Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 3/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.5423/100/200
DECIZIA PENALĂ NR.3/A/2009
Ședința publică din 28 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr.498 din 08 septembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea de omor prev. de art.174 alin.1 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința penală nr.498 din 8 septembrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, a fost condamnat inculpatul G (fiul lui G și, născut la 22.10.1988), la pedeapsade10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art.174 alin.1 pen.
S-a făcut aplicarea art.71 rap. la art. 64 lit. a teza II și lit.b pen.
În temeiul art.65-66.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și lit.b pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art.350 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestului preventiv, începând de la 7 iunie 2007 la zi.
S-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă.
A fost obligat inculpatul la 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În seara de 26 mai 2007, inculpatul G, însoțit de concubina sa, fratele acesteia și, s-au deplasat în zona din B M, la o centrală termică dezafectată, situată în apropierea stației CFR.
Între peretele centralei și un chioșc de ziare din apropiere, inculpatul a văzut-o culcată pe asfalt pe victima, pe care a întrebat-o dacă are să-i dea bani și, pentru că aceasta nu i-a răspuns, a luat-o de jos, a ridicat-o pe umeri și a dus-o în interiorul centralei, urmat fiind de concubina sa și fratele acesteia, în timp ce a rămas afară, în apropierea locului de undea fost luată victima.
În interiorul centralei, inculpatul a aplicat victimei lovituri puternice cu pumnii și picioarele, comprimându-i corpul, în urma leziunilor suferite, victima decedând la scurt timp, în locul unde a fost agresată și abandonată.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă mai, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art.174 alin.1 pen.
S-a constatat de către instanță că, starea de fapt reținută este dovedită cu probele administrate în cauză, relevate de mijloacele de probă de la dosar: proces-verbal de cercetare la fața locului; documentele medico-legale ce atestă leziunile victimei și concluzionează asupra cauzelor morții și a mecanismului de producere a acesteia; procese-verbale de conducere în teren; declarațiile martorilor oculari, și, a celorlalți martori:,; proces-verbal de examinare a vestimentației și încălțămintei inculpatului; raport de constatare tehnico - științifică - textul poligraf - care a evidențiat modificări psihologice, specifice comportamentului simulat la inculpat; procese-verbale de confruntare între martorii și, precum și între acesta din urmă și inculpat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii, împrejurările concrete în care a fost comisă, antecedența penală deosebită a inculpatului, care a comis numeroase infracțiuni încă din perioada minorității, precum și atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului.
Pretențiile civile solicitate în cauză de partea vătămată au fost respinse, deoarece acestea nu au fost justificate și dovedite.
Împotriva hotărârii, mai arătate, în termen legal a declarat apel inculpatul G, solicitând prin apărător, în susținerea orală a apelului, desființarea sentinței atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii de omor, în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. c pr.pen. ( în baza principiuluiin dubio pro reo), deoarece nu el este autorul faptei.
S-a arătat în motivarea apelului că, prima instanță a făcut o greșită interpretare a probelor administrate în cauză, dând întâietate celor administrate în faza de urmărire penală, în detrimentul celor administrate în faza de judecată.
Este necesar ca instanța de apel, în aplicarea dispozițiilor art.68 pr.pen. să constate că toții martorii, pe ale căror declarații s-a fundamentat acuzarea, au revenit asupra depozițiilor inițiale, relevând o stare de constrângere în fața organelor de urmărire penală ( martorul, depunând chiar o plângere penală la 15.06.2007, imediat după prima audiere). Este de reținut și că martorii nu au fost sancționați penal pentru mărturie mincinoasă, deși au fost cercetați pentru această infracțiune, ceea ce relevă sinceritatea acestora în relatarea faptelor, în faza de judecată.
Chiar și în faza de urmărire penală, așa-zișii martori oculari indică autori diferiți ai faptei, incriminându-se chiar reciproc sau fac referiri la împrejurări nesusținute - cunoașterea victimei de către martori și inculpat, întreținerea de relații sexuale cu victima, de către inculpat sau martorul sau faptul că victima avea sau nu bani asupra ei, raportat și la declarația martorei ( a se vedea în acest sens declarațiile martorilor - fila 85 dosar, - fila 99 dosar, - fila 80 dosar, - fila 94 dosar ).
Nu a fost luată în considerare poziția constantă de nerecunoaștere a inculpatului ( care arată că la momentul comiterii faptei se afla acasă), susținută de declarațiile martorului.
