Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- (883/2009)

INCHEIERE

Ședința publică de la 28 aprilie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile

JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru

GREFIER - - -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.

Pe rol soluționarea apelului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și revizuentul împotriva sentinței penale nr.286/13.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns apelantul revizuent, fiind reprezentat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/16.04.2009.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul apelului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită în temeiul art.379 pct.2 lit.b și d Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 286/13.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția Penală, și pe fond rejudecând, în baza art.403 rap. la art.394 lit.b Cod procedură penală, admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuent și trimiterea cauzei la, instanța de fond, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, pentru a se proceda la rejudecarea cauzei potrivit disp.art.405,406 Cod procedură penală.

Consideră că hotărârea atacă este nelegală întrucât, instanța de fond a pronunțat o soluție pe fondul cauzei, în condițiile în care la termenul de judecată la care s-a dezbătut pricina, s-a discutat numai admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, instanța de fond nu a pronunțat soluție potrivit art.403 Cod procedură penală, de admitere în principiu sau de respingere ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.

Arată că instanța a pronunțat o soluție pe fondul cauzei, fără a parcurge etapa prealabilă și fără a dezbate probatoriile solicitate de petent prin cererea formulată.

Consideră că trebuie admisă cererea în principiu și trimisă cauza pentru continuarea procedurii prin prisma art.405, 406 Cod procedură penală, la instanța de fond, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție.

Apărătorul apelantul revizuent, având cuvântul, arată că este de acord cu apelul formulat de Minisiterul Public și motivele de apel sunt identice cu cele ale Ministerului Public.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE,

Amână pronunțarea la 6 mai 2009.

Dată în ședință publică azi, 28 aprilie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - - -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- (883/2009)

DECIZIA PENALĂ NR.120/

Ședința publică de la 6 mai 2009

Curtea constituită din:

PRESEDINTE - - - -

JUDECATOR - - -

GREFIER - - -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.

Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și revizuentul împotriva sentinței penale nr.286/13.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția Penală, în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28 aprilie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când C, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 06 mai 2009, când decis;

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față.

Prin sentința penală nr.286 din 13.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția I penală a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr.430 din 24.04.2003 a Tribunalului București - secția a II-a penală, de revizuientul, fiul lui și, născut la 21.04.1967, cu obligarea acestuia la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Tribunalul a reținut prin cererea inițial înregistrată sub numărul - la data de 18.09.2008, a solicitat revizuirea sentința penală nr. 430/24.04.2003 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, pronunțată în dos. nr. 3405/2001.

În motivarea cererii, acesta a arătat că probatoriul din dosarul de fond s-a bazat în principal pe înscrisuri, respectiv facturi, precum și pe declarațiile martorilor fostă și martorul. Revizuientul a susținut că declarațiile acestor doi martori nu reflectă adevărul

S-a mai arătat că față de martora fostă
s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza privindu-l pe revizuient și la sesizarea unui coinculpat, întrucât se împlinise termenul de prescripție a răspunderii penale.

Revizuientul a indicat ca temei de drept al cererii sale disp. art. 394 lit. b din

C.P.P.

In susținerea cererii, s-a depus în copie rezoluția nr. 10705/P/2006 din data de 09.07.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, precum și copiile hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul de fond.

Prin încheierea din data de 09.10.2008, TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a I-a Penală a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, potrivit dispozițiilor art. 397 din

C.P.P.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a I-a Penală sub numărul - din data de 11.12.2008, iar prin referatul nr. 2668/III-6/2008 din data de 02.12.2008, procurorul a opinat în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de revizuire, susținând, în esență, că probatoriul administrat pe parcursul soluționării cauzei în fond a stabilit fără dubiu vinovăția inculpatului revizuient, acest probatoriu constând în declarațiile martorilor, recunoașteri din grup, înscrisuri, etc.

A fost atașat dosarul nr. 3405/2001 al Tribunalului București Secția a II-a Penală.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că cererea formulată de revizuient este neîntemeiată pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 394 din C.P.P."revizuirea poate fi cerută când: b) un martor,un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă încauza a cărei revizuire se cere. (3) Cazurile de la Ut. b), c) și d) constituiemotive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale saunetemeinice."

Potrivit art. 395 din referitor C.P.P. la dovedirea unor cazuri de revizuire"(1) Situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 Ut. b), c)și d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanțaprocurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei. (2) Cândorganele arătate în alin. 1 nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei,situațiile menționate se constată în procedura de revizuire."

În cauză, prin sent. pen. nr. 430/24.04.2003, TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II-a Penală, pe latură penală, a dispus condamnarea revizuientului la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 3 și 5 din Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, a interzis ca pedeapsă complementară drepturile prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe o durată de 3 ani și a dedus prevenția de la 09.09.1999 la 08.12.1999.

În faza cercetării judecătorești au fost audiați în calitate de martori, și . Pentru a dispune condamnarea, prima instanță a reținut drept probatorii cu privire la participarea inculpatului revizuient pe lângă declarațiile martorilor și (fii. 7 sentinței), și declarațiile martorilor care se referă și la participarea unui alt inculpat, respectiv martorii, a, Orion, (fii. 8 sentinței).

În apel, au fost audiați următorii martori:, ,.

Prin decizia penală nr. 495/29.06.2004, Curtea de Apel București Secția a II-a Penală a modificat în parte sentința penală apelată, dar nu sub aspectul vinovăției și pedepsei aplicate revizuientului, motivând succint că cererea inculpatului revizuient privind achitarea nu are suport pe care să se sprijine, precum și că prima instanță a reținut corect situația de fapt (fii. 6 deciziei).

Prin decizia penală nr. 6060/27.10.2005, înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondate recursurile inculpaților, care vizau achitarea, motivat de faptul că participația inculpaților recurenți, printre care și revizuientul, prin ajutorul dat inculpatului, în modalitățile reținute prin hotărârile instanțelor inferioare, rezultă din declarațiile martorilor, precizându-se că relatările acestor martori se coroborează cu declarațiile reprezentanților părților vătămate și civile și cu unele recunoașteri ale inculpaților.

În ce privește cazul prev. de art. 394 lit. b din C.P.P. prima instanța a constatat că revizuientul contestă numai declarațiile a doi dintre martorii cu privire la care instanțele care au soluționat cauza pe fond au considerat că susțin concluzia condamnării acestuia, respectiv martora fostă și martorul.

Instanța a reținut că acești martori nu au fost audiați pe parcursul soluționării cauzei pe fond. Mai reține că majoritatea martorilor audiați în faza judecății și-au schimbat declarațiile inițiale, însă instanțele nu au avut în vedere la pronunțarea soluției de condamnare aceste declarații modificate.

S-a mai reținut că deși inculpatul revizuient a susținut atât în apel cât și în recurs faptul că martora fostă a dat declarații subiective în cauză, deoarece se afla în relații de dușmănie cu inculpata pe care ar fi considerat-o vinovată de moartea mamei sale survenită în urma pierderii dreptului de proprietate asupra unui apartament, instanțele de control judiciar au considerat aceste afirmații drept nefondate și le-au înlăturat.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din considerentele hotărârilor pronunțate în soluționarea cauzei pe fond, la pronunțarea soluției de condamnare nu au a fost avute în vedere exclusiv aceste două declarații, instanțele având în vedere și alte probatorii, respectiv și alte declarații de martori astfel cum s-a arătat mai sus.

Instanța a mai arătat că, în ce o privește pe martora fostă, a cărei declarație este contestată de către revizuzient, în faza urmăririi penale a avut loc o confruntare între inculpatul revizuient asistat de avocat și această martoră, pe parcursul căreia aceasta și-a menținut declarația.

S-a mai subliniat faptul că nu este suficientă afirmarea unuia dintre motivele limitativ prevăzute de lege, fiind necesar, ca în cazul disp. art. 394 lit. b din C.P.P. declarația pretins mincinoasă să fi condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice sau nelegale, iar această din urmă cerință trebuie îndeplinită chiar și în situația în care, cum este cazul de față, ancheta penală cu privire la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă nu mai poate fi făcută fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Pentru a fi îndeplinită cerința de mai sus, este necesar ca pretinsa declarație necorespunzătoare adevărului să fi condus singură ori să fi fost determinantă în pronunțarea soluției criticate.

În cauză, astfel cum s-a arătat mai sus, declarațiile celor doi martori nu au fost singurele care au stat la baza soluției de condamnare a revizuientului, că aceste apărări au fost invocate și pe parcursul soluționării apelului și recursului și au fost înlăturate de instanțele de control judiciar, pe de o parte, iar pe de altă parte, a fost reținută și împrejurarea că, deși pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac nu este prevăzut un anume termen, totuși revizuientul a contestat în mod constant declarațiile inițiale ale acestora cu motivarea expusă mai sus și reiterată și în prezenta cerere, însă nu a sesizat organele de urmărire penală cu o plângere penală cu acest obiect.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel: Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, pe motivul încălcării disp.art.403 Cod procedură penală, în sensul că instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire însă, s-a pronunțat pe fondul acesteia respingând-o ca nefondată și revizuientul,fără a preciza motivele.

Curtea analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind fondată pentru următoarele considerente:

Curtea constată că motivele de revizuire formulate vizează săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martorii și. Revizuientul a arătat că față de martoră s-a formulat o sesizare pentru săvârșirea infracțiunii menționate de către numita, coinculpată în cauza in care și revizuientul a fost condamnat, ce a făcut obiectul dosarului nr.10705/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, însă prin rezoluția din 9.07.2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât s-a împlinit termenul de prescripție.

Se constată că revizuientul, cunoscând situația sesizării formulate de coinculpata față de martora, respectiv soluția de netrimitere în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, înțeles să administreze probatorii în faza de revizuire pentru a face dovada susținerilor sale, respectiv a existenței motivului de revizuire. În acest context, apărătorul ales a formulat o serie de probatorii în ședința din 6.03.2009, respectiv audierea martorilor enumerați, probă asupra căreia instanța nu înțeles să se pronunțe. Se constată că această cerere admisibilă în condițiile art. 395 alin 2.C.P.P. apare ca fiind esențială pentru buna organizare a apărării și tindea la dovedirea motivului de revizuire invocat.

Din încheierea de dezbateri se constată că apărătorul ales al revizuientului, dar și reprezentantul Ministerului Public, au avut cuvântul numai pe admisibilitatea în principiu, iar nu pe fondul cererii.

Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererilor de probatorii esențiale invocate de părți și de asemenea, a omis să acorde cuvântul și pe fondul revizuirii, luând concluzii exclusiv pe adminisibilitatea în principiu a acesteia. Acest procedeu echivalează cu negarea principiilor contradictorialității, oralității și nemijlocirii ce guvernează judecata și ce presupun ca toate elementele esențiale cauzei și asupra cărora va delibera instanța să fie supuse analizei părților și reprezentantului Ministerului Public. Ca urmare, încălcarea acestor principii și norme procesual penale conduc la constatarea nulității hotărârii pronunțate, cu consecința restituirii la aceeași instanță în vederea rejudecării, ca urmare a faptului că s-au prejudiciat grav drepturile procesuale recunoscute în favoarea revizuientului, aspect ce a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât în condițiile art.197 alin.1 și 4 Cod procedură penală.

În baza art.383 alin.3 Cod procedură penală, ultimul act procedural rămas valabil de la care se va relua cursul judecății este încheierea din 6.02.2009.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de revizuientul împotriva sentinței penale nr.286 din 13.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția I penală.

Desființează, în totalitate, sentința penală și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Constată că ultimul act procedural valabil este încheierea din 6.02.2009.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu recurs în 10 zile.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 mai 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact. 3 ex./12.05.; 1.06.09

- - jud. A-

Președinte:Francisca Maria Vasile
Judecători:Francisca Maria Vasile, Daniel Grădinaru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti