Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 34/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.34/A/2009
Ședința publică din 6 aprilie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:, procuror șef secție judiciară.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza penală privind apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.608/20.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev.de art.20 penal rap.la art.174 penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului, a părții vătămată și a părții civile Clinica de Chirurgie I C-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 30 martie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr.608 din data de 20 noiembrie 2008 Tribunalului Clujs -a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrări juridice din infracțiunea de tentativă la omor prev.de art.20 rap.la art.174 pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev.de art.181 pen.
S-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.2 pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor, prev. de art.20 pen. rap. la art.174 pen.
În baza art.71 pen. instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit.a teza II pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.861pen. instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art.71 al. ultim pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art.863pen. pe durata termenului de încercare s-a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acest serviciu;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.359 pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art.88 pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestului preventiv din 24.06.2005 până la 15.12.2005.
În baza art.118 lit.b pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cuțitului folosit la comiterea faptei.
În baza art.14, 346.pen Cod Penal și art.998 civ. instanța a admis parțial acțiunea civilă formulată și a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 3000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale, respingând restul pretențiilor.
Totodată, a obligat pe inculpat să plătească părții civile Clinica Chirurgie 1 C-N despăgubiri civile în sumă de 1860 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate, cu dobânda legală de la data de 29.06.2005 și până la achitarea integrală.
În baza art.189 pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (cuvenit av. ), care se va avansa din.
În baza art.191 pr.pen. instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 900 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că rin p. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj înregistrat sub nr.625/P/2005 din data de 14 iulie 2005, fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. și ped. de art.20 pen. raportat la art.174 pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în data de 23.06.2006, pe fondul unor discuții legate de neachitarea unor drepturi salariale, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu o sabie părții vătămate, cauzându-i o leziune ce i-a pus în primejdie viața, salvarea acestuia datorându-se tratamentului medico chirurgical corect aplicat și în timp util.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele:
La sfârșitul lunii mai 2005, inculpatul, de meserie constructor, a lucrat timp de o săptămână la "" C, societate de construcții, ai cărei acționari sunt și, tată și fiu. La rândul său, partea vătămată, celălalt fiu al numitului, lucra în fapt pentru societate.
În condițiile în care inculpatului nu i s-a întocmit contract de muncă, după numai o săptămână de lucru, acesta a renunțat, asemenea altor persoane și a plecat la o altă societate, însă pentru săptămâna lucrată, inculpatul nu și-a primit banii, respectiv suma de 2.500.000 lei, în aceeași situație aflându-se și alți foști angajați, situație în care la începutul lunii iunie, inculpatul a încercat în câteva rânduri să-și obțină salariul, insistând fie telefonic, fie personal în cursul unor deplasări la sediul societății, pentru ca la un moment dat să se stabilească de comun acord ca plata să fie făcută în data de 30 iunie, întocmindu-se și un înscris în acest sens, fapt recunoscut de inculpat.
Cu toate acestea, în data de 23 iunie 2005, în jurul orelor 20,00, inculpatul și martorul, s-au deplasat din nou la sediul "" SRL de pe str.- - din C-N, unde este și locuința familiei, pentru a-și solicita banii.
In legătură cu motivul prezenței lor la locuința familiei, acesta este legat de recuperarea drepturilor lor salariale, neconfirmându-se susținerile inculpatului și ale martorului, în sensul că au fost chemați acolo pentru a-și ridica banii.
Ajunși la locuința familiei, martorul a pătruns în curte a imobilului, a bătut la ușa locuinței iar când martorul a deschis, și-a cerut banii pe un ton agresiv, fiind și sub influența băuturilor alcoolice, însă i s-a cerut să plece și să revină în data 30 iunie, martorul închizând ușa, dar a bătut din nou. Între timp inculpatul, care se afla în stradă, a intrat și el în curte, înarmat cu un cuțit cu lama de 25 cm, pe care îl ține a conform propriilor declarații "în mâna dreaptă în dreptul șoldului și al piciorului" (fila 33 instanță) manifestându-se și el violent, mai întâi verbal.