Totodată, nici examenul ADN efectuat în cauză nu confirmă vinovăția inculpatului, iar ordonanța de efectuare a unei expertize psihiatrice inculpatului nu este legală, obiectivul acesteia referindu-se la existența vreunei maladii a inculpatului, pe fondul consumului de substanțe chimice, în loc de constatarea discernământului acestuia în momentul comiterii faptei.
Sunt de asemenea contradicții între consemnările procesului-verbal de conducere în teren de către martorul din 30 mai 2007 și cele din procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27 mai 2007, în sensul că martorul ar fi indicat de mătură cu care a fost lovită victima, în condițiile în care aceasta fusese ridicată cu ocazia cercetării la fața locului, cu trei zile înainte.
Nu pot fi avute în vedere nici declarațiile martorilor indirecți, care relevă aspecte aflate prin intermediul unor terți și pe care, organul de urmărire și instanța își bazează acuzarea și, respectiv, condamnarea.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, precum și probelor administrate în fața instanței de apel, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 alin.1 pr.pen. Curtea constată că apelul în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente.
În mod corect prima instanță, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, interpretate judicios, a reținut starea de fapt descrisă în hotărâre, constând în aceea că, în seara de 26 mai 2007, inculpatul Gaa plicat victimei, în zona stației CFR B M, mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, în urma leziunilor cauzate, victima decedând.
Starea de fapt este susținută de mijloacele de probă enunțate de instanță care, într-adevăr, s-a limitat doar a indica probele care susțin vinovăția inculpatului, fără o analiză mai detaliată a acestora și, fără a motiva înlăturarea celorlalte probe, solicitate și administrate în apărarea inculpatului. Acest neajuns însă, poate fi înlăturat printr-o motivare corespunzătoare a instanței de apel, atât timp cât soluția, pe fondul cauzei, este una corectă.
Astfel, potrivit raportului de constatare medico-legală ( filele 156-157 dosar ), moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne consecutive rupturii hepatice, leziunile tanatogeneratoare producându-se prin comprimare între două planuri dure, posibil genunchi-sol; moartea poate data din 26 mai 2007; leziunile traumatice descrise la examenul extern s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și zgâriere și au diferite vechimi.
de producere a leziunilor tanatogeneratoare - prin comprimare între două planuri dure - menționat în raport, corespunde cu cel descris de martorii, în primele declarații date la urmărire penală ( declarațiile din 30 mai 2007 - filele 80, 82 și declarația din 28 mai 2007 - fila 83), toți acești martori arătând că inculpatul a lovit victima cu pumnii și picioarele și " a sărit, s-a urcat cu picioarele pe pieptul și coapsele bătrânei". Aceleași aspecte sunt relatate de cei trei martori și cu ocazia conducerii organelor de poliție la fața locului: în 28 mai 2007, proces-verbal fila 110 dosar; în 30 mai 2007, proces-verbal fila 81 dosar, acesta, în prezența tatălui, care ulterior, în declarația de la fila 79 dosar, arată modul în care fiul său a condus organele de poliție în teren și a relatat, fără a fi constrâns în vreun fel, împrejurările și felul în care inculpatul a agresat victima; - în 4 iunie 2007, proces-verbal de reconstituire, fila 97 dosar, în prezența martorilor asistenți ( declarație fila 139 dosar ) și ( declarație fila 96 dosar ), aceși martori asistenți declarând că, fără a fi constrâns în vreun fel, a relatat liber, cum s-au derulat evenimentele, aceștia fiind audiați și la instanță și menținându-și declarațiile ( filele 158, 205 dosar fond).
Aceeași poziție de indicare a autorului agresiunii ca fiind inculpatul G, au avut-o martorii și și cu ocazia confruntării între ei, precum și între cel din urmă și inculpat ( procese-verbale de confruntare, filele 64,65 dosar ).
Tot în aceste declarații, martorii relatează, în esență, aceeași succesiune a evenimentelor, respectiv că, a fost luată de lângă un chioșc de ziare, dusă pe umăr " ca un sac" de către inculpat, în interiorul centralei termice, unde a fost agresată, după care și s-au speriat și au plecat, fiind urmați imediat și de inculpat și concubina sa.
