Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 33/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ Nr. 33/A/2008
Ședința publică din 02 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 416/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 416/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i CP, cu apl. art. 74 alin. 1, 76 lit. b CP.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c, e CP, în condițiile art. 71 CP.
În baza art. 350 alin. 1 CPP, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 CP, s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive, cu începere din 15.12.2006, până în 31.10.2007. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată și civilă.
S-a respins cererea de despăgubiri materiale formulată de partea vătămată și civilă.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5448,33 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul de Urgență
În baza art. 191 CPP, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 CPP, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de onorariu avocat și 149 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 14 decembrie 2006, în jurul orei 13.00, inculpatul se afla în localul de J SRL consumând băuturi alcoolice
Potrivit declarației martorului, la acea oră, inculpatul era într-o vădită stare de ebrietate (fila 19 dosar urmărire penală, fila 60 dosar fond), și l-a servit și pe martor și pe alte persoane cu câte o bere.
În jurul orei 15.00, conform declarației martorei, barman în local, în bar a intrat partea vătămată, care s-a așezat la masa unde se afla inculpatul și martorul.
Din declarația martorului reiese că la masă inculpatul și partea vătămată își vorbeau, dar nu a auzit ce au discutat datorită muzicii și pentru că partea vătămată vorbește mai dificil, atunci când este în stare de ebrietate. Tot acest martor a afirmat că inculpatul și partea vătămată au ieșit din local de circa 5-6 ori și că la un moment dat, partea vătămată revenind de afară a venit iritat la masă, afirmând că o să-l bată pe inculpa, martorul neînțelegând de ce face această afirmație.
Martora a confirmat cele declarate de martorul susținând că ea a ieșit afară în jurul orei 17.00, când și inculpatul și partea vătămată s-au îndreptat spre ieșire și că aceștia discutau pe un ton normal, fără a gesticula, deducând că între ei nu există divergențe. Apoi martora a văzut-o pe partea vătămată intrând în local, așezându-se la aceeași masă.
După aproximativ 10 minute, inculpatul a intrat în local calm și cu mâinile la spate, susține martora, s-a apropiat de masa unde se afla partea vătămată și cei doi martori menționați și fără un cuvânt a lovit-o pe partea vătămată cu o de baseball în cap.
Martorul a declarat că lovitura a fost foarte puternică întrucât au sărit stropi de sânge pe masă și pe obiectele care se aflau pe masă, apoi partea vătămată a căzut pe pardoseală, după care inculpatul l-a mai lovit de două ori cu bâta, apoi a părăsit localul, fără a spune nimic. Aspectele menționate sunt susținute și de către ceilalți consumatori din local, respectiv martorii Prosură - fila 21,. fila 22 dosar p, și 101 fond,.- fila 23, martorul relatând doar că l-a văzut pe inculpat intrând în local cu o de baseball și nu a putut vedea ce se întâmplă fiind lângă ușa de intrare în local.
Imediat după agresiune au fost anunțate organele de urmărire penală și serviciul de ambulanță, victima fiind transportată la Spitalul de Urgență unde s-a intervenit pentru salvarea vieții acesteia.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico legală efectuat de SJML H D, a reieșit că partea vătămată a suferit leziuni produse prin lovire activă cu corp dur, care necesită 70-75 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, respectiv fractură multieschiloasă fronto-parieto-temporală stânga și hematom extradural temporal stâng care au pus în pericol viața victimei ( fila 11 dosar urmărire penală).
Tot prin raportul de expertiză medico legală s-a mai stabilit că partea vătămată prezintă diagnosticul de status post hematom extradural temporal stânga operat pentru traumatism cranio cerebral deschis, fractură 1/3 medie distală cubitul stâng operată, consolidată, că prezintă gradul III de invaliditate, cu revizuire după 6-12 luni și că leziunile au fost produse prin lovire activă cu corp dur, fiind exclus mecanismul de producere prin lovire de corp dur ( filele 120-121 dosar fond).
