Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 28/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 28/
Ședința publică din data de 11 Februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secția judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului penal declarat de apelantul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.174 Cod penal, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva Sentinței penale nr. 549 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, în baza delegației nr.848 emisă de Baroul Galați, lipsă fiind apelanta-parte civilă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este al doilea termen de judecată acordat în cauză pentru lipsa de apărare a apelantului-inculpat, al cărui apărător ales, avocat, a fost amendat prin încheierea de ședință din data de 14.01.2008; măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută prin încheierea de la termenul intermediar din data de 20.12.2007; la data de 08.02.2008, avocat a depus la dosar împuternicirea avocațială nr.458/11.02.2008 emisă de Baroul Galați - Cabinet de avocat " ", în baza căreia acordă asistență juridică inculpatului, precum și cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată deoarece se află în imposibilitate de prezentare la instanță, fiind nevoit să acorde asistență juridică în dosare aflate pe rolul Tribunalului Hunedoara și Tribunalului Timiș, atașând înscrisuri in acest sens, după care;
Curtea constată că la termenul de judecată anterior s-a dispus amendarea dlui. avocat pentru absență nejustificată și, conform art.171 alin.41Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea acestuia cu un apărător desemnat din oficiu, care a solicitat termen în vederea pregătirii apărării. Pune în discuție cererea de amânare a judecării cauzei formulată de avocat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că avocat a lipsit nejustificat și la termenul de judecată precedent, când s-a dispus amendarea sa. Din listingul depus pentru acest termen la dosar de către avocat nu rezultă că acesta asigură apărarea intr-un alt dosar, aflat pe rolul altei instanțe, cu termen de judecată la 12.02.2008, însă la acest termen lipsește de la Curtea de Apel Galați. Termenul de astăzi a fost acordat la solicitarea avocatului desemnat din oficiu, avocat, pentru a-și pregăti apărarea, termen prevăzut de dispozițiile legale în cazul în care apărătorul ales nu se prezintă și nu își asigură substituirea. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Avocat arată că, deși inculpatul are apărător ales, respectiv avocat, apreciază că nu este corectă, colegială atitudinea acestui avocat, care, deși lipsește, nu și-a asigurat substituirea. În aceste condiții, a asigurat asistența juridică a inculpatului la termenul de judecată precedent, și-a pregătit apărarea pentru acest termen. Totodată, arată că nu a fost contactată de avocat pentru a solicita amânarea judecării cauzei. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, deliberând, apreciază ca fiind nejustificată lipsa dlui. avocat și la acest termen de judecată, având în vedere că din lista depusă rezultă că termenul este pentru data de 12.02.2008 iar avocat nu a făcut dovada calității de avocat a vreuneia din părțile din dosarele aflate pe rolul altor instanțe. Având în vedere că acest apărător a lipsit nejustificat și la termenul precedent, când s-a dispus înlocuirea avocat cu avocat, care asigură asistența juridică a inculpatului la acest termen, nemaifiind alte cereri de formulat, constată apelul în stare de judecată și, potrivit disp.art.377 alin.4 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apelantul-inculpat, prin apărător, formulează concluzii de admitere a apelului promovat împotriva Sentinței penale nr. 549/30.10.2007, desființarea hotărârii și, în rejudecare, să se dispună achitarea sa în baza art.11 pct. 2 în referire la art.10 lit.a Cod procedură penală.
Arată că din probele administrate rezultă că nu a avut intenția de a suprima viața victimei, moartea acesteia nu s-a datorat loviturilor aplicate de către inculpat, care a aplicat victimei doar o singură lovitură, de altfel victima fiind cea care a provocat scandalul. Consideră că în cauză poate fi reținută legitima apărare, victima fiind cea care l-a lovit pe inculpat care, doar s-a apărat de loviturile acesteia.
Lasă la aprecierea instanței starea de arest preventiv.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind nefondat apelul declarat de inculpatul, Sentința penală nr.549/30.10.2007 a Tribunalului Galați fiind legală și temeinică. instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei încadrarea juridică corespunzătoare probelor administrate în cauză.
În mod constant, în apărarea inculpatului s-a susținut că nu există infracțiunea de omor ci aceea prev. de art.183 Cod penal și s-a solicitat în fața instanței de fond aplicarea dispozițiilor art.44 Cod penal.
La toate cererile formulate instanțele a rămas motivat, argumentat, în baza probelor administrate în cauză.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor în cea de lovituri cauzatoare de moarte, instanța a avut în vedere unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția, și s-a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că există cel puțin intenție indirectă în săvârșirea infracțiunii de omor. Moartea victimei nu este o depășire a intenției, nu e cazulpraeterintenției.