-se amenințați în propria lor curte, deoarece observaseră cuțitul asupra inculpatului, (despre care însă au afirmat că ar fi fost scos de sub haină de către acesta), partea vătămată și tatăl său s-au înarmat la rândul lor cu o pânză de fierăstrău și respectiv, cu o bară metalică. Cu această bară metalică, pe care o ținea cu ambele mâini, i-a împins pe cei doi, încercând să-i scoată afară din curte, reușind chiar să-i trântească la pământ și să-i târască pe pavajul din curte, inculpatul suferind anumite leziuni descrise în certificatul medico-legal depus la dosar (fila 47 ).
Atât cât și inculpatul s-au ridicat de la pământ și s-au apropiat de partea vătămată și de tatăl acesteia, martorul îmbrâncindu-se cu, timp în care inculpatul, având în continuare cuțitul în mână, s-a apropiat de partea vătămată.
Aceasta a aruncat cu fierăstrăului înspre inculpat pentru a-l dezarma, dar acesta s-a ferit aplecându-se, după care a aplicat părții vătămate o lovitură cu acel cuțit în zona toracică, cauzându-i o plagă penetrantă, cuțitului atingând pleura și plămânul stâng.
Imediat după aceasta inculpatul și martorul au fugit din curte mergând la mașina pe care o parcase pe stradă. Au fost urmăriți de partea vătămată și de tatăl acesteia care ținea în continuare bâta metalică în mână. Ajuns pe trotuar în fața casei, s-a prăbușit din cauza leziunii suferite, acest moment fiind observat de martorii oculari, patronul unei pizzerii situate vis-a-vis de locuința familiei și de martorul care trecea întâmplător prin zonă.
Tatăl părții vătămate i-a urmărit pe inculpat și pe până la mașină și profitând de faptul că inițial mașina nu a pornit, dar cei doi se aflau înăuntru, a lovit cu în geam și în ușa din dreapta spate.
Inculpatul a reușit totuși să pornească autoturismul și să fugă de la locul faptei însoțit de martor. La scurt timp, au fost opriți însă de un echipaj al poliției care fusese deja sesizat despre comiterea faptei. In autoturism a fost găsită sabia pe care inculpatul a folosit-o la comiterea faptei, inculpatul fiind reținut și condus la Institutul de Medicină Legală C întrucât se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Din raportul de constatare medico-legală din 04.07.2005 al IML Car ezultat că partea vătămată a prezentat o leziune care s-a putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor înțepător (plagă penetrantă toracică cu interesare pleuro-pulmonară), care a necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale, leziunea punând viața victimei în primejdie, salvarea sa datorându-se tratamentului medico chirurgical corect aplicat și în timp util. Totodată, în cuprinsul concluziilor acestui raport s-a exprimat opinia că poziția agresorului a fost cea șezândă (pe scaunul autoturismului) iar cea a victimei în ortostatism aflată lângă geamul deschis al autoturismului, prin care agresorul a aplicat lovitura activă victimei.
Așa cum rezultă din cele expuse deja, această din urmă concluzie reținută în raportul medico-Iegal, vine în contradicție cu cele reținute de către instanța de judecată în cuprinsul stării de fapt, deoarece din celelalte probe administrate, rezultă fără putință de tăgadă că agresarea părții vătămate a avut loc în curtea locuinței familiei și nu în stradă, unde se afla autoturismul inculpatului, așa cum ar reieși din concluziile raportului de constatare medico-legaIă.
Singura probă care ar susține această variantă ar fi declarația inculpatului, care pe parcursul procesului penal a afirmat constant că, deși a intrat în curtea locuinței cu cuțitul asupra sa și a fost agresat împreună cu martorul de membrii familiei, totuși nu a recurs la folosirea cuțitului respectiv, decât în momentul în care, aflându-se deja în mașină fiind urmăriți de partea vătămată și tatăl său, a dat cu cuțitul la întâmplare, nimerindu-l pe partea vătămată.
Oricum, în susținerea tezei pe care o avansează medicul legist nu sunt aduse argumente de ordin medico-Iegal, ci se au în vedere "datele de anchetă puse la dispoziție", în acest fel specialistul depășindu-și într-o oarecare măsură, atribuțiile.
