Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 207/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 207/R/2009
Ședința publică din 6 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina Judecător
JUDECĂTORI: Monica Rodina, Luminița Hanzer Livia Mango
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata, deținută în arestul IPJ C, împotriva încheierii penale fără număr din data de 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect cererea formulată de Parchetului de pe lângă lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, luată față de inculpata, cu măsura arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care inculpata învederează instanței că își menține recursul declarat și, întrebată fiind, arată că este de acord să dea o declarație în cauză.
Curtea procedează, conf. art. 1403alin. 3.proc.pen. la audierea inculpatei, declarația acesteia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatei, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive formulată de, arătând că cele trei fapte pentru care este cercetată inculpata sunt deosebit de grave și sunt pedepsite cu închisoarea mai M de 4 ani, însă din actele dosarului rezultă cu certitudine că nu inculpata a racolat pe părțile vătămate și nu a avut inițiativa de a le găzdui pentru a obține avantaje materiale, ci pentru le permite să-și asigure igiena, minorii fiind copii ai străzii. Nu există indicii temeinice de săvârșire a celor trei infracțiuni, acuzațiile bazându-se doar pe cele trei declarații ale părților vătămate care s-au constituit părți civile în cauză. De asemenea, arată că nu sunt probe din care să rezulte că inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, aceasta a aflat doar cine sunt proxeneții pe care a intenționat să-i propună ca martori în cauză.
Mai arată că inculpata a respectat cu strictețe măsurile impuse de instanță cu ocazia luării măsurii de a nu părăsi localitatea și și-a asigurat existența lucrând cu ziua, precum și faptul că inculpata nu știe carte și că doar la percheziție a aflat conținutul hârtiilor aflate în.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpată și menținerea încheierii atacate pronunțată la data de 31 martie 2009 de Tribunalul Cluj, apreciind că această instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, întrucât a constatat că temeiurile care au stat la baza măsurii neprivative de libertate s-au schimbat. Astfel, după trimiterea în judecată a inculpatei pentru infracțiuni deosebit de grave, inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, încercând să ajungă la înțelegeri frauduloase cu părțile vătămate și le-a amenințat pe martorele și pentru a nu se prezenta la instanță în vederea audierii.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetată în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând reține că prin încheierea penală fără număr din data de 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- În baza art.139 alin.1 proc.pen. s-a admis cererea formulată de - Biroul Teritorial Cluj, privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.136 alin.1 lit.b proc.pen. luată față de inculpata, cu măsura arestării preventive prev. de art.136 alin.1 lit.d proc.pen.
În temeiul art.160/a proc.pen. rap. la art.143 alin.1 și art.148 lit.b, e și f proc.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei (fiica lui G și, născută la data de 24.12.1971 în C-N, jud. C, domiciliată în C-N,-,.9, jud. C, 1. în C-N,-, jud. C, CNP -), începând cu data de 31 martie 2009, măsura arestării urmând a fi verificată periodic în conformitate cu dispozițiile art.160/b proc.pen.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că rin p. cererea formulată la termenul de judecată din data de 31 martie 2009, - Biroul Teritorial Cluja solicitat instanței, în conformitate cu prev. art.139 alin.1 proc.pen. înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive față de inculpata trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 și proxenetism, prev. și ped. de art. 329 alin.1 pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen. începând cu data de 31 martie 2009, arătând în motivare că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea și că, în cauză, sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art.143 și art.148 lit. b, e și f proc.pen. iar în interesul bunei desfășurări a procesului penal este necesară arestarea preventivă a inculpatei.
S-a mai reținut că inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Cluj cu nr.101/D/P/2008, emis la data de 29 ianuarie 2009, pentru săvârșirea infracțiunilor detrafic de minori, prev. de art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001 (cu privire la încadrarea juridică dată acestei infracțiuni strecurându-se o eroare materială determinată probabil de modificările succesive aduse Legii nr.678/2001 de către legiuitor, încadrarea juridică corectă fiind cea prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001), cu aplicarea art.41 alin.2 pen.trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 șiproxenetism, prev. și ped. de art.329 alin.1 pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen. în sarcina acesteia reținându-se, în esență că, împreună cu coinculpatul -, concubinul său, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în anul 2008 le-a recrutat și le-a găzduit pe părțile vătămate -, în vârstă de 16 ani și -, în vârstă de 13 ani, la locuința lor situată în C-N,-, jud. C, iar prin amenințare și violență le-a obligat să practice prostituția în zona clubului "" din cartierul și, respectiv, cerșetoria, exploatându-le în beneficiul lor; de asemenea, în anul 2008, inculpata și coinculpatul au recrutat și cazat pe partea vătămată -, în vârstă de 18 ani, la locuința situată în C-N,- jud. C iar prin amenințare și prin crearea unei stări de dependență emoțională și materială, l-au obligat să practice cerșetoria, exploatându-l în interesul lor; în sfârșit, în toamna anului 2008, au găzduit-o la aceeași locuință pe numita -, care practica prostituția de bună voie, trăgând foloase în urma acestui fapt, respectiv banii obținuți de către susnumita fiind luați de inculpată și coinculpatul -.
Ulterior, prin încheierea penală din data de 03.03.2009, Tribunalul Cluja dispus obligarea inculpatei de a nu părăsi localitatea (municipiul) C-N, jud. C, fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei, cu motivarea că există indicii temeinice că inculpata a săvârșit faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina ei și, ținând seama de gravitatea acuzațiilor care i se aduc, se impune luarea acestei măsuri preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
La termenul de judecată din data de 31 martie 2009, după audierea inculpatei în prezența apărătorului ales, a fost formulată prezenta cerere de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, apreciindu-se de către procuror că sunt întrunite cumulativ în cauză condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.b, e și f proc.pen. respectiv acelea că există date că inculpata încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unor părți și a unor martori, există date că inculpata exercită presiuni asupra unor părți vătămate, pentru faptele comise de inculpată legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive față de inculpata.
Astfel, în primul rând, s-a reținut că în cauză existată indicii temeinice că inculpata a săvârșit faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina ei (menționate mai sus), în acest sens fiind plângerile și declarațiile părților vătămate -, -, - și -, procesele-verbale de efectuare de investigații de către organele de urmărire penală, raportul de evaluare psihologică a părții vătămate -, referatul de situație întocmit de S M - Centrul de Asistență și Protecție a Victimelor de Persoane, actele medicale privind părțile vătămate, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și informatice, declarațiile celor doi inculpați, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
În al doilea rând, referitor la incidența în cauză a dispozițiilor art.148 lit. b și e proc.pen. (temeiuri de arestare care nu au fost cunoscute de instanță la data luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea), este de menționat faptul că, din declarațiile părții vătămate -, declarațiile martorelor și -, declarația numitului, procesul-verbal de verificări și fotografiile anexe (74-91 dosar fond), rezultă date certe că inculpata, după trimiterea acesteia în judecată și luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate și - și a martorelor și -, respectiv că aceasta exercită presiuni asupra părților vătămate și -.
Astfel, referitor la partea vătămată, inculpata a încercat să-l determine să-și schime declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, inițial prin aceleași manopere prin care l-a convins să cerșească în beneficiul ei și al inculpatului -, respectiv oferindu-i adăpost și hrană (arătându-se chiar dispusă să-l găzduiască până la termenul de judecată din data de 31 martie 2009), dar întrucât nu a reușit, inculpata a continuat cu amenințări și presiuni asupra lui, atât direct cât și prin intermediul fratelui ei - numitul G, pentru se prezenta în instanță și a-și retrage declarațiile anterioare. În ceea ce-l privește pe partea vătămată, în vârstă de 13 ani, acesta locuiește în continuare cu inculpata (aceasta afirmând că partea vătămată refuză să plece de la ea), care are un control deplin asupra lui, existând chiar indicii temeinice că această parte vătămată cerșește în continuare în beneficiul inculpatei. De asemenea, inculpata le-a contactat și pe martorele și -, ale căror depoziții îi sunt defavorabile, și le-a amenințat să nu se prezinte în instanță pentru a-și susține declarațiile din faza de urmărire penală, spunându-le că, în caz contrar, "se vor întoarce pachet acasă", martorei - (mama părții vătămate -) atrăgându- chiar atenția "să aibă grijă că fiul ei este la ea".