Așa cum rezultă din probele administrate, la data săvârșirii faptei, inculpatul, împreună cu soția sa, se deplasau spre locul unde fuseseră programați pentru tăierea lemnelor și au auzit zgomot specific tăierii lor. Apropiindu-se, au constatat că victima, împreună cu un alt martor nu se aflau la tăiat de în lotul de pădure care îi aparținea. În acel moment, victima și martorul și-au strâns lucrurile și au încercat să fugă; au fost ajunși din urmă de către inculpat care avea în mână un bici, a deposedat victima de securea cu care tăia copacul și a aplicat o primă lovitură victimei. Datorită vigilenței victimei, care s-a ferit, i-a fost atinse doar obrazul umărul, așa cum au fost constatate leziunile și a stabilit proba științifică administrată în cauză, care a constatat urme de sânge pe securii, pe o așchie a acesteia, și pe fesul victimei. Astfel, zona vizată a fost zona capului, victimei care s-a ferit, fiind ulterior împinsă de către inculpat în râpa aflată în imediată apropiere a locului conflictului.
In momentul în care inculpatul s-a întors la căruță, a spus persoanelor prezente că "am găsit victima la tăiat, l-am lovit și l-am împins în râpă". Din probele administrate rezultă că inculpatul cunoștea foarte bine zona respectivă, știa că este o zonă deosebit de periculoasă și știa că orice persoană care ar fi ajuns să cadă în acea râpă ar fi decedat.
În condițiile în care a lovit victima, a împins-o într-o zona în care știa că urmarea nu putea fi alta decât decesul acesteia, este clar că, cel puțin sub aspectul intenției indirecte, inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului mai grav, respectiv moartea persoanei.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond a motivat de ce în cauză nu poate fi reținută legitima apărare. Trebuie să fie un atac material imediat, direct și injust. Or, în cauză, cel care a atacat este inculpatul, care era înarmat cu biciul iar partea vătămată, în momentul în care a constatat existența unui pericol și începerea unui conflict, a avut intenția de a pleca din acel lor, fiind insă ajunsă din urmă și lovită.
Așa cum s-a motivat pe larg și punctual de instanță, în baza probelor administrate în cauză, apreciază corectă infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect și just individualizată.
Solicită respingerea apelului declarat de inculpat și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Solicită menținerea măsurii de arest preventiv și deducerea din pedeapsa aplicată a duratei arestării preventive, începând cu 16.01.2007 la zi.
Apreciază ca fiind nefondat și apelul declarat departea vătămată,întrucât și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată. Așa cum a rezultat, partea civilă a solicitat acordarea unor sume de bani reprezentând înmormântările, dar din probele administrate, nu a putut face dovada cheltuielilor efectuate de către o soră a victimei, care nu s-a constituit insă parte civilă în prezenta cauză.
Instanța de fond a dispus obligarea la despăgubiri civile strict pe partea de cheltuieli pe care partea civilă a dovedit că a cheltuit-
Solicită și respingerea apelului declarat de partea civilă.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul-inculpat, solicită respingerea apelului declarat de partea civilă.
Apelantul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.377 alin.4 Cod procedură penală, arată că intenționa să își angajeze un avocat. Recunoaște că a dat doar o palmă victimei și că a luat acesteia securea din mână, plecând apoi la o distanță de 6 metri. Însă, la plecare, victima se afla în picioare, vorbind, împreună cu prietenul său. Nu știe ce s-a întâmplat ulterior plecării sale, însă este posibil ca victima să fi avut un conflict cu prietenul său deoarece, în sat, s-a auzit că acest "prieten" este cel care a omorât victima; și, de altfel, chiar de la momentul înmormântării, conviețuiește cu soția acesteia. Nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor și lasă la aprecierea instanței apelul formulat.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Inculpatul și partea civilă au declarat apel împotriva Sentinței penale nr.549 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Prin Sentința penală nr.549 din 30.10.2007 dată în dosarul nr-, Tribunalul Galația condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1 lit. a și b din Codul penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.174 al.1 din Codul penal.
În baza art.71 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit. a, b și c din Codul penal.
Conform art.350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la 16.01.2007 la zi.
În baza art.14 Cod procedură penală, combinat cu art.998 Cod civil, a obligat pe inculpatul la plata sumei de 289,25 lei cu titlu de despăgubiri civile și la plata sumei de 7000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, respingând restul pretențiilor civile solicitate de aceasta.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.6/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galațis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.174 al.1 Cod penal.
În fapt s-au reținut următoarele:
Victima G și inculpatul locuiau în orașul, județul G și se cunoșteau din vedere.
În vara anului 2006, între ciobanii angajați la stâna inculpatului și victimă au avut loc unor multe conflicte, motivul fiind zona unde pășteau animalele.
În ziua de 10.01.2007, în jurul orelor 15.00, victima G și martorul au mers la punctul " șase -" pentru a tăia lemne de foc dintr-o pădure de salcâmi. În acest sens, victima a luat de la domiciliu o secure și un ferestrău (joagăr).