În legătură cu declarațiile succesive ale inculpatului, trebuie spus faptul că în general acesta a susținut aceeași stare de fapt, pe care am prezentat-o deja, respectiv că lovirea părții vătămate s-a petrecut în stradă, în timp ce el se afla în mașină, lovind la întâmplare cu cuțitul, deoarece partea vătămată și tatăl său încercau să îi împiedice să plece și le 10viseră mașina.
Inculpatul a susținut constant că a fost la rândul său agresat de către membrii familiei, sens în care a și fost depus la dosar un certificat medico-Iegal, însă după ce în faza de urmărire penală, a negat că ar fi intrat cu cuțitul respectiv asupra sa în curtea locuinței părții vătămate, în fața instanței de judecată a recunoscut această împrejurare.
Atât partea vătămată cât și părinții acestuia au afirmat că l-au văzut pe inculpat având cuțitul asupra sa, momentul fiind anterior înarmării acestora cu acea bară metalică și respectiv lama fierăstrăului, fiecare dintre aceștia relatând momentul în care martorul a încercat să îi îndepărteze din curte cu ajutorul acelei bare metalice, ocazie cu care inculpatul și martorul au fost efectiv târâți pe pavajul curții, după care a urmat un al doilea moment semnificativ relatat de către partea vătămată și cei doi martori, în care martorul se îmbrâncea cu tatăl părții vătămate iar inculpatul cu acesta din urmă. Acest moment a fost imediat anterior lovirii părții vătămate, fiind observat doar de mama părții vătămate, ceilalți doi participanți la incident, respectiv martorul și tatăl părții vătămate, fiind prinși, așa cum am arătat, într-o altercație fizică.
Imediat după aceasta, inculpatul și martorul au (părăsit în fugă locul faptei, semnificativă fiind declarația martorului care a descris momentul încleștării celor două părți și a arătat că inculpatul i-a spus că crede că l-a lovit pe partea vătămată, deși martorul că ar fi văzut cuțitul asupra inculpatului, deși știa de existența lui. Pe de altă parte, inițial martorul a declarat că doar tatăl părții vătămate i-a urmat în stradă și lângă autoturism, pentru ca în faza de judecată să "își reamintească" că l-ar fi văzut pe inculpat așezat pe scaunul mașinii și pe partea vătămată în afara acesteia. Declarația martorului este contrazisă atât de declarația părții vătămate și a părinților săi, care au susținut constant că partea vătămată în urma loviturii primite a avut puterea să iasă în stradă, urmărindu-i pe cei doi, dar s-a prăbușit în fața porții nemaiajungând la mașină, dar și de declarațiile martorilor oculari și, fiecare dintre aceștia arătând că victima a căzut în fața porții și că doar tatăl său s-a apropiat de autoturism.
Rezultă așadar, fără urmă de dubiu, că inculpatul a lovit victima în împrejurările descrise mai sus, în curtea imobilului aparținând familiei și nu în afara acesteia, în stradă lângă mașină, așa cum a susținut inculpatul.
S-a precizat în cuprinsul actului de sesizare că intenția inculpatului a fost acea de a suprima viața victimei, ceea ce ar rezulta fără dubiu din instrumentul folosit, zona vizată (zonă ce conține organele vitale, în speță plămânul stâng) și intensitatea loviturii aplicate, deoarece cuțitului a pătruns printre coaste și a lezat pleura și plămânul stâng.
Pentru a fi în prezența infracțiunii de tentativă la omor este imperios necesar a se stabili, raportat la împrejurările concrete ale cauzei, că făptuitorul și-a reprezentat posibilitatea morții victimei și că el a urmărit sau a acceptat producerea acestui rezultat.
În lipsa altor probe din care să rezulte poziția subiectivă a făptuitorului, aceasta trebuie dedusă din împrejurările de fapt ale cauzei.
