Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 3/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA PENALA
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Juverdeanu Tatiana
GREFIER: - --
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Sedinta publica din data de 10.01.2008
DECIZIA PENALA NR. 3
La ordine fiind judecarea apelului penal, avand ca obiect "omor (art.174 Cod penal)" promovat de catre inculpatul, fiul lui G si, nascut la 25.04.1979 - aflat in Penitenciarul I, impotriva sentintei penale nr.411 din data de 18.06.2007, pronuntata de Tribunalul I, in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul apelant asistat de av., aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar, lipsa fiind toate părțile civile intimate.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Verificand actele si lucrarile dosarului si nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea apelului declarat de inculpatul.
-. avand cuvantul pentru inculpatul apelant, sustine ca sunt doua motive esentiale de apel, si anume faptul ca, desi sunt scrise in considerentele hotararii circumstantele atenuante de care putea sa beneficieze inculpatul, in sensul ca nu are antecedente penale, a avut o pozitie procesuala corecta, a recunoscut si a regretat, aceasta descriere duce obligatoriu la concluzia ca in considerente instanta a retinut aceste circumstante atenuante.
Era absolut obligatoriu ca aceste circumstante atenuante sa se regaseasca atat in incadrarea de drept cât si ca aspect juridic asupra pedepsei și in dispozitivul hotararii.
Solicita instantei a verifica, că in dispozitivul hotararii nu se regasesc nici in drept, nici in pedepse aceste circumstante atenuante.
In momentul cand s-ar fi facut aplicarea corecta a acestor prevederi legale, sanctiunea ar fi fost cu totul alta, nu știe care, dar presupune că, potrivit textului de lege 79 din Codul d e procedura penala, ar fi fost mai, dar la care pedeapsă inculpatul avea aceleasi doua cai de atac, apelul si recursul.
Dat fiind poate si volumul de munca si situatia in care se afla toti care sunt in aceasta justitie, crede ca din eroare instanta de fond nu a prevazut in dispozitiv incadrarea juridica pentru circumstante atenuante si efecte, nu s-a facut aplicarea acestor prevederi legale si nu a diminuat pedeapsa.
In aceasta situatie, considera ca se impunea o casare cu trimitere, pentru ca instanța reținând, și sunt deja reținute de instanță circumstante atenuante, să-și găsească efectul si in intinderea pedepsei.
Acesta ar fi primul motiv de apel.
In alta ordine de idei, a redat in motivele de apel, că in mod gresit instanta de fond nu a admis schimbarea incadrarii faptei in cea prevazuta de art.183 Cod procedura penala.
Inculpatul nu a avut o intentie nici macar indirecta de a ucide pe concubina lui, a actionat in modalitatea care este corect descrisa in rechizitoriu de catre cei care au facut urmarirea penala, numai ca, lipsea acea intentie directa si serioasa, si, si limpede, care justifica o sanctiune atat de pe care o prevede art.174 alin.1, art.175, art.176 Cod penal.
Legiuitorul a sanctionat foarte pe cei care, in deplinatatea facultatilor mintale, cu o intentie absolut si evidenta, dorind categoric moartea unei persoane apropiate, cum este cazul inculpatului, a procedat in consecință si a ucis persoana. De aceea legea sanctioneaza atat de conform prevederilor legale, retinute de altfel de instanta de fond.
In aceasta situatie, inculpatul, care de la inceput si pana in aceasta, realmente este coplesit de ceea ce a facut, si se refera la moartea iubitei sale, pentru ca din intamplare a fost intr-adevar o lovire intre ei, numai că, cu o motivație care se regaseste in multe alte dosare, este lipsa de educatie, lipsa de reprezentare si bautura, starea de betie, nu voluntară, nu dorită, conjuncturală, și o anumită atitudine absolut condamnabilă a bărbaților față de femeile lor, cand, cu foarte multa ușurință le lovesc cu pumnul sau piciorul, de la variate motive se ajunge la o consecinta gravă.
Aceasta a fost situatia lui, el nu a dorit, nu a urmarit sa ucida pe concubina lui. Mai mult decat atat, el avea o vagă parare ca ar fi insărcinata, nu s-au dus la un medic, nu a fost constient de aceasta sarcina, era oricum la inceput, in prima sau a doua lună posibila. Nu a avut convingerea, nu era constient ca intr-adevar femeia era insărcinata si nu ar fi trebuit să o lovească cu pumnii si cu picioarele.