Cei doi s-au oprit la marginea pădurii și imediat s-au apucat de tăiat. Victima s-a dezbrăcat de giacă, a luat toporul și s-a apucat de lucru, iar martorul a luat și el fierăstrăul și a început să taie i mai subțiri.
În acest timp, inculpatul, împreună cu soția sa și cu martorii G și, se întorceau cu căruțele din zona " șase -, unde au tăiat lemne.
Când au ajuns în punctul " șase -" au auzit zgomote de topor și au oprit căruțele.
Întrucât în zona respectivă se afla și pădurea moștenită de inculpat de la tatăl său, martora, urmată la mică distanță de inculpat, s-au deplasat către locul unde veneau zgomotele, pentru a vedea cine taie lemnele.
Atât martora cât și inculpatul i-au recunoscut imediat pe cei care tăiau, ca fiind și
Martora a început să le adreseze reproșuri celor doi în legătură cu faptul că taie lemne dintr-o pădure ce nu le aparținea.
La vederea inculpatului și a martorei, victima G și martorul și-au luat hainele de jos și uneltele, au abandonat lemnele și au fugit spre râpa din apropiere.
Deși și-a dat seama că victima și martorul nu tăiau din pădurea sa, ce este situată mai în interior, inculpatul a fugit totuși după ei. Victima și martorul au coborât în râpă, fiind însă urmăriți îndeaproape de inculpat, care avea asupra sa biciul.
În timp ce martorul a reușit să scape, victima Gaf ost ajunsă și prinsă de inculpat la circa 15 metri adâncime față de malul râpei.
Inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a smuls din mâna victimei securea și, reproșându-i că a venit la furat lemne, i-a aplicat o lovitură cu acesteia în zona capului.
Victima G și-a ferit capul, iar toporului i-a lovit doar umărul și i-a șters obrazul stâng.
În continuare, victima Gar ipostat, încercând să-l lovească și ea pe inculpat, dar întrucât era mai în vale decât acesta, nu a reușit. Atunci, inculpatul a împins-o pe victimă cu mâna în zona pieptului, iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut spre fundul râpei, rămânând căzută la pământ.
În momentul incidentului, victima avea pe cap un fes din material textil de culoare neagră, care i-a căzut când a fost lovită de inculpat.
Toate acestea au fost văzute și de martora, care în momentul când soțul ei a coborât în râpă, a mers și ea la malul râpei să vadă ce se întâmplă.
În continuare, inculpatul, urmat de soția sa, s-au întors la căruță. În drum spre căruță, inculpatul a luat un salcâm tăiat, l-a cărat în spate câțiva metri și apoi l-a abandonat la marginea pădurii.
Fiind întrebat de martorii G și cine erau cei care tăiau lemne, inculpatul le-a relatat că este vorba de și G și că acestuia din urmă i-a aplicat o palmă, i-a luat securea și l-a împins în râpă.
După aceasta atât familia, cât și familia, au urcat în căruțele lor și s-au îndreptat către casă.
Pe drum, cei patru s-au întâlnit cu martorul - fratele victimei - Inculpatul i-a spus că s-a certat cu victima G, pentru că tăia din pădurea lui și din această cauză i-a aplicat o lovitură cu palma și i-a luat securea. Totodată, inculpatul i-a arătat martorului securea pe care i-o luase lui
Între timp, constatând că victima G nu s-a mai întors la domiciliu, martorul a plecat în căutarea acesteia, găsind-o în cele din urmă, pe fundul râpei, decedată. Dându-și seama că victima a fost omorâtă de inculpat, martorul a anunțat imediat organele de poliție și rudele victimei.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că:
- moartea victimei G este violentă;
- ea se datorează șocului hemoragic consecutiv unei hemoragii interne masive, prin ruptură hepatică;
- leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure, fără să fie exclusă posibilitatea producerii prin cădere-rostogolire pe un plan înclinat cu denivelări;
- între leziunile traumatice și decesul victimei se stabilește legătura directă și necondiționată de cauzalitate;
- leziunile și moartea victimei pot data din 10.01.2007;
- toate leziunile traumatice descrise au caracter vital;
- sângele recoltat victimei nu conține etanol și aparține grupei sanguine (raport de constatare medico-legală 13-21 ds.).
Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constatat că râpa unde a fost găsită decedată victima are o adâncime de aproximativ 45 metri și cu înclinație a malurilor de aproximativ 60 de grade, ambele planuri fiind foarte abrupte, de la marginea râpei spre baza acesteia sunt mai multe urme de încălțăminte; la o distanță de circa 15 metri spre baza râpei, a fost găsit un fes din material textil de culoare neagră, care s-a stabilit că aparține părții vătămate.
De asemenea, din locul unde a fost găsit fesul și până la baza râpei a fost găsită victima, s-a constatat existența mai multor arbuști de salcâm cu crengile rupte proaspăt, iar solul răscolit de urme de încălțăminte.
