Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 30/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 30
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 325/ 28.04. 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de tentativă de omor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul asistat de av. și av. p și partea civilă G asistată de av., lipsă părțile civile unitățile spitalicești.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei a fost înaintat un memoriu formulat de partea vătămată G, după care:
Av. depune la dosar, pentru partea vătămată G, copie după sentința penală nr. 130/24.06.2009 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de "tulburare posesie", hotărâre care nu este definitivă.
Av. depune la dosar copie după o declarație notarială dată de martorul, martor care a fost chemat la Poliția R pentru a fi audiat după ce a dat declarație în cauză.
Av. arată că a formulat plângere împotriva martorului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. solicită admiterea apelului declarat de inculpatul, arătând că instanța de fond a aplicat acestuia pedeapsă prea mare. Inculpatul a recunoscut că a avut o altercație cu partea vătămată, deoarece dorea să intre să cosească pe un teren, pe care partea vătămată se consideră proprietar. Partea vătămată s-a repezit la inculpatul care avea coasa în mână, a urmat o altercația în urma căreia partea vătămată a fost lovită, o singură dată, cu coasa. Lovitura primită de partea vătămată s-a datorat mișcării haotice coasei, iar actele medico - legale confirmă existența unei singure lovituri. Din declarațiile martorilor rezultă că partea vătămată, care se afla sun influența băuturilor alcoolice a pătruns pe terenul inculpatului și a declanșat conflictul. Solicită schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de "tentativă la omor" în infracțiunea de "vătămare corporală gravă", cu consecința reindividualizării pedepsei aplicate inculpatului.
Dacă instanța nu va reține acest punct de vedere, solicită admiterea apelului în sensul redozării pedepsei aplicate inculpatului, prin aplicarea disp. art. 76 Cod penal, având în vedere vârsta acestuia și lipsa antecedentelor penale. În mod greșit instanța de fond a reținut că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, inculpatul doar a arătat împrejurările în care s-a produs incidentul.
În latură civilă, apreciază că daunele civila la plata cărora a fost obligat inculpatul, sunt prea mari față de dovezile administrate. Simpla afirmație a părții vătămate că pe perioada spitalizării a fost îngrijit de o persoană, contra cost, nu poate fi reținută, deoarece nu a fost dovedită.
Av. arată că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor" și urmărirea penală s-a desfășurat în mod defectuos. Astfel, inculpatului nu i s-a permis să studieze dosarul și să și formuleze apărări și nu a fost citat pentru prezentarea materialului de urmărire penală. La cercetarea judecătorească, inculpatului i s-au respins toate probele propuse în apărare. De exemplu, instanța de fond reținut că inculpatul s-ar fi aflat, fără drept, pe terenul aparținând părții vătămate, dar inculpatul a susținut că nu este așa și a încercat să facă probe în acest sens, însă cererea de probe i-a fost respinsă motivat de faptul că nu ar fi important locul în care s-a produs incidentul. Cu privire la numărul de lovituri care au fost aplicate părții vătămate au existat discuții, dar instanța a respins probele solicitate de inculpat pentru lămurirea acestui aspect. În primul bilet de internare a părții vătămate se reține că acesta avea o singură leziune și o singură plagă, fapt confirmat și de martorul - care a fost audiat la termenul anterior și care a relatat că în urma actelor de violență exercitate de partea vătămată, inculpatul i-a aplicat o singură lovitură de coasă. Singurul martor ocular, care a fost audiat la instanța de fond, respectiv martorul declarat că nu a văzut când a fost lovită partea vătămată deoarece aceasta era căzută jos și cu toate acestea inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare. Martorul a arătata modul în care s-a produs incidentul și că inculpatul a acționat fără intenție. Nu are nici o relevanță că acest martor a apărut după un an, mai ales că probele administrate în cauză sunt puține, iar cele propuse de inculpat au fost respinse aproape în totalitate. Pentru toate aceste motive solicită achitarea inculpatului. Inculpatul a formulat critici și în ceea ce privește modul de soluționare a cauzei, dacă instanța va aprecia că inculpatul este nevinovat va proceda în consecință cu privire la daune, dacă se va reține vinovăția solicită a se vedea că daunele nu au fost dovedite în totalitate. Solicită în principal achitarea inculpatului, iar în subsidiar achiesează la concluziile d-nei av. și solicită redozarea pedepsei.