În drept, fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i Cod penal.
În declarațiile date, inculpatul recunoaște fapta, însă susține că a comis-o fiind iritat de atitudinea părții vătămate care i-a adresat cuvinte jignitoare și chiar l-a lovit (fila 30 dosar ) ori pentru că l-a amenințat că îl omoară pe el și pe fiul său ( fila 74 dosar fond). Astfel, pe acest fond și pentru că era în stare de ebrietate, susține inculpatul, în timp ce se îndrepta spre casă a văzut o, care nu era de baseball, s-a întors și a lovit victima. Tot inculpatul susține că leziunile părții vătămate s-au produs deoarece acesta s-a aruncat de pe scaun pe pardoseala de ciment și că atunci când s-a aruncat s-a lovit cu capul de scaun și apoi de ciment (fila 74 dosar fond).
și apărarea inculpatului nu pot fi luate în considerare având în vedere declarațiile de martori, care au fost de față la producerea evenimentului și care au arătat că atâta timp cât era de iritată de atitudinea inculpatului și nicidecum invers.
De asemenea nici un martor nu confirmă faptul că partea vătămată l-a înjurat pe inculpat și l-a amenințat cu moartea.
În ceea ce privește arma folosită de către inculpat în momentul agresării părții vătămate a fost cu siguranță o de baseball astfel după cum relatează toți martorii audiați în această cauză.
În legătură cu modalitatea de producere a leziunilor suferite de partea vătămată, se constată că martorii oculari și relatează aceeași stare de fapt respectiv inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, a lovit-o cu bâta în cap moment în care partea vătămată a căzut pe pardoseală, apoi inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri peste tot corpul.
De altfel, producerea leziunilor a fost stabilită prin expertiza medico legală dispusă care se coroborează cu declarațiile martorilor menționați, respectiv că leziunile s-au produs prin lovire activă cu un corp dur, fiind exclus mecanismul de producere prin lovire de corp dur.
Având în vedere aspectele menționate s-a considerat că nu sunt incidente prevederile art. 73 lit. b Cod penal, respectiv starea de provocare, aceasta nefiind probată, ci doar susținută de inculpat.
Pentru existența stării de provocare este necesar ca infracțiunea să constituie o ripostă la fapta victimei, care însă să nu fi fost determinată de manifestări agresive ale inculpatului. Or, așa cum s-a arătat anterior, din probațiune a reieșit că partea vătămată era iritată de manifestările inculpatului și nu l-a agresat pe acesta în nici un fel.
De asemenea, nu s-au reținut nici prevederile art. 175 lit. a Cod penal, astfel cum a solicitat partea vătămată prin apărător, agresiunea fiind comisă cu premeditare, ci sub imperiul stării de ebrietate și în mod spontan.
, ca element circumstanțial, nu presupune numai trecerea unui interval oarecare de timp de la luarea hotărârii infracționale și exteriorizarea acesteia ci și o chibzuire suficientă și o pregătire de natură a înlesni săvârșirea infracțiunii. Ea este așadar caracterizată, pe de o parte, printr-o chibzuire activă, iar pe de altă parte prin meditarea asupra aspectului tactic demonstrat prin însuși felul în care a fost realizată infracțiunea ceea ce nu se regăsește în prezenta situație (ase vedea decizia penală nr. 36 din 05 februarie 1997, Curtea de Apel lași, Secția penală, doctrină și jurisprudență 1997-2000, Ed., 2000, pag. 727)
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat:
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2000 lei reprezentând despăgubiri materiale și 100.000 lei reprezentând daune morale. De asemenea, prin apărător ales, a mai solicitat taxe medicale și de expertiză, diferențele salariale pe perioada cât nu a putut lucra și onorariu avocat.
Spitalul de Urgență P s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5448,33 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare și asistența medicală acordate părții civile.