Cu ocazia examinării securii cu care inculpatul a lovit-o pe victimă, s-a constatat pe acesteia, lungă de aproximativ 80- 90 cm, o porțiune așchiată la aproximativ 20- 25 cm de capăt, între care se aflau câteva fire textile de culoare neagră, care provin de la fesul pe care victima îl purta pe cap în momentul incidentului.
În faza de urmărire penală s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei (RON), reprezentând cheltuieli cu înmormântarea și pomenirea soțului său
În faza de cercetare judecătorească s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei (RON) cu titlu de daune materiale și 10.000 lei (RON) cu titlu de daune morale.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut parțial comiterea faptei.
Astfel, a arătat că în ziua de 10.01.2007, împreună cu soția sa, martora și cu familia au fost programați să ia lemne din punctul " șase" -.
În jurul orelor 15,30-16 au terminat de tăiat lemne și au plecat spre casă iar când au ajuns în zona " șase " au auzit zgomote ca și cum cineva tăia, au oprit căruța la marginea pădurii iar martora a plecat imediat către zona de unde se auzeau zgomotele. Inculpatul a declarat că a urmat-o pe martora având biciul în mână.
Martora a început să strige la cei care tăiau și când inculpatul a ajuns acolo, cei doi care tăiau lemne și-au luat hainele de jos și au fugit.
Inculpatul a precizat că imediat ce i-a văzut pe cei doi indivizi i-a recunoscut, aceștia fiind și
A mai arătat că, în momentul în care aceștia au fugit, avea în mână joagărul iar G avea securea.
A precizat totodată că întrucât G alerga mai greu, a reușit să-l ajungă, după ce acesta a coborât câțiva metri în râpă, l-a întrebat pe G de ce taie din pădure iar acesta i-a răspuns că nu taie din pădurea inculpatului.
Inculpatul a precizat că, de altfel, și-a dat seama că pădurea de unde tăiau cei doi nu era a lui, întrucât cei doi tăiau la marginea pădurii, iar tatăl inculpatului are pădurea mai spre interior.
Inculpatul a declarat că, după schimbul de replici pe care l-a avut cu G, în timp ce se aflau la câțiva metri spre interiorul râpei, Gar idicat securea pentru a-l lovi iar inculpatul, care se afla într-o poziție mai înaltă decât G, a prins securea cu ambele mâini și după o scurtă luptă a reușit să i-o smulgă din mână, după care i-a aplicat o palmă puternică peste față iar acesta a căzut spre fundul râpei, câțiva metri.
A mai declarat inculpatul că ulterior a urcat pe mal, unde se afla soția sa, martora, și împreună cu aceasta a plecat la căruță, iar apoi s-au îndreptat spre casă urmați de familia.
Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală arătând că Gar idicat securea pentru a-l lovi iar el a încercat să se apere împingându-l cu palma peste față, moment în care Gad at drumul la secure și i-a luat-o inculpatul, iar victima a căzut în râpă.
Ulterior, victima G s-a ridicat și i-a spus că o să-l prindă tatăl și fratele său.
A mai arătat că, dacă ar fi știut că victima nu tăia lemne din pădurea tatălui său, nu cobora din căruță.
Referitor la neconcordanțele dintre declarația dată în fața procurorului și cea dată în instanță inculpatul a declarat că acestea se datorează faptul că procurorul care l-a audiat a încercat tot timpul să-l învinovățească și în acest context probabil s-au consemnat cele declarate la urmărirea penală, însă doar cele declarate în instanță corespund adevărului.
În apărare, inculpatul a solicitat proba cu martora și proba cu acte în circumstanțiere -probe admise. A depus la dosar acte în circumstanțiere.
Martora a declarat că împreună cu alți 5 moștenitori deține o suprafață de pădure în zona 6 vecină cu pădurea ce aparținea tatălui inculpatului. A arătat că nu a permis victimei să taie din pădurea sa și că atât înainte de decesul victimei cât și după, a constatat că i s-au tăiat din pădure.
Despre inculpat a declarat că este cunoscut ca o persoană liniștită.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat reaudierea martorului apreciind că există neconcordanțe între declarația acestuia precum și testarea poligraf a martorului și a inculpatului, probe respinse ca nefiind utile cauzei.
Declarațiile martorului urmează a fi analizate prin coroborare cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză iar cu privire la testarea poligraf Cod procedură penală nu recunoaște acest mijloc de probă.
Cu privire la declarația martorei, soția inculpatului, s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 64 al.2 Cod procedură penală, având în vedere că la momentul audierii în faza de urmărire penală la datele de 11.01.2007 și respectiv 12.01.2007, nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a nu face declarații având în vedere că este soția inculpatului, conform art.80 Cod procedură penală.
Cererea nu a putut fi primită de către instanța de fond, având în vedere că, fiind audiată de procuror la data de 12.01.2007, martorei i s-a adus la cunoștință că în calitate de soț nu are obligația de a depune mărturie, semnând în acest sens.