Av., pentru partea civilă, arată că într adevăr Tribunalul Iașia aplicat inculpatului o pedeapsă peste minimul prevăzut de lege, dar în contextul probelor administrate, pedeapsa aplicată este justificată. Sentința este motivată în detaliu, iar apelul inculpatului este nefundat. S-au făcut multe discuții legate de nr. de lovituri aplicate, dar esențiale sunt actele medico-legale, care arată că viață părții vătămate a fost pusă în pericol. Și astăzi se susține că a fost o singură lovitură, dar actele medicale arată cu totul altceva. Chiar inculpatul spus că nu -și poate explica cea de a doua leziune, deși nu a pretins că a mai fi fost de față altă persoană ori că leziunile s-ar fi putut produce în alt mod. Martorul ocular a declarat la instanță că nu a văzut exact momentul agresiunii, dar a spus că menține declarațiile date în cursul urmării penale, unde arătase mai multe detalii despre incident, fapt explicabil de faptul că acele declarații fuseseră date imediat după incident. Inculpatul susține că în timpul altercației, partea vătămată ar fi apucat de coasă și astfel s-ar fi produs leziunile, fapt susținut de martorul, însă declarația martorului nu este sinceră. Acest martor a spus că la data incidentului, respectiv 14 mai prășea - dar această lucrare agricolă nu se execută în acea perioadă a anului și că a văzut cele petrecute de la o distanță de 200 - însă de la o asemenea distanță nu se văd atât de multe detalii. Nu este posibil ca leziunile suferite de partea vătămată să se fi produs prin cădere ci prin tragerea obiectului tăietor, mai ales că leziunile sunt în zona spatelui, iar dacă leziunile s-ar fi produs în urma altercației cum este posibil ca inculpatul să nu prezinte nici o lovitură. Inculpatul a depus la dosar un tabel cu 119 semnături ale unor concetățeni care pretind că au văzut și auzit cum s-au petrecut lucrurile, însă acest lucru nu este posibil, existând un singur martor ocular. Față de aceste persoane ar putea fi formulată plângere sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, susținerile lor fiind periculoase pentru societate. Motivarea instanței de fond este întemeiată, probele bine analizate, pedeapsa corect aplicată.
În latură civilă despăgubirile acordate sunt meritate: cele materiale au fost dovedite - deși s-a susținut contrariul, iar cele morale au fost reduse la J. În dovedirea laturii civile au fost audiați doi martori și la stabilirea cuantumului despăgubirilor s-a ținut cont de numărul de zile de îngrijiri medicale.Partea vătămată a necesitat numeroase internări și tratamente și a fost privată de ceea ce înseamnă o viață normală, deci daunele morale sunt bine meritate. De altfel apărarea inculpatului se contrazice atunci când susține că daunele trebuie diminuate pentru că sunt nedovedite. Pentru poate aceste motive solicită respingerea apelului declarat de inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpatul, în baza disp. art. 379 pct. 1 Cod procedură penală, criticile aduse sentinței penale nr. 325/28.04.2009 fiind nefondate.
Într adevăr este rolul apărării să defăimeze probele administrate, dar în cauza de față probatoriul administrat este foarte clar - singurul martor ocular al agresiunii este numitul și nu se pot face speculații cu privire la declarația acestuia. De altfel martorul este cel care a făcut denunțul la poliție, chiar dacă la instanță nu și-a mai amintit toate detaliile legate de incident. Apărarea a încercat plasarea martorului la locul faptei, dar a fost evident pentru toată lumea că martorul avea o poveste stabilită dinainte, deoarece a început să relateze fără a fi întrebat nimic. De alt fel martorul s-a contrazis în depoziția dată, a spus că se afla împreună cu, pe terenul acestuia, dar că numai el a văzut incidentul. plauzibilă, în ceea ce privește numărul de leziuni este cea confirmată de actele medicale, care artă că partea vătămată a prezentat două plăgi. Instanța de fond a soluționat corect cauza atât în latură penală, cât și în latură civilă, iar recursul declarat de inculpat este nefundat.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorilor săi.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 325 din 28 aprilie 2009 Tribunalului Iași, a fost condamnat inculpatul, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 Cod penal.
S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. "a" teza a II-a și b Cod penal pe durata de 2 ani.
S-a confiscat obiectul folosit la săvârșirea faptei.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile și la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:
Inculpatul are vârsta de 61 de ani și locuiește, împreună cu familia sa, în satul din comuna R, județul
Partea vătămată domiciliază în municipiul I însă, în mod frecvent, acesta se deplasează în localitatea, comuna R, județul I, la locuința soacrei sale, numita, pentru ajuta pe aceasta din urmă la diverse activități gospodărești și agricole.
Între inculpatul, pe de o parte, și numita și G, pe de altă parte, de mai mult timp, există o stare conflictuală generată de faptul că inculpatul ocupă o suprafață de teren situat în tarlaua "" din extravilanul satului asupra căreia pretinde că are un drept de proprietate.
Urmare acestei stări conflictuale, numita formulat plângere penală împotriva inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de tulburare de posesie, fiind format astfel dosarul nr. 654/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni soluționat prin ordonanța procurorului din 28.03.2008. Prin acest din urmă act procesual s- dispus scoaterea de sub urmărire penale inculpatului cu motivarea că numita nu avut niciodată posesia terenului în litigiu, în drept fiind reținute dispozițiile art. 10 lit.d Cod procedură penală.