Examinând aceste constituiri, se remarcă faptul că partea vătămată nu și-a dovedit în nici un mod pretențiile materiale solicitate în sumă de 2000 lei, deși prin apărător se arată că acestea sunt pe deplin dovedite ( concluziile pe fond).
Având în vedere faptul că pretențiile materiale nu au fost în nici un fel probate, instanța urmează a le respinge ca nedovedite.
În legătură cu constituirea de daune morale, apreciindu-se că părții vătămate i s-a adus un prejudiciu moral prin suferința fizică dar și psihică creată, rezultând din modalitatea de comitere a infracțiunii, instanța a considerat a fi justă suma de 5000 lei, sumă pe care inculpatul va fi obligată să o achite părții vătămate.
În legătură cu diferențele salariale solicitate de către partea vătămată, se va observa că din adresa emisă de SC SA Șantier, locul de muncă al părții vătămate, reiese că în perioada 15 decembrie 2006 - 31 decembrie 2006, partea vătămată a beneficiat de concediu medical în sumă de 332 lei net și dacă ar fi lucrat toată luna ar fi primit un salariu de 431 lei.
De asemenea, a mai beneficiat de concediu medical în perioada 01 ianuarie 207-31 ianuarie 2007, plătit cu 645 lei net, iar dacă ar fi lucrat primea 499 lei net.
Făcând compensație, rezultă că suma primită de către partea vătămată cu titlu de concediu medical este mai mare decât ar fi primit facă lucra efectiv. De altfel, partea vătămată în constituirea de parte civilă nici nu a formulat o astfel de pretenție.
În consecință, s-a respins solicitarea cu privire obligarea inculpatului la plata diferențelor salariale, pe care le-ar fi primit partea vătămată, în primul rând pentru că cererea este tardivă și apoi pentru că nu există vreo diferență salarială.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpatul și partea civilă.
Parchetul a criticat sentința atacată, pe motivul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, neaplicării pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor sau neaplicării dispozițiilor art. 76 alin. 3 CP.
Inculpatul a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei, învederând că în mod corect s-au reținut circumstanțe atenuante. Sub aspectul laturii civile, s-a menționat că instanța a omis să ia act de poziția inculpatului, în sensul că acesta este de acord cu plata despăgubirilor civile, în cuantumul solicitat de 2000 lei.
Partea civilă a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante, majorarea cuantumului pedepsei, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate la instanța de fond, la plata unei prestații periodice în sumă de 150 lei/lună, deoarece partea civilă are tot timpul nevoi ce medicamente în plus, având în vedere gradul de invaliditate. S-a precizat că diferența dintre salariu și pensie este de 1620 lei, la care se mai adaugă o J de lună de concediu medical, respectiv 403 lei.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor de apel invocat, precum și din oficiu, Curtea constată că apelurile părților sunt fondate, sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește cuantumul pedepsei aplicate, nereținerea dispozițiilor art. 76 alin. 3 CP și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c și e CP și sub aspectul laturii civile a cauzei, în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, pentru următoarele considerente:
1. Dispunând soluția de condamnare, instanța de fond a reținut în mod corect vinovăția inculpatului, în baza mijloacelor probatorii administrate în cauză, apreciind că se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare.
Astfel, s-a reținut în favoarea inculpatului lipsa antecedentelor penale, susținerea acestuia pe întreaga durată a judecării cauzei că dorește să achite despăgubirile materiale solicitate de partea civilă și regretul manifestat față de comiterea faptei.
Cu toate acestea, având în vedere împrejurările comiterii faptei, urmările produse (punerea în primejdie a vieții victimei, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru însănătoșirea victimei), Curtea apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mică, nefiind proporțională cu pericolul social al faptei comise. Se apreciază că se impune majorarea cuantumului pedepsei închisorii aplicate, de la 3 ani la 5 ani, tocmai pentru ca noua sancțiune aplicată să-și atingă dublul scop, educativ și represiv.