Martora a arătat că imediat ulterior incidentului, s-a întâlnit cu și, care i-au spus că pleacă la T pentru că " au omorât-o pe femeie și vor fi căutați de poliție" ( declarație martoră - fila 89 dosar ). Întâlnirea cu această martoră este confirmată și de în declarația inițială, iar plecarea la T este și ea confirmată de ambii martori, dar și de faptul că a fost depistat de organele de poliție la T, transportat apoi la BMp entru audiere.
Aceeași martoră, în declarația inițială, mai arată că i-a văzut pe inculpat și ""( ) când au tras-o pe bătrână în centrala termică și când unul dintre cei patru ( fără a putea preciza care), i-a pus mâna la gură bătrânei, pentru că aceasta începuse să strige, acest din urmă aspect fiind confirmat, de altfel, în declarația inițială și de către, care arată că sora sa " o ținea de gură pe bătrână, să nu strige".
De asemenea, martora ( declarația din 28 mai 2007 - fila 87 dos. ), a arătat că, în seara de 27 mai 2007, vara sa, i-a spus că ", împreună cu fratele său ( ), concubinul său ( inculpatul) și ( ) ar fi ucis-o pe bătrână în centrala termice și, tot în aceeași seară, martora s-a întâlnit în stația de autobuz de la gară cu cei patru, toți "suflau în și beau palincă".
Revenirea celor trei martori oculari asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, nu poate fi primită de instanță, pe de o parte, pentru că, aceste decxlarații se coroborează între ele în privința aspectelor relevante ale cauzei, precum și cu celelalte probe administrate în această fază și arătate anterior, iar pe de altă parte, pentru că, au fost mai multe reveniri, într-un sens sau altul, care conțin aspecte contradictorii între ele, dar și față de celelalte probe administrate în cursul judecății.
Astfel, în fața instanței de fond, audiați fiind la 04.03.2008 ( declarații, filele 115-117 dosar fond), cei trei martori oculari au arătat că nu-și mențin declarațiile date în fața procurorului, acestea fiind date de frică și pentru că au primit bani de la un lucrător de poliție, pe nume. Mai mult, în timp ce arată că, împreună fiind cu ceilalți doi, s-a întâlnit de mai multe ori cu tatăl inculpatului, care le-a promis că le va da bani, suma de 20 milioane urmând a fi împărțită între ei, și nu vorbesc nimic despre această promisiune, sau despre faptul că, la întâlnirile cu tatăl inculpatului ar fi fost împreună cu.
După acest termen de judecată, fiind sesizate organele de urmărire penală sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă de către cei trei martori, aceștia își retractează declarațiile date la instanță și, la termenul din 29 aprilie 2008, audiați fiind din nou ( declarații, filele 159-161 dosar fond) revin la poziția inițială, din cursul urmăririi penale, cu motivații diferite, respectiv - spune că a fost amenințat de tatăl inculpatului, - că tatăl inculpatului, a vrut să le dea bani ei și lui, ca să declare că nu fiul său a omorât-o pe bătrână, iar - că tatăl inculpatului i-a cerut doar să declare că altcineva este autorul faptei.
Martorii, mai arătați, au fost audiați și la instanța de apel la 19 noiembrie 2008 ( declarații, filele 54-56 dosar apel ), când, revin din nou asupra ultimelor declarații și, arată că l-au indicat pe inculpat ca autor al faptei, deoarece au fost amenințați de organele de poliție și li s-a dat bani, mâncare și țigări, să declare că inculpatul a omorât-o pe bătrână. De menționat că, prin rezoluția din 5 septembrie 2008 Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, în dosar nr. 96/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei martori pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă ( filele 38-39 dosar apel).
Pe lângă faptul că, unele dintre declarațiile celor trei martori nu au fost semnate de aceștia ( declarațiile din 04.03.2008 ale martorilor și - filele116,117 dosar fond și declarația din 29.04.2008 a martorei, fila 160 fond), de remarcat revenirile lor repetate pe parcursul procesului - reveniri motivate diferit, fie de amenințările din partea poliției, fie de amenințările din partea tatălui inculpatului - dar care pot fi explicate prin faptul că, la un moment dat, martorii au fost și ei cercetați pentru comiterea unei fapte penale, precum și prin nivelul lor social și intelectual - provin din familii dezorganizate, fără o locuință stabilă, neșcolarizați, consumatori de diverse substanțe chimice ( bronz, diluant), iar, conform expertizei medico-legale psihiatrice ( raport de expertiză, filele71-72 dosar ) prezintă o ușoară întârziere mentală, este ușor influențabil, cu o voință slabă, conduită toxicofilică, mitomană.
În ceea ce privește poziția inculpatului, aceasta a fost una constantă de negare a faptei, însă cu apărări contradictorii între ele, dar și cu restul probelor administrate.
Astfel, în prima declarație dată în cursul urmăririi penale la 28 mai 2007 ( fila 32 dosar ), inculpatul arată că în data de 26 mai 2007 fost întreaga zi cu concubina sa, la locuința părinților săi din de, pentru ca, la numai câteva zile, la 07.06.2007 să declare că în respectiva zi a fost acasă și nu s-a întâlnit nici cu concubina sa, nici cu ceilalți doi martori ( declarație - fila 32 verso, dosar ). În fața instanțelor, respectiv, în declarația din 08.01.2008 ( fila 64 dosar ) și din 22 octombrie 2008 ( fila 11 dosar apel), inculpatul arată din nou că, în ziua crimei a fost acasă cu tatăl său, cu frații și surorile sale sau numai cu tatăl său, nemaiamintind nimic de concubina sa, care, însă îi confirmă versiunea în declarația de la instanțe.
De menționat și în cazul inculpatului, că și acesta este consumator de vapori de substanțe chimice, potrivit propriei declarații - fila 32 dosar ( când, spune el, i se întâmplă să nu știe ce face), dar și conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică - ușor deficit intelectual, cu conflicte de contact cu mediul complicate și accentuate de consumul de toxice, având totuși discernământ la momentul comiterii faptei ( fila 77-78 dosar ).
Apărările inculpatului nu sunt însă susținute de probele administrate în acest scop. Astfel, tatăl inculpatului, martorul Gaa rătat că în perioada 25-28 mai 2008, inculpatul a fost în permanență cu el, la domiciliul său din de, fără a aminti însă nimic, despre concubina inculpatului, despre care acesta și chiar concubina sa, afirmă că ar fi fost împreună. Mai arată tatăl inculpatului că, în perioada respectivă ar fi vândut casa, la vânzare asistând și inculpatul ( împrejurare, despre care acesta din urmă nu vorbește în nicio declarație), cumpărătorul fiind numitul G, care nu a putut fi audiat, nefiind cunoscut la adresa indicată de martor ( fila 115 dosar apel).
Declarația martorei ( fila 53 apel, cea de la fond - fila 226, nefiind semnată), confirmă doar o variantă a declarațiilor martorilor oculari - cea apreciată de instanță ca nesinceră - în sensul că, aceștia i s-au plâns că, au declarat că inculpatul a omorât-o pe bătrână, pentru că au fost amenințați de un polițist și că, autorul faptei ar fi o altă persoană.
Apoi, nici declarațiile martorului ( cumnatul inculpatului ) nu pot fi reținute de instanță ca relevând adevărul, deoarece, audiat fiind la urmărire penală (fila 91 dos ), acesta a arătat că, în data de 26 mai 2007, în jurul orelor 15,00 inculpatul a plecat de acasă după concubina sa și s-au întors seara, în amurg - ceea ce nu exclude existența inculpatului la momentul și locul faptei ( inculpatul plecând după concubina sa, care, spune martorul, obișnuia să stea în mediul boschetarilor din gara CFR B M), pentru ca, în fața instanței ( fila 239 dosar fond), acesta să arate că în ziua când s-a petrecut fapta, inculpatul a plecat cu tatăl său cu căruța pe la 10.00-11.00 și s-au întors seara pe la orele 22.00.
Așa fiind, declarațiile acestor martori nu pot fi avute în vedere, iar apărarea inculpatului, în sensul că, în seara crimei, nu a fost în zona CFR din B M, sunt infirmate atât de declarațiile inițiale ale celor trei martori oculari, cât și a martorei ( chiar dacă aceasta din urmă, în fața instanței își nuanțează depoziția, în sensul că nu a văzut ce s-a întâmplat, dar, cu certitudine i-a văzut pe cei trei martori oculari și pe inculpat în zona, lângă centrala termică - fila 157 dosar fond), precum și ale martorei, care constant, a arătat că i-a văzut pe cei patru în seara respectivă, chiar și în fața instanței, când, în plus, a arătat că a fost căutată de tatăl inculpatului, care a amenințat-o cu moartea, pentru că, datorită declarațiilor sale, inculpatul a fost arestat ( fila 190 dosar fond ). Din perspectiva declarației acestei din urmă martore, apar mai plauzibile revenirile martorilor, întemeiate pe amenințările din partea tatălui inculpatului.
În ceea ce privește, punctual, criticile apelantului, Curtea constată următoarele:
În privința contradicțiilor din declarațiile de la urmărire penală, ale "așa-zișilor" martori oculari, relativ la: cunoașterea victimei de către martori și inculpat; întreținerea de relații sexuale cu victima de către inculpat sau martorul; faptul că victima avea sau nu bani asupra ei; că unul sau altul dintre martori ar fi agresat și el victima; precum și lipsa din raportul medico-legal a mențiunilor privind leziuni ale victimei la nivelul picioarelor sau capului, deși din declarații rezultă că ar fi fost înțepată sau zgâriată și la picioare și cap - acestea nu sunt justificate, pe de o parte, pentru că, așa cum s-a arătat anterior, este vorba de persoane dintr-un mediu dubios, consumatoare de diverse substanțe chimice, cu un nivel scăzut sau chiar inexistent de instruire, cu o capacitate deficitară de percepție și redare a evenimentelor.
Pe de altă parte, există într-adevăr în cauză și o tendință de incriminare reciprocă între cei doi frați, acuzându-se reciproc că ar fi agresat și ei victima, precum și afirmații cu privire la întreținerea de relații sexuale cu victima, însă aceste împrejurări nu pot fi reținute, având în vedere că leziunile tanatogeneratoare au fost cauzate de loviturile inculpatului, dar și faptul că, potrivit art.317 pr.pen. instanța nu se poate pronunța cu privire la alte fapte sau persoane, decât cele arătate în actul de sesizare, în condițiile în care nu s-a cerut în cauză extinderea procesului penal cu privire la alte fapte sau persoane.
Nu este relevantă nici declarația părții civile ( fila 94 dosar ), în sensul că, la data plecării de la locuința părinților părții civile - sat - în 25 mai 2007, victima nu avea bani asupra ei, neexistând date despre ce a făcut victima, în acest interval, până la deces.
De asemenea, existența leziunilor la nivelul capului și picioarelor este confirmată și de raportul medico-legal ( filele 156-157 dosar ): excoriații la nivelul ambelor gambe, echimoză violacee și plagă în formă de L la nivelul coapsei stângi, plagă contuză la nivel fronto - parietal - iar aceste leziuni s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și zgîriere și au diferite vechimi. Se confirmă astfel și lovirea cu de la mătură sau bâta, precum și înțepăturile cu cuțitul și zgîrierea ( așa cum s-au acuzat cei doi frați că ar fi agresat victima).
În privința contradicțiilor între consemnările procesului-verbal de conducere în teren de către martorul din 30 mai 2007 și cele din procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27 mai 2007, în sensul că martorul ar fi indicat de mătură cu care a fost lovită victima, în condițiile în care aceasta fusese ridicată cu ocazia cercetării la fața locului, cu trei zile înainte - se apreciază că, în fapt, este vorba de o eroare de exprimare la momentul consemnării, fiind evident că martorul doar a indicat cum s-au derulat faptele și locul de unde au fost luate obiectele cu care a fost agresată victima, așa cum a arătat și tatăl martorului.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect prima instanță a constatat că fapta a fost comisă de inculpat și, că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art.174 alin.1 pen.
Instanța, valorificând criteriile de individualizare pedepsei prev. de art.72 pen. în ciuda atitudinii nesincere a inculpatului și a antecedentelor penale, i-a aplicat o pedeapsă principală la nivelul minimului prevăzut de lege și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă modică, de numai 2 ani.
A fost corect soluționată și latura civilă a cauzei, fiind respinse pretențiile civile formulate, ca nedovedite.
În consecință, apelul în cauză fiind nefondat, va fi respins ca atare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b pr.pen.
Inculpatul a fost reținut la 07.06.2007 și apoi, la aceeași dată, arestat preventiv, măsura fiind prelungită succesiv în cursul judecății, așa încât, în baza art. 381.pr.pen. rap. la art. 88.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul detenției preventive, începând cu data de 7 iunie 2007 și până în prezent, iar în baza art.350 pr.pen. se va menține starea de arest a acestuia.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 498 din 8 septembrie 2008 Tribunalului Maramureș.
Menține starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 7 iunie 2007 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2009 în lipsa inculpatului arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
06.02.2009/5 ex.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Claudia Ilieș