Astfel, mărturia acesteia nu a putut fi considerată un mijloc de probă obținut nelegal conform art. 64 al.2 Cod procedură penală.
Inculpatul, prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății, din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 al.1 Cod penal, în infracțiunea de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, și în această încadrare să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în ref. la art. 10 lit. e Cod penal, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 44 Cod penal.
Cererile nu au fost primite de către instanța de fond pentru următoarele considerente:
A fost avută în vedere poziția oscilantă a inculpatului avută pe parcursul procesului penal, în faza de cercetare judecătorească revenind asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, cu mențiunea că procurorul a exercitat presiuni în sensul că a încercat tot timpul să îl învinovățească.
Astfel, a precizat că nu și-a dat seama că pădurea în care se afla victima aparținea sau nu tatălui său și că după ce victima a fost împinsă în râpă, s-a ridicat, la urmărirea penală susținând însă contrariul astfel cum rezultă din declarațiile inculpatului aflate în dosarul de urmărire penală.
Totodată, în faza de urmărire penală a declarat că la momentul comiterii faptei se afla sub influența băuturilor alcoolice iar în faza de cercetare judecătorească a precizat că nu a consumat băuturi alcoolice deoarece are probleme cu tensiunea și nu consumă.
Tribunalul Galația reținut că retractarea de către inculpat în fața instanței a declarațiilor date în cursul urmăririi penale cu motivarea că ar fi fost supus la violențe psihice nu trebuie acceptată necritic, prin asemenea retractări se divizează artificial procesul penal și se minimalizează necesitatea și importanța urmăririi penale. Este cunoscut că, de regulă, declarațiile care reflectă cel mai exact adevărul sunt cele pe care învinuitul sau inculpatul le-a scris personal în momentele inițiale ale urmăririi penale, precum și cele în care acesta a relatat liber faptele într-un moment când încă nu a fost în măsură să conceapă strategia de apărare.
Pentru a produce efecte, revenirea inculpatului asupra declarațiilor date anterior trebuie să fie temeinic motivată și convingător dovedită și totodată să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Prima instanță a constatat, raportat și la considerentele anterior expuse, că în cauză, inculpatul nu a motivat temeinic revenirea sa asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, afirmația referitoare la faptul că procurorul care l-a audiat a încercat să îl învinovățească neconstituind o motivare temeinică a atitudinii oscilante a inculpatului.
Totodată, s-a constatat că declarațiile inculpatului nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Susținerile inculpatului în sensul că victima a încercat să-l lovească cu securea, dar el a reușit să i-o smulgă din mână, după care i-a aplicat o lovitură cu palma peste față iar victima a căzut spre fundul râpei câțiva metri sunt contrazise de declarația martorei, soția inculpatului.
Referitor la declarațiile date pe parcursul procesului penal de această martoră, s-a constatat că și aceasta, în faza de cercetare judecătorească a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, cu motivarea că a fost anchetată două zile la poliție și obligată de polițist să scrie ce îi spunea acesta iar procurorul a transcris aceste declarații și nu a întrebat-o nimic și nu a știut ce trebuie să spună.
A susținut contrar celor declarate în faza de urmărire penală că victima a încercat să-l lovească pe inculpat cu securea, inculpatul s-a apărat și i-a luat securea din mână și i-a dat victimei o palmă peste barbă. Victima s-a rostogolit de câteva ori înspre râpă, după care s-a ridicat și i-a amenințat că îi va pune pe tatăl și pe fratele său să îi omoare.
A mai declarat ulterior, că probabil inculpatul când i-a luat securea din mâna victimei a atins-o pe aceasta cu securii, însă nu știe exact, pentru că nu se uita la inculpat și la victimă ci se uita la cai să nu plece.
S-a constatat că, în faza de cercetare judecătorească, martora a declarat aspecte contradictorii, nu a putut să susțină până la capăt afirmațiile-susțineri care sunt contrazise cu privire la anumite aspecte, chiar și de declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, martora nu a motivat temeinic și nu a putut dovedi convingător motivul pentru care a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, motiv pentru care s-a dat eficiență declarației martorei dată în fața procurorului, în faza de urmărire penală, luată cu respectarea condițiilor prevederilor de lege (referitor la aplicarea disp. art. 64 al.2 Cod penal s-a precizat anterior că nu se impune a se da eficiență pentru considerentele expuse).
Referitor la declarațiile făcute pe parcursul procesului penal de către martorul, Tribunalul Galați le-a dat acestora deplină eficiență, aspectele cu privire la care există anumite neconcordanțe, nefiind cu privire la aspecte esențiale referitoare la situația de fapt reținută.
Declarațiile inculpatului sunt așadar infirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, din raportul de constatare medico-legală rezultă că victima G prezenta pe regiunea malară, în fosa supraclaviculară dreaptă, la nivelul flancului abdominal stâng și patelar dreapta-multiple echimoze -palide cu dimensiuni cuprinse între 7/4,5 cm și 3/2 cm.
