Omorul (art. 174 cod penal). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(2510/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 28 APRILIE 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.128/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat personal asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/13.01.2009,martorul personal, lipsind intimatul partea civilă și SPITALUL DE URGENȚĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul, solicită o precizare din partea IML vis a vis de raportul de constatare medico-legală în sensul de a se preciza dacă respectiva leziune putea fi produsă prin cădere. Totodată solicită se menționa dacă se poate efectua o constatare medico-legală numai pe baza studierii actelor medicale și nu a examinării directe a leziunii respective.
Curtea, procedează, în condițiile prev.art.327 Cod procedură penală, la audierea, sub prestare de jurământ, a martorului, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În condițiile art.323 Cod procedură penală, se procedează la audierea inculpatului, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul, reiterează cererea privind solicitarea ca L să precizeze dacă respectiva leziune putea fi produsă prin cădere, precum și dacă se poate efectua o constatare medico-legală numai pe baza studierii actelor medicale și nu a examinării directe a leziunii respective.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii pe care apreciază ca fiind neutilă în raport de concluziile raportului de constatare medico-legală, care concluzionează că tăietura a fost produsă cu corp dur tăietor înțepător, posibil cuțit.
Arată că partea vătămată a prezentat la internare diagnosticul de plagă abdominală perforantă, cu plagă gastrică și peritonită generalizată, raport ce se coroborează cu foaia de observație de la spitalul în care se consemnează același diagnostic.
Apreciază expertiza medico-legală ca fiind legal efectuată pe baza constatărilor medicilor, de la unitățile spitalicești în care partea vătămată a fost internat.
Curtea în urma deliberării, față de probatoriile administrate în faza procesuală a apelului și față de concluziile raportului de expertiză, apreciază ca ne fiind utilă completarea la raportul de expertiză, sub aspectele menționate de apărare, ca urmare respinge probatoriul ca nefiind util în această fază procesuală.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat și apreciind cercetarea judecătorească încheiată, Curtea, acordă cuvântul pe fondul apelului.
Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul, arată că faza de urmărire penală are un rol bine determinat și că organul de anchetă respectă prevederile codului d e procedură penală. Or în acest moment pot fi considerate probe, numai declarația părții vătămate, care din câte cunoaște, nu s-a constituit parte civilă și declarația inculpatului.
Declarațiile părții vătămate nu sunt consecvente la fond enumerând anumite aspecte iar în fata instanței de apel altele și menționează că sunt diferite de declarația dată în faza actelor premergătoare.
Menționează că nimeni nu l-a văzut pe inculpatul, martorii și confirmă că inculpatul nu se afla în localitate în ziua respectivă.
Totodată menționează că relațiile dintre partea vătămată și martorul sunt de notorietate, precum și scandalurile care au loc între aceștia.
Consideră că rechizitoriul nu a fost citit după ce a fost redactat și confirmat de prim procuror să fie posibil a se strecura asemenea anomalii, a se vedea declarația luată mamei inculpatului, în vârstă de 76 de ani, analfabetă, cu nerespectarea normelor procedurale.
Arată că nu s-au luat declarații în timpul desfășurării urmării penale, existând numai 2 declarații care nu sunt semnate de procuror.
Precizează încă o dată că inculpatul a avut o poziție constantă, în sensul că nu s-a aflat în localitate, însă fiind anunțat a mers și a dus partea vătămată la spital.
Solicită a se avea în vedere cele declarate de partea vătămată la internarea la Spitalul din Oltenița și la Spitalul, declarații ce nu au mai fost menținute în fața instanței, ulterior, de partea vătămată.
Consideră că sunt relevante declarațiile martorilor și ale celor ce veneau cu mașina de la spitalul din Oltenița, precum și susținerile părții vătămate care relata că a căzut la vie și nu că ar fi fost înjunghiat de inculpat.
Totodată arată că în procesul verbal de cercetare la fața locului se evidențiază că nu s-au găsit urme de sânge, consideră că partea vătămată împreună cu martorul au urmărit a obține niște foloase materiale de la inculpat.
Referitor la procesul verbal în care se menționează că partea vătămată nu depune plângere pentru violare de domiciliu, arată că în lumea satului nu se obișnuiește a se cere permisiunea de a intra în curte ci se intră pur și simplu.
Consideră că nici ipotetic nu se poate reține infracțiunea de violare de domiciliu.
În ceea ce privește exercitare de violențe, arată că o înțepătură de cuțit provoacă durere astfel că ar fi fost auzite gemetele sau strigătele părții vătămate, în satul respectiv ne fiind o circulație intensă care să acopere țipetele.
Menționează că la inculpat nu s-a făcut nici o percheziție, nu s- căutat arma crimei, care paradoxal, a fost extrem de amănunțit descrisă de partea vătămată.
Arată că s-au făcut speculații că inculpatul ar fi vrut să-și recupereze sumele datorate de partea vătămată, ceea ce nu este real.
Precizează că părții vătămate și martorului inculpatului le acorda un "ajutor social", aceștia muncind la el pentru produse, pentru a se întreține.
Mai arată că decizia penală nr.3465/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază, că potrivit art.5/2 Cod procedură penală, care consacră prezumția de nevinovăție, orice persoană este considerată a fi nevinovată, până la stabilirea vinovăției prin o hotărâre judecătorească, definitivă, în cazul în care probele de vinovăție nu sunt certe, sigure, complete ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, aplicându-seregula in dubio proreo, orice îndoială acționând în favoarea inculpatului.
Consideră că singura probă este declarația părții vătămate, inculpatul a susținut și probat contrariul, partea vătămată personal a declarat la spital că a căzut în vie, nu există obiectul cu care s-a produs leziunea, nu au fost găsit urme de sânge.
Concluzionând solicită în temeiul art.379 alin.2 litera a Cod procedură penală, admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale nr. 128/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași și pe fond a se dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, dat fiind că fapta nu există.
Referitor la tentativa de omor, solicită a fi achitat inculpatul dat fiind că fapta nu a fost săvârșită de acesta, totodată solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului inculpatului și desființarea în parte a hotărârii.
Consideră criticile formulate de inculpat, privind vinovăția sa ca fiind neîntemeiate, or din probele administrate rezultă că inculpatul este autorul infracțiunii de tentativă la omor, este persoana care s-a aflat în domiciliul părții vătămate astfel cu aceasta a declarat.
Arată că declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor, și G persoane audiate de procuror în faza actelor premergătoare și reaudiate în cursul cercetării judecătorești, declarațiile constituind mijloace de probă legal administrate și care trebuie avute în vedere. Precizează că declarațiile confirmă prezența inculpatului în localitate imediat după ce partea vătămată a reclamat leziunea, că acesta a ajutat la transportarea părții vătămate la spital și conduc la concluzia că este persoana care i- aplicat lovitura de cuțit și totodată evidențiază că versiunea părții vătămate este ce reală, inculpatul fiind în mod corect condamnat, pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat.
Arată că martorul a declarat că imediat după ce a văzut pe partea vătămată lovită, a văzut pe inculpat deplasându-se pe aceeași stradă iar martorul a relevat că partea vătămată a fost oarecum obligată să declare medicilor că leziunea a fost produsă prin lovire în cădere, în scopul înlăturării răspunderii penale față de inculpat. Consideră că expertiza medicală a evidențiat faptul că aceste declarații ale părții vătămate, nu sunt conforme adevărului.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, solicită a se reține circumstanțe atenuante respectiv cele prev. de art.74 lit.a și b Cod penal, existența locului de muncă, situația familială favorabilă și împrejurarea că a transportat partea vătămată la spital, după săvârșirea faptei, aspecte ce trebuie a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei în pofida atitudinii nesincere a acestuia pe parcursul procesului penal.
Solicită ca și pedeapsa complementară și accesorie să fie în conținutul art.64 lit.a teza a II și b Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu solicită achitarea în temeiulart.11 pct.2 lit a rap. al art.10 lit. Cod procedură penală, din declarația martorului rezultând că inculpatul avea consimțământul acestuia de a intra oricând în curtea locuinței sale, iar în ziua aceea inculpatul a avut intenția de le solicita părții vătămate și martorului achitarea unei datorii mai vechi.
Referitor la critica privind audierea martorilor și a părții vătămate în faza actelor premergătoare după ce organele judiciare s-au sesizat din oficiu la data de 9.06.2006, audierea părții vătămate și martorilor la data de 28.09.2006, înainte de începerea urmăriri penale față de inculpat, nu poate duce la neluarea în considerare a depozițiilor dat fiind că persoanele au fost audiate de procuror și mai apoi în cadrul cercetării judecătorești.
Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul în replică, arată că declarațiile la care a făcut trimitere reprezentantul Ministerului Public sunt luate în afara procesului penal și mai mult menționează că din declarația G nu reiese că inculpatul a fost în localitate, nu există o asemenea declarație.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței și că nu este vinovat.
CURTEA,
La cererea apărătorului apelantului inculpat, pentru a-i da posibilitatea de a depune concluzii scrise,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 6 mai 2009, ora 14, .
Dată în ședință publică azi, 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
DOSAR NR-(2510/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.121/
Ședința publică de la 06 mai 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - - -
JUDECATOR - - -
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.128/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28 aprilie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 06 mai 2009, când decis;
CURTEA,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința nepublică de la 28 Aprilie 2009
Președinte,
- -
Grefier,
- -
07 Mai 2009
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Daniel Grădinaru
