Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 274/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.274/2009
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Organizare a Instanțelor Judecătorești.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de părțile civile și împotriva deciziei penale nr.35/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea civilă recurentă, asistat de avocat, apărător ales și inculpatul intimat, asistat de avocat, apărător ales, lipsă fiind partea civilă recurentă .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-au înregistrat motive de recurs formulate de părțile civile recurente.
Apărătorul părților civile recurente, apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al părților civile recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând a se admite pretențiile civile astfel cum au fost formulate și a se majora cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Cu cheltuieli judiciare.
În susținere învederează sub aspectul laturii civile a cauzei că pretențiile civile au fost probate. Precizează că suferințele fizice au fost probate cu certificatul medico-legal, iar daunele morale în sumă de 2.000 lei pretinse pentru fiecare parte vătămată sunt justificate, raportat la activitatea inculpatului de tulburare în posesie.
Sub aspectul penal al cauzei arată că în mod greșit instanțele inferioare au făcut aplicarea dispozițiilor art.72,76 Cod penal, față de împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei nici în faza de urmărire penală și nici la instanțe.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului intimat solicită respingerea recursurilor ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.
Învederează că nu se pot acorda daunele morale solicitate de părțile civile, față de atitudinea acestora de provocare.
Cu cheltuieli judiciare.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor părților civile ca inadmisibile cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.2 Cod penal întrucât pentru această infracțiune este necesară plângerea prealabilă a părții vătămate.
Privitor la infracțiunea prev. de art.220 al.2 Cod penal solicită respingerea recursurilor ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt învederează că a construit gardul la cererea părții civile.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 304 din 24.10.2008, Judecătoria Mediaș, în baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de tulburare de posesie din art. 220 al. 1 Cod penal în art. 220 al. 2 Cod penal iar în baza art. 220 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74, 76 lit. d Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
În baza art. 180 al. 2 Cod penal, art. 63 al. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 lit. e Cod penal a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 300 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. s Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 al. 2 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 71 al. ultim Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Instanța a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie și a respins pretențiile civile formulate de părțile civile și.
S-a reținut prin hotărâre că părțile vătămate și dețin în proprietate imobilul situat în nr. 140, care se învecinează cu imobilul de la nr. 139 aparținând inculpatului.
Pe perioada iernii părțile vătămate locuiesc în Sibiu.
Profitând de lipsa părților vătămate, în lunile martie-aprilie 2007 inculpatul a trecut la refacerea gardului dintre cele două imobile pe o distanță de cca. 30 metri, pretextând că acesta este căzut și deteriorat.
Cu această ocazie, inculpatul a scos stâlpii din locurile în care se aflau și i-a mutat pe o suprafață de 30. cu 40- 50 cm. în interiorul terenului aparținând părților vătămate, ridicând un nou gard cu materialele din vechiul gard.
Prin această operațiune suprafața imobilului părților vătămate s-a diminuat, în timp ce proprietatea inculpatului s-a mărit în mod corespunzător.
Vinovăția inculpatului a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză ( 120, 121, 142), care au relatat despre mutarea gardului de către inculpat, tăierea plasei de sârmă pe anumite porțiuni și scoaterea stâlpilor pe o distanță de cca. 30. acapararea unei porțiuni din proprietatea părților vătămate și lipsa acordului acestora cu privire la repararea gardului.
Fapta fiind săvârșită în modalitatea desființării semnelor de hotar, instanța a considerat necesar a proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei, din art. 220 al. 1. pen. în art. 220 al. 2. pen.
Pe fondul acestui conflict, în data de 29.07.2007, în timp ce stăteau la poartă, între inculpat și partea vătămată a avut loc o altercație, în contextul căreia aceștia s-au injuriat și lovit reciproc, astfel cum au relatat martorii oculari audiați la 121, 134, 135, 142, 147.
Martora - a relatat că incidentul nu ar fi avut loc dacă partea vătămată nu s-ar fi dus spre locul unde se afla inculpatul.
Conform certificatului medico-legal atașat la fila 56 dos-, partea vătămată a suferit leziuni traumatice vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile civile și și inculpatul, nemotivându-l în scris.
La susținerea apelului oral, părțile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale precum și la obligarea la plata sumei de 400 de lei reprezentând contravaloare materiale și manoperă pentru refacerea gardului.
Partea civilă a suferit ca urmare a agresiunii, motiv pentru care trebuia să fie despăgubit în acest sens. Instanța a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii însă nu a acordat contravaloarea materialelor și a manoperei în sumă de 400 de lei astfel încât refacerea gardului ar intra în obligația părților civile ceea ce nu se justifică.
Inculpatul la cuvântul în susținerea apelului a arătat că apelul părților civile nu este fondat și a solicitat respingerea lui deoarece în mod corect s-au reținut circumstanțele atenuante și a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie pentru considerentul că fapta nu este prevăzută de legea penală. Nu a rezultat din probatoriul administrat cu certitudine cine a mutat gardul. Dacă totuși se s-ar că există infracțiunea de tulburare de posesie, să se constată că fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.35/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-a admis apelul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.05.1954 în loc., jud. Sibiu, domiciliat în com. M, sat, nr. 139, jud. Sibiu, împotriva sentinței penale nr. 304/24.10.2008 a Judecătoriei Mediaș, pe care a desființat-o sub aspectul aplicării pedepsei accesorii, și rejudecând:
S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza I pen. în condițiile art. 71.pen.
S-a respins apelul formulat de părțile civile și, împotriva aceleiași sentințe penale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 2 și alin. 4.pr.pen. au fost obligați apelanții - părți civile să plătească fiecare suma de câte 80 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale în favoarea statului în apel, restul cheltuielilor judiciare în apel rămânând în sarcina statului, în baza art. 192 alin. 3.pr.pen.
În baza art. 193.pr.pen. au fost obligați apelanții părți civile să plătească fiecare suma de câte 120 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale în apel, în favoarea inculpatului apelant, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel reținut următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută de către instanță iar încadrarea juridică este legală și temeinică.
Cu privire la critica formulată de către părțile civile, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. Atitudinea pe care au avut-o părțile civile față de inculpat anterior săvârșirii infracțiunii de lovire nu poate justifica obligarea inculpatului la plata unor daune morale. Pe de altă parte numărul zile de îngrijiri medicale nu a justificat o durere insuportabilă care să impună o compensație în plan moral pentru partea civilă. Partea civilă a prezentat de fapt o tumefacție roșcat violacee la nivelul brațului care a fost acoperită prin hainele purtate ca urmare a anotimpului în care s-a produs incidentul astfel că din punct de vedere estetic se justifică acordarea acestor daune.
Din probele testimoniale administrate în cauză de instanța de fond și de instanța de apel, a rezultat că a fost refăcut gardul pe linia de graniță astfel că nu se justifică obligarea inculpatului la despăgubiri materiale pentru a fi confecționată împrejmuirea cu gard din stâlpi de beton și plasă de sârmă de către părțile vătămate. Gardul a fost refăcut de către inculpat cu vechile materiale existente și care erau și dacă nu avea loc acest incident.
Așa fiind, nu s-a justificat acordarea daunelor materiale.
Nu este întemeiat nici apelul inculpatului prin care acesta a solicitat achitarea pentru tulburarea de posesie deoarece starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond iar încadrarea juridică este corectă. A rezultat cu certitudine din probele dosarului că a avut loc o mutare a gardului spre interiorul proprietății părților vătămate dar ca urmare a cercetărilor efectuate inculpatul a readus gardul pe vechiul aliniament.
Din moment ce nu s-au făcut măsurători exacte, în mod judicios instanța de fond a dispus restabilirea situației anterioare.
Totuși apelul inculpatului a fost fondat în parte în ce privește aplicarea pedepsei accesorii deoarece i s-a interzis dreptul a alege a acestuia iar infracțiunile pentru care a fost condamnat nu au justificat această pedeapsă.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs părțile civile și.
Recursurile au fost declarate în termen.
În motivarea recursurilor părțile civile au criticat hotărârea atacată sub aspect penal și civil, susținându-se că s- făcut o greșită individualizare judiciară a pedepselor iar instanțele nu s-au pronunțat asupra probelor nu au motivat soluția de respingere a daunelor morale.
Recurenții au invocat cazurile de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.9 și 14 Cod procedură penală.
Din perspectiva cazurilor de casare de mai sus, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator, instanța apreciază că acestea sunt nefondate din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt, făcând o justă încadrare juridică faptelor și o judicioasă individualizare a răspunderii penale.
Instanțele prin reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului potrivit art.74,76 Cod penal au făcut o justă încadrare juridică și individualizare judicioasă proporțională cu gravitatea faptei, ținând seama de persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta iar ulterior a mutat zidul pe linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Tribunalul a examinat probele invocate de părțile civile și a concluzionat în mod justificat că leziunile cauzate părții vătămate a căror vindecare necesită 5-6 zile de îngrijiri medicale, constând într- tumefacție roșcat violacee la nivelul brațului care a fost acoperit prin purtarea hainelor, nu sunt de natură a cauza un prejudiciu moral părții vătămate ce impune acordarea unor sume bănești ca satisfacție echitabilă.
De asemenea instanțele au examinat și argumentat soluțiile pronunțate într- măsură suficientă stabilirii unei stări de fapt corespunzătoare realității și unei judicioase proporționalizări a pedepselor.
Având în vedere considerentele de mai sus în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondate recursurile părților civile.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 35/16.02.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-.
Obligă părțile civile și să plătească inculpatului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, câte 250 lei fiecare parte civilă.
Obligă părțile civile la plata sumei de câte 40 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/19.05.2009
;
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Leontin Coraș, Oana Maria