În al treilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit. f articolului 148.proc.pen. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei este închisoarea mai M de 4 ani și lăsarea ei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând, în principal, din gravitatea deosebită a faptelor imputate (reflectată, de altfel, și în pedeapsa foarte aspră prevăzută de lege - închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi), din modul și împrejurările în care acestea au fost comise, urmările produse, precum și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis astfel de infracțiuni (și față de care există indicii temeinice că, chiar și după trimiterea ei în judecată, săvârșește fapte penale similare), ce au ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
În legătură cu acest temei de arestare a fost de precizat faptul că, deși a existat încă din momentul în care s-a dispus față de inculpată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, organele de urmărire penală au avut unele rezerve în a solicita arestarea preventivă a inculpatei, întrucât aceasta a arătat în fața organelor de urmărire penală că este însărcinată, fiind supusă apoi unui control ginecologic în urma căruia s-a stabilit că există suspiciuni ca inculpata să prezinte o sarcină în săptămâna a 5- De altfel, chiar și în fața instanței de judecată, inculpata a afirmat că este însărcinată în luna a patra și că poate să prezinte acte medicale în acest sens. Tribunalul a constatat însă că actele medicale depuse la dosar de către inculpată sunt de dată mai veche (20-21 ianuarie 2009) și contradictorii, în sensul că, spre exemplu, în biletul de internare nr.505 din data de 20.01.2009 eliberat de Spitalul Clinic Județean de Urgență C se menționează diagnosticul "sarcină incipientă" (133 și 92 dosar fond), iar în adeverința medicală cu nr.400 eliberată tot la data de 20.01.2009 de către Clinica de Ginecologie C-N se menționează diagnosticul "sarcină săptămâna a 5-a, oprită în evoluție" (134 dosar fond). Existând așadar dubii cu privire la acest fapt, cu atât mai mult cu cât sarcina inculpatei nu este evidentă și aceasta nu posedă acte medicale de dată mai recentă care să-i confirme starea de graviditate, tribunalul a înlăturat ca nedovedite susținerile inculpatei în sensul că este însărcinată în luna a 4-a, urmând ca ulterior, în măsura în care inculpata a susținut în continuare că este însărcinată, să dispună efectuarea unei expertize medico-legale în acest sens.
În consecință, apreciind că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea față de inculpată a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea și că arestarea inculpatei este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în baza art.139 alin.1 proc.pen. tribunalul a admis cererea formulată de - Biroul Teritorial Cluj, privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.136 alin.1 lit.b proc.pen. luată față de inculpata, cu măsura arestării preventive prev. de art.136 alin.1 lit.d proc.pen.
În temeiul art.160/a proc.pen. rap. la art.143 alin.1 și art.148 lit.b, e și f proc.pen. tribunalul a dispus arestarea preventivă a inculpatei, începând cu data de 31 martie 2009, măsura arestării urmând a fi verificată periodic în conformitate cu dispozițiile art.160/b proc.pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acestei sentințe și pronunțarea unei soluții prin care să se respingă solicitarea de înlocuire măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.
În motivarea recursului inculpata a precizat că în cauză nu s-a dovedit că inculpata a racolat părțile vătămate și nu le-a găzduit pentru a-și asigura avantaje materiale, după cum nu există probe din care să rezulte faptul că inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, afirmând că demersurile sale au avut drept scop identificarea adevăraților proxeneți pe care a intenționat să-i propună ca și martori în cauză.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin Rechizitoriul DIICOT- Biroul Teritorial Cluj inculpata a fost trimisă în judecată la data de 29 ianuarie 2009, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001 (cu privire la încadrarea juridică dată acestei infracțiuni strecurându-se o eroare materială determinată probabil de modificările succesive aduse Legii nr.678/2001 de către legiuitor, încadrarea juridică corectă fiind cea prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001), cu aplicarea art.41 alin.2 pen. trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 și proxenetism prev. și ped. de art.329 alin.1 pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen.
În esență, s-a reținut în sarcina inculpatei că împreună cu coinculpatul -, concubinul său, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în anul 2008 le-a recrutat și le-a găzduit pe părțile vătămate -, în vârstă de 16 ani și -, în vârstă de 13 ani, la locuința lor situată în C-N,-, jud. C, iar prin amenințare și violență le-a obligat să practice prostituția în zona clubului "" din cartierul și, respectiv, cerșetoria, exploatându-le în beneficiul lor; de asemenea, în anul 2008, inculpata și coinculpatul au recrutat și cazat pe partea vătămată -, în vârstă de 18 ani, la locuința situată în C-N,- jud. C iar prin amenințare și prin crearea unei stări de dependență emoțională și materială, l-au obligat să practice cerșetoria, exploatându-l în interesul lor; în sfârșit, în toamna anului 2008, au găzduit-o la aceeași locuință pe numita -, care practica prostituția de bună voie, trăgând foloase în urma acestui fapt, respectiv banii obținuți de către susnumita fiind luați de inculpată și coinculpatul -.
Ulterior, prin încheierea penală din data de 03.03.2009, Tribunalul Cluja dispus obligarea inculpatei de a nu părăsi localitatea (municipiul) C-N, jud. C, fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei, cu motivarea că există indicii temeinice că inculpata a săvârșit faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina ei și, ținând seama de gravitatea acuzațiilor care i se aduc, se impune luarea acestei măsuri preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
De menționat este faptul că deși s-a constatat încă de la început existența cazului de arestare prev. de art. 148 lit. f proc.pen. organele de urmărire penală au avut unele rezerve în a solicita arestarea preventivă a inculpatei, întrucât aceasta a arătat în fața organelor de urmărire penală că este însărcinată, fiind supusă apoi unui control ginecologic în urma căruia s-a stabilit că există suspiciuni ca inculpata să prezinte o sarcină în săptămâna a 5- De altfel, chiar și în fața instanței de judecată, inculpata a afirmat că este însărcinată în luna a patra.
Potrivit art. 139 al. 1.proc.pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
De asemenea, art. 160/a al. 1.proc.pen. precizează că arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în cursul judecății dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148.proc.pen.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea reține că în mod temeinic instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile menționate în textele legale arătate.
Astfel, în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată.
Aceste împrejurări sunt relevate de plângerile și declarațiile părților vătămate -, -, - și -, procesele-verbale de efectuare de investigații de către organele de urmărire penală, raportul de evaluare psihologică a părții vătămate -, referatul de situație întocmit de S M - Centrul de Asistență și Protecție a Victimelor de Persoane, actele medicale privind părțile vătămate, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și informatice, declarațiile celor doi inculpați, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetată inculpata) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatei, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere este bănuită inculpata, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acesteia, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În speță, inculpata este cercetată pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul al sancționării de către legea penală, ci și prin consecințele produse asupra victimelor acestor fapte, în special cu privire la starea de sănătate fizică și psihică.
Așa fiind, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii acestor fapte și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Pe de lată parte, în cauză s-a dovedit existența și a unor temeiuri noi, inexistente la data luării măsurii preventive inițiale, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. b și e proc.pen.
În acest sens, partea vătămată a depus la data de 24.03.2009 o sesizare la DIICOT Biroul Teritorial Cluj în care arătat că în data de 22.03.2009, în timp ce se afla în Gara din C N, a fost abordat de fratele inculpatei, numitul G, care i-a cerut ca la termenul de judecată din 31.03.2009 să declare că depoziția dată în cursul urmăririi penale nu este reală. Fiind audiat ulterior, susnumitul a menționat că a fugit din Centrul de asistență a victimelor traficului de persoane din S M și a revenit în C unde, întâlnindu-se cu inculpata, aceasta l-a determinat să revină la locuința sa unde l-a regăsit pe partea vătămată, că acesta din urmă era trimis în continuare la cerșit prin folosirea unor bilete de tipul celor utilizate și de el anterior și că inculpata le-a cerut ambilor să declare la termenul de judecată din 31.03.2009 că nici ea și nici inculpatul nu i-au trimis niciodată la cerșit.
Aceste afirmații sunt susținute de partea vătămată, dar și de declarațiile martorei (mama părții vătămate ) și a numitei, ambele arătând că în cursul lunilor martie-februarie au fost amenințate telefonic de către inculpată care le-a spus că dacă se vor prezenta la Tribunal se vor întoarce "pachet acasă".
Toate aceste aspecte probează faptul că inculpata a încercat direct sau indirect să influențeze martorii și părțile vătămate, cu scopul evident de a împiedica aflarea adevărului în cauză și de a împiedica buna derulare a procesului penal.
În final, Tribunalul în mod corect a înlăturat apărarea inculpatei potrivit căreia ar fi însărcinată, existând dubii asupra stării de graviditate a acesteia deoarece actele medicale depuse la dosar de către inculpată sunt de dată mai veche (20-21 ianuarie 2009) și contradictorii, în sensul că în biletul de internare nr.505 din data de 20.01.2009 eliberat de Spitalul Clinic Județean de Urgență C se menționează diagnosticul "sarcină incipientă" (133 și 92 dosar fond), iar în adeverința medicală cu nr. 400 eliberată tot la data de 20.01.2009 de către Clinica de Ginecologie C-N se menționează diagnosticul "sarcină săptămâna a 5-a, oprită în evoluție" (134 dosar fond). De altfel, inculpata a recunoscut în declarația dată în fața instanței de recurs că nu este însărcinată.
Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că luarea măsurii arestului preventiv s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că măsura este necesară în cauză pentru a se asigura buna derulare a procesului penal astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, reprezentând studiu de dosar.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. inculpata va fi obligată să achite 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, aflată in Arestul IPJ C, împotriva încheierii penale fără nr. din 31 martie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpata să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
2 ex./24.04.2009
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Luminița Hanzer Livia Mango