De asemenea, numita împreună cu o parte dintre moștenitorii defunctului promovat și acțiune civilă în revendicare în contradictoriu cu inculpatul cu privire la terenul în litigiu, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Răducăneni.
În ziua de 12 mai 2008, partea vătămată s- deplasat din municipiul la locuința soacrei sale din satul, comuna R, județul
În dimineața zilei de 14 mai 2008 partea vătămată împreună cu martorul, cu căruța acestuia din urmă, mers la suprafață de teren ce- aparținea lui pentru însămânța.
În jurul prânzului, cei doi - partea vătămată și martorul - au revenit la locuința numitei unde au mâncat, după care au hotărât să se deplaseze în tarlaua "" pentru aduna și transporta "râpca" (capete de de vie tăiate în urma curățirii viei) de pe o suprafață de teren cultivată cu de vie care aparținea numitei.
Terenul cu de vie este situat în imediata apropiere terenului cu privire la care, între părți, exista starea de conflict.
Imediat ce ajuns la terenul respectiv, partea vătămată l- văzut pe inculpatul cosind iarba de pe terenul în litigiu.
După ce coborât din căruța martorului, s- deplasat către locul în care se afla inculpatul pentru a- cere acestuia explicații cu privire la acțiunea pe care o realiza. În momentul în care ajuns în apropierea inculpatului, partea vătămată s- oprit și l- întrebat pe acesta de ce cosește de pe acel teren care se află în litigiu. Fără răspunde la întrebarea părții vătămate, inculpatul început să profereze injurii la adresa acesteia și să amenințe, după care, cu coasa pe care o avea asupra sa, mai exact cu lama coasei, i- aplicat cu intensitate o lovitură în zona toracică.
După ce a aplicat prima lovitură, inculpatul ridicat coasa în sus cu intenția de o lovi, din nou, pe partea vătămată însă, aceasta prins cu mâinile de partea din lemn a coasei încercând astfel să se opună agresiunii fizice.
Actul de opoziție părții vătămate nu avut rezultatul urmărit de aceasta, ci doar reușit să diminueze intensitatea celei de doua lovituri pe care inculpatul i- aplicat- în aceeași zonă corpului (zona toracică).
În timpul în care prins cu mâinile de partea din lemn coasei inculpatului, ținând de aceasta, partea vătămată căzut la pământ.
Momentul în care inculpatul lovit- pe partea vătămată G, fost perceput în mod direct, de către martorul care, inițial, s- aflat în locul în care oprise căruța. Văzând ce se întâmplă, martorul s- deplasat către locul în care se derula agresiunea pentru interveni. Ajuns lângă cele două părți, martorul prins cu mâinile de partea din lemn coasei, obiect cu care inculpatul intenționa să-i aplice o treia lovitură părții vătămate.
Datorită intervenției martorului, cea de treia lovitură aplicată de inculpat asupra părții vătămate fost de o intensitate redusă, reușind doar să secționeze tricoul pe care îl purta G, fără însă mai produce leziuni pe corpul părții vătămate.
Martorul a continuat să țină de partea din lemn coasei - denumită popular "toporiște" - reușind astfel să- împiedice pe să mai aplice și alte lovituri și, astfel, încetat agresiunea fizică.
Văzând că partea vătămată sângera abundent, transportat-o pe aceasta, cu căruța, până la sediul Dispensarului Medical De aici, partea vătămată fost preluată de ambulanță care transportat- în municipiul inițial la Spitalul Clinic "Sf. " de unde fost îndrumată către Spitralul Clinic de unde fost internată în perioada 14 mai - 02 iunie 2008 cu diagnosticul " toracic prin agresiune cu armă albă cu plagă penetrantă toracică. stâng". La scurt timp de la internare, partea vătămată suferit o intervenție chirurgicală - toracotomie exploratorie evacuare chiag; drenaj hemopneumotorax -.
Ulterior momentului externării, evoluția stării de sănătate părții vătămate s- complicat cu pleurezie, astfel că aceasta mai fost internată la Spitalul Clinic de în perioadele 16 iunie - 10 iulie 2008 și 22 iulie - 27 iulie 2008 cu diagnosticul de "pleurezie stg. cronicizată post - traumatică" și respectiv "pleurezie stg. recidivantă, traumatism toracic prin agresiune, operat recent".
După ce partea vătămată fost preluată de ambulanță pentru a fi transportată la o unitate spitalicească din municipiul I, martorul s- deplasat la sediul Biroului de Poliție pentru denunța fapta cărei victimă fusese G (în acest sens, procesul verbal din 14.05.2008 aflat la fila 4 dosar urmărire penală).
Din coroborarea mențiunilor certificatului medico legal nr. 7536/03.06.2008 eliberat de I - Cabinetul medico-legal cu cele ale raportului de constatare medico legală nr. 5553/OF din 22.09.21008 întocmit de I - Serviciul Medico Legal, raport ce fost verificat și avizat de către comisia superioară de control actelor medico legale din cadrul I (în acest sens, adresa nr. 17205/11.02.2009 - fila 56 dosarul instanței) și raporttului de expertiză medico legală nr. 6641/OF din 15.09.2009 întocmit de I, instanța reține că în urma loviturilor aplicate cu lama coasei de către inculpatul, partea vătămată suferit o plagă toracică posterioară cu secțiune musculară cu lungimea de 25 cm și o plagă înjunghiată penetrantă stg. cu hemopneumotorax stg. leziuni ce au fost tratate chirurgical, dar care s-au complicat în evoluție cu pleurezie stg. cronicizată post traumatică și pahipleurită latero-toracică stg. Se mai reține că cele două leziuni au putut fi produse prin lovirea cu obiect înțepător tăios (lamă de coasă).
Potrivit concluziilor actelor medico legale sus arătate, pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată au fost necesare un număr total de 55-57 zile de îngrijiri medicale însă, respectivele leziuni, la data producerii și prin ele însele, au fost de natură să pună în primejdie viața victimei.
Inculpatul fost audiat cu privire la învinuirea adusă doar în cursul cercetării judecătorești întrucât, în prima fază procesului penal, acesta s- prevalat de dispozițiile legale care reglementează "dreptul la tăcere", respectiv art. 70 alin. 2 din Codul d procedură penală.
În declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul negat săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor pentru care fost trimis în judecată.
susținut inculpatul că în ziua de 14 mai 2008, în timp ce se afla pe un teren situat în apropierea locuinței sale, având în mână coasă, de el s- apropiat care i- cerut să părăsească terenul, după care prins cu o mână de coasă, trăgând către el. Susține inculpatul că atât el cât și partea vătămată tras de coasă în același timp până când, la un moment dat, căzut jos, moment în care " coasa s- răsucit astfel încât partea metalică ajuns în direcția în care era spatele părții vătămate". Așa explicat inculpatul mecanismul de producere uneia dintre leziunile suferite de partea vătămată. Cu privire la cea de a doua leziune dovedit că fost prezentată de G, inculpatul nu explicat împrejurările în care aceasta s-ar fi putut produce, susținând că "nu cred că partea vătămată prezentat un număr de 3 leziuni așa cum s-a reținut prin actul medico legal întocmit de către medicii legiști, părerea mea că nu avea unde să îi fi fost produse celelalte două leziuni".
Cu privire la declarația inculpatului, un prim aspect ce se impune fi relevat este acela că, în conformitate cu dispozițiile art. 69 din Codul d procedură penală, declarațiile făcute de inculpat în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblu probelor existente în cauză.
În speța de față, procedând la examinarea declarației inculpatului în coroborare cu celelalte mijloace de probă existente la dosar, instanța a constatat că respectiva declarație nu se coroborează cu ansamblu probator administrat în cauză, situația de fapt prezentată de inculpat rămânând singulară.
Mai mult, instanța reține că declarația inculpatului este infirmată de denunțul oral și declarațiile martorului ocular, declarațiile părții vătămate și actele medico legale existente la dosar, toate aceste mijloace de probă coroborându-se pe deplin între ele.
Astfel, încă din primul moment când s- prezentat la organele de poliție pentru l- sesiza cu privire la fapta la cărei săvârșire asistase, martorul relatat că l- văzut pe inculpatul lovind, cu lama coasei pe care o avea asupra sa, pe partea vătămată G, indicând ca și zonă corpului unde fost aplicată lovitura "omoplatul stâng". Aceste susțineri ale martorului ocular se coroborează pe deplin cu declarațiile părții vătămate care arătat că fost lovită de inculpat cu lama unei coase, lovituri care i-au fost aplicate în zona toracică, în partea din spate, precum și cu concluziile celor trei acte medico legale existente la dosar care confirmă existența unor leziuni pe corpul părții vătămate în zona toracică stg., iar ca mecanism de producere se susține lovirea cu obiect înțepător - tăios (lamă de coasă). Practic, prin acest din urmă aspect s- înlăturat susținerea inculpatului cum că una din leziuni s-ar fi produs prin lovirea accidentală părții vătămate în coasa pe care ținea în mâinile sale.
De altfel, afirmația inculpatului în sensul că lovirea părții vătămate s- produs în mod accidental în condițiile în care loviturile au fost aplicate în zona spatelui, una dintre leziuni avut o lungime de 25 cm, iar cea de doua avut intensitate atât de mare încât produs un hemopneumotorax (secțiunea plămânului), instanța apreciază ca fiind lipsită de suport logic și de credibilitate.
Cu privire la numărul loviturilor aplicate de inculpat părții vătămate, din analiza coroborată declarațiilor părții vătămate și martorului ocular cu actele medico legale existente la dosar și cu înscrisurile medicale eliberate de unitățile spitalicești în care fost internată partea vătămată (aflate la filele 17 - 31 dosar urmărire penală), instanța reține că au fost aplicate trei lovituri dintre care numai două au produs leziuni pe corpul victimei întrucât cea de treia, datorită intervenției martorului care ținut de coasă, fost de mică intensitate reușind doar să secționeze tricoul părții vătămate.
Relevantă sub acest aspect este depoziția pe care martorul făcut- în cursul urmăririi penale când relatat că "pe drum m-am uitat la spatele lui și am văzut că tricoul acestuia era tăiat în trei locuri". În declarația dată în cursul judecății, martorul arătat că numărul tăieturilor de pe tricoul victimei era de 4(patru) însă, dat fiind intervalul de timp scurs de la data comiterii faptei și până la audierea martorului în fața instanței (aproximativ 9 luni) cât și afirmația martorului în sensul că "în momentul de față nu îmi amintesc cum s-au desfășurat lucrurile, însă în declarația dată la 14 mai 2008, nu am relatat aspecte neconforme realității", instanța apreciază că depoziția martorului din faza urmăririi penale reflectă întrutotul adevărul. De aceea, în situația în care s-au constatat contradicții între declarația martorului din cursul urmăririi penale și cea din faza judecății, instanța acordat valoare probantă declarației făcute inițial.
Același martor, în declarațiile făcute în cursul urmăririi penale, relatând derularea evenimentelor faptice petrecute în ziua de 14 mai 2008, indicat un număr de trei lovituri aplicate de inculpat părții vătămate. Aceste susțineri sunt confirmate de declarațiile părții vătămate care relatat că inculpatul l- lovit cu coasa de trei ori dar că, cea de treia lovitură, fost mult diminuată sub aspectul intensității datorită intervenției martorului.
Față de cele sus redate, reținând că declarația inculpatului nu se coroborează cu niciunul dintre mijloacele de probă existente la dosar, ci dimpotrivă este infirmată de probatoriul administrat, instanța apreciază că aceasta nu exprimă adevărul, motiv pentru care o va înlătura.
Se impune arăta că la solicitarea inculpatului, în apărarea acestuia, fost audiată în calitate de martor soția sa, numita.
Analizând declarația martorei în contextul întregului ansamblu probator administrat în cauză, instanța a constatat că aceasta conține aspecte faptice care nu se coroborează cu celelalte probe existente la dosar.
Însă, în legătură cu martora, importantă este afirmația martorului cum că aceasta venit la locul comiterii faptei după terminarea conflictului dintre părți, acest aspect fiind conformat și de inculpatul care relatat că "în acel moment (referindu-se la momentul imediat ulterior terminării conflictului) în acel loc venit și soția mea care s- speriat întrucât i-a văzut pe cei doi (referindu-se la și ) lângă mine".
În raport de susținerile martorului și ale inculpatului, instanța a reținut că martora nu fost de față la comiterea faptei astfel că nu avut posibilitatea să perceapă direct evenimentele faptice, context în care declarația sa, nu exprimă adevărul.
Față de acest considerent, ținând seama și de împrejurarea că martora este soția inculpatului, calitate care poate justifica o atitudine subiectivă din partea martorei, instanța a apreciat că declarația lui este declarație "pro causa", o declarație care nu exprimă adevărul, motiv pentru care nu i se va acorda valoare probantă.
Pentru toate considerentele anterior expuse, tribunalul a reținut că probatorul administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în faza judecății în primă instanță, dovedește, fără echivoc, vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei de tentativă la omor, ceea ce înseamnă că prezumția de nevinovăție fost răsturnată.
Se mai reține că prin probele administrate în apărare, inculpatul nu făcut dovada lipsei de temeinicie probelor de vinovăție.
Situația de fapt reținută de instanță și redată în considerentele prezentei hotărâri este dovedită de următoarele mijloace de probă: procesul verbal de consemnare denunțului oral făcut de numitul, denunțul scris al numitei, procesul verbal din 27.05.2008 întocmit de un lucrător de poliție în urma discuțiilor cu personalul medical din unitatea spitalicească în care fost internată partea vătămată, declarațiile părții vătămate G, declarațiile martorului ocular, planșa foto care redă leziunile de pe corpul părții vătămate și parte din obiectele de îmbrăcăminte pe care le purta partea vătămată în momentul agresiunii, adresa nr. 4110/24.09.2008 emisă de Serviciul de Ambulanță I, certificatul medico legal nr. 7536/03.06.2008 I - Cabinetul Medico - Legal, raportul de constatare medico legală nr. 5553/OF din 22.09.2008 întocmit de - Serviciul Medico Legal, adresa nr. 17205/11.02.2009 I - Comisia de avizare și control a actelor medico legale, raportul de expertiză medico legală nr. 6641/OF din 15.02.2009 întocmit de I, adresa nr. - din 07.02.2009 emisă de Poliția Comunală R, copia ordonanței din 28.03.2008 dată în dosarul nr. 654/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni, copia sentinței civile nr. 566/18.12.2008 Judecătoriei Răducăneni, copia biletului de ieșire din spital din 02.06.2008, copia biletului de trimitere nr. -/16.06.2008, copii ale fișelor de spitalizare pentru perioadele 16.06. - 10.07.2008 și 22.07 - 29.07.2008, copii ale buletinului de examen citologic nr. 1475/23.07.2008 și buletinului de analize medicale nr. 2831/23.06.2008. Toate aceste mijloace de probă coroborate între ele dovedesc, dincolo de orice îndoială, vinovăția inculpatului în săvârșirea, la data de 14 mai 2008, asupra părții vătămate G, a unei fapte de tentativă la omor.
În drept, fapta inculpatului care în după amiaza zilei de 14 mai 2008, pe fondul unei situații conflictuale preexistente, în timp ce se afla pe un teren situat în extravilanul satului, cu lama metalică unei coase, i- aplicat părții vătămate un număr de 3 lovituri, în zona toracică, în partea din spate, producându- o plagă toracică posterioară stg. cu secțiune musculară și o plagă penetrantă toracică stg. cu hemopneumotorax stg. această din urmă complicându-se în evoluție, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 55 - 57 zile de îngrijiri medicale și care au fost de natură să pună în pericol viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tentativă la omor" prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal.
În raport de obiectul folosit - lama unei coase, obiect să producă moartea -, de regiunea corpului în care au fost aplicate loviturile - regiunea toracică care este o regiune vitală corpului uman -, numărul loviturilor aplicate - 3 lovituri dintre care doar două au produs leziuni pe corpul părții vătămate - intensitatea mare două dintre cele trei lovituri aplicate, intensitate ce rezultă din aceea că una dintre lovituri secționat mușchii, iar cea de doua penetrat și secționat plămânul stg. de relațiile conflictuale ce existau între părți anterior comiterii faptei, dar și de atitudinea pe care inculpatul avut- imediat după săvârșirea faptei caracterizată prin aceea că nu i- acordat părții vătămate nici un ajutor, instanța reține că intenția cu care a acționat inculpatul, în momentul în care lovit- pe partea vătămată, fost aceea de a- suprima viața și nu aceea de a- produce doar o vătămare integrității corporale.
În condițiile în care, sub aspectul laturii subiective, intenția inculpatului fost aceea de ucide, încadrarea juridică corectă faptei este aceea de tentativă la omor; moartea părții vătămate nu s- produs datorită promptitudinii și profesionalismul cu care medicii au intervenit chirurgical pentru evacuarea cheagului și drenajul hemopneumotoraxului.
Pentru infracțiunea comisă, inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea judiciară pedepsei și modului ei de executare s-a ținut seama conform dispozițiilor art. 72 Cod penal atât de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, de dispozițiile de drept penal care reglementează sancționarea tentativei, de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, de împrejurările concrete în care fost săvârșită infracțiunea - pe fondul unei stări conflictuale preexistentă între părți, în condițiile în care partea vătămată doar i-a cerut explicații pentru acțiunea de cosire ierbii de pe terenul aflat în litigiu, prin lovirea repetată victimei până la intervenția efectivă martorului, prin lovirea victimei inclusiv după ce aceasta căzut jos - de urmarea produsă, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care se află la prima încălcare legii penale, anterior având conduită bună în societate și în familie. Totodată a fost avută în vedere și atitudinea procesuală nesinceră pe care inculpatul înțeles să o adopte în fața organelor judiciare dar, mai ales, lipsa sentimentului de regret, căință pentru fapta comisă.
Acest din urmă aspect analizat în strânsă legătură cu atitudinea inculpatului imediat după comiterea faptei (rămânerea într- stare de pasivitate) și cu atitudinea procesuală de negare a faptei, relevă, în opinia instanței, împrejurarea că inculpatul nu înțeles gravitatea faptei comisă și consecințele deosebite pe care aceasta le- produs asupra părții vătămate.
Față de acestea, instanța aplicat inculpatului pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost stabilit peste minimul special, în așa fel, încât pedeapsa concretă să fie proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială inculpatului.
Alături de pedeapsa principală închisorii a fost aplicată inculpatului și pedeapsa complementară interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. teza II- și lit. b Cod penal pentru o perioadă de 2 ani ce se va calcula în conformitate cu dispozițiile art. 66 Cod penal.
Pe durata executării pedepsei principale, inculpatului i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie constând în interzicerea, în raport de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal, a drepturilor civile de fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. Cod penal a fost confiscat de la inculpatul obiectul pe care l-a folosit la comiterea infracțiunii, respectiv coasa cu din lemn și lama metalică ridicată de organele de urmărire penală și aflată la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iași.
Procedând la soluționarea laturii civile cauzei, instanța a reținut că partea vătămată s- constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 50.000 lei din care suma de 10.000 lei fost solicitată cu titlu de daune materiale, iar diferența de 40.000 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, partea civilă solicitat obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice (fără a-i preciza cuantumul) ca urmare pierderii parțiale capacității de muncă.
În cauză, s-au mai constituit părți civile și Serviciul Județean de Ambulanță I cu suma de 426 lei, precum și Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I cu suma de 16788,99 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu transportul cu ambulanța și respectiv cu spitalizările părții vătămate
În dovedirea pretențiilor civile, partea civilă G solicitat proba cu înscrisuri, cu expertiza medico legală pentru se stabili dacă urmare faptei comisă asupra sa i- fost diminuată capacitatea de muncă și proba testimonială cu martorii și, probe ce au fost admise și administrate pe parcursul cercetării judecătorești.
Din analiza coroborată declarațiilor martorilor și cu înscrisurile medico - legale și medicale existente la dosar, instanța reține că partea civilă stat internat în spital ca urmare comiterii asupra sa faptei de tentativă la omor aproximativ 41 de zile, timp în care suportat intervenție chirurgicală care l-a adus în situația de necesita să fie îngrijit de o altă persoană care astfel trebuia să se deplaseze zilnic la unitatea spitalicească, contravaloarea transportului fiind suportată de partea civilă (în acest sens, declarația martorului ). Se mai reține că, în tot intervalul cât fost spitalizată, partea civilă a necesitat o alimentație specială ceea ce presupus cheltuieli suplimentare din partea acesteia; se mai reține în baza depoziției martorului că partea civilă efectuat cheltuieli și cu achiziționarea unor medicamente și produse medicale necesare pentru îngrijirea medicală și vindecarea sa.
Pe baza declarației martorului, instanța reține că partea civilă locuia perioade mai mari de timp (de luni până vineri) la locuința soacrei sale pe care o ajuta la diverse activități gospodărești și agricole, activități care, în perioada 14 mai - decembrie 2008, au fost efectuate de către martorul în schimbul sumei de 5000 lei pe care i- primit de la familia părții civile.
Reține instanța ca fiind dovedit, prin depozițiile martorilor și, cuantumul de 10.000 lei al cheltuielilor pe care partea civilă trebuit să le efectueze ulterior datei de 14 mai 2008 ca urmare a faptei comisă asupra sa de către inculpatul.
Cât privesc daunele morale solicitate de partea civilă G, instanța reține că dată fiind natura neeconomică a prejudiciului moral imposibil de fi echivalat bănește, repararea integrală în cazul acestui prejudiciu are doar un caracter aproximativ, astfel că soluția mai realistă este aceea de acordare unei sume de bani care să compenseze prejudiciul moral suferit.
Având în vedere consecințele pe care fapta de tentativă de omor le- produs asupra părții civile, respectiv o plagă toracică posterioară cu secțiune musculară și o plagă înjunghiată penetrantă cu hemopneumotorax, în opinia instanței, acestea au fost de natură să-i producă lui dureri și suferințe, deopotrivă de natură fizică și psihică, care îl îndreptățesc la acordarea unor daune morale.
Cât privește cuantumul acestora, pentru realiza justă compensare, instanța a avut în vedere o serie de elemente pentru determina întinderea sumei acordate cu titlu de daune morale, și anume: natura leziunilor suferite, împrejurarea că partea civilă trebuit să suporte intervenție chirurgicală iar ulterior, în mod repetat, puncții pleurale pentru extragerea lichidului serohematic, operațiuni care au presupus dureri fizice deosebite pentru partea vătămată, intervalul de timp în care partea civilă fost internată în spital, interval în care fost lipsită de condițiile vieții obișnuite pe care o avea anterior datei de 14 mai 2008, starea de temere pe care partea civilă o manifestă în raport de persoana inculpatului și împrejurarea că o perioadă de timp relativ mare (de câteva luni), aceasta fost privată de posibilitatea satisfacerii "plăcerilor vieții", constând în pierderea posibilităților de îmbogățire spirituală, divertisment și destindere.
În raport de aceste elemente, instanța a apreciat că suma de 20.000 lei este suficientă pentru a compensa suferințele fizice și psihice suportate de partea civilă
Față de cele sus redate, instanța, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998 Cod civil, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă G, în sensul obligării inculpatului la plata sumei totale de 30.000 lei, din care 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, iar 20.000 lei cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește solicitarea de acordare unei prestații periodice, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată întrucât, prin raportul de expertiză medico legală nr. 6641/OF din 15.02.2009 întocmit de s- concluzionat că partea vătămată nu are afectată capacitatea de muncă.
Față de această situație, s-a respins cererea părții civile de obligare inculpatului la plata unei prestații periodice.
Cu privire la acțiunile civile formulate de părțile civile Serviciul Județean de Ambulanță și Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I, având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006, în raport de întreg materialul probator existent la dosar care face dovada transportării părții vătămate cu ambulanța și internarea acesteia în unitatea spitalicească constituită parte civilă, instanța a admis cele două acțiuni civile, apreciindu-le ca fiind întemeiate.
În termen, hotărârea a fost apelată de inculpat cu motivarea că, față de împrejurările în care s-a consumat fapta, aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, că pedeapsa aplicată este prea mare, în condițiile în care partea vătămată a început conflictul, că loviturile au fost accidentale, că inculpatul a recunoscut fapta, că nu a avut posibilitatea de a studia dosarul de urmărire penală, s-au respins nemotivat probe în apărare, că a aplicat doar o singură lovitură, că a acționat fără intenție, că au fost acordate despăgubiri în cuantum prea mare, că au fost ignorate înscrisurile depuse la dosar, că a fost înlăturată nemotivat declarația martorei, că în mod greșit s-a reținut că inculpatul a avut o poziție procesuală nesinceră.
În cursul soluționării apelului, la cererea inculpatului a fost audiat martorul.
Au fost depuse înscrisuri care conțin referiri la persoana inculpatului, la dreptul de proprietate și litigiile care s-au purtat în legătură cu terenul unde se aflau părțile, la momentul consumării faptei.
Recursul formulat nu este fondat.
Aspectele relatate de martorul audiat în cursul apelului și înscrisurile care au fost depuse pentru susținerea împrejurărilor cu privire la exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului în care se află poziționat locul consumării faptei, nu modifică situația de fapt reținută de prima instanță.
Martorul audiat confirmă existența incidentului încercând să nuanțeze situația de fapt în favoarea inculpatului.
Declarația martorului, față de aspectele relatate, nu influențează situația de fapt reținută de prima instanță dacă are în vedere celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale și a judecății.
Martorul a susținut de fapt poziția procesuală a inculpatului, care după ce a refuzat să facă declarații, la termenul din 16 martie 2009 acceptă să fie audiat.
O parte din declarația inculpatului este preluată de martorul audiat în cursul judecării apelului, astfel declarația acestuia, dacă avem în vedere celelalte probe, este o declarație pro cauza și va fi înlăturată, ca nesinceră.
Înscrisurile depuse în cursul soluționării apelului care privesc, dreptul de proprietate, posesia, litigii în legătură cu terenul unde este localizat locul săvârșirii faptei nu sunt de natură a conduce la existența unei alte situații de fapt decât cea reținută de prima instanță.
Inculpatul în tot cursul urmăririi penale și a judecății a beneficiat de asistență juridică, i-au fost aduse la cunoștință învinuirile, i s-a prezentat materialul de urmărire penală, astfel că, în mod tendențios susține că nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul dosarului.
Prima instanță a administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului și a înlăturat motivat declarația martorei.
Refuzul inculpatului de a face declarații în cursul urmăririi penale și la începutul cercetării judecătorești, urmat de o declarație care nu se coroborează cu celelalte probe administrate, constituie o poziție procesuală nesinceră, așa cum corect a reținut prima instanță.
Forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul este cea a intenției indirecte, nu a urmărit producerea rezultatului, dar prin modul cum a acționat, lovind victima de trei ori cu o coasă, a acceptat posibilitatea producerii morții victimei, rezultat care nu s-a produs urmare a intervenției medicale.
Față de împrejurările consumării faptei, împrejurări reținute din plângerea părții vătămate, declarațiile martorilor, și în mod deosebit din declarația martorului ocular, expertiza medico-legală, prima instanță a reținut corect că fapta se circumscrie conținutului infracțiunii de tentativă de omor și nu vătămare corporală gravă.
În latura penală a cauzei, prima instanță a reținut o situație de fapt conformă și a individualizat pedeapsa luând în considerație toate criteriile generale enumerate la art. 72 Cod penal.
Poziția procesuală nesinceră a fost motivat reținută de prima instanță.
În latura civilă a cauzei prima instanță a reținut motivat de declarațiile martorilor, cuantumul prejudiciului material și a apreciat corect asupra echivalentului bănesc al daunelor morale, criticile avute în vedere justificând cuantumul daunelor morale acordate.
Pentru aceste considerente, apelul formulat de inculpat nu este fondat și va fi respins ca atare, potrivit art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală.
În baza art. 383 al. 2 și 3 Cod procedură penală, din pedeapsă se va computa arestarea preventivă de după pronunțarea hotărârii apelate, 28 aprilie 2009.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 325 din 28.04.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare pentru părțile civile lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. M - 2 exemplare
01 martie 2010
Judecător fond -
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