De asemenea, din declarația dată de martora în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul a lovit-o pe victimă cu securii, dar întrucât acesta s-a ferit, a reușit doar să o lovească la umăr și să-i șteargă obrazul stâng.
Totodată, cu ocazia examinării securii cu care inculpatul a lovit-o pe victimă, s-a constatat pe acesteia, lungă de aproximativ 80- 90 cm, o porțiune așchiată de aproximativ 20- 25 cm de capăt, între care se aflau câteva fire textile de culoare neagră, care provin de la fesul pe care victima îl purta pe cap în momentul incidentului.
Din declarațiile martorilor, G și, rezultă că după ce a lovit-o cu securii pe victimă, inculpatul a împins-o în râpă, aceasta căzând câțiva metri spre fundul râpei, inculpatul abandonând-o pe aceasta.
Inculpatul, prin apărător ales, a solicitat reținerea în cauză a dispozițiilor art.183 Cod penal, cu motivarea că inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața victimei, acesta putând să o lovească pe victimă cu securea însă i-a dat doar o palmă în zona feței, și având în vedere zona în care a lovit-o, numărul loviturilor (o singură palmă), intensitatea acesteia (o palmă și nu un pumn) nu s-a putut reține că inculpatul a intenționat să ucidă.
Prima instanță a constatat, raportat și la considerentele anterior expuse, că nu se poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art.183 Cod penal.
Intenția inculpatului de aou cide pe victimă rezultă din faptul că, deși victima a fugit pentru a evita un conflict cu inculpatul, aceasta a urmărit-o, coborând după ea în râpă și dezarmând-o de secure. Totodată, a încercat să o lovească inițial cu securea în zona capului, însă victima s-a ferit, inculpatul reușind doar să-i atingă fesul de pe cap, urme ale acestuia rămânând pe securii, astfel cum s-a precizat anterior. Așadar, prima lovitură inculpatul a intenționat să i-o aplice victimei în zona capului, cu securea, ulterior împingând-o pe aceasta în râpă.
Fiind din zona respectivă și chiar având pădure în acel punct, inculpatul cunoștea foarte bine locul, cunoștea adâncimea râpei și prin urmare, putea și trebuia să își dea seama că împingând-o pe victimă în râpă, exista posibilitatea ca aceasta să moară.
Mai mult decât atât, după ce a împins-o în râpă pe victimă, inculpatul a plecat, abandonând-o pe aceasta.
Nici cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. e Cod procedură penală întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 Cod penal nu a putut fi primită de către Tribunalul Galați.
S-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 al. 1, 2 Cod penal privind legitima apărare.
S-a reținut că inculpatul este cel care a inițiat atacul, venind cu biciul în mână în pădurea care nu îi aparținea (inculpatul arătând în declarațiile date în faza de urmărire penală, că și-a dat seama că martorul și victima nu tăiau lemne din pădurea lui, întrucât cei doi tăiau lemne la marginea pădurii, iar tatăl său are pădurea mai spre interior). În momentul în care martorul și victima l-au văzut venind pe inculpat -astfel cum declară și inculpatul și-au luat hainele de jos și au început să fugă.
Astfel, deși victima a fugit, pentru a evita un conflict cu inculpatul, aceasta a urmărit-o, a coborât după ea în râpă, a dezarmat-o de secure, a încercat să o lovească cu securea în cap, și ulterior a împins-o în râpă.
Așadar, victima nu era înarmată la momentul în care a fost lovită, ulterior a fost împinsă într-o râpă adâncă de 45 metri, cu o înclinație a malurilor de aproximativ 60 de grade, ambele planuri fiind foarte abrupte-și ulterior abandonată.
Față de considerente expuse, instanța de fond a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită cu probele administrate în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarații parte civilă, rapoarte de constatare medico-legală, declarații inculpat, proces verbal de ridicare, proces verbal de examinare și planșe foto, procese verbale de conducere în teren și planșe foto, declarații martori, G, ( 29-69 dosar ), 57-62,74,124 dosar inst.).
În drept, Tribunalul Galația constatat că fapta inculpatului, care în ziua de 10.01.2007, pe fondul unui conflict spontan, în timp ce se afla în pădure pe raza orașului, Jud. G, a lovit-o pe victima G cu securii în zona capului, după care a împins-o într-o râpă abruptă și adâncă, cauzându-i leziuni ce au produs moartea victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzute de art. 174 al.1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatul prin această hotărâre, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, ținându-se seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că prin Sentința penală nr.226/10.10.1997 pronunțată de Tribunalul Galați, definitivă prin Decizia penală nr.109/16.03.1998 pronunțată de Curtea de Apel Galați, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al.2 lit. d,e Cod penal, fiind arestat la 03.01.1997 și liberat condiționat la 03.07.1998, cu un rest neexecutat de 364 zile închisoare.
Inculpatul nu se află în stare de recidivă întrucât prezenta faptă a fost săvârșită după împlinirea termenului de reabilitare.
Având în vedere gravitatea faptei comise de către inculpatul, urmarea produsă (decesul unei persoane în vârsta de 47 ani), atitudinea avută după comiterea faptei (a abandonat victima într-o râpă, s-a ascuns pentru a se sustrage urmării penale în acest sens fiind actele de căutare, atitudinea oscilantă avută pe întreg procesul penal prima instanță a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal, va putea fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege, pedeapsă ce urmează a fi executată în regim de detenție.
S-a aplicat inculpatul și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal pe o durată de 3(trei) ani după executarea pedepsei principale.
În privința pedepsei accesorii ce a fost aplicată inculpatului în temeiul art. 71 Cod penal, prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal.
Inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv, prin ordonanța nr. 3/16.01.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați fiind reținut 24 ore iar prin încheierea de ședință din 16.01.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a acestuia.
Măsura arestării preventive a fost verificată periodic, conf. art. 300 ind.1 Cod procedură penală și art. 3002Cod procedură penală în ref. la art. 160bCod procedură penală, Tribunalul Galați constatând legalitatea și temeinicia acestei măsuri și dispunând menținerea acesteia.
În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsă ce a fost aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, de la 16.01.2007 la zi.
În ce privește latura civilă a cauzei, în faza de urmărire penală, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei (RON) reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenirea soțului său
În faza de cercetare judecătorească, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei (RON) cu titlu de daune materiale și 10.000 lei (RON) cu titlu de daune morale.
În susținerea pretențiilor civile, a solicitat proba cu acte și cu martorii C și probe ce au fost încuviințate.
Martora u C, sora victimei, a declarat că ea a suportat cheltuielile privind înmormântarea și pomenirile ulterioare ale victimei, întrucât soția acestuia partea civilă nu avea bani însă nu deține acte cu care să dovedească efectuarea acestora. A precizat că la înmormântare s-au cheltuit aproximativ 30 milioane lei vechi și s-au făcut și 5 pomeniri ulterioare, la una din acestea cheltuindu-se ca la înmormântare în total cheltuindu-se 100 milioane lei vechi.
Martora, vecină și nașa părții civile, a precizat că la înmormântare s-au cheltuit 30 milioane lei vechi și în total ( cu pomenirile ulterioare) s-au cheltuit 100 milioane lei vechi.
Partea civilă a depus la dosarul cauzei, o serie de chitanțe cu care a făcut dovada unei prejudiciu de 289,25 lei (RON).
Instanța de fond a constatat că depozițiile celor două martore nu conduc la dovedirea pretențiilor materiale solicitate de partea civilă, susținerile acesteia din urmă necoroborându-se cu declarațiile celor două martore.
În timp ce martora u susține că ea a suportat cheltuielile privind înmormântarea și pomenirile ulterioare ale victimei însă nu există chitanțele sau acte în acest sens, martora face precizări doar cu privire la cuantumul acestora, nu și la cine a suportat aceste cheltuieli partea civilă susținând că le-a suportat personal și depunând o serie de înscrisuri în acest sens.
Practica judiciară în materie de răspundere civilă delictuală a statuat că, în cazul în care, prin fapta ilicită s-a cauzat moartea unei persoane, prejudiciile patrimoniale suferite de partea civilă (în cauză, soția victimei) cheltuielile de înmormântare și cele pentru organizarea ceremoniilor creștinești ulterioare înmormântării propriu-zise se includ în despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite, în măsura în care se dovedește că ele au fost efectiv cheltuite.
Raportat la considerentele expuse, s-a constatat că partea civilă a dovedit cu acte efectuarea efectivă a unor cheltuieli în sumă de 289,25 lei (RON), declarațiile martorilor audiați neputând fi avute în vedere față de precizările anterior relevate.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă, s-a constatat că acestea i se cuvin, având în vedere pierderea suferită, suferințele pricinuite de decesul soțului (o persoană în vârstă de 47 ani) instanța de fond apreciind cuantumul acestora la suma de 7000 lei (RON).
Având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (faptă, prejudiciu, vinovăție, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu), în baza art. 14 Cod procedură penală comb. cu art. 998 cod civil a obligat pe inculpatul la plata sumei de 289,25 lei ( RON) cu titlu de despăgubiri civile și a sumei de 7000 lei (RON) cu titlu de daune morale către partea civilă.
Au fost respinse restul pretențiilor civile solicitate de parte civilă.
Împotriva Sentinței penale nr.549/2007 a Tribunalului Galați au declarat apel inculpatul și partea civilă.
Inculpatul, prin apărător, solicită admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice date faptei săvârșite din infracțiunea de omor, prevăzută de art.174 al.1 din Codul penal, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal, și, în această încadrare să se dispună achitarea sa în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.e din Codul penal, în cauză fiind incidente disp.art.44 din Codul penal, respectiv săvârșirea faptei în legitimă apărare.
Aceste solicitări le-a făcut și cu ocazia judecării cauzei în fond.
A motivat că a aplicat victimei G doar o lovitură cu palma și că, deși la plecare, aceasta era în picioare proferându-i amenințări, nu își explică cum a căzut în râpă și că în orice caz, nu a avut intenția de a omorî victima.
De asemenea, arată că lovitura cu palma aplicată victimei, în urma provocării acesteia, care a încercat inițial să-l lovească pe inculpat cu toporul și că față de această atitudine, consideră că s-a aflat în legitimă apărare.
Apelul inculpatului este nefondat, pentru cele ce urmează:
Cu privire la solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice date faptei, din infracțiunea de omor în cea de lovituri cauzatoare de moarte, în mod corect instanța de fond a respins această cerere, întrucât cele două infracțiuni se diferențiază prin latura subiectivă a acestora, respectiv, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și urmările ei, infracțiunea de omor realizându-se cu intenție directă sau indirectă, în timp ce infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte se caracterizează prin aceea că rezultatul mai grav, în cazul de față, moartea victimei, se produce din culpă, situație denumită în doctrină preterintenție.
În situația de față, din declarațiile inițiale ale inculpatului și ale soției acestuia, martora, reiese că inculpatul a lovit victima cu unui topor, pe care îl smulsese acestuia din mână, în zona capului și a umărului, după care, a împins-o într-o râpă adâncă de 45 de metri și cu o înclinație de 60 de grade.
Din expertizarea toporului cu care inculpatul a lovit victima, au fost găsite pe acestuia fire textile aparținând fesului pe care victima îl avea pe cap, fire textile ce nu s-ar fi găsit dacă inculpatul nu ar fi aplicat o lovitură suficient de intensă.
Nu poate fi reținută susținerea inculpatului că nu ar fi intenționat să omoare victima, întrucât, față de obiectul cu care a lovit, zona vizată, respectiv capul victimei, precum și faptul că a împins-o pe aceasta într-o râpă abruptă a cărei adâncime o cunoștea, fiind localnic, coroborat cu atitudinea acestuia de nepăsare, constând în părăsirea victimei, conduce la ideea că inculpatul a acceptat posibilitatea ca victima să moară, intenția sa fiind indirectă, modalitate cerută de lege pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de omor.
Revenirile ulterioare asupra declarațiilor date la urmărirea penală, nu au fost temeinic justificate și probate, astfel că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, neputând fi reținute de instanță.
Cu privire la susținerea inculpatului că ar fi săvârșit fapta în legitimă apărare, solicitând achitarea sa în baza disp.art.10 lit.e din Codul d e procedură penală, din întreg probatoriul reiese că inculpatul a fost acela care a inițiat atacul, venind către victimă cu biciul în mână, urmărind-o apoi când aceasta a început să fugă, după care, în condițiile în care aceasta nu mai era înarmată, a lovit-o cu toporului și a împins-o în râpă, situație ce nu se încadrează în cerințele art.44 din Codul penal potrivit cărora fapta inculpatului a fost săvârșită pentru a înlătura un atac material, direct și injust din partea victimei.
Cât privește apelul părții civile, față de probele existente la dosar, în mod corect instanța de fond a reținut cuantumul daunelor materiale, fiind dovedite de partea civilă, iar cuantumul daunelor morale reflectă în mod rezonabil suferința încercată de aceasta pentru pierderea soțului.
Partea civilă nu a depus în scris motivele de apel și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a le susține oral pentru a dovedi netemeinicia susținerilor instanței de fond.
Față de aceste considerente urmează ca, în baza disp.art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, să respingă apelurile declarate de inculpatul și de partea civilă, ca nefondate și să le oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Întrucât inculpatul se află în stare de arest preventiv, conform art.383 alin.2 Cod procedură penală, art.350 Cod procedură penală, Curtea urmează a menține starea de arest preventiv a acestuia, considerând că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și a deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive începând cu data de 16.01.2007 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 14 mai 1969, în orașul, județul G, CNP -, posesor seria nr. -, cetățenie română, studii 6 clase, stagiul militar satisfăcut, cioban particular, căsătorit, domiciliat în oraș,-, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) și de partea civilă (CNP:-, fiica lui și, născută la data de 12.02.1968 în satul, comuna -Meria, județul G, domiciliată în orașul,-, județul G) împotriva Sentinței penale nr. 549/30.10.2007 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 16.01.2007 la zi (11.02.2008).
În baza prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul la plata sumei de 200 lei, iar pe partea civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
Cu drept de recurs în 10 zilede la comunicarepentru: apelantul-inculpat, în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, și pentru apelanta-parte civilă, în,-, județul
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red. /15.02.2008
Tehnored. -/ 3 ex./18.02.2008
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea
