penală nr. 164/P/2007 privind pe intimații, și.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 15 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință, după care instanța având nevoie de timp pentru analiza materialului din dosarul cauzei, a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2008, adoptând următoarea soluție.
C RT E A,
Asupra cauzei penale de față;
Prin rezoluția nr. 164/P/2007 din data de 08.08.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii - notar public, și cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 Cod penal și art. 291 Cod penal întrucât faptele reclamate nu există.
În motivarea rezoluției respective s-a arătat că persoana vătămată în calitate de mandatar pentru, și a formulat plângere penală împotriva numitului - notar public la Biroul Notarilor P Asociați " și " din P, precum și a numiților și și solicitând să se facă cercetări față de aceștia pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 288 Cod penal și art. 291 Cod penal.
Plângerea a fost motivată prin aceea că notarul public ar fi întocmit un certificat de moștenitor fals cu ocazia dezbaterii moștenirii defunctului, iar și au uzat de acel certificat de moștenitor, obținând astfel în mod fraudulos un teren în suprafață de 1 ha, prejudiciind ceilalți moștenitori.
Din conținutul actelor premergătoare a rezultat că faptele pentru care a formulat plângere persoana vătămată nu se confirmă.
Astfel, în luna decembrie 2001 Biroului Notarului P unde funcționează, i s-a cerut să soluționeze moștenirea defunctului de către moștenitorii acestuia.
Pentru a dezbate succesiunea, notarul public a solicitat moștenitorilor certificatul de deces al defunctului, actele lor de stare civilă, dovezi privind bunurile care urmează să intre în masa succesorală. În ziua eliberării certificatului de moștenitor au fost audiați doi martori care să ateste că nu mai sunt și alte persoane cu vocație succesorală.
În urma verificării actelor prezentate, contatând că sunt îndeplinite cerințele legale, la data de 12.12.2001 a eliberat certificatul de moștenitor nr. 291/2001 către moștenitorii, și (40-41).
În masa succesorală s-a inclus un drept indiviz de din terenul în echivalent arabil în suprafață totală de 1ha., pentru care era în curs de reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, teren prevăzut în adeverința nr. 765/13.02.1992, eliberat de Comisia de Aplicarea Legii Fondului Funciar al orașului -.
Ulterior emiterii certificatului de moștenitor nr.291/2001 moștenitoarele au cerut suplimentarea și rectificarea certificatului de moștenitor inițial, în sensul că de pe urma defunctului a rămas numai suprafața de 1 ha. Teren arabil, aflat în posesia din comuna și ca dovadă au prezentat sentința civilă nr. 5052/13.04.2002 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă, de unde rezultă că defunctul nu deținea și suprafața de 0,50 ha. teren agricol inclus în certificatul de moștenitor inițial.
Constându-se realitatea din acte, la data de 08.10.2003 s-a eliberat un certificat de moștenitor suplimentar înregistrat la acea dată la nr. 280.
Eliberarea certificatului de moștenitor a avut ca temei dispozițiile art. 86 alin.2 din Legea nr. 36/1995, care prevede că "cu acordul tuturor moștenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moștenitor suplimentar".
În condițiile expuse, s-a constatat că moștenitoarele au beneficiat de un act legal eliberat de notarul public iar acesta și-a respectat obligațiile de serviciu și nu s-a substituit instituției de judecată, așa cum a afirmat persoana vătămată. Încheierea de rectificare pe care a dispus-o notarul public fiind bazată pe acte și hotărâri judecătorești definitive.
Din probele administrate, a rezultat că în speță a fost eliberat un act notarial cu respectarea legii iar beneficiarii acestuia au uzat de acesta în condițiile legale, neputându-se reține vreo faptă cu caracter penal față de persoanele cercetate.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere în calitate de mandatar al persoanelor vătămate, și, apreciind-o ca nelegală și netemeinică și considerând că în baza concluziilor acesteia organele de urmărire penală favorizează infractorii și împroprietăresc pe nedrept pe numitul cu un teren la care acesta nu are dreptul.
Prin rezoluția nr. 1513/II/2/2007 din data de 08.11.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a respins ca neîntemeiată plângerea reținându-se că actele premergătoare efectuate în cauză au stabilit că după eliberarea certificatului de moștenitor nr. 291/2001, moștenitorii, și au cerut suplimentarea și rectificarea certificatului de moștenitor inițial.
La data de 08.10.2003, notarul a eliberat certificatul de moștenitor suplimentar nr.280/08.10.2003 în temeiul dispozițiilor art. 76 și art. 83 din Legea nr.36/1995.
Prin încheierea nr. 4837/27.08.2004 în temeiul dispozițiilor art. 53 din Legea nr.36/1995 combinat cu art. 281 Cod procedură civilă și ca urmare a faptului că a fost prezentată sentința civilă nr. 5052/13.04.1992 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 2686/1992 notarul public a rectificat certificatul de moștenitor nr. 291/2001. Câte un exemplar al încheierii de rectificare a fost comunicat celor trei moștenitori.
Și împotriva acestei rezoluții a declarat plângere în calitate de mandatar al părților vătămate și (mai puțin de data aceasta, ) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a învederat că potrivit documentelor existente la dosarul instanței, precum și la dosarul de cercetare penală, mai precis, hotărârea nr. 176/19.12.1992 reiese faptul că defunctul împreună cu sunt moștenitorii de drept al unui teren arabil în suprafață de 1 ha., precum și al unui teren agricol în suprafață de 0,50 ha teren care se la momentul acela în proces de reconstituire al dreptului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 5052/13.04.1992, instanța admite plângerea formulată de petenții și, în sensul că reconstituie dreptul de proprietate al petenților și asupra suprafeței de 0,50 ha teren situat în, Cartier, oraș -Scăieni, materializat în acțiuni la IAS. În această sentință, instanța făcând referire numai la terenul menționat în hotărârea nr. 176/19.12.1991, nefăcându-se nici o referire la terenul menționat în adeverința nr.255/02.04.1992.
În conformitate cu art. 86 alin.(2) din Legea nr. 36/1995 - "Cu acordul tututor moștenitorilor, notarul pus, poate relua procedura succesorală în vederea încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moștenitor suplimentar", notarul, putea să întocmească un certificat de moștenitor suplimentar la cererea sau cu acordul moștenitorilor, în fapt, acesta, sesizând din oficiu și rectificând certificatul de moștenitor inițial după buna cuviință.
și, recuperând un teren pe care doamna și l-au moștenit printr-o sentință a Judecătoriei Ploiești, sentință care este pusă în aplicare în județul P și terenul intră în proprietatea doamnei, într-o localitate necunoscută de petenți în județul
Notarul public ștergând din masa succesorală terenul și fiind întrunite condițiile de a fi suspectați și cercetați pentru furtul unui teren.
Pe parcursul cercetării judecătorești făptuitorul a depus la dosarul cauzei mai multe note scrise prin care a învederat, în esență, că a respectat întrutotul dispozițiile legale incidente în materie atât cu ocazia eliberării certificatului de moștenitor nr. 291/12.12.2001 cât și cu ocazia eliberării certificatului de moștenitor suplimentar nr. 280/08.10.2003 și încheierii de rectificare nr. 4837 din 27.08.2004.
De asemenea, acestă persoană a mai invocat și lipsa calității de mandatar al numitului pentru a putea să introducă cereri și plângeri în justiție pentru persoanele pe care susține că le reprezintă.
Au fost depuse la dosarul cauzei de către un set de înscrisuri (filele 27-117) reprezentând diverse plângeri, memorii și petiții ale acestuia către diverse instituții ale statului, iar de cătră făptuitorul, la cererea instanței, copii ale actelor din dosarul notarial nr. 304/2001 al Biroului Notarial și.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește calitatea de mandatat al numitului, calitate în temeiu lcăreia respectivul a introdus plângere atât la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cât și la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru persoanele vătămate și, se apreciază că aceasta rezultă în mod neîndoielnic din procura autentificată prin încheierea de autentificare nr. 879 din 10.05.2006 emisă de Biroul Notarului P. Chiar dacă făptuitorul apreciază că respectiva procură se referă numai la compensarea drepturilor ce le revin respectivelor persoane din certificatul de moștenitor nr. 291/12.12.2001 cu sulta rezultată din sentința civilă nr. 4317/17.05.2005 în contradictoriu cu moștenitoarea, Curtea consideră că o asemenea interpretare restrictivă a mandatelor respective nu poate fi primită atâta timp cât sursa litigiului dintre părți o reprezintă chiar certificatul de moștenitor mai sus numit astfel cum a fost acesta modificat și rectificat.
În altă ordine de idei, în acord cu concluziile extrase de organele de urmărire penală și instanțe de judecată apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale în ceea ce-i privește pe făptuitorii și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzut de art. 288 Cod penal și de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal se impune cu evidență raportat la materialul probator existent la dosarul cauzei întrucât nu există nici măcar indicii ale împrejurării că vreuna dintre acest două persoane ar fi falsificat vreun înscris oficial (vizate fiind în speță desigur certificate de moștenitor eliberate succesiv de notarul public ) prin contrafacerea scrierii ori prin alterarea lor în orice mod.
De asemenea, în cauză nu există indicii referitoare nici la comiterea vreunei alte infracțiuni de către aceste două persoane, infracțiuni care să intereseze din punct de vedere juridic conținutul plângerii depuse de persoanele vătămate.
Chiar dacă, între timp, până la pronunțarea soluției în cauză făptuitoarea a decedat, după cum reiese din adresa înaintată de Consiliul Local P, emițându-se actul de deces nr. 2941 din 17.12.2007, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de această persoană rămâne corectă schimbându-se numai temeiul juridic al soluției respective deci acela prev. de art. 10 lit.a Cod procedură penală în acela de art. 10 lit. g Cod procedură penală.
Nu același lucru se poate spune și despre făptuitorul față de care chiar dacă nu există indicii ale comiterii vreunei infracțiuni dintre infracțiunile prev. de art. 288 Cod penal și art. 291 Cod penal există totuși indicii ale săvârșirii unei alte infracțiuni și anume aceea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 Cod penal.
Sub acest aspect se cuvine constatat că organul de urmărire penală are sarcina de a cerceta dacă faptele persoanei sesizate se circumscriu infracțiunilor pentru care a înțeles să se plângă persoana vătămată sau nu, în acest ultim caz fiind de datoria acestui organ să aprecieze încadrarea juridică a presupusei infracțiuni deoarece, în realitate, dincolo de interesele persoanei vătămate și de cunoștințele sale juridice, aceasta sesizează autoritatea judiciară cu faptul nu cu dreptul.
Potrivit disp. art. 249 alin. 1 Cod penal reprezintă infracțiunea de neglijență în seriviciu "încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 Cod penal sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane".
Curtea reține că dacă în ceea ce privește certificatul de moștenitor nr. 291/12.12.2001 precum și certificatul de moștenitor suplimentar nr. 280 din 08.10.2003 nu par a exista probleme legate de eliberarea acestora respectându-se prevederea notarială prevăzute de lege pentru emiterea unor asemenea acte, în legătură cu încheierea de rectificare nr. 4837 din 28.08.2004 întocmită de același Notarial reiese în mod limpede că nu s-a respectat procedura necesară pentru întocmirea unui astfel de înscris.
Astfel, potrivit art. 53 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale "actele notariale care prezină erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunii.
Acordul părților se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-și manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face mențiunea pe toate exemplarele actului".
Textul nu lasă practic loc niciunei interpretări, fiind dincolo de orice urmă rezonabilă de îndoială că atât timp cât s-a dispus rectificarea unei erori materiale strecurată în certificatul de moștenitor nr. 291 din data de 12.12.2001 eliberat în dosarul nr. 304/2001 al Biroului Notarial și, notarul public avea datoria profesională și legală să aplice textul de legal mai sus invocat prin citarea în cauză a părților ce erau vizate de certificatul de moștenitor respectiv și anume, și, pentru a vedea dacă acestea își dau toate acordul la rectificarea actului.
Acest lucru nu s-a întâmplat, chiar făptuitorul recunoscând că nu a procedat în acest mod întrucât a înțeles să aplice în cauză prevederile art. 281 Cod procedură civilă referitoare la îndreptarea, lămurirea și completarea unei hotărâri judecătorești (potrivit cărora părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri)!? și invocând disp. art. 104 din Legea nr. 36/1995 unde se prevede că dispozițiile legii respective se completează cu prevederile Codului civil și ale Codului d e procedură civilă.
Curtea constată că explicația oferită de făptuitor este dincolo de orice logică din moment ce art. 104 din Legea nr. 36/1995 vizează în mod explicit numai acele situații în care Legea nr. 36/1995 este neîndestulătoare și nu prevede anumite situații, numai în acele situații punându-se problema completării ei cu dispozițiile generale din Codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește însă reglementarea procedurii de îndreptare sau de completare a actelor notariale aceasta este reglementată în mod suficient în legea specială astfel că nu era nevoie de trimiterea la legea generală.
De altfel, alăturarea celor două articole de lege și anume art. 53 din Legea nr. 36/1995 și art. 281 din Codul d e procedură civilă, alăturare pe care o regăsim în dispozitivul încheierii de rectificare este una "la alibi", deoarece nu se poate concepe că. are libertatea de a alege după bunul plac între un text de lege special ce îi impune în mod obligatoriu o anume conduită și un alte text de lege general ce nu îi mai impune acea conduită.
Este extrem de greu de crezut că după atâta timp petrecut în calitate de notar public, nu cunoaște în mod exact ceea are de făcut pentru a nu vătăma persoanele ce îi solicită sprijinul profesional.
Examinând copiile dosarului notarial nr. 304/2001 nu rezultă cine a solicitat emiterea unei încheieri de rectificare și de ce nu s-au citat toate părțile interesate în cauză.
Dincolo, însă, de aceste considerente se cuvine a face constatarea că prin respectiva încheiere s-a scos din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului un drept indiviz de dintr-un teren agricol în suprafață totală de 5000 situat pe raza localității -Scăieni întrucât de pe urma sa nu a rămas un drept indiviz de din două terenuri, în suprafață totală totală de 1,5 ha. ci numai un drept indiviz de dintr-un teren în suprafață de 1 ha. aflat sub formă de acțiuni în administrarea SC SA.