Într-adevăr, așa cum se arată în actul de sesizare al instanței și cum s-a stabilit în mod obișnuit în practica instanțelor de judecată, pentru a se reține infracțiunea de tentativă la omor este necesar a se stabili că inculpatul a folosit un instrument vulnerant, să producă moartea victimei, că a fost vizată o zonă vitală iar loviturile aplicate au fost de mare intensitate.
În speța de față, raportat la cele trei criterii amintite mai sus, apreciem că ar pleda pentru forma de vinovăție ce caracterizează infracțiunea de tentativă la omor doar împrejurarea că a fost folosit de către inculpat un obiect să producă moartea victimei, în speță un cuțit, deoarece din împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta, așa cum au fost reținute de către instanța de judecată, nu rezultă că inculpatul ar fi aplicat lovitura cu intensitate deosebită sau că ar fi vizat o zonă vitală, astfel încât să rezulte dincolo de orice dubiu că inculpatul a urmărit să ucidă partea vătămată sau că a acceptat producerea acestui rezultat.
S-a arătat că inculpatul a intrat în curtea victimei cu acel cuțit, pe fondul discuțiilor aprinse purtate de martorul cu partea vătămată și tatăl acestuia, dar inculpatul nu a lovit pe nici unul dintre acești a, decât după ce la rândul său a fost agresat de martorul, care cu o bară metalică, a încercat să îi îndepărteze din curte. Pe de altă parte, la momentul lovirii părții vătămate de către inculpat, cel dintâi încerca dezarmarea inculpatului, cu ajutorul acelui fierăstrău, martora, singura persoană care a surprins acest moment, declarând că l-a văzut pe inculpat agitând cuțitul în toate părțile și că cei doi erau față în față la momentul când inculpatul a lovit cu cuțitul, în ciuda acestui fapt victima fiind lovită o singură dată în partea lateralo-toracică, (lovitura fiind mai mult o înțepare a victimei), așa cum se poate observa în planșele foto de la fila 39 dosarului.
Dată fiind și diferența vizibilă de înălțime între cele două părți, considerăm că inculpatul nu a vizat o zonă anume atunci când a lovit partea vătămată și cu atât mai mult nu a vizat o zonă vitală, lovitura fiind dată la întâmplare, și nu cu o intensitate deosebită.
Așadar, singură, împrejurarea că inculpatul a aplicat o lovitură de cuțit victimei, nu poate conduce obligatoriu la concluzia că a urmărit să îi suprime viața, împrejurarea că viața victimei a fost pusă în primejdie prefigurând elementele unei alte infracțiuni și anume pe aceea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2.pen, respectiv considerăm că inculpatul a acționat cu intenția de a vătăma pe partea vătămată, însă a survenit un rezultat mai grav și anume punerea în primejdie a vieții acestuia, sub aspect subiectiv infracțiunea în discuție caracterizându-se prin praeterintenție.
În acest sens, instanța în baza art.334 pr.pen. a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.2 pen.
S-a solicitat de către apărătorul inculpatului schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 pen. apreciindu-se că nu se poate stabili cu certitudine că viața victimei a fost pusă în primejdie, câtă vreme partea vătămată nu s-a prezentat în vederea efectuării unui raport de expertiză medico-legaIă, deși în mod repetat i s-a pus în vedere acest lucru.
Trebuie precizat faptul că inițial, instanța investită cu soluționarea prezentei cauze, prin sentința penală nr. 724/2005 a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de către apărătorul inculpatului, înlăturând concluziile raportului de constatare medico-legală efectuat în faza de urmărire penală, referitoare la punerea în primejdie a vieții victimei, considerând că nu ar exista elemente de ordin medical care să permită aprecierea că în lipsa intervenției chirurgicale s-ar fi produs moartea victimei.
Sentința a fost atacată cu apel d e către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpat, iar prin decizia penală nr.94/ A/2006 a Curții de APEL CLUJ apelurile au fost admise și cauza a fost trimisă în rejudecare, cu mențiunea că se impune efectuarea unei expertize medico-Iegale părții vătămate.
Acest lucru nu a fost posibil, deoarece partea vătămată, deși i s-au pus în vedere indicațiile instanței de control judiciar, s-a prezentat o singură dată la IML C, însă nu a dat curs îndrumărilor în vederea efectuării unor examene de specialitate.
Într-o atare situație, s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală de către IML C pe baza actelor existente la dosar și a examinării obiective medico-Iegale a victimei din data de 01.08.2007, existând avizul Comisiei de avizare și control a actelor medico-Iegale din cadrul IML C, concluziile reținute în raportul de expertiză medico-legală fiind identice cu cele reținute în raportul de constatare medico-legală (filele 110-112).
În acest context considerăm că nu se poate pune problema înlăturării concluziilor exprimate în cuprinsul acestor acte medico-Iegale, referitoare la punerea în primejdie a vieții părții vătămate, aceasta constituind o chestiune de ordin medical asupra căreia este chemat să se pronunțe medicul legist.
Din punct de vedere medico-Iegal leziunile care pot pune în primejdie viața victimei sunt definite în literatura de specialitate ca fiind acelea care determină de la început prin gravitatea lor un pericol cert, iminent pentru viața persoanei sau cele care ulterior în evoluția lor, datorită complicațiilor inerente și în lipsa tratamentului medico-chirurgical, ar duce la decesul victimei ( - medico-Iegal al juristului, Ed. N-, C-N 2005).
Pe cale de consecință, considerăm că este sarcina medicului legist să facă o atare apreciere, respectiv dacă leziunile produse au pus în primejdie viața victimei, instanța în acest caz urmând a stabili, dacă din punct de vedere subiectiv, fapta comisă constituie infracțiunea de tentativă la omor sau vătămare corporală gravă, instanța neputând stabili contrar unor acte medico-Iegale, că viața victimei nu a fost pusă în primejdie.
Or, în cazul de față instanța consideră că, potrivit actelor medico-Iegale aflate la dosar și între care nu există nici un fel de contradicții, viața victimei a fost pusă în primejdie, dar sub aspect subiectiv fapta comisă nu poate constitui infracțiunea de tentativă la omor, ci aceea de vătămare corporală gravă, pentru argumentele prezentate mai sus, nefiind întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 pen. sens în care solicitarea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice va fi respinsă.
Pentru toate aceste argumente, tribunalul consideră că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, acesta urmând a răspunde penal pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă.
În drept, fapta inculpatului, care în data de 23.06.2005 a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit, cauzându-i o leziune ce a necesitat spre vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale și care a pus în primejdie viața victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.2 pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiune de tentativă la omor, prev. de art.20 pen. rap. la art.174 pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale cuprinse în art.72 pen. și anume: gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, precum și persoana inculpatului.
Sub acest din urmă aspect, urmează a fi avute în vedere atât lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, cât și alte circumstanțe referitoare la persoana acestuia, cum ar fi vârsta, împrejurarea că are un loc de muncă stabil și a recunoscut că a agresat-o pe partea vătămată, chiar dacă a susținut că în realitate, agresiunea s-a petrecut în alte circumstanțe, precum și faptul că s-a prezentat în fața instanței de judecată.
Raportat la toate aceste împrejurări, instanța a considerat că aplicarea unei pedepse de 3 (trei) ani închisoare este suficientă pentru realizarea scopului educativ și sancționator al pedepsei, în sensul art. 52.pen.
Drept urmare, în baza art.71 pen. instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 lit.a teza II pen. începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.
Pe de altă parte, în ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei instanța constată că sunt îndeplinite cerințele art.861pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv pedeapsa aplicată nu depășește 4 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și se poate afirma raportat la circumstanțele personale ale inculpatului despre care am făcut vorbire mai sus, că prezenta condamnare constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, nu va mai comite alte infracțiuni.
Pe cale de consecință, în baza art.861pen. instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art.71 al. ultim pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art.863pen. pe durata termenului de încercare s-a stabilit ca inculpatul să se supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acest serviciu;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art.88 pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestului preventiv din 24.06.2005 până la 15.12.2005.