Pentru aceleași considerente, nu se justifică suspendarea executării pedepsei aplicate, schimbarea modalității de executare nefiind dealtfel posibilă raportat la noul cuantum al pedepsei cu închisoarea stabilite.
2. În ce privește pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, Curtea va complini omisiunea instanței de fond care, nu a aplicat această pedeapsă și totodată a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 3 CP. Urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare, Curtea apreciază că poate fi înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi.
3. Din oficiu, Curtea constată că în mod nelegal a procedat instanța de fond, atunci când a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.c și e CP, în condițiile art.71 CP. Aceasta, întrucât infracțiunea care a determinat condamnarea este absolut independentă de exercitarea unei profesii sau desfășurarea unei anume activități de care să se fi folosit inculpatul cu ocazia comiterii faptei sau de aspecte legate de exercitarea tutelei sau curatelei.
Nu s-a demonstrat că retragerea absolută și prin efectul legii a drepturilor de a fi tutore sau curator ale inculpatului ar corespunde unei necesități primordiale privind interesele vreunei persoane și că, în consecință, ar urmări un scop legitim, respectiv protecția sănătății, moralei sau educației vreunei persoane.
În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 28.09.2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 484/8.06.2005, reținând că o măsură similară, a interzicerii drepturilor părintești este de natură să aducă atingere dreptului inculpatului la respectarea vieții de familie, garantat de art. 8 din CEDO.
4. În ce privește latura civilă a cauzei, ținând seama de urmările produse, de leziunile cauzate victimei și de consecința punerii în primejdie a vieții acesteia, Curtea apreciază că se impune majorarea cuantumului daunelor morale cuvenite părții civile, de la 5.000 lei, la 15.000 lei.
Pretențiile materiale sub forma prestației periodice lunare nu au fost dovedite de existența unei stări de nevoie cu caracter permanent sau temporar în care să se găsească partea civilă.
Daunele materiale constând în diferența dintre salariul pe care l-ar fi încasat victima și indemnizația de concediu medical sunt nejustificate. Astfel, potrivit calculelor efectuate urmare a comunicării sumelor plătite de angajator părții civile, a rezultat că în perioada concediului medical, partea civilă a încasat sume sensibil mai mari decât salariul lunar cuvenit.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a CPP, Curtea va admite apelurile părților.
Se va desființa sentința penală atacată sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește cuantumul pedepsei aplicate, nereținerea dispozițiilor art. 76 alin. 3 CP și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c și e CP și sub aspectul laturii civile a cauzei, în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate și rejudecând cauza în aceste limite:
Se va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 174 lit. i CP, cu apl. art. 74 alin. 1, 76 lit.b CP, de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare.
Vor fi înlăturate dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c și e CP.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 3 CP, privind înlăturarea pedepsei complementare.
Se va majora cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile, de la 5000 lei, la 15.000 lei, cu titlu de daune morale.
În baza art. 350 CPP, se va menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 CP, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, cu începere din 15.12.2006 până în 2.04.2008.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
În baza art. 193 CPP, va fi obligat inculpatul apelant să plătească părții civile suma de 1600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpatul și părții civile împotriva sentinței penale nr. 416/31.10.2007 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Desființează sentința penală atacată sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește cuantumul pedepsei aplicate, nereținerea dispozițiilor art. 76 alin. 3 CP și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c și e CP și sub aspectul laturii civile a cauzei, în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate și rejudecând cauza în aceste limite:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 174 lit. i CP, cu apl. art. 74 alin. 1, 76 lit.b CP, de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare.
Înlătură dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c și e CP.
Face aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 3 CP, privind înlăturarea pedepsei complementare.
Majorează cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile, de la 5000 lei, la 15.000 lei, cu titlu de daune morale.
În baza art. 350 CPP, menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 CP, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, cu începere din 15.12.2006 până în 2.04.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească părții civile suma de 1600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /23.04.2008
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu
