Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 35/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 20/174 -
(Număr în format vechi 550/MF/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 35
Ședința ne publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
- - -- PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER: - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
******************************************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința nepublică de la 03 2008 consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, pronunțare amânată pentru data de 11 2008 și pentru data de 18 2008, conform încheierilor din aceleași date, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelurilor formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și de către inculpatul, aflat în stare de libertate trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ nr. 539/P/2006 pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174.Cod Penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod Penal, împotriva sentinței penale numărul 90 din 25 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-.
Deliberând,
CURTEA:
Asupra apelurilor declarate constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 90 din 25 octombrie 2007, pronunțată în cauză de TRIBUNALUL DOLJ - Secția pentru Minori și Familie, în baza art. 174.Cod Penal cu aplicarea art. 99.Cod Penal și art. 74.Cod Penal, 76 lit. a a Cod Penal fost condamnat inculpatul, fiul lui și C născut la 18.09.1989 în C, jud. D, cu domiciliul stabil în C,-, jud. D, CNP -, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b penal.
În baza art. 1101 s Cod Penal-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, iar în baza art. 71 alin. 4 penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza art. 1101 Cod penal rap. la art. 86 3.Cod Penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte regulat la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ în vederea verificării respectării măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. 1 lit. a-d și Cod Penal obligațiilor:
- de a urma un curs de învățământ ori de calificare;
- de a nu frecventa sălile de internet amenajate în locuri publice; obligații ce au fost impuse în sarcina inculpatului în baza art. 86 3 alin. 3 lit. a și c Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 88 alin.1 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv de la 6.07.2006 și până la 25.09.2006 inclusiv.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpat prin decizia penală nr. 131/25.09.2006 a Curții de APEL CRAIOVA, până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 și 1.000 alin. 2 și 1003 cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente C la plata sumelor de 19.250 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părților civile C și și a sumei de 45.125,42 lei, sumă ce se va reactualiza până la data plății efective a debitului în favoarea Spitalului Clinic Județean de Urgență
În baza art. 191 alin.1 și 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului și în baza art. 193 alin.1 și 4 Cod procedură penală la plata sumei de 1.000 RON în favoarea părților civile reprezentând cheltuieli judiciare constând în onorariul avocațial.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ înregistrat la instanță la data de 19.07.2006 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, împotriva victimei.
În cursul procesului penal, la data de 27.09.2006, victima a decedat, și față de această împrejurare, la termenul de judecată din 19 aprilie 2007, prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și cele efectuate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 18.04.2006, inculpatul minor locuia împreună cu mama sa la adresa de domiciliu și era vecin cu victima.
Cei doi se aflau în relații apropiate și obișnuiau să se întâlnească foarte des la locuința inculpatului, unde invitau și alți prieteni din cartier să se distreze.
Așa s-a întâmplat și în seara zilei de 18.04.2006 când la locuința inculpatului au fost invitați victima și martorii, Pârâia,. Mama inculpatului, numita C se afla în locuință la data evenimentului dormind în camera de la stradă.
Împreună au jucat cărți și au ascultat muzică, timp în care au consumat băuturi alcoolice, respectiv 2 litri de bere, 2 litri vin și 0,750 ml, marca, aduse de acasă de martorul.
În timp ce jucau cărți, martorul, în glumă, i-a pus foc la păr martorului. Acesta a fost deranjat de gluma ce i-a fost făcută și a vrut să îl bată pe autor, însă, conflictul a fost aplanat la intervenția celorlalți.
Ulterior, același martor împreună cu martorul au pus o găleată cu apă deasupra ușii de la intrare în casă și l-au chemat afară pe.
Fără să realizeze că i se pregătise o nouă glumă, a împins ușa de la intrare, moment în care găleata cu apă a căzut, fiindu-i udate hainele.
Martorul a suspectat că autor al acestei glume a fost victima și a început să-i adreseze reproșuri.
În timp ce se aflau pe holul locuinței, a luat o pensulă cu vopsea dintr-o cutie și l-a mânjit pe mâini pe iar apoi, l-a stropit cu diluant dintr-o sticlă pe care a luat-o tot din holul casei.
În acest context, victima a luat și el o cutie de vopsea cu intenția să-l stropească dar nu a reușit pentru că, a ieșit afară și ținea cu mâna de clanța ușii.
După câteva momente, a luat o altă cutie cu vopsea de culoare crem, de lângă zidul casei, a deschis ușa și a aruncat pe victima, stropindu-l în același timp și pe inculpatul aflat în apropiere.
Pentru moment, cei doi s-au liniștit, martorul aflând că, cel care a pus găleata cu apă deasupra ușii a fost.
Potrivit declarației victimei, în holul casei, a mai fost stropit o dată cu diluant tot de către,iar apoi, împreună au mers la baie să se curețe de vopsea.
În acest timp, inculpatul, care asistase la incident, a căutat și găsit o cutie de chibrituri în cameră, iar apoi a mers la baie și a încercat să aprindă un chibrit dar nu a reușit.
Cu toate că victima i-a atras atenția să fie cuminte, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a aprins alt chibrit și a pus foc la geaca pe care o purta victima.
Datorită substanțelor ușor inflamabile (vopsea și diluant), focul s-a extins cu repeziciune cuprinzând toate hainele victimei.
Acesta a reușit să fugă în curtea locuinței și s-a aruncat sub un robinet de apă unde a fost stins focul.
Victima a suferit arsuri grave și a fost internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 C- Secția Chirurgie-Ortopedie pediatrică din data de 19.04.2006 cu diagnosticul: "arsuri gr. II-III 40-45 % suprafață corporală (prin flacără), față, torace anterior, abdomen, coapse, mâna dreaptă, antebraț mână ", până la data de 27.04.2006, ora 15 00 când s-a produs decesul.
Din probatoriul administrat s-a reținut și că inculpatul a cunoscut împrejurarea că victima a fost stropită cu substanțe inflamabile pe haine - respectiv a fost de față, aflându-se în holul casei când victima era stropită cu diluant și vopsea de către martorul - situație în care a prevăzut rezultatul faptei sale, deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui.
Față de apărarea inculpatului care în cursul urmăririi penale a precizat că intenția a fost să facă o glumă cu victima, prietenul său, iar în cursul judecății a precizat că se afla în stare de ebrietate și nu a prevăzut consecințele faptei sale, din probatoriul administrat s-a reținut rezultă că, aprinzând cu chibritul haina victimei, știind că aceasta este îmbibată cu substanțe inflamabile, inculpatul a acceptat eventuala producere a rezultatului ceea ce caracterizează intenția indirectă sau eventuală, nu culpa.
S-a mai arătat și că potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică că inculpatul nu prezintă tulburări psihice, avea și are discernământul faptelor și consecințelor format.
Tot raportat la starea de fapt s-a arătat că aceasta a evidențiat că, inculpatul, pe plan subiectiv, a avut o atitudine de indiferență față de eventualitatea producerii morții victimei, comportament care caracterizează, în raport de rezultatul eventual, intenția indirectă de omor, prevăzută în art. 19 pct. 1 lit. b Cod penal, în drept încadrarea juridică a faptei fiind în prevederile art. 174 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, 100 Cod penal și 109 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, modul și mijloacele de săvârșire, împrejurările concrete de săvârșire a faptei, persoana inculpatului, vârsta sa, dezvoltarea sa intelectuală și morală, comportarea sa înainte și după săvârșirea infracțiunii, condițiile în care a fost crescut și în care a trăit, perspectivele de reintegrare în societate.
Sub acest aspect s-a reținut că inculpatul avea la data comiterii faptei 16 ani și 7 luni, a fost arestat preventiv în urmă cu 2 luni și 19 zile, dar până la pronunțarea hotărârii de condamnare a devenit major, la data de 18.09.2007, procesul penal de la data trimiterii în judecată 19.07.2007 desfășurându-se pe parcursul a 1 an și 3 luni.
Astfel, la stabilirea a unei sancțiuni față de inculpatul minor la data faptei, prima instanță s-a raportat și la principiile Convenției cu privire la drepturile copilului din 1990, respectiv principiul potrivit căruia în orice politică de acțiune în justiție juvenilă este ca interesul copilului să fie scopul suprem (art. 3 alin.1 din Convenție) și principiul că întârzierile în luarea de decizii în legătură cu un copil aduc atingere interesului copilului (art. 37 lit. d și art. 40 alin. 2 lit. b (u) și al. 2 lit. b (u) din Convenție.
Ca atare, față de vârsta avută la data săvârșirii faptei, 16 ani și 7 luni s-a arătat că trebuie ținut cont la stabilirea pedepsei de personalitatea inculpatului - aflat în perioada de adolescență care deseori se caracterizează prin probleme de comportament care ating și forme de violență, agresivitate dar și prin lipsă de experiență, trecerea cu ușurință la săvârșirea faptei - personalitate incomplet formată și pentru care pedeapsa aplicată nu poate avea rol de reeducare ci de educare, cât timp inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.
Sub aspectul modului și mijloacelor concrete de săvârșire a faptei, din probatoriul administrat și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă TRIBUNALUL DOLJs -a reținut că infracțiunea a fost comisă pe fondul consumului de alcool peste limitele normale, respectiv inculpatul jucase poker împreună cu prietenii, consumaseră alcool în exces, inclusiv victima, fumau, incidentul a pornit spontan în contextul unor "glume" între prieteni, martorul fiind cel care a stropit victima cu substanțe inflamabile.
Pe lângă acest anturajul negativ și rezistența slabă la presiunea grupului s-a menționat și lipsa de supraveghere a mamei (care la data săvârșirii faptei se afla în locuință, dormind în camera de la stradă), dar și a părinților victimei, vecini cu inculpatul și care au permis asemenea întâlniri nocturne ale minorilor și petrecerea timpului liber în acest mod, nefiind prima ocazie de acest gen, așa cum rezultă din probatoriul administrat.
Totodată s-a reținut și că, minorul provine dintr-o familie dezorganizată, nu și-a recunoscut niciodată tatăl, este crescut de mama sa, în timp întărindu-și autonomia personală în raport cu autoritatea mamei și acordând o mai mare importanță grupului de prieteni din care făcea parte și care au fost de față la săvârșirea faptei și au avut o influență negativă sub acest aspect.
De asemenea s-a reținut că inculpatul a absolvit școala generală la Liceul " " clasa IX-a și un semestru din clasa a X-a la Școala profesională (profil mecanic) din cadrul Grupului Școlar nr. 2 C întrerupând școala din cauza declanșării procesului penal. Pe parcursul școlarizării a avut note mediocre și numeroase absențe de la ore dar din punct de vedere al relațiilor cu colegii și cadrele didactice a avut un comportament adecvat, nu ieșea în evidență, era respectuos și liniștit, chiar timid, având în mediul școlar un comportament introvertit, nu a fost observat într-un anturaj "dubios" fiind surprinse și cadrele didactice de infracțiunea comisă de minor.
După punerea sa în libertate, ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive s-a reînscris în clasa a X-a, alte evoluții pozitive în comportamentul minorului fiind: renunțarea la alcool, întregirea legăturilor cu grupul respectiv, respectarea obligațiilor înlocuitoare a măsurii arestării preventive, acesta prezentându-se regulat în fiecare zi de joi la Secția III Poliție C, ceea ce denotă o atitudine responsabilă pentru procesul penal în ansamblu.
Acest tip de comportament este evidențiat și de caracterizarea favorabilă depusă la dosar din partea unui cadru didactic.
Pe lângă conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, lipsa antecedentelor penale și atitudinea după săvârșirea faptei rezultând din prezentarea în fața organelor judiciare, comportarea sinceră în cursul procesului s-a reținut că acesta a manifestat și un regret profund față de consecințele faptelor sale, pe perioada spitalizării victimei, a stat lângă acesta, asumându-și responsabil întreaga vină pentru cele întâmplate, a dat dovezi temeinice de îndreptare, intenționând să-și continue studiile și să obțină o calificare profesională, aspecte pe care prima instanță le-a reținut în favoarea inculpatului ca și circumstanțe atenuante prevăzute de aret. 74 alin.1 lit. a, c, și alin. 2 Cod penal.
Având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite, prima instanță a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
S-a mai reținut că față de persoana inculpatului scopul pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal poate fi atins și fără privare de libertate, aceasta este suficientă pentru educarea inculpatului și corespunde și perspectivelor de reintegrare socială, conform referatului de evaluare, reintegrare care trebuie să urmărească conștientizarea deplină a consecințelor faptei și evitarea în viitor a situațiilor de risc, continuarea școlii și obținerea unei calificări profesionale.
Totodată s-a arătat că pedeapsa și modalitatea de executare corespunde și nevoilor de apărare socială, ținând cont de perioada relativ trecută de la data săvârșirii faptei și pronunțarea hotărârii, fiind atenuată, acea rezonanță socială a faptei, astfel că în prezent pedeapsa are preponderent funcție educativă și mai puțin exemplificativă.
În baza art. 88 alin.1 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv de la 6.07.2006 și până la 25.09.2006 inclusiv, arătându-se că prin decizia penală nr. 131/23 2006 Curții de APEL CRAIOVAs -a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpatul minor cu măsura interzicerii de a nu părăsi țara și punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6/6 iulie 2006 emis de TRIBUNALUL DOLJ.
Sub aspectul laturii civile s-a reținut că părțile civile C și, părinții victimei s-au constituit părți civile cu sumele de 50.000 lei cu titlu de daune morale și 20.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli ocazionate cu îngrijirea victimei pe perioada spitalizării, cheltuieli de înmormântare și pomenire a defunctului.
S-au depus la dosar factura fiscală nr. - în sumă de 3.524 lei, factura nr.-/27.09.2006 în sumă de 51, 09 lei (filele 116-117), bonuri fiscale în sume de 645.000 lei, 270.000 lei, 1750 lei, 221, 50 lei (fila 119) suma de 510, 5 lei, chitanță nr. -/27.09.2005, nr. 3959/ 28.09.2006 pentru suma de 75,70 RON nr. -/29.09.2006 în sumă de 150 lei (fila 120) care dovedesc achiziționarea unor bunuri pentru organizarea ceremonialului de înmormântare și parastas.
S-au audiat pentru dovedirea pretențiilor civile martorii și C, martorii confirmând că aceste cheltuieli de înmormântare s-au ridicat la suma de 5.000 lei, s-au organizat pomeniri ale defunctului la 6 săptămâni și 6 luni, 9 luni, cheltuielile ridicându-se la 1.500 lei în prima ocazie și câte 500 lei la celelalte două.
Tot din probatoriul testimonial administrat s-a reținut că pe perioada celor 6 luni și J cât a fost spitalizată victima aceasta a necesitat medicamentație și alimentație specială, asigurată de către familie și a necesitat o îngrijire suplimentară din partea părții civile C, care anterior acestei perioade avea un câștig lunar de 300 lei, fiind îngrijitoare la o bolnavă, prejudiciul cheltuielilor ocazionate de spitalizare suportat de părțile civile fiind de 8.000 lei.
Din adresa nr. 22376/16.07.2007 a Spitalului Clinic Județean de Urgență C s-a reținut faptul că pe perioada spitalizării victimei 18.04.2006-26.09.2006 aceasta a fost însoțit de mama sa, însă fără foaie de însoțitor.
Astfel, din probatoriul administrat s-a constatat că sunt dovedite pretențiile civile solicitate, prejudiciul ridicându-se la suma de 20.000 lei din care însă partea responsabilă civilmente Caa chitat 500 RON conform chitanței din 13 mai 2006 semnată de părți (fila 172) și suma de 250 RON conform chitanței din 20 iulie 2006 (fila 174) cu titlu de despăgubiri materiale pentru prejudiciul cauzat de inculpatul minor, prima instanță acordând diferența de 19.250 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate, prima instanță a apreciat că suma de 30.000 lei reprezintă un echivalent just al prejudiciului moral suferit, ca atare a acordat această sumă în favoarea părților civile.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ și inculpatul în termen și motivat.
În motivarea apelului parchetul a criticat sentința pronunțată în cauză ca netemeinică și nelegală arătând că s-a realizat o greșită individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cp. prin aplicarea în favoarea inculpatului a disp. art. 74,76 Cp.
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit s-a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp. poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, instanța făcând în mod neoportun aplicarea disp. art. 110 Cp. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Referitor la primul motiv de apel s-a arătat că la aplicarea pedepsei instanța de judecată este obligată să țină seama de toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cp.
În acest sens s-a precizat că din redactarea dată textului art. 74 Cp. rezultă că recunoașterea unor împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței, însă această apreciere trebuie să țină seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse și de orice element de apreciere privitor la persoana inculpatului.
Ori, fapta dedusă judecății este, prin vătămarea gravă adusă relațiilor sociale referitoare la dreptul fundamental al persoanei la viață, una deosebit de periculoasă.
Aspectele reținute de instanța de judecată drept circumstanțe atenuante, constând în lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatului anterior comiterii faptei concretizată în neimplicarea de conflicte, regretul manifestat în cursul procesului reprezintă, sau ar trebui să reprezinte caracteristici generale ale oricărei persoane aflate la primul impact cu legea penală.
A atribui însă acestor aspecte caracterul și relevanța unor circumstanțe atenuante în condițiile în care, așa cum s-a arătat, acestea nu reprezintă trăsături, însușiri sau calități speciale ale inculpatului înseamnă a da o eficiență prea mare acestor aspecte în detrimentul unuia din criteriile prev. de art. 72 Cp.: periculozitatea socială deosebită a faptei săvârșite.
În concluzie, s-a apreciat că reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cp. nu satisface cerințele unei juste individualizări a pedepsei, negăsindu-și în mod obiectiv justificarea în ansamblul probelor administrate în cauză.
S-a precizat și că fiind vorba de o infracțiune intenționată având ca urmare moartea unei persoane, instanța de judecată trebuia să facă și aplicarea disp. art. 76 alin. 2 Cp.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel s-a arătat că, deși ca urmare a aplicării disp. art. 74, 76 Cp. au fost create condițiile pentru aplicarea față de inculpatul minor a disp. art. 1101Cp. raportat la gravitatea faptei comise, la împrejurările comiterii acesteia, la urmările produse și chiar la personalitatea inculpatului, nu există temeiuri în a se considera că reeducarea acestuia se poate atinge și fără executarea pedepsei.
S-a arătat că modalitatea de executare a pedepsei aplicată de instanța de judecată nu corespunde nevoilor de apărare socială. Pedeapsa aplicată nu și-a pierdut cu nimic din funcția de exemplaritate, funcție care trebuie să se situeze pe același plan cu celelalte funcții ale pedepsei educativă și preventivă.
De asemenea s-a precizat că nu poate fi invocată nici trecerea unei anumite perioade de timp de la comiterea faptei drept o cauză de atenuare a rezonanței sociale a acesteia, întrucât, față de natura acesteia și rezultatul produs, decesul unei persoane, nu poate fi considerat cel puțin în conștiința celor care au cunoscut-o și mai ales în cea a persoanelor apropiate, ca fiind un fapt a cărui gravitate să se atenueze cu trecerea timpului.
În plus, s-a arătat că obligațiile impuse inculpatului pe durata termenului de încercare nu sunt eficiente pentru realizarea scopului pedepsei, având în vedere și datele menționate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ.
Prin motivele de apel inculpatul a arătat că raportat la întregul probatoriu administrat în cauză instanța de fond nu a analizat îndeaproape probele administrate și nu a stăruit în aflarea adevărului raportat la declarațiile persoanelor implicate în cauză.
S-a precizat și că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică dat fiind faptul că prin raportul de constatare medico - legală - necroosie nr. 3093/A 3/02.O2.2OO7 s-a concluzionat că intre leziuni și deces există raport de cauzalitate indirect.
Raportul medico legal de necropsie nu s-a supus avizării de către Comisia de Avizare si Control al actelor medico-legale, din cadrul IML C, situație în care concluziile actului medico-legal privitoare la existenta unui raport indirect de cauzalitate între leziunile suferite de victimă ca urmare a faptei inculpatului și respectiv decesul victimei sunt incerte, având în vedere perioada relativ mare de 5 luni de la faptă la deces, timp in care victima s-a aflat permanent sub observație și tratament medical specializat, perioadă în care ar fi putut surveni alți factori condiționali - determinanți ce ar fi putut chiar întrerupe nexul cauzal.
În același timp, s-a apreciat că pentru motivele expuse mai sus se impune efectuarea unei expertize medico-legale, pe baza actelor medicale deținute de Spitalul Clinic de Urgență C și a Raportului medico - legal de necropsie care sa răspundă, dacă decesul victimei poate fi pus în legătură cu o deficiență in acordarea asistentei medicale sau în aplicarea masurilor de profilaxie; care au fost factorii condiționali ce au condus la instalarea decesului: dacă este certă existenta unui raport de cauzalitate indirect între leziunile traumatice (arsuri) și decesul victimei, având în vedere intervalul de 5 luni de la producerea leziunilor până la deces.
De asemenea instanța de fond nu a individualizat corect pedeapsa aplicată.
În acest sens s-a arătat că inculpatului, minor la data săvârșirii faptei, i s-a aplicat o pedeapsa de 4 ani in condițiile reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 și 76 lit. a Cp. astfel sunt aplicate greșit dispozițiile art. 76 lit. a Cp. întrucât coroborând dispozițiile art. 109 Cp. cu dispozițiile art. 174 Cp. limita pedepsei pentru minor reducându-se la J, minimul pedepsei nu va depăși 5 ani (nici măcar atunci când pentru infracțiunea săvârșită de un minor s-ar fi prevăzut pedeapsa detențiunii pe viață). În consecință, în speță, ar fi trebuit să se facă aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b situație Cod Penal în care instanța ar trebui să dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante și să aplice minorului o pedeapsă mai mică.
Tot referitor la individualizarea pedepsei s-au invocat modul și mijloacele de săvârșire a faptei, împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, vârsta inculpatului, comportarea sa după săvârșirea infracțiunii, faptul că a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
S-au invocat în acest sens dispozițiile Convenției cu privire la drepturile copilului din 1990 în ceea ce privește necesitatea aplicării unei pedepse educative și nu de reeducare
Referitor la latura civilă s-a arătat că suma de 30.000 lei daune morale este mult prea mare raportat la faptul că, deși s-a produs o certă vătămare părinților victimei, totuși o culpă la această faptă o au și aceștia, care au permis copilului lor minor să ia parte la activități interzise (jocuri de noroc) la ore târzii în noapte.
În stabilirea cuantumului acestor daune s-a arătat că instanța ar fi trebuit să verifice cu atenție și situația materiala precară a inculpatului și a părții responsabile civilmente, care a făcut eforturi de asigurare a unor sume de bani pentru părinții victimei chiar după producerea faptei. S-a precizat și că obligarea în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente la plata unor sume mari în disproporție vădită cu veniturile lunare ale acestora ar conduce la apariția unor situații periculoase, deloc de neglijat, de a lasă o familie pe drumuri fără casă.
Cu privire la despăgubirile materiale s-a arătat că veniturile modeste ale părților civile nu puteau permite acestora să facă cheltuielile pretinse în prezentul proces.
S-au apreciat ca fiind nedovedite despăgubirile materiale în sumă de 19.250 lei în condițiile în care, victima a stat in toata perioada internată în Spitalul Clinic Județean nr. 1 și concomitent, cu același titlu s-au admis și cheltuieli cu spitalizarea în sumă de 45.125,42 lei.
Totodată s-a apreciat ca neverosimile cheltuielile cu spitalizarea solicitate de partea civilă, Spitalul Clinic Județean nr. 1 C, și în raport de finalitatea acestora, (decesul pacientului) s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să verifice dacă devizul de calculație depus de partea civilă își are corespondent în de observație clinică, având în vedere și costurile legale aplicabile.
A fost audiat inculpatul.
În raport de susținerile și apărările inculpatului pe parcursul soluționării prezentelor apeluri s-a efectuat adresă către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C pentru ca aceasta să comunice defalcat și să depună documente justificative prin care să dovedească solicitările formulate în calitate de parte civilă, la care s-a răspuns prin adresa nr- din 19.03.2008, înaintându-se și fișele de calcul ce au stat la baza determinării prejudiciului.
De asemenea s-a solicitat Comisiei de Control și Avizare a actelor medico-legale din cadrul IML C, avizarea raportului de constatare medico-legală privind autopsia victimei, comisia avizând acest raport de constatare medico-legală sun nr. 102/A9/20.06.2008.
Apelurile formulate în cauză sunt fondate însă numai cu privire la unele dintre criticile formulate prin acestea, după cum urmează:
Astfel nu vor fi reținute criticile de maximă generalitate formulate de inculpat cu privire la starea de fapt reținută de prima instanță, deoarece se constată că starea de fapt (fapta) așa cum a fost reținută de prima instanță este pe deplin concordantă cu probatoriul administrat în cauză și recunoscută de inculpat care în nici un moment nu a contestat împrejurările în care s-au produs leziunile victimei (arsuri).
Ceea ce se contestă în realitate este forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul în săvârșirea faptei și legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și urmarea produsă prin aceasta, decesul victimei și legat de acestea încadrarea juridică a faptei ce urmează a se reține în sarcina inculpatului.
Referitor la forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul în săvârșirea faptei se constată că aceasta nu poate fi reținută decât ca intenție indirectă așa cum este aceasta definită de dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. b cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Relevante sub acest aspect sunt momentele imediat anterioare săvârșirii faptei așa cum sunt acestea descrise prin declarația martorului ce se coroborează cu declarațiile victimei și ale inculpatului.
Din probatoriul mai sus precizat rezultă că inculpatul adoptând rezoluția de a "face o glumă" părții vătămate a luat din camera imobilului în care locuiesc inculpatul și partea responsabilă civilmente și unde se întâlniseră inculpatul, victima și prietenii acestora, martori în cauză, o cutie de chibrituri și s-a deplasat la B aceluiași imobil cu intenția de a da foc hainelor cu care era îmbrăcat victima, deși cunoștea că acesta fusese în prealabil stropit pe haine destul de abundent cu substanțe inflamabile (vopsea, diluant).
Mai mult inculpatul a observat la intrarea sa în baie faptul că victima și martorul se curățau cu o cârpă de vopseaua de pe haine, putând ușor presupune că și în această activitate victima și martorul foloseau tot substanțe ușor inflamabile apte să îndepărteze vopseaua (diluant).
Cu toate acestea inculpatul a trecut la punerea în practică a rezoluției adoptate și a încercat să aprindă cu un chibrit hainele victimei însă acest lucru nu a reușit din prima încercare deoarece până când inculpatul s-a apropiat cu chibritul de hainele victimei acesta s-a stins.
Sesizând intenția inculpatului, victima i-a atras atenția acestuia asupra consecințelor foarte grave ce le poate produce fapta sa în împrejurările date și i-a pus în vedere să nu mai continue activitatea pe care acesta o desfășura.
Deși avertizat în sensul celor mai sus arătate, inculpatul a aprins un alt chibrit și a reușit să-și finalizeze intenția adoptată aceea de a incendia hainele inculpatului.
Față de această derulare a evenimentelor rezultă cu claritate că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
În consecință, nu se poate reține apărarea inculpatului în sensul că încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat este aceea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 cod penal în forma de vinovăție a culpei cu prevedere, deoarece ceea ce diferențiază intenția indirectă de culpa cu previziune este poziția psihică subiectivă a inculpatului de acceptare ori de respingere a rezultatului.
Astfel, dacă din datele obiective ale speței rezultă că inculpatul are o atitudine indiferentă față de rezultatul previzibil al faptei sale, de acceptate a acestui rezultat, nu face nimic spre a preîntâmpina rezultatul faptei, rămâne pasiv, rezultă că fapta sa este săvârșită cu intenție indirectă.
Dimpotrivă, în situația culpei cu previziune, inculpatul speră să preîntâmpine rezultatul faptei sale, bazându-se pe elemente obiective care țin de împrejurările în care are loc activitatea, proprietățile instrumentului cu care acționează, sau subiective cum ar fi calitățile sale de a putea preîntâmpina un eventual rezultat periculos al faptei sale.
În speța dedusă judecății, este evident față de starea de fapt mai sus prezentată că inculpatul a adoptat o atitudine pasivă față de rezultatul previzibil al faptei sale, nu a făcut nimic spre a preîntâmpina acest rezultat ceea ce duce la concluzia certă că inculpatul a săvârșit fapta cercetată cu intenție indirectă.
Pentru considerente similare nu se poate reține nici încadrarea faptei în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 cod penal, deoarece ceea ce diferențiază această infracțiune față de infracțiunea de omor este tot forma vinovăției cu care a acționat inculpatul.
Astfel dacă în situația infracțiunii de omor inculpatul acționează cu intenție (directă sau indirectă) în situația infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte forma vinovăției cu care inculpatul acționează este una complexă, aceea a praeterintenției sau a intenției depășite.
Pentru existența acestei forme de vinovăție este necesar ca inculpatul să fi acționat cu intenție în vederea producerii unui rezultat mai puțin grav iar rezultatul mai grav produs în realitate să fi survenit din culpă.
În speță însă, așa cum s-a precizat mai sus inculpatul prin atitudinea sa pasivă față de rezultatul previzibil (grav) al faptei sale a acționat cu intenție indirectă în raport cu acest rezultat (decesul victimei) iar nu în raport cu un alt rezultat mai puțin grav, care în raport de condițiile în care s-a derulat fapta, nu putea fi prefigurat de inculpat.
Caracteristică pentru infracțiunile paeterintenționate este amplificarea rezultatului faptei cea fost urmărit de inculpat peste cel prevăzut de aceasta, prin urmare în cazul intenției depășite intenția preexistentă a inculpatului se poate combina numai cu culpa fără prevedere, fiind de neconceput o combinare în cadrul praeterintenției a intenției indirecte cu culpa cu prevedere.
Referitor la legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și urmarea produsă (decesul victimei) se reține că aceasta este demonstrată în cauză de raportul constatare medico - legală nr. 1464/A1/11.05.2006 întocmit de IML C prin care se concluzionează încă din perioada imediat ulterioară producerii faptei, când victima era în viață, leziunile cauzate victimei prin fapta inculpatului au pus în primejdie viața acestuia. Această probă se coroborează cu raportului medico-legal de necropsie nr. 3093/A1/02.02.2007, avizat de Comisia de Control și Avizare a actelor medico-legale de pe lângă IML C din concluziile căruia rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței hepato-renale și respiratorii, episod final în evoluția șocului postcombustional, consecința arsurilor gr. II/III pe circa 40-45% din suprafața corporală.
De asemenea din coroborarea raportului medico-legal de necropsie cu biletul de externare 45140 rezultă că acest înscris medical a fost avut în vedere la întocmirea raportului de necropsie, deoarece constatările medicale din biletul de externare se regăsesc în raportul de necropsie.
Cauzele decesului victimei sunt identice și în certificatul medical constatator al decesului 514/28.09.2006.
În acest context apare ca inutilă proba solicitată de inculpat prin apărător de efectuare a unei expertize medico-legale asupra actelor medicale prin care să se demonstreze în mod cert legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și decesul victimei, deoarece această legătură este demonstrată prin actele medicale și medico-legale întocmite în cauză așa cum au fost prezentate mai sus.
Faptul că în cadrul raportului medico-legal de necropsie s-a precizat că între leziunile traumatice și deces există raport de cauzalitate indirect în contextul mai sus prezentat, coroborat și cu împrejurarea că pe întreaga perioadă de la producerea faptei și până la deces victima s-a aflat sub observație medicală fiind spitalizat nu este de natură a crea îndoieli asupra existenței raportului de cauzalitate dintre fapta inculpatului și rezultatul acesteia.
Proba solicitată de inculpat prin apărător apare ca inutilă și din perspectiva apărărilor formulate, deoarece, ceea ce diferențiază infracțiunile de omor, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte si ucidere din culpă este forma vinovăției cu care acționează inculpatul iar nu raportul de cauzalitate dintre faptă și urmarea produsă.
Numai dacă raportul cauzal ar fi fost întrerupt, ceea ce în speță nu se poate reține în raport de actele medicale și medico-legale mai sus analizate, s-ar putea pune în discuție o nouă încadrare a faptei însă în raport de infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 cod penal iar nu în raport de dispozițiile art. 178 sau 183 cod penal.
Se vor reține ca fiind fondate criticile formulate atât de parchet cât și de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Astfel, avându-se în vedere criteriile de individualizare a pedepsei ce au fost complet și pe larg reținute și analizate de prima instanță, în concordanță cu dispozițiile art. 72 cod penal, se constată că în mod temeinic s-a concluzionat că în favoarea inculpatului se impun a fi reținute circumstanțe atenuante judiciare potrivit art. 74 cod penal, respectiv faptul că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, a depus stăruință pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, în limitele posibilităților sale, stând lângă victimă pe perioada spitalizării acestuia și manifestând un regret profund față de aceasta și a avut un comportament foarte bun după săvârșirea faptei reînscriindu-se la școală, renunțând la consumul de alcool, factor ce a contribuit la săvârșirea faptei analizate în prezenta cauză, dând dovadă de o atitudine responsabilă față de întregul proces penal.
Astfel, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal și fără a se nega pericolul social deosebit al faptei săvârșite de inculpat se reține că se impune acordarea chiar a unei relevanțe mai mari a circumstanțelor atenuante ce operează în favoarea inculpatului cu consecința reducerii pedepsei principale aplicate acestuia la 3 ani și 6 luni închisoare.
Cu privire însă la modalitatea de executare a pedepsei se va reține ca fondat apelul parchetului deoarece, pentru aceleași considerente ce țin de persoana inculpatului acesta nu poate beneficia de o dublă individualizare favorabilă a pedepsei, atât în ce privește cuantumul acesteia cât și în ceea ce privește modalitatea de executare.
Procedându-se astfel s-ar ajunge la o minimalizare nejustificată a pericolului social al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și implicit la nerealizare scopului preventiv, educativ și de exemplaritate al pedepsei în sensul celor prevăzute de art. 52 cod penal.
În consecință se reține că scopul pedepsei față de inculpat, mai ales raportat la fapta deosebit de gravă pentru care acesta a fost trimis în judecată, pericolul social concret al acesteia ce derivă din modul și mijloacele prin care aceasta a fost săvârșită dar și din suferința deosebită cauzată victimei, la rândul său minor, prin fapta inculpatului, nu poate fi realizat față de inculpat decât prin executarea pedepsei aplicate, așa cum aceasta a fost redusă, în regim de detenție.
Apelul inculpatului este fondat și în ce privește pedepsele accesorii aplicate acestuia, reținându-se că în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat nu se impune privarea acestuia de dreptul de vot pe perioada executării pedepsei principale.
Referitor la latura civilă a cauzei nu pot fi reținute criticile formulate de inculpat cu privire la cuantumul daunelor materiale acordate părților civile, deoarece acest cuantum este pe deplin justificat prin probele cu înscrisuri și martori administrate în cauză.
Se mai reține și că efortul și cheltuielile efectuate de unitatea spitalicească la care a fost internată victima spre a salva viața acesteia nu exclud eforturi chiar de natură pecuniară a părinților victimei în același sens, cu atât mai mult cu cât acestea sunt cert dovedite prin probatoriul administrat.
Or, principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta delictuală a inculpatului impune ca toate aceste cheltuieli și prejudicii ale părinților victimei din perioada din perioada în care victima a fost spitalizată să cadă tot în sarcina inculpatului.
În raport de fapta analizată și prejudiciul ireversibil de natură morală produs părților civile prin decesul fiului acestora la o vârstă fragedă nu poate fi reținut ca fiind disproporționat sau mare nici cuantumul daunelor morale acordate părților civile.
Referitor la prejudiciul cauzat părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C se constată că acesta a fost demonstrat prin fișele de calcul depuse în apel, ce au fost întocmite în temeiul foii de observație privind victima.
În acest context, efectuarea unei expertize contabile în vederea determinării prejudiciului suferit de unitatea spitalicească, așa cum s-a solicitat de inculpat prin apărător este inutilă, deoarece o expertiză efectuată în baza acelorași înscrisuri ar duce în mod evident la același rezultat.
În raport de aceste considerente și văzând-se și dispozițiile 379 pct. 2 lit. a cod procedură penală urmează a se admite apelurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și de către inculpatul, împotriva sentinței penale numărul 90 din 25 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-.
Se va desființa sentința pe latură penală, în ceea ce privește individualizarea pedepselor principală, accesorie și a modalității de executare a pedepsei.
Se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului, la 3 ani și 6 luni închisoare și se va dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă potrivit art. 57 Cod penal, în regim privativ de libertate.
În baza art. 71 Cod penal, se vor interzice inculpatului pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Se vor înlătura dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei principale și accesorii, aplicate inculpatului.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu, ce se vor vărsa din fondurile către Baroul Dolj, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și de către inculpatul, aflat în stare de libertate trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ nr. 539/P/2006 pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174.Cod Penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod Penal, împotriva sentinței penale numărul 90 din 25 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-.
Desființează sentința pe latură penală, în ceea ce privește individualizarea pedepselor principală, accesorie și a modalității de executare a pedepsei.
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului, la 3 ani și 6 luni închisoare și dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă potrivit art. 57 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Înlătură dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei principale și accesorii, aplicate inculpatului.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu, ce se vor vărsa din fondurile către Baroul Dolj, rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. jud.
4 ex./16.10.2007
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Tatiana Rădulescu