În baza art.118 lit. b pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cuțitului folosit la comiterea faptei.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 55.600 lei, din care suma de 50.000 lei reprezintă daune morale iar diferența daune materiale, constând în cheltuielile ocazionate de recuperarea sa medicală și venitul nerealizat, partea vătămată susținând că după agresiune nu a putut munci timp de 4 luni. Pretențiile civile referitoare la daunele materiale nu au fost dovedite în condițiile în care din adresa provenind de la unitatea spitalicească unde a fost spitalizată victima, a reieșit că i s-a recomandat evitarea efortului fizic timp de 21 de zile, fără acordarea de concediu medical iar împrejurarea privind venitul nerealizat nu a fost de asemenea, dovedită, martorul precizând doar că victima supraveghea muncitorii, celelalte împrejurări referitoare la venitul obținut de acesta și faptul că nu a avut voie să muncească circa 4 luni de zile fiind cunoscute de martor din spusele părții vătămate.
În legătură cu pretențiile civile reprezentând daune morale, instanța a constatat că acestea sunt justificate chiar dacă nu în cuantumul pretins, față de suferința fizică ce a fost cauzată victimei, fiind evident și că acestuia i-au fost cauzate suferințe psihice, acesta fiind agresat în mod violent cu un cuțit în curtea propriei locuințe iar drept urmare a fost supus unei intervenții chirurgicale, fiind în pericol de a-și pierde viața.
Pe cale de consecință, în baza art.14, 346.pen Cod Penal și art.998 civ. instanța a admis parțial acțiunea civilă formulată și a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 3000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale, respingând restul pretențiilor.
Totodată, a obligat pe inculpat să plătească părții civile Clinica Chirurgie 1 C-N despăgubiri civile în sumă de 1860 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate, cu dobânda legală de la data de 29.06.2005 și până la achitarea integrală.
În baza art.189 pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (cuvenit av. ), care se va avansa din.
În baza art.191 pr.pen. instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 900 lei.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluja arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece din probele administrate a reieșit că fapta inculpatului a produs drept consecință punerea în pericol a vieții părții vătămate, iar fapta sa realizează conținutul infracțiunii de tentativă de omor, prev.de art.20 rap.la art.174 pen.
Inculpatul a intrat în curtea părții vătămate cu cuțitul lângă mână în dreptul șoldului și era conștient despre posibilele consecințe ale folosirii unui corp tăietor înțepător, iar după aplicarea loviturii nu a manifestat nici un minim interes față de consecințele faptei sale, ci a încercat să își asigure scăparea părăsind în fugă curtea imobilului și plecând cu mașina cu care venise, împreună cu martorul.
Din probele administrate reiese că inculpatul și-a asumat responsabilitatea urmării acțiunii sale atunci când a aplicat lovitura victimei cu un obiect a suprima viața, lovitura aplicată materializând amenințarea verbală proferată anterior la adresa victimei, că "nu va pleca până nu îl va omorî".
Consideră Parchetul că probele administrate demonstrează că inculpatul a acționat cu intenția eas uprima viața victimei și nu cu aceea de a-i pune în primejdie viața, iar pedeapsa aplicată nu reflectă pericolul social al faptei comise, nefiind realizată o corelare a tuturor criteriilor prev.de art.72 pen. și nu s-au acordat semnificațiile rezultate din împrejurările relevate din probe, care au relevat gravitatea de necontestat a faptei și periculozitatea inculpatului.
Solicită condamnarea inculpatului pentru tentativă de omor și aplicarea unei pedepse cu executare în detenție, deducând perioada reținerii și arestului preventiv.
Inculpatul a solicitat în principal achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă pentru care a fost condamnat de prima instanță, considerând că faptei îi lipsește atât latura obiectivă cât și latura subiectivă.
În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina lui în infracțiunea de vătămare corporală prev.de art.181 pen. și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea executării acesteia.
Invocă inculpatul faptul că partea vătămată nu s-a prezentata la IML în vederea efectuării expertizei dispuse de către instanță, iar Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML Cav alidat concluziile raportului de constatare medico-legală fără a avea la bază argumente de ordin științific și medical, ci "datele de anchetă puse la dispoziție".
Consideră inculpatul că durata internării, tipul de tratament aplicat părții vătămate - constând în dezinfectarea rănii cu antibiotic, administrarea de algocalmin -, împrejurarea că la externare nu i-a fost acordată nicio zi de concediu medical și nu i-a fost stabilit sau recomandat un control ulterior pentru a se stabili evoluția vindecării leziunii sunt aspecte care viciază și anulează implicit concluziile actelor medicale întocmite în cauză și nu pot confirma fără nici un dubiu că viața părții vătămate a fost pusă în pericol, iar salvarea cestea s-a datorat tratamentului aplicat corect și în timp util.
Arată că nu sa deplasat la sediul firmei pentru aol ovi pe partea vătămată pentru a-i suprima viața sau a-i pune viața în pericol, în condițiile în care altercația dintre ei durat mai mult de o oră în curtea sediului firmei și oricine dintre cei prezenți putea chema poliția, iar lovirea părții vătămate a avut loc sub impulsul stării de frică a inculpatului în momentul în care a fost atacat cu o metalică prin geamul autoturismului aflat în stradă.
Pedeapsa aplicată apreciază că a fost greșit individualizată, întrucât nu s-a ținut cont de faptul că nu are antecedente penale, iar daunele morale acordate de instanța de fond, în cuantum de 3000 lei este exagerat, iar partea civilă Clinica Chirurgie I C-N nu a dovedit cheltuielile de 1.860 lei și nu justificat plata dobânzii legale de la data de 29.06.2005.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.378 pr.pen. curtea constată că apelurile nu sunt fondate și le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, starea de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, fiind susținută de ansamblul probelor administrate în cauză.
A rezultat din probele dosarului că la data de 23.06.2005 inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit, cauzându-i o leziune ce a necesitat spre vindecare un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale și care a pus în primejdie viața victimei.
probator nu demonstrează intenția inculpatului de a suprima viața victimei, ci doar pe aceea de a cauza acesteia o vătămare corporală, rezultatul mai grav, acela de punere în primejdie a vieții victimei fiind produs cu praeterintenție.
Este adevărat că inculpatul a pătruns în curtea părții vătămate având asupra lui un cuțit, însă nu a uzat de acesta decât după ce a fost agresat de către martorul, tatăl părții vătămate, cu o bară metalică, în încercarea de a-i îndepărta din curte atât pe inculpat cât și pe martorul.
s-a produs și pe fondul discuțiilor în contradictoriu purtate de inculpat și de martorul cu partea vătămată și tatăl acestuia în legătură cu plata unor drepturi salariale restante pentru munca prestată de cei doi la firma părții vătămate.
Părții vătămate i s-a aplicat o singură lovitură, în partea lateralo-toracică, lovitura fiind mai mult o înțepare a părții vătămate în zona toracică menționată.
Lovitura nu a fost aplicată cu intensitate și nu a vizat o zonă vitală, fiind dată la întâmplare.
Raportul de expertiză medico-legală nr.811/II/a din 8.05.2008 a concluzionat că partea vătămată a prezentat o leziune corporală care s-a putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător (plagă penetrantă toracică cu interesare pleuro-pulmonară), leziune ce a necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale și care a pus în primejdie viața victimei, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect și aplicat în timp util.
S-a opinat, având în vedere datele de anchetă puse la dispoziție, că poziția agresorului a fost cea șezândă (pe scaunul autoturismului), iar cea a victimei în ortostatism aflată lângă geamul deschis al autoturismului, prin care agresorul a aplicat lovitura activă victimei.
Comisia de avizarea și control a actelor medico-legale din cadrul IML C-N a avizat atât conținutul cât și concluziile acestui raport de expertiză medico-legală.
Potrivit raportului de expertiză partea vătămată a fost internată în Clinica de Chirurgie i C-N la data de 23.06.2005, cu diagnosticul "traumatism toracic deschis. Plagă penetrantă toracic spațiul V intercostal linia axilară anterioară. Afirmativ agresiune cu armă albă. stâng. subcutanat laterotoracic stâng. S-a intervenit chirurgical, partea vătămată fiind supusă unui drenaj pleural prin pleurotomie "a minima" stg. și chirurgicală a plăgii penetrante toracice. Constatându-se persistența penumotoracelui a fost transferată la secția din cadrul Chirurgie I la Secția Chirurgie toracică. S-a practicat drenaj pleural aspirativ continuu, antibioterapie profilactică, simptomatică.
Față de aceste concluzii ale raportului de expertiză medico-legală, văzând și tratamentul medical ce a fost aplicat părții vătămate nu se poate reține că viața părții vătămate nu ar fi fost pusă în pericol ori că tipul de tratament aplicat ar fi unul formal, iar viața părții vătămate era în siguranță și fără acest tratament, astfel cum susține inculpatul.
Nici cu ocazia soluționării prezentului apel nu s-a reușit efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală, din culpa părții vătămate care a fost prezentă în fața instanței la data de 2 martie 2009 și i s-a pus în vedere să se prezinte la IML C în vederea examinării sale medicale în data de 10 martie 2009, atrăgându-i-se atenția că în caz de neprezentare se va reveni asupra acestei probe, iar ulterior, în urma discuțiilor telefonice purtate cu IML a fost înștiințată printr-o adresă cu privire la posibilitatea prezentării și în data de 17 martie 2009 la IML C, dar cu toate acestea la niciuna din datele menționate partea vătămată nu s-a prezentat.
Raportat la intensitatea redusă a loviturii aplicate de către inculpat, la împrejurarea că expertiza medico-legală nu exclude posibilitatea ca această lovitură să fi fost aplicată din poziția șezândă a agresorului (pe scaunul autoturismului), victima fiind în ortostatism aflată lângă geamul deschis al autoturismului, prin care agresorul a aplicat lovitura activă victimei, curtea consideră că există suficiente elemente care conturează lipsa de intenție a inculpatului în suprimarea vieții părții vătămate, dar că față de obiectul folosit în aplicarea loviturii - cuțit, să suprime viața, a rezultat punerea în primejdie a vieții victimei cu praeterintenție.
Ca urmare nu se impune schimbarea încadrării juridice nici în tentativă de omor, cum solicită Parchetul și nici în vătămare corporală, cum solicită inculpatul.
Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă fiind dovedită, instanța de fond a procedat la o individualizare corectă a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art.72 penal.
Pedeapsa a fost corect individualizată ca și cuantum ținând seama și de faptul că în perioada 24.06.2005 - 15.12.2005 inculpatul a fost arestat preventiv în cauză.
Latura civilă a cauzei a fost de asemenea în mod corect soluționată, daunele morale acordate părții vătămate fiind stabilite într-un cuantum rezonabil și fiind justificate de suferința fizică ce a fost cauzată părții vătămate prin fapta inculpatului.
Daunele materiale acordate părții civile Clinica Chirurgie I C-N sunt justificate prin decontul aflat la fila 27 din dosarul 5381/2005 al Tribunalului Cluj, în care se precizează că pentru perioada de internare cuprinsă între 27.06.2005-28.06.2005 cheltuielile de spitalizare sunt în sumă de 18.600.000 lei vechi (respectiv 1860 lei noi),cheltuielile fiind calculate în funcție de numărul efectiv de zile de spitalizare înmulțit cu tariful contractat cu CAS
Hotărârea atacată fiind temeinică și legală, urmează ca în baza art. 379 pct.1 lit.b proc.pen. să fie respinse ca nefondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul, fiul lui și, născut la data de 8.07.1975 în C-N, domiciliat în C-N,-, jud.C CNP - împotriva sentinței penale nr.608 din data de 20 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj.
În baza art.189 proc.pen. se va stabili suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, sumă care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. va fi obligat inculpatul să plătească suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.1 lit.b proc.pen. respinge ca nefondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul, fiul lui și, născut la data de 8.07.1975 în C-N, domiciliat în C-N,-, jud.C CNP - împotriva sentinței penale nr.608 din data de 20 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj.
În baza art.189 proc.pen. stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, sumă care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. obligă pe inculpat să plătească suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpatul și părțile civile.
Pronunțată în ședința publică din 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - --
Red./
22.04.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Luminița Hanzer