Cu o incadrare juridica sau alta, este vorba de o tânără persoană și este vorba de un om care, cu circumstantele retinute, a suprimat viata acelei femei.
Poate să rămână aceeasi pedeapsă sau nu, dar pedeapsa lui sufletească este cu totul alta, acest om nu vrea decat dreptatea, in afară de "sunt vinovat", el nu a spus.
Instanta are in fata un dosar cu elemente suficiente, dar cu experienta sa, pe situatia personala a inculpatului si conditiile retinute de Parchet cum s-au savarsit faptele, poate trage concluzia ca acest om merita legiuitorului chiar in conditiile unei asemenea fapte, pentru ca legea nu distinge si nu spune pentru situatii de omor, in raport de circumstante atenuante sau judecatorul, de la caz la caz, nu poate acorda acel act de, fie el si minim.
Considera ca acest om, in situatia in care ar fi fost absolut reale toate concluziile trase de parchet si de prima instanta, pentru tot ce a gandit el și gandeste, pentru tot ce a simtit și simte vis-a-vis de vinovatia pe care nu si-o, nu sanctiunea este cea mai pedeapsă pentru el, este apăsarea sufletească care o are, că a ucis din greseala, din prostie, din betie, singura persoană care îi justifica existența.
a spus un adevar, si in aceasta cauza sunt elemente care justifica ceea ce spune. De aceea, spune că, instanta de fond a fost foarte corecta, a retinut circumstantele atenuante, numai că, neaplicand textul, nu i-a redus pedeapsa, de altfel nici nu a trecut in dispozitiv, și s-a ajuns la această pedeapsă.
In raport de circumstantele reale ale inculpatului, solicita a se dispune diminuarea acestei pedepse, este un gest de dreptate față de un om care regretă, care nu a dorit, care s-a aflat in aceasta situatie datorita lipsei de educatie, vieții pe care a dus-o anterior, și sunt suficiente elemente la dosar.
Acestea sunt motivele sale de apel, in principal considera ca se impune o casare cu trimitere. Instanta va dispune.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, cu privire la primul motiv de apel invocat, respectiv acela al unei neconcordanțe intre considerente si dispozitiv, in sensul că, deși ar fi reținut instanta de fond circumstantele atenuante, nu ar fi facut si aplicarea acestora prin reținerea dispozitiilor art.74 din Codul penal, sustine ca nu este intemeiat.
Acele circumstante la care se referă inculpatul prin aparatorul său, au fost avute in vedere de instanta de fond si au fost evaluate in procesul de individualizare a pedepsei, așa cum de altfel rezulta si din considerentele hotararii.
Atât pozitia procesuala a inculpatului, cât si lipsa antecedentelor penale, au fost examinate de instanță în momentul în care a făcut aplicarea art.72 din Codul penal, dispozitii din cuprinsul cărora rezultă că instanta trebuie să aibă in vedere limitele de pedeapsă fixate de lege, gradul de pericol social al faptei, precum si aspecte legate de persoana infractorului.
Ori acestea le-a avut instanta in vedere cand a vorbit despre pozitia procesuala sincera si lipsa antecedentelor penale.
Prin urmare, faptul ca instanta nu a considerat ca se impune a retine in cauza si dispozitiile art.74 din Codul penal, nu justifica nicicum concluzia ca in cauza ar fi un motiv de nelegalitate.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de apel, nu va insista foarte mult, pentru ca s-au facut discutii in fata instantei de fond, in considerente este pe larg motivată hotararea vis-a-vis de solicitarea de schimbare a incadrarii juridice in infractiunea prevazuta de art.183 Cod penal, și vis-a-vis de situatia de fapt retinuta si recunoscuta de altfel de inculpat, lovirea in mod repetat cu pumnii si picioarele a părții vătămate, nu poate atrage decat incadrarea juridica dată prin rechizitoriu si sentinta instantei de fond.
Celalalt aspect la care s-a facut referire si in fata instantei de fond si in fata acestei instante, si anume acela că inculpatul nu a avut certitudinea sarcinii concubinei sale, pe de o parte, este irelevantă vis-a-vis de incadrarea juridica, pentru ca și simpla bănuială justifică concluzia că s-a acționat cu o intenție indirectă, iar pe de altă parte, prin declarația pe care chiar inculpatul a dat-o, a spus ca bănuia că victima este insărcinată, și chiar că aceasta iar fi spus acest lucru.
Dincolo de aceste imprejurari, la individualizarea pedepsei, instanta de fond, evaluând si circumstantele personale si cele reale, a facut o corecta individualizare a pedepsei, iar celelalte circumstante, sigur conjuncturale, aduse in discutie astazi, respectiv aceea a starii de beție și a lipsei de educație, nu pot fi prevalente, sau nu pot atenua gradul de pericol social al faptei și a finalității pe care infractiunea savarsită de inculpat a avut-
De aceea, apreciaza sentinta instantei de fond ca fiind legala si temeinica, apelul inculpatului nefondat, motiv pentru care solicita respingerea. Avand ultimul cuvant, inculpatul apelant sustine ca regretă, îi pare rău pentru ceea ce a făcut.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Tribunalul Iași, prin sentința penală nr.411/18.06.2007 pronunțată în dosarul nr- a hotărât:
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței, formulată de inculpatul prin apărător, în infracțiunea prevăzută de art.183 Cod penal,
Condamnă inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 25.04.1979 în municipiul D, județul H, CNP -, domiciliat în sat, comuna Butea, județul I, în prezent aflat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță I, cetățean român, studii - 4 clase, necăsătorit, fără ocupație, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174 alin.1 - 175 lit. i - 176 alin.1 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-b Cod penal pe o durată de 8 ani.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a-c Cod penal.
În baza dispozițiilor art.350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului, iar în baza dispozițiilor art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 11.09.2006 la zi.
În baza dispozițiilor art.14 și 346 Cod procedură penală coroborat cu dispozițiile art.998 cod civil obligă inculpatul să plătească părților civile și, ambii domiciliați în I,-, -. C,.1,.4 suma de 6000 lei cu titlu de daune materiale și câte o sumă de 25000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale.
În baza dispozițiilor art.189 Cod procedură penală onorariul apărătorilor din oficiu (delegațiile nr.8662/2006 și 12891/2006) în cuantum de 200 lei va fi suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 10.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorilor din oficiu.
În baza dispozițiilor art.193 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească părților civile suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în onorariu de avocat.
În pronunțarea acestei sentințe, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul locuiește în satul, comuna Butea, județul I, împreună cu părinții săi, iar începând cu luna iulie 2006, inițiat o relație de concubinaj cu victima I-.
Aceasta avea domiciliul în municipiul I și a locuit împreună cu tatăl său, întrucât părinții s-au despărțit în fapt de mai mulți ani. Mama victimei locuiește însă în satul, comuna Butea, județul I, fiind consăteancă cu inculpatul. La scurt timp după ce s-au cunoscut, I- a început să locuiască împreună cu inculpatul, într-o cameră a imobilului aparținând părinților acestuia din urmă.
În urma relației de concubinaj dintre cei doi, victima a rămas însărcinată, împrejurare pe care o cunoștea atât inculpatul, cât și mai multe persoane apropiate victimei, respectiv martorele:, sora victimei și, mama acesteia.
În după amiaza zilei de 9.09.2006, inculpatul împreună cu victima a mers în sat, a primit o sumă de bani de la o persoană la care muncise, după care au mers în localitatea Butea, la o discotecă.
În timp ce se afla în localitatea Butea, în compania mai multor tineri, printre aceștia aflându-se și care a sesizat faptul că victima I era supărată și comunica puțin cu persoanele din jur, inculpatul a consumat băuturi alcoolice ajungând în stare de ebrietate.
În jurul orei 4,00 din noaptea de 9/10.09.2006, martora - împreună cu prietenul său, a plecat în satul, fiind transportați de martorul cu un motoscuter.
Imediat după plecarea acestora, inculpatul a plecat împreună cu victima spre satul.
La ieșirea din localitatea Butea, între aceștia a izbucnit o ceartă motivată de gelozia inculpatului, împrejurare în care i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste corp. După aceea, inculpatul a luat victima și au plecat spre locuința din satul.
Martorul, la întoarcerea din satul, s-a întâlnit cu inculpatul și victima, în timp ce aceștia mergeau pe marginea șoselei.
Pentru a nu fi văzută starea în care se afla victima, dat fiind că aceasta a leșinat în două rânduri, inculpatul a condus-o spre casă pe la marginea satului, după care, printr-o grădină, a dus-o în camera unde locuia și s-a culcat.
În jurul orelor 17,00 datorită loviturilor aplicate, victima și-a pierdut cunoștința și a început să "horcăie", context în care inculpatul s-a trezit și a anunțat membrii familiei despre starea victimei, care au anunțat apoi salvarea.
Martorul -, fratele inculpatului, a încercat să-i acorde primul ajutor victimei, însă, la venirea ambulanței, echipajul acesteia a constatat decesul.
În urma necropsiei efectuate de către medicii legiști din cadrul I în raportul de necropsie medico-legală nr. 1339/20.10.2006 au concluzionat că:
1.Moartea lui Iaf ost violentă.
2.Aceasta s-a datorat unei insuficiențe cardio respiratorii acute, consecutive unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral acut (hemoragii subarahnoidiene, contuzie cerebrală, contuzie de trunchi cerebral) rupturi de ficat cu hemoperitoneu minim.
3.Leziunile s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri contondente.
4.Leziunile cranio-cerebrale au fost sigur și direct letale.
5.În momentul decesului sus-numita prezenta sarcina în luna a doua, în evoluție.
6.Valoarea alcoolemiei în momentul decesului a fost 0,00 gr %0 iar sângele recoltat de la cadavru aparține grupului sanguin A II.
7.Moartea poate data din 10.09.2006.
Situația de fapt așa cum a fost reținută de instanță, este dovedită de întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- rezoluție de începere a urmăririi penale;
- ordonanță de schimbare a încadrării juridice;
- proces verbal de încunoștințare a infracțiunii săvârșite;
- proces-verbal de sesizare din oficiu;
- proces-verbal de conducere în teren și planșe fotografice la locul faptei găsindu-se un elastic și un fir de par aparținând victimei, recunoscut de inculpat;
- planșe foto privind examinarea îmbrăcămintei cu care era îmbrăcată în momentul săvârșirii infracțiunii;
- ordonanță de efectuare a autopsiei medico-legale;
- proces-verbal privind concluziile provizorii ale medicului legist;
- planșă foto privind leziunile de pe corpul victimei;
- raport de necropsie medico-legală;
- cazier judiciar;
- declarațiile martorilor:, G, audiați în cursul urmăririi penale și nemijlocit în fața instanței;
- ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale;
- ordonanța de reținere;
- referat cu propunere de arestare preventivă;
- încheieri de ședință a Tribunalului Iași prin care s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului;
- mandat de arestare preventivă;
- referate privind prelungirea arestării preventive;
- ordonanță de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice și de internare a inculpatului;
- rezoluție pentru constatare tehnico-științifică;
- adresă laborator poligraf;
- raport de expertiză medico-legală psihiatrică din care rezultă că inculpatul prezenta tulburări de personalitate de tip antisocial, fapta de care este învinuit fiind comisă cu discernământ.
Inculpatul a recunoscut constant, în ambele faze procesuale săvârșirea faptei, susținând că bănuia că victima era însărcinată la momentul comiterii asupra sa a faptei.
În vederea stabilirii cu certitudine a împrejurării că inculpatul cunoștea că victima era însărcinată, în cauză s-au audiat martorii și, sora și respectiv mama victimei, care au relevat faptul că avea cunoștință chiar de la I că era însărcinată, din discuțiile purtate cu aceasta reieșind împrejurarea că și inculpatul cunoștea despre existența sarcinii.
În cauză, tatăl victimei s-a constituit parte civilă în procesul penal, în cursul urmăririi penale suma fiind precizată în fața instanței de judecată. În cursul cercetării judecătorești s-a constituit parte civilă și sora părții vătămate,.
Prin coroborarea ansamblului probator administrat în cauză instanța apreciază că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită.
În drept, fapta inculpatului care, în noaptea de 9/10.09.2006, în loc public, a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele victimei I, gravidă în luna a II a de evoluție a sarcinii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "omor deosebit de grav", prevăzută de art. 174 alin. 1 - 175 lit. i, 176 alin. 1 lit. e Cod penal.
În cauză, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare în infracțiunea de "lovituri cauzatoare de moarte" prevăzută de art. 183 Cod penal, susținând că inculpatul nu a avut intenția uciderii concubinei sale.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că cererea de schimbare a încadrării juridice nu este întemeiată, motivat de următoarele:
Pentru încadrarea juridică corectă a unei fapte ca omor sau lovire cu vătămări cauzatoare de moarte de ce mai mare însemnătate este determinarea poziției psihice cu care a acționat făptuitorul.
Poziția psihică a faptului trebuie stabilită în fiecare caz concret, în raport cu împrejurările concrete, ținând seama de instrumentul folosit, regiunea corpului lovită, numărul și intensitatea loviturilor, ajutorul acordat victimei.
Ori, în speță, prin aplicarea de multiple lovituri victimei cu pumnii și picioarele care au condus la politraumatism cu traumatism cranio-cerebral (hemoragii subarahnoidiene, contuzie cerebrală, contuzie de trunchi cerebral), rupturi de ficat, asupra unei persoane despre care inculpatul bănuia că îi poartă copilul și cu o deosebită intensitate (față de urmările produse) și care au fost sigur și direct letale, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și chiar dacă nu a urmărit moartea victimei, a acceptat fără îndoială posibilitatea producerii ei (inculpatul neluând timp de aproximativ 11 h nici o măsură pentru salvarea victimei).
În consecință, instanța apreciază că inculpatul a săvârșit cu intenție indirectă infracțiunea de omor calificat prin locul săvârșirii în public, și deosebit de grav prin săvârșirea lui asupra unei femei însărcinate.
În legătură cu încadrarea faptei în omor deosebit de grav, instanța a reținut pe baza declarațiilor martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului că acesta avea cunoștință despre sarcina concubinei sale.
De altfel, acesta a arătat în declarațiile sale că bănuia că victima este însărcinată, concubina sa comunicându-i acest lucru.
Împrejurarea că existența sarcinii nu a fost stabilită prin mijloace științifice, nu exclude aplicarea agravantei de la 176 lit. e Cod penal întrucât bănuiala determină măcar o intenție indirectă în săvârșirea faptei.
În considerarea celor mai sus expuse pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav asupra victimei I, inculpatul va fi condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare al acesteia, instanța, în lumina prevederilor art. 72 Cod penal, ținând seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, de poziția procesuală corespunzătoare a acestuia care a recunoscut fapta comisă, apreciază că reeducarea inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoare al cărui cuantum va fi dozat corespunzător limitelor de pedeapsă prevăzute prin fapta săvârșită, cu executarea acesteia în regim de detenție.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală, va menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință durata reținerii și arestării preventive de la 11.09.2006 la zi.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele:
Tatăl victimei și sora acesteia, s-au constituit părți civile în cauză, după cum urmează:
- suma de 6000 RON (șase mii lei), reprezentând cheltuieli de înmormântare ale defunctei victime I în care se includ prețul obiectelor necesare ceremonialului înmormântării (sicriu, lumânări, slujba de la biserică), masa de pomenire de la înmormântare și cea ocazională de comemorare a 40 de zile de la deces;
- suma de 200.000 RON (douăsutemiilei) - reprezentând daune morale, justificate de suferința produsă de pierderea fiicei, respectiv surorii, față de care erau foarte apropiați, prin suprimarea vieții acesteia fiind lezate sentimentele de și afecțiune profundă pe care le nutreau pentru aceasta.
În dovedirea prejudiciului s-a administrat la solicitarea părților civile proba cu înscrisuri (respectiv bonuri fiscale și facturi), prin care s-a făcut dovada achitării achiziționării de bunuri de consum și produse alimentare necesare organizării praznicelor creștinești și a înmormântării (fila 32 - 43), și proba cu martorii și din declarațiile cărora rezultă că pentru înmormântare și datinile creștinești părțile civile au cheltuit aproximativ 60 milioane lei, martorul, împrumutându-le în acest scop suma de 1800 EURO; victima era o tânără cu perspective, dorea să-și continue studiile, iar șocul produs de decesul acesteia, de împrejurările concrete, în care s-a produs acesta, de rănile multiple pe care le prezenta a lăsat o amprentă covârșitoare asupra familiei acesteia.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța apreciază că pretențiile solicitate cu titlu de daune materiale sunt dovedite integral.
În ce privește daune morale solicitate de tatăl și respectiv sora victimei, instanța ținând seama de împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, de relația existentă între victimă și inculpat cât și de relația acesteia cu familia naturală, apreciază că, părțile civile au suferit un prejudiciu moral grav, în privința cuantumului despăgubirii bănești solicitate, instanța considerând suma de 25000 lei pentru fiecare dintre aceștia, reprezintă o reparație a pagubei morale suferite.
În consecință, în temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, coroborate cu art. 998 Cod civil va obliga inculpatul să plătească părților civile și suma de 6000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 25000 lei cu titlu de daune morale.
În baza dispozițiilor art. 193 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească părților civile cheltuieli de judecată constând în plata onorariului apărătorului ales al acestora.
Sentința astfel pronunțată a fost apelată în termen legal de inculpatul.
Prin motivele scrise a susținut nelegalitatea hotărârii sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei.
Susține inculpatul, că din probele dosarului nu rezultă câte lovituri au fost aplicate victimei și nici dacă leziunile constatate prin raportul de necropsie constituie urmarea directă a acțiunii acestuia.
Arată că o parte din leziuni s-au putut produce prin căderea victimei.
Într-o atare situație încadrarea juridică este cea prevăzută de art.183 Cod penal.
Un al doilea motiv de apel vizează netemeinicia hotărârii întrucât instanța nu a dat eficiență dispozițiilor art.76 Cod penal.
Deși a reținut ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului lipsa antecedentelor penale și poziția procesuală corespunzătoare, nu a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul este nefondat.
În ce privește încadrarea juridică, se reține că instanța fondului a făcut o corectă analiză a probelor și a stabilit că faptele săvârșite se încadrează juridic în infracțiunea de "omor deosebit de grav" prevăzută de art.174 alin.1, 175 lit. "i", 176 alin.1 lit. "e" Cod penal.
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se realizează sub aspectul laturii obiective prin acțiuni sau inacțiuni identice cu cele prin care se realizează infracțiunile de lovire, vătămare corporală sau vătămare corporală gravă, iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - i se atribuie inculpatului pe baza culpei.
Prin urmare, inculpatul își dă seama și vrea să lovească victima, sau să-i producă o vătămare corporală dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care fie că l-a prevăzut dar a crezut că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.
Or, în cauză este dovedit faptul că inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite zone ale corpului, ceea ce a condus la decesul acesteia.
Moartea a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral acut (hemoragii subarahnoidiene, contuzie cerebrală, contuzie de trunchi cerebral), rupturi de ficat cu hemoperitoneu minim.
Prin aplicarea loviturilor cu intensitate, cu pumnii și picioarele, în zone vitale ale corpului, cap, abdomen, provocând grave traumatisme cranio-cerebrale ori rupturi ale organelor interne, cu consecința decesului victimei, fapta constituie infracțiunea de omor si aceea de lovituri cauzatoare de moarte.
Neîntemeiată este și critica ce privește nereținerea de către instanță a dispozițiilor art.76 Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei aplicate.
Textul invocat poate fi reținut în contextul în care instanța a dat eficiență unor împrejurări prevăzute de art.73 și 74 Cod penal, și nu a redus pedeapsa principală sub minimul special al pedepsei.
Or, în cauză, din considerente rezultă că în procesul individualizării judiciare a pedepsei conform prevederilor art.72 Cod penal au fost avute în vedere - printre altele - și poziția procesuală corespunzătoare a inculpatului, lipsa antecedentelor penale și poziția sinceră de recunoaștere a faptelor.
Față de limitele de pedeapsă prevăzute în textul incriminatoriu - 15-25 ani închisoare -, instanța fondului raportându-se la criteriile generale de individualizare a hotărât că pedeapsa de 18 ani închisoare este în măsură să-și atingă scopul prevăzut de art.52 Cod penal.
În cauză nu pot fi reținute și alte împrejurări de natură a conduce la o nouă reindividualizare a pedepsei prin reducerea acesteia sub minimul înscris în legea penală.
Verificând și din oficiu conținutul hotărârii pronunțate, nu se constată nici existența altor temeiuri care examinate să conducă la desființarea sentinței.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art.379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, apelul declarat în cauză de inculpatul este nefondat și va fi respins ca atare.
Cum temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, în baza dispozițiilor art.300 ind.2 raportat la art.160 ind. b alin.3 Cod procedură penală, se va menține starea de detenție a inculpatului.
În baza art.381 Cod procedură penală se va computa la zi durata arestului preventiv de la 18 iunie 2007.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr.411 din 18 iunie 2007 Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului starea de arestare preventivă de după data de 18 iunie 2007 și menține starea de arest.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 100 lei (RON) cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
18.2008.-
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Juverdeanu Tatiana
