Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 31/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.31/A/2009
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.28/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest, asistat de avocat, apărătorul desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța procedează la audierea inculpatului apelant, declarație consemnată la dosar.
Apărătorul inculpatului apelant și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant solicită admiterea apelului și procedând la o nouă judecare:
- în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.174 al.1,2 Cod penal în infracțiunea prev. de art.181 Cod penal, reținându-se starea de provocare.
Pe fondul cauzei solicită reducerea cuantumului pedepsei spre minimul special prevăzut de lege. Sub aspectul laturii civile solicită a se analiza dacă aceasta este admisibilă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată întrucât în cauză s- stabilit corect starea de fapt, făcându-se justă individualizare a pedepsei, iar sub aspectul laturii civile s-au dovedit pretențiile solicitate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că pedeapsa aplicată este prea mare. Învederează că în cauză nu s-a dovedit cum i-a fost pusă în pericol viața victimei.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față
Prin sentința penală nr.28/2009 Tribunalul Sibiua respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181.Cod Penal, formulată de inculpatul.
În baza art. 20 rap. la art. 174 al. 1, 2.Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, art. 65 al. 2.Cod Penal, condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 21.08.1977, în Sibiu, jud. Sibiu, CNP -, cetățean român, studii 7 clase, necăsătorit, fără copii minori, fără ocupație, recidivist, cu domiciliul în Sibiu,-, jud. Sibiu, în prezent arestat în Penitenciarul Aiud, la pedeapsa închisorii de6 anipentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 al. 1, lit. a, b pe Cod Penal o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 al. 2.Cod Penal aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 61.Cod Penal a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 586 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 913/13.07.2005 a Judecătoriei Aiud, și dispune contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită la 6 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 350.C.P.P. a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88.Cod Penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 21.02.2008 la zi.
În baza art. 118 lit. b a Cod Penal dispus confiscarea unui metalic cu de 50 cm. confecționat din material lemnos, proprietatea inculpatului folosit la săvârșirea faptei.
În baza art. 348.C.P.P. a dispus restituirea, către inculpat a unui tricou cu lungă rupt, de culoare roșie, cu inscripția "House of ", a unui de culoare neagră, cu inscripția " " și a unei perechi de pantofi uzați de culoare neagră, cu inscripția " ", ridicate conform dovezii încheiate la data de 21.02.2008.
În baza art. 14, 346.C.P.P. rap. la art. 998.civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliat în Sibiu,-,. 12, jud. Sibiu și în consecință a obligat inculpatul la plata sumei de 1.600 lei cu titlu de daune materiale și 20.000 lei daune morale către partea civilă, respingând celelalte pretenții.
În baza art. 313 din Lg.95/2006 modificată prin nr.OUG 72/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 1.446,32 lei cu titlu de despăgubiri plus penalități și dobânzi până la data stingerii sumei datorate către Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu.
În baza art. 191.C.P.P. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.300 lei, din care 500 lei în faza de urmărire penală, iar 200 lei reprezintă onorarii avocați din oficiu în faza de urmărire penală și de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente:
Din ansamblul actelor și lucrărilor dosarului (procesul verbal de cercetare locală, planșe fotografice, declarațiile părții vătămate, - - raportul medico-legal al victimei, raportul medico-legal al inculpatului, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului) toate administrate în faza de urmărire penală, coroborate cu probatoriul administrat în fața instanței (declarația inculpatului, declarațiile martorilor, ), tribunalul a reținut, în fapt, că în seara zilei de 20.02.2008, părțile, împreună cu martorii și, s-au deplasat la domiciliul părinților inculpatului, după ce, anterior, inculpatul și partea vătămată au consumat alcool la domiciliul părții vătămate, unde au discutat pe marginea furtului în care au fost implicate părțile la magazinul. Ajunși acolo, părțile și martorii au început o petrecere care, însă, a degenerat într-un scandal, datorită neînțelegerilor intervenite între inculpat și partea vătămată în legătură cu asumarea răspunderii pentru furtul în care era cercetat inculpatul, dar și datorită refuzului martorului de a mai dansa. Pe fondul acestor discuții, inculpatul a lovit cu palmele pe minorul, acesta ripostând, împingându-l pe inculpat.
În acest moment, inculpatul a început să lovească geamul din sticlă al camerei determinând spargerea acestuia, astfel că, martorii și, văzând iminența unui scandal, și-au manifestat dorința de a pleca acasă, luând, în acest scop, combina și boxele și părăsind imobilul. Întrucât partea vătămată a rămas în urmă, furia inculpatului s-a îndreptat asupra sa, lovindu-l pe acesta cu un în zona capului, fapt ce a determinat căderea părții vătămate. Profitând de starea de inconștiență a părții vătămate, inculpatul a continuat să o lovească pe aceasta cu barosul, cu pumnii și cu picioarele, în zona umerilor și a feței, deși martorii aflați în stradă încercau să determine încetarea violențelor.
La un moment dat, inculpatul a spart în întregime geamul, a ieșit pe geam în stradă, și, cu barosul în mână, a urmărit pe cei doi martori, intenționând să-i lovească. Deși partea vătămată se afla în stare de inconștiență, inculpatul nu i-a acordat nici un fel de ajutor, mai mult, a împiedicat și martorilor să intervină.
Incidentul a încetat prin intervenția forțelor de ordine.
Actele de violență exercitate asupra părții vătămate au determinat un traumatism cranio-facial, cu fracturi multiple de masiv facial, leziuni care s-au putut produce prin lovire repetată cu corp contondent, aceste leziuni necesitând 45-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare ( 63 - 64 ).
Tribunalul a reținut că fapta inculpatului, care, pe fondul consumului de alcool și al unor neînțelegeri avute anterior cu partea vătămată și cu fiul acesteia, a aplicat acesteia lovituri repetate, de intensitate ridicată, cu un, cu pumnii și cu picioarele, la nivelul capului, și umerilor, producându-i acesteia un traumatism cranio-facial, ce a necesitat pentru vindecare 45-50 zile, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1, 2
Cod PenalÎn ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, tribunalul a avut în vedere concluziile raportului medico-legal ( 63, 64 ), biletul de ieșire din spital ( 60-62 ), potrivit cărora partea vătămată prezenta contuzii și excoriații faciale, hematom palpebral bilateral, fractură fără deplasare la nivelul corpului vertebral cervical C2 și fracturi multiple de masiv facial interesând hemimaxila dreaptă. Deși leziunile suferite nu au pus în primejdie viața părții vătămate, intensitatea loviturilor aplicate, multitudinea acestora, zonele vitale în care au fost aplicate (zona feței, a capului) și natura obiectului vulnerant ( - să producă leziuni mortale) au fost elemente de natură să determine încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174 alin. 1, 2.
Cod PenalTribunalul a constat că, sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și acceptând producerea lui, această intenție fiind raportată la împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, la instrumentul folosit de făptuitor ( pentru a produce moartea), la regiunea corpului lovită (zonă vitală), la numărul mare al loviturilor și la intensitatea lor, dar și la atitudinea inculpatului după comiterea faptei (a împiedicat acordarea de ajutor părții vătămate).
Deși inculpatul a invocat existența unei legitime apărări, acreditând ideea unor agresiuni și amenințări exercitate de partea vătămată, instanța a reținut că acestea nu au fost dovedite în cauză, ele fiind contrazise de actele medicale existente la dosar, inculpatul recunoscând faptul că a lovit partea vătămată, însă negând multitudinea și intensitatea loviturilor.
La încadrarea juridică a faptei, instanța a avurt în vedere și aplicabilitatea dispozițiilor art. 37 lit. a Cod Penal, acesta aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, față de pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 913/2005 a Judecătoriei Aiud. Din această pedeapsă inculpatul a executat o parte, rămânând de executat 586 zile, întrucât, la data de 12.12.2006 inculpatul a fost liberat condiționat.
Tribunalul având în vedere gravitatea faptei săvârșite, față de dispozițiile art. 61.Cod Penal, a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 586 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 913/2005 a Judecătorie A, și a dispus contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare sporită la6 ani și 6 luni închisoare.
Față de prevederile art. 174.Cod Penal și art. 65 alin. 2.Cod Penal, tribunalul a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, b pe Cod Penal o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
De asemenea, față de dispozițiile art.71 alin. 2.Cod Penal, tribunalul a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod Penal, pe durata executării pedepsei închisorii, apreciind că, față de natura faptei săvârșite (infracțiune contra vieții, integrității corporale și sănătății), de gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei (faptă săvârșită cu violență), dar și de persoana inculpatului (care este recidivist, nu a manifestat empatie față de partea vătămată și a încercat să minimalizeze fapta și urmările acesteia, se impune a fi interzise drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b p cu motivarea că, atâta timp cât inculpatul nu poate respecta valori fundamentale ocrotite de legea penală (viața unei alte persoane) nu este în măsură să discernă asupra modului de guvernare a țării.
În ceea ce privește acțiunea civilă s-a reținut că partea civilă ( 65 ) a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.600 lei cu titlu de daune materiale reprezentând îngrijiri medicale, medicamente, hrană, lipsa salariului pentru două luni și suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin actele medicale depuse la dosarul cauzei ( 59 - 61 ) s-a făcut dovada că, partea vătămată a fost internată în perioada 21.02.2008 - 29.02.2008, fiind externat cu indicația de a urma o lună de tratament.
Prin depoziția martorei ( 141 ) s-a atestat faptul că toate cheltuielile părții vătămate legate de operația suferită, de tratament, alimente și îngrijire se ridică la suma de 700 lei, iar prin adeverințele aflate la 156, 157 s-a făcut dovada venitului lunar de 600 lei, însă raportat la cererea de constituire de parte civilă, tribunalul a obligat inculpatul la plata sumei de 1.600 lei cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește daunele morale, tribunalul a apreciat că, față de natura și gravitatea faptei, de urmările acesteia, de suferințele părții vătămate - care a necesitat intervenție chirurgicală și, tratament pentru recuperare, o sumă de 20.000 lei este necesară și totodată suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de partea vătămată.
Tribunalul văzând dispozițiile art. 313 Lg. 95/2006 modificată prin OUG72/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 1.446,32 lei cu titlu de despăgubiri plus penalități și dobânzi până la data stingerii debitului către Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul solicitând desființarea sentinței apelate și în rejudeacare, în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzute de art.174 alin 1 și 2 cod penal în infracțiunea prevăzută de art.181 cod penal cu reținerea stării de provocare. În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului. În ceea ce privește latura civilă inculpatul, prin avocat a solicitat să se verifice dacă pretențiile civile sunt admisibile.
Deliberând asupra cererii de apel în limitele motivelor invocate și potrivit dispozițiilor art.371 din codul d e procedură penală Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt și a realizat o legală încadrare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului.
În data de 20 02 2008 inculpatul a aplicat o lovitură cu ul în zona capului în urma căreia partea vătămată a căzut la pământ. Inculpatul a continuat agresiunea asupra părții vătămate lovind-o cu pumnii și picioarele și nu a permis martorilor să-i acorde asistență medicală deși aceasta se afla în stare de inconștiență. inculpatului a fost oprită doar prin intermediul forțelor de ordine.
Această stare de fapt a fost corect reținută de instanța de fond în baza declarațiilor martorilor, a părții vătămate și a inculpatului.
Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii din tentativă de omor în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 din codul penal în mod corect a fost respinsă de instanța de fond.
Esențial pentru corecta încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpat este determinarea intenției cu care acesta a exercitat actele de agresiune asupra părții vătămate. Având în vedere leziunile pe care le prezenta partea vătămată în urma agresiunii - leziuni localizate la nivelul capului și feței ( excoriații la nivel parietal și pe arcada sprâncenoasă, fracturi multiple de masiv facial) se poate concluziona că inculpatul a vizat zonele vitale ale victimei și a acționat cu un instrument de a produce o urmare letală - un. De asemenea conduita inculpatului pe măsura desfășurării evenimentelor conduc la certitudinea ca acesta a intenționat nu doar să aplice o corecție victimei ci a urmărit moartea acesteia. Astfel, inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată și după ce aceasta era căzută jos și se afla în stare de inconștiență iar agresiunea a avut o durată îndelungată fiind apreciată de martorul la o oră. Inculpatul a refuzat să permită soției părții vătămate și fiului acesteia să-i acorde ajutor deși se afla în stare de nevoie, mai mult a urmărit îndepărtarea acestora amenințându-i cu bătaia și fugind după ei cu barosul. De altfel chiar inculpatul în cadrul declarației date în fața instanței de fond relevă că soția părții vătămate îi cerea să înceteze loviturile însă el nu a răspuns solicitării, iar părinților lui, prezenți la momentul agresiunii, le-a fost teamă să intervină.
Toate aceste elemente formează instanței convingerea că intenția cu care a acționat inculpatul a fost aceea de a suprima viața părții vătămate. Faptul că rezultatul urmărit de inculpat nu s-a realizat s-a datorat intervenției organelor de ordine nu are consecințe în planul stabilirii intenției cu care a fost săvârșită fapta.
Susținerea inculpatului în sensul că nu l-ar fi agresat pe partea vătămată cu ul este infirmată de depozițiile testimoniale: martorii și ( fila 83-90dosar de fond) au arătat că l-au văzut pe inculpat cum o lovea pe partea vătămată cu ul iar martorul (fila 222 dosar de fond) a declarat că l-a văzut pe inculpat alergând cu un în mână după soția părții vătămate și l-a auzit pe acesta amenințând-o că "îi va da și ei în cap așa cum i-a dat și soțului ei".
Nici cererea de reținere a circumstanței atenuante a provocării nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor codului penal:
" Art. 73 - Circumstanțe atenuante
Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante:
a) depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate;
b) săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă."
Potrivit dispozițiilor legale susmenționate pentru a se putea reține scuza provocării este necesar ca cel ce o invocă să se afle într-o stare de puternică tulburare determinată de conduita persoanei vătămate. Această conduită trebuie să fie aptă să producă starea de tulburare.
Inculpatul a susținut, în fața instanței de fond, că starea de tulburare i-a fost produsă de conduita fiului inculpatului care l-a prins de gât și de inculpat care l-a lovit cu capul în gură. Susținerile inculpatului nu sunt confirmate de martorii audiați: martora arată că într-adevăr fiul ei l-a împins pe inculpat însă numai după ce acesta l-a lovit, iar soțul ei l-a prins pe inculpat de gât pentru a-l împiedica să continue agresiunea îndreptată împotriva sa (fila 68 pen) de asemenea martora (fila 76u.p), mama inculpatului arată că minorul s-a luat la bătaie cu fiul ei iar tatăl minorului a sărit să-l lovească și chiar l-a și lovit pe acesta cu pumnul, aceeași împrejurare este confirmată și de martorul (fila 79 p) care arată că la un moment dat" între fiul concubinei și minor s-a produs o ceartă" cei doi împingându-se reciproc iar el și partea vătămată au intervenit să îi despartă. În fața instanței de fond martorii și și-au nuanțat declarațiile sugerând că partea vătămată împreună cu fiul acestuia și-ar fi concentrat acțiunea în vederea agresării inculpatului. Aceste declarații urmează să fie înlăturate ca vădit subiective.
Din modul în care s-a dovedit derularea conflictului rezultă nu numai că partea vătămată nu a provocat actele de agresiune ale inculpatului ci și faptul că incidentul a fost determinat de conduita inculpatului. Astfel acesta a provocat o altercație cu fiul minor al părții vătămate, altercație în timpul căreia cei doi s-au împins reciproc. Intervenția ulterioară a părții vătămate pentru a despărți părțile sau a-și proteja fiul ori soția nu poate avea semnificația juridică a provocării ea fiind o reacție la atitudinea violentă a inculpatului, care nu poate avea semnificația stării de provocare.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată de instanță aceasta a fost în mod corect dozată în raport de gravitatea faptei săvârșite.
Potrivit dispozițiilor codului penal fapta de omor se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 2 teza 2 din codul penal "Tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei."
În consecință limitele de pedeapsă pentru fapta reținută în sarcina inculpatului sunt închisoare de la 5 ani la 10 ani. Aplicarea unei pedepse de 6 ani relevă orientarea instanței spre minimul acesteia. Față de modul de săvârșire a infracțiunii și gravitatea acesteia precum și raportat la conduita generală a inculpatului care nu este la prima confruntare cu legea penală ceea ce denotă lipsa sa de respect față de normele de conviețuire socială reducerea pedepsei nu ar crea garanția realizării scopului educativ al acesteia astfel cum este el reglementat de art. 52 din codul penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond.
În temeiul art. 998 din codul civil inculpatul este dator să recupereze prejudiciul material și moral suferit de partea civilă ca urmare a săvârșirii infracțiunii. În ceea ce privește prejudiciul material acesta a fost dovedit prin declarațiile martorei și adeverințele de la filele 156 și 157 dosar de fond. Prejudiciul moral a fost în mod corespunzător cuantificat la suma de 20000 lei ținând seama de traumele fizice și psihice la care a fost supusă partea civilă atât în timpul exercitării actelor de agresiune asupra sa cât și ulterior în perioada de recuperare.
Față de cele ce preced în temeiul art.378 alin 1 pct. 1 litera b din codul penal Curtea va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
În temeiul art.350 alin 1 din codul d e procedură penală instanța va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art.88 din codul penal se va deduce din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive de la data de 21 02 2008 la 28 04 2009.
În baza art.192 alin 2 din codul d e procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 200 de lei reprezentând onorarul avocatului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru aceste motive.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 28/2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod pr. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului.
din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive de la 21.02.2008 la 28.04.2009.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 280 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex/18.05.2009
a
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Leontin Coraș