Pentru a putea exista infracțiunea de neglijență în serviciu este necesar să se stabilească dacă prin încălcarea din culpă de către notarul public a îndatoririlor de serviciu s-a cauzat o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, în speță ale numitelor și.
Îndeplinirea acestei condiții ar presupune constatarea că terenul mai sus menționat scos din masa succesorală nu ar fi trebuit eliminat din aceasta.
Ori, pentru a putea formula o concluzie asupra acestui aspect Curtea apreciază necesară reaudierea moștenitorilor defunctului respectiv, și și efectuarea unei expertize de specialitate topometrie care să ateste dacă dreptul indiviz de din terenul agricol în suprafață totală de 5.000 situat pe raza localității -Scăieni care a fost eliminat din masa succesorală este un drept ce poartă asupra unui teren distinct sau nu de acela în suprafață totală de 1 ha. în echivalent arabil pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 sub formă de acțiuni la SC SA. Nu este exclusă nici oat reia posibilitate și anume că terenul eliminat să fie un teren distinct de cel rămas și totuși să nu fie îndreptățită introducerea sa în masa succesorală. Toate aceste aspecte urmează însă a fi clarificate prin intermediul probatoriului ce s-a dispus a se efectua în cauză.
Față de cele astfel reținute Curtea, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală va admite plângerea în ceea ce îl privește pe făptuitorul.
Va desființa în parte rezoluțiile nr. 164/P/2007 din data de 08.08.2007 și nr. 1513/II/2/2007 ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, numai în ceea ce îl privește pe făptuitorul.
Va trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în vederea începerii urmăririi penale față de acest făptuitor în ceea ce privește săvârșirea de către acesta a infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal.
Cu ocazia cercetărilor ce se vor efectua urmează a se stabili motivul pentru care persoana respectivă a soluționat încheierea de rectificare nr. 4837/27.08.2004 emisă de către Biroul Notarului P asociați și P cu încălcarea prevederilor art. 53 din Legea nr. 36/1995 precum și dacă dreptul indiviz de din terenul agricol în suprafață totală de 5000 situat pe raza localității -Scăieni care a fost eliminat din masa succesorală prin mai sus menționată încheiere de rectificare este un drept ce poartă asupra unui teren distinct sau nu de acela în suprafață totală de 1 ha în echivalent arabil pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 sub formă de acțiuni la SC SA.
În vederea stabilirii aspectelor mai sus arătate urmează a se dispune reaudierea făptuitorului și a moștenitorilor defunctului respectiv, și precum și efectuarea unei expertize specialitatea topometrie în baza actelor aflate la dosarul cauzei și a altor acte ce se vor depune eventual de către părți, dar și a măsurătorilor la fața locului.
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală va respinge plângerea în ceea ce-i privește pe făptuitorii și și va menține rezoluțiile atacate cu privire la soluția vis-a-vis de acești făptuitori.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală admite plângerea în ceea ce îl privește pe făptuitorul.
Desființează în parte rezoluțiile nr. 164/P/2007 din data de 08.08.2007 și nr. 1513/II/2/2007 ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, numai în ceea ce îl privește pe făptuitorul.
Trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în vederea începerii urmăririi penale față de acest făptuitor în ceea ce privește săvârșirea de către acesta a infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal.
Cu ocazia cercetărilor ce se vor efectua urmează a se stabili motivul pentru care persoana respectivă a soluționat încheierea de rectificare nr. 4837/27.08.2004 emisă de către Biroul Notarului P asociați și P cu încălcarea prevederilor art. 53 din Legea nr. 36/1995 precum și dacă dreptul indiviz de din terenul agricol în suprafață totală de 5000 situat pe raza localității -Scăieni care a fost eliminat din masa succesorală prin mai sus menționată încheiere de rectificare este un drept ce poartă asupra unui teren distinct sau nu de acela în suprafață totală de 1 ha în echivalent arabil pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 sub formă de acțiuni la SC SA.
În vederea stabilirii aspectelor mai sus arătate urmează a se dispune reaudierea făptuitorului și a moștenitorilor defunctului respectiv, și precum și efectuarea unei expertize specialitatea topometrie în baza actelor aflate la dosarul cauzei și a altor acte ce se vor depune eventual de către părți, dar și a măsurătorilor la fața locului.
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală respinge plângerea în ceea ce-i privește pe făptuitorii și și menține rezoluțiile atacate cu privire la soluția vis-a-vis de acești făptuitori.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 25.02.2008.
Președinte, Grefier,
- - - - -
4 ex/11.03.2008
Red.
Tehnored.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran
