Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 4/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 4
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol judecarea apelului penal având ca obiect tentativă de omor, declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.520 din 16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: partea vătămată ( fostă -) și în calitate de reprezentant al părții vătămate -, lipsă fiind: inculpatul apelant, pentru care răspunde domnul avocat, apărător desemnat din oficiu cu delegație la dosar, reprezentatul părții civile, partea vătămată -, părțile civile, Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Doctor ", Spitalul Clinic De Urgențe Pentru Copii "Sf. " I, Spitalul Orășenesc Tg., Jud.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură, avizul nr. 17115/2009 emis de I, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Domnul avocat, având cuvântul, susține că inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă rezultantă de 6, 2 ani pentru săvârșirea în concurs a trei infracțiuni: o tentativă la infracțiunea de omor, o infracțiune de lovire și o infracțiune de vătămare corporală. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere circumstanțele reale, raportate la contextul în care s-a săvârșit fapta, dar, din lecturarea motivării hotărârii instanței de fond, reiese că nu au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, considerându-se cu inculpatul nu ar benefici de astfel de circumstanțe. S-a apreciat că inculpatul nu a avut o poziție procesuală sinceră și că nu regretă săvârșirea faptelor.
Inculpatul a avut o poziție de recunoaștere a faptei, sub aspect material. Ceea ce nu a recunoscut acesta și aspectul cu care nu a fost de acord a fost acela referitor la încadrarea juridică, respectiv aceea de tentativă de omor, inculpatul susținând că încadrarea corectă este aceea de vătămate corporală gravă.
Din contextul general în care au fost săvârșite faptele, este cert că nu se poate reține în cauză o intenție directă în uciderea părții vătămate, putându-se reține cu titlu de circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, faptul că acesta a săvârșit fapta sub influența băuturilor alcoolice, pe fondul unei puternice stări de gelozie, dar și sub imperiul unei provocări din partea părții vătămate, constând în faptul că aceasta -a adresat injurii inculpatului și când acesta a ieșit din casă a închis ușa nepermițându-i accesul în locuință.
De asemenea, solicită a se reține în favoarea inculpatului și faptul că nu are antecedente penale, că are trei copii minori, apreciind că se impune înlăturarea sporului de 2 luni aplicat prin procesul de contopire și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Precizează că oficiul a fost achitat.
Partea vătămată ). - ), având cuvântul, solicită respingerea apelului promovat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că în sentința primei instanțe există o motivație clară cu privire la acțiunea inculpatului, acțiune violentă urmare căreia s-a dispus condamnarea la o pedeapsă totală de 6 ani pentru infracțiunea cea mai gravă, și pentru că răspunderea acestuia a fost antrenată și pentru faptele prev. și ped. de disp. art. 180 și 181 s-a aplicat un spor de 2 luni închisoare.
Apreciază procurorul că pedeapsa este corect individualizată, situația de fapt fiind susținută pe deplin și de încadrarea în drept, și solicită menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică și respingerea apelului inculpatului, ca nefundat.
Declarând închise dezbaterile, acuza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 520 din 15.09.2008 Tribunalul Iașia dispus următoarele:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice data faptei de tentativă de omor prin actul de sesizare al instanței din infracțiunea de "tentativă la omor" prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal în infracțiunea de "vătămare corporală gravă" prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal.
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.09.1968 în comuna, jud. I, cu domiciliul în orașul M, str. - nr. 1A, jud. T, cetățenia română, studii 10 clase, ocupația muncitor necalificat, căsătorit, 3 (trei) copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- "tentativă la omor" prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare;
În baza disp. art. 65 alin. 2 Cod penal aplică inculpatului alături de pedeapsa principală a închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pentru o perioadă de 2 ani calculată potrivit dispozițiilor art. 66 Cod penal.
- "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 Cod penal la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;
- "lovire sau alte violențe" prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal contopește cele trei pedepse cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile concurente - 6 ani închisoare, 1 an închisoare și 8 luni închisoare - inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care adaugă un spor de 2 luni închisoare.
Total pedeapsă de executat, pedeapsa de 6 (șase) ani și 2 (două) luni închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 35 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului alături de pedeapsa principală de 6 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a și b Cod penal pentru o perioada de 2 ani calculată conform dispozițiilor art. 66 Cod penal.
În baza disp. art. 118 lit. b Cod penal dispune confiscarea de la inculpatul a unei sape cu din lemn, ruptă, în lungime totală de 70 cm. bun ce a fost folosit la comiterea infracțiunilor și care se află la camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedura penală raportat la art. 998 cod civil admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reprezentantul legal al părții vătămate minore, numita, și obliga pe inculpatul să plătească reprezentantului legal, domiciliată în comuna, sat, jud. suma de 1000 lei, cu titlu de daune morale.
Ia act că părțile vătămate - și -, ambele domiciliate în comuna, sat, jud. I nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006 admite acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Orășenesc Târgu, Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " I și Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. " I și, în consecință obligă pe inculpatul să plătească, cu titlu de despăgubiri materiale, după cum urmează:
- părții civile Spitalul Orășenesc Târgu, cu sediul în oraș Târgu,-, jud. I, suma de 88, 29 lei;
- părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " I, cu sediul I,-, jud. I, suma de 1630,51 lei;
- părții civile Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. " I, cu sediul în municipiul I, str. - nr. 62, jud. I, suma de 2204,73 lei.
Ia act că Serviciul de Ambulanță Județean I nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul are vârsta de 40 de ani, este căsătorit și domiciliază în orașul din județul
Parte vătămată - este în vârstă de 35 de ani, domiciliază pe raza județului și este căsătorită cu numitul -, căsătorie din care rezultat minora -.
În cursul anului 2005 inculpatul și partea vătămată - se aflau la muncă în Italia, context în care cei doi au ajuns să se cunoască. Întrucât fiecare dintre cele două părți era separată în fapt de soț, și - au început o relație de concubinaj.
În perioada cât au locuit în Italia cei doi concubini au luat hotărârea ca la momentul în care vor reveni în țară să-și cumpere un imobil - casă de locuit în care să locuiască împreună.
Se impune arăta că partea vătămată - are în întreținerea sa pe minorii - (rezultată din căsătoria cu numitul - ) și pe și (rezultați dintr- căsătorie anterioară, avută cu numitul ).
În cursul lunii iunie 2007 atât inculpatul cât și partea vătămată - s-au reîntors în țară, iar după aproximativ o lună - în cursul lunii iulie 2007 - au achiziționat o casă de locuit situată în satul din comuna județul Întrucât la acel moment partea vătămată - era căsătorită cu numitul -, pentru ca bunul pe care intenționa să- achiziționeze să nu intre în categoria bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și să poată fi astfel partajat, aceasta hotărât ca imobilul să fie cumpărat pe numele fratelui ei, numitul. În acest sens, partea vătămată - înmânat suma de 18.000 euro fratelui ei, bani cu care acesta achiziționat, pe numele său, dar pentru partea vătămată un imobil casă de locuit situat în satul, comuna B, județul
După achiziționarea respectivei case, inculpatul, partea vătămată - împreună și cu cei trei copii minori ai acesteia din urmă s-au mutat în imobil.
În ziua de 09.08.2007, partea vătămată - împreună cu fiica sa - mers în satul, comuna, județul I, la locuința părinților săi.
După două zile, respectiv în ziua 12.08.2007, cele două părți vătămate s-au deplasat din localitatea în municipiul pentru vizita pe numita, sora părții vătămate -.
În aceeași zi - 12.08.2007 -, în jurul orelor 1700, partea vătămată - însoțită de fiica sa - și de un nepot în vârstă de 4 ani, partea vătămată, s- reîntors la locuința din satul, comuna B, județul unde se afla inculpatul.
Imediat ce ajuns la locuința din între partea vătămată - și inculpatul izbucnit o ceartă generată de sentimentul de gelozie pe care îl nutrea acesta din urmă.
La un moment dat, partea vătămată - i- cerut inculpatului să plece din imobilul în care locuiau. Enervat de această solicitare întrucât se considera îndreptățit să locuiască în acea casă, inculpatul s- înarmat cu o sapă găsită în curtea locuinței cu intenția de o lovi pe concubina sa.
Sesizând intenția inculpatului și având reprezentarea că nu poate evita agresiunea într- altă modalitate, partea vătămată - s- refugiat în curtea unui vecin, respectiv în curtea locuinței martorului. Împreună cu partea vătămată majoră au alergat și minorii - și.
Inculpatul, înarmat cu obiectul contondent sus-arătat, pornit în urmărirea părților vătămate, ajungându-le în curtea locuinței martorului. Aici inculpatul lovit, cu partea metalică sapei pe care o avea asupra sa, inițial, pe partea vătămată -, în regiunea capului și spatelui. În urma loviturilor primite partea vătămată - căzut jos.
În acele împrejurări, inculpatul, cu aceeași sapă, i- lovit și pe cei doi minori - - și - care se aflau în preajma părții vătămate majore. Astfel, inculpatul i- aplicat minorei - o lovitură, cu partea din lemn sapei, peste mâna dreaptă, iar pe minorul, cu același obiect contondent, l-a lovit, o singură dată, în zona feței.
În timpul cât inculpatul le- lovit pe cele părți vătămate minore, -, profitând de neatenția agresorului, s- ridicat și fugit din locul unde fusese agresată, către locuința unui alt vecin, respectiv al numitului.
În curtea locuinței martorului, partea vătămată - fost ajunsă de inculpat care, din nou, început să lovească cu sapa pe care o avea asupra sa până când sapei s- rupt. Și de această dată loviturile au fost aplicate în partea superioară corpului victimei, vizând inclusiv regiunea capului.
Se impune arăta că în momentul în care alerga în urma părților vătămate, inculpatul amenința cu moartea pe concubina sa -.
Părților vătămate minore - și le-au fost acordate primele îngrijiri medicale de către martorul.
În aceeași seară, cele trei părți vătămate au fost transportate, cu salvarea, inițial la Spitalul Orășenesc Târgu unde le-au fost acordate îngrijiri medicale, după care au fost transportate la unități spitalicești din municipiul Partea vătămată - fost internată, în perioada 12.08. - 24.08.2007 la Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Dr. " I, partea vătămată - fost internată la Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " în perioada 12.08 - 21.08.2007, iar partea vătămată fost examinat și îngrijit la data de 12.08.2007, la Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Dr. "
Potrivit concluziilor actelor medico-legale existente la dosar partea vătămată - prezentat plăgi cranio cerebrale cu fracturi cominutive medio coronar și paramedian dr. cu intersectarea sinusului longitudinal sup. 1/3 aut. contuzie cerebrală, plăgi tăiate, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30 - 35 zile îngrijiri medicale și care au fost de natură să pună în primejdie viața victimei.
În privința părții vătămate -, actele medico legale administrate în cauză, au dovedit că aceasta suferit fractură deschisă 1/3 distală humerus stg. leziune ce necesitat pentru vindecare un număr de 35 - 40 zile îngrijiri medicale.
Cu privire la partea vătămată, prin raportul de constatare medico-legală nr. 3249/OF din 13.08.2007 I, s- concluzionat că prezenta o plagă contuză la față, la nivelul regiunii sprincenare dr. leziune ce necesitat pentru vindecare un număr de 8-10 zile îngrijiri medicale.
Audiat cu privire la învinuirea adusă atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 70 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul a recunoscut că la data 12.08.2007, cu partea metalică și cu partea din lemn unei sape, i-a aplicat părții vătămate - mai multe lovituri, însă, susținut că el nu acționat cu intenția de suprima viața victimei. Cu privire la faptele de lovire comise asupra minorilor - și, inculpatul susținut că "nu-mi amintesc să- fi lovit".
Exercitarea de către inculpatul unor acte de violență fizică asupra părții vătămate - este dovedită, cu certitudine, de plângerea și declarațiile părții vătămate anterior menționată care se coroborează, pe deplin, cu declarațiile martorului ocular, cu declarațiile martorilor, și -, cu certificatul medico-legal nr. 5263/03.09.2007 și cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului. Toate aceste mijloace de probă dovedesc că la data de 12.08.2007, inculpatul, cu o sapă, i- aplicat mai multe lovituri părții vătămate - în regiunea capului, spatelui și membrelor superioare, producându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 30 - 35 de zile îngrijiri medicale și care i-au pus victimei viața în primejdie.
Stabilirea intenției cu care acționat inculpatul în momentul în care lovit victima, respectiv cu intenția de ucide sau cu intenția de a-i produce doar vătămare integrității corporale, presupune o analiză complexă împrejurărilor în care fost săvârșită fapta. Mai exact, împrejurărilor semnificative cu privire la poziția subiectivă făptuitorului. Astfel, raportat la instrumentul folosit de inculpatul, respectiv o sapă (atât partea metalică cât și partea din lemn) - instrument să producă moartea -, la zona corpului victimei vizată - între altele și zona capului care este o zonă vitală corpului uman -, la numărul loviturilor aplicate - mai multe lovituri ce au fost aplicate în două "etape" în condițiile în care inculpatul urmărit victima -, la intensitatea a loviturilor aplicate, intensitate ce rezultă din natura leziunilor suferite, respectiv plăgi cranio cerebrale cu fracturi cominutive, la atitudinea adoptată de inculpat ulterior comiterii faptei, aceea că abandonat victima la locul agresiunii, el mergând într-un bar unde consumat băuturi alcoolice, prima instanță a reținut că intenția inculpatului fost aceea de ucide pe victima -.
Cu alte cuvinte, în condițiile în care inculpatul a lovit victima, de mai multe ori, într- regiune vitală, cu un obiect să producă moartea și cu M intensitate, după care abandonat- la locul agresiunii, concluzia care se poate desprinde este aceea că acționat cu intenția de a suprima viața victimei și nu doar de a- produce o vătămare integrității corporale. Mai mult, prima instanță a apreciat, în raport de elementele sus arătate, că forma de vinovăție cu care acționat inculpatul este intenția directă, adică inculpatul prevăzut rezultatul faptei sale constând în moartea victimei, rezultat cărei producere urmărit- prin lovirea victimei într- zonă vitală, cu un obiect să determine decesul.
Împrejurarea că inculpatul acționat cu intenția de ucide pe victima - este confirmată și de depoziția martorului care relatat că, în timp ce alerga după părțile vătămate, inculpatul adresa amenințări cu moartea victimei -, folosind expresia "stai că te omor".
Pentru considerentele mai sus redate, instanța de fond a reținut că cererea de schimbare încadrării juridice dată faptei comisă asupra părții vătămate - prin rechizitoriu din infracțiunea de "tentativă la omor" în infracțiunea de "vătămare corporală gravă" este neîntemeiată. Aceasta deoarece ceea ce deosebește vătămarea corporală gravă care avut ca urmare punerea în primejdie vieții persoanei (prevăzute de art. 182 alin.2 Cod penal) de tentativă la omor, este poziția subiectivă făptuitorului față de acțiunile ce formează latura obiectivă infracțiunii. Cum, în cauza de față, a reținut instanța de fond că inculpatul acționat cu intenția de ucide pe victima -, încadrarea corectă în drept faptei este cea reținută prin actul de inculpare, respectiv infracțiunea de "tentativă la omor".
Față de acestea s-a dispus respingerea cererii de schimbare încadrării juridice dată faptei comisă asupra părții vătămate - prin actul de sesizare al instanței, apreciind- ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la faptele comise asupra părților vătămate - și, coroborând declarația minorei - cu declarațiile părții vătămate - și ale reprezentantului legal, cu declarațiile martorului și cu mențiunile certificatului medico legal nr. 5264/03.09.2007 și ale raportului de constatare medico legală nr. 3249/OF din 13.08.2007 întocmite de I, prima instanță a reținut ca fiind dovedită, cu certitudine, acțiunea inculpatului constând în aplicarea, cu sapa, câte unei lovituri fiecăreia dintre cele două părți vătămate minore, lovituri ce au produs leziuni vindecabile în 35-40 zile și respectiv 8-10 zile de îngrijiri medicale.
Relevantă în această privință este declarația martorului care relatat că "am văzut când inculpatul lovitpe fiecare dintre cei doi minori, pe în regiunea mâinii, iar pe în zona feței, pe acesta din urmă l- împins cu sapa".
fizică de către și celor două părți vătămate minore este confirmată și de martorul care arătat că "după terminarea incidentului am văzut că partea vătămată - prezenta urme de lovituri în zona capului, de unde și sângera, minora prezenta urme de lovitură în regiunea unui braț, iar avea o echimoză în zona feței".
Față de acestea, instanța a reținut că probele administrate în cauză dovedesc fără putință de tăgadă că inculpatul i- aplicat minorei -, cu o sapă, lovitură peste brațul stâng, iar pe partea vătămată l- lovit cu același obiect, în regiunea feței.
A reținut prima instanță că pe parcursul procesului penal, inculpatul nu produs probe care să dovedească lipsa de temeinicie probelor de vinovăție existente la dosar, situație în care prezumția de nevinovăție fost răsturnată.
Situația de fapt reținută în considerentele prezentei hotărâri este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de consemnare plângerii orale făcută de partea vătămată -, declarațiile părților vătămate - și -, declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore, numita, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică întocmită cu aceeași ocazie, certificatele medico legale nr. 5264 și 5263 din 03.09.2007 întocmite de I, raportul de constatare medico legală nr. 3249/OF din 13.08.2007 I, adresele nr. 3427/19.09.2007 și nr. 3427/OF/23.10.2007 ale I, declarațiile martorilor, -, și și declarațiile inculpatului referitoare la fapta comisă asupra părții vătămate -, în măsura în care susținerile sale se coroborează cu celelalte probe existente la dosar.
În drept:
- Fapta inculpatului care în ziua de 12.08.2007, cu partea metalică și partea din lemn unei sape, i- aplicat concubinei sale - mai multe lovituri în zona capului, spatelui și membrelor superioare, cauzându- astfel plăgi cranio cerebrale cu fracturi cominutive medio coronar și paramedian dr. care au necesitat pentru vindecare un număr de 30 - 35 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tentativă la omor" prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal;
- Fapta aceluiași inculpat care la aceeeași dată, cu același obiect contondent, i- aplicat părții vătămate - o lovitură în regiunea mâinii stângi, cauzându-i fractură deschisă 1/3 distală humerus stg. care necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 Cod penal;
- Fapta inculpatului care, în aceleași împrejurări de timp și loc l- lovit cu o sapă pe minorul producându- la nivelul feței o plagă contuză care necesitat pentru vindecare 8 - 10 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "lovire sau alte violențe" prev. și ped. de art. 180 alin.2 Cod penal.
Cele trei infracțiuni au fost comise în concurs real.
În cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, inculpatul, prin apărătorul ales, solicitat reținerea în favoarea sa circumstanței atenuante provocării cu motivarea că "această circumstanță ar putea fi reținută în cauză datorită atitudinii culpabile părții vătămate față de inculpat, atitudine care rezultă din întreg probatoriul administrat".
Analizând complexul material probator administrat în cauză prin prisma solicitării inculpatului de se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă provocării, prima instanță a constatat că nu este dovedită comiterea de către partea vătămată - vreunei acțiuni care să fi fost de natură să- fi produs inculpatului o stare de surescitare nervoasă sub stăpânirea căreia acesta să fi acționat. Materialul probator administrat în cauză dovedește că inculpatul este cel care declanșat conflictul din 12.08.2007 datorită sentimentului de gelozie pe care îl nutrea față de concubina sa -. Solicitarea de părăsi imobilul adresată de partea vătămată - inculpatului nu intră în categoria acțiunilor enumerate la art. 73 lit. Cod penal - violență fizică, violență psihică, acțiune de atingere gravă demnității persoanei sau o acțiune ilicită gravă - prin care poate fi realizat actul provocator.
Față de acestea, instanța a apreciat că în cauza de față nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. din Codul penal care reglementează circumstanța atenuantă provocării.
Pentru infracțiunile comise s-a dspus condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară pedepselor și modului lor de executare s-a ținut seama conform dispozițiilor art. 72 Cod penal de gradul de pericol social concret al fiecărei fapte, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare pentru fiecare dintre infracțiuni, de dispozițiile art. 21 Cod penal care reglementează sancționarea tentativei, de modalitatea și împrejurările concrete în care au fost comise faptele - prin urmărirea părților vătămate ceea ce dovedește stăruința în punerea în executare hotărârii infracționale, folosirea unui obiect contondent, și asupra unor minori în vârstă de 7 și respectiv 4 ani, prin aplicarea mai multor lovituri asupra părții vătămate - -, de urmările produse, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care se află la prima încălcare legii penale, avut atitudine procesuală parțial sinceră, nu manifestat căință față de faptele comise și nu înțeles ca pe tot parcursul procesului penal să colaboreze cu organele judiciare. Aceste din urmă două aspecte - lipsa de căință și necolaborarea deplină cu organele judiciare - permit se concluziona că inculpatul nu conștientizat natura și gravitatea faptelor comise.
Față de cele anterior arătate, prima instanță a aplicat inculpatului câte pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare dintre infracțiunile comise, cuantumul pedepselor urmând fi puțin dozat peste minimul special prevăzut de textele de incriminare, în așa fel încât pedeapsa concret stabilită să fie proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială inculpatului.
Pentru infracțiunea de tentativă la omor s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară interzicerii unor drepturi, respectiv drepturile prevăzute la art. 64 lit. a și Cod penal pentru o perioadă de 2 ani.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor legale care reglementează tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, respectiv art. 34 Cod penal, fiind aplicat și un spor de pedeapsă în considerarea existenței cauzei de agravare a concursului de infracțiuni -.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. și b Cod penal.
În baza art. 35 alin.1 Cod penal, alături de pedeapsa principală închisorii, s-a aplicat și pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. și Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 118 lit. Cod penal s-a depus confiscarea obiectului contondent, respectiv sapa cu din lemn în lungime totală de 70 cm. bun ce fost folosit la comiterea infracțiunilor și care se află la camera de corpuri delicte Parchetului de pe lângă Tribunal (în acest sens, procesul verbal de predare primire din 17.08.2007 aflat la fila 81 dosar urmărire penală).
Procedându-se la soluționarea laturii civile cauzei s-a constatat că reprezentantul legal al părții vătămate minore (în vârstă de 4 ani la momentul comiterii faptei); numita, s- constituit, în numele fiului său minor, parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 lei din care suma de 1500 lei cu titlu de daune morale, iar diferența de 1500 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile ocazionate cu achiziționarea medicamentelor administrate minorului și cele efectuate cu ocazia deplasărilor părții vătămate minore din localitatea de domiciliu (satul, comuna ) la un cabinet psihologic situat în municipiul
De asemenea, unitățile spitalicești unde le-au fost acordate îngrijiri medicale și respectiv au fost internate părțile vătămate - Spitalul Orășenesc Târgu, Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Dr. " și Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. " - s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal cu sume ce reprezintă cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale și internarea părților vătămate - suma de 88,29 lei (Spitalul Orășenesc Târgu ), 1630,51 lei ( Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. ") și 2204,73 lei (Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. ")-.
S-a arătat că urmare susținerii părților vătămate cum că au fost transportate, cu salvarea, la unitățile spitalicești, instanța de judecată, în baza rolului activ, făcut demersurile corespunzătoare, însă, Serviciul Județean de Ambulanță nu comunicat că înțelege să formuleze pretenții civile în prezenta cauză penală.
În dovedirea pretențiilor formulate, partea civilă solicitat proba cu martorul, probă ce fost administrată în cursul cercetării judecătorești.
În declarația dată, martora susținut că părinții părții vătămate minore au efectuat o serie de cheltuieli ca urmare faptei de lovire a cărei victimă fost acesta, însă, relatat martora că nu cunoaște care este cuantumul acelor cheltuieli. În privința suferințelor psihice ale minorului pentru compensarea cărora au fost cerute daune morale, martora relatat că: " că minorul este într- stare de temere spunând că vine criminalul cu sapa".
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă, prima instanță a reținut în privința despăgubirilor materiale că una dintre condițiile pentru admisibilitatea în principiu unei astfel de acțiuni este aceea ca prejudiciul să fie cert. Această condiție presupune ca prejudiciul cauzat în urma săvârșirii infracțiunii să fie sigur atât sub aspectul existenței sale cât și sub aspectul posibilităților de evaluare. Referitor la această din urmă cerință, instanța reține că probatoriul administrat în dovedirea acțiunii civile nu permite stabilirea cuantumului pagubei materiale suferite.
Cu privire la daunele morale solicitate, în urma coroborării raportului de constatare medico-legală nr. 3249/OF din 13.08.2007 cu declarația martorei, instanța reținut că urmare lovirii, cu sapa, în zona feței, minorului, în afara suferințelor fizice, s-au produs și anumite suferințe psihice. În condițiile în care minorul, în vârstă de 4 ani, asistat la o serie de violențe fizice de intensitate, fiind chiar și el violentat, după care fost nevoit să meargă la spital unde s- suturat plaga suferită, instanța de fond a apreciat că acesta a suferit o traumă psihică pentru cărei compensare este suficientă acordarea unei sume bănești în cuantum de 1000 lei.
Pe cale de consecință, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998 Cod civil s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de numita, ca reprezentant legal al minorului parte vătămată și s-a dispus ca inculpatul să fie obligat să plătească suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește acțiunile civile formulate de cele trei unități spitalicești constituite părții civile, în conformitate cu dispozițiile art. 14, art. 346 Cod procedură penală și art. 313 din Legea nr. 95/2006, văzând că este dovedită acordarea de îngrijiri medicale de către acestea celor trei părți vătămate ceea ce presupune și efectuarea de cheltuieli, instanța admis respectivele acțiuni civile.
Văzându-se și dispozițiile art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În termen legal hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul și criticată ca nelegală și netemeinică.
Motivându-și apelul declarat, inculpatul a invocat, în raport de condițiile concrete ale săvârșirii faptelor, lipsa intenției de ucide, fiind reținută în mod greșit în sarcina sa comiterea infracțiunii de tentativă la omor, încadrarea juridică corectă fiind cea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 Cod penal.
Apelantul a solicitat și reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. Cod penal justificată prin faptul că a acționat violent sub stăpânirea unei tulburări provocate de victimă, ce i- adresat injurii și i- interzis accesul în locuință, sub influența consum ului de băuturi alcoolice și pe fondul unei puternice stări de gelozie.
Totodată a solicitat și aplicarea dispozițiilor art. 74 Cod penal, considerând că lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere adoptată și situația dificilă familiei sale - are 3 copii minori în întreținere - constituie împrejurări ce justifică înlăturarea sporului de 2 luni închisoare aplicat în urma contopirii pedepselor și redozarea acestora în cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 371 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din analiza coroborată a materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, în raport de situația de fapt reținută.
Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor,evaluându-le în mod unitar,evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.
De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor inculpatului, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat opinia, analizând elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția pronunțată.
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, instanța de fond reținut o stare de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 alin. 2 Cod procedură penală.
Astfel, soluția de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea celor trei infracțiuni se bazează pe interpretarea și coroborarea declarațiilor părților vătămate -, - și ale reprezentantului legal al părții vătămate minore, numita cu depozițiile martorilor, -, - și Tapoi, cu concluziile actelor medico-legale întocmite în cauză și cu declarațiile date de inculpat, ce a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată -, probe concordante ce dovedesc cu certitudine că în ziua de 12.08.2007, inculpatul a aplicat concubinei sale - mai multe lovituri în zona capului, a spatelui și a membrelor superioare cu partea metalică și partea din lemn unei sape, cauzându-i astfel plăgi cranio - cerebrale cu fracturi cominutive medio coronar și paramedian drept care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei.
Probele menționate anterior au dovedit că același inculpat, la aceeași dată și cu același obiect contondent, a aplicat părții vătămate minore - o lovitură în regiunea mâinii stângi, cauzându-i fractură deschisă 1/3 distală humerus stâng, vindecabilă în 35 - 40 zile îngrijiri medicale, iar părții vătămate minor i-a aplicat o lovitură în zona feței producându-i o plagă contuză ce a necesitat pentru vindecare 8-10 zile îngrijiri medicale.
Probele pe care s-a întemeiat soluția de condamnare au înlăturat prezumția de nevinovăție, iar inculpatul nu face referiri la probe din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută de instanță, vinovăția sa rezultând fără dubii, fiind stabilită judicios.
În raport cu situația de fapt relevată de probele administrate în cauză,încadrarea juridică a faptelor este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normelor de incriminare.
Prin apelul declarat inculpatul a criticat evaluarea juridică realizată de prima instanță, susținând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă întrucât nu a acționat cu intenția de a ucide victima -, ci de a-i produce doar o vătămare integrității corporale.
Critica formulată este nefondată.
În practica judiciară, intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care evidențiază poziția psihică a făptuitorului și de împrejurările în care s-a produs actul de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să confirme sau să infirme intenția de ucidere.
În concret, se apreciază că există intenția de a ucide, în funcție de intensitatea loviturii, zona anatomică vitală vizată, aptitudinea obiectului cu care s-a acționat de a leza.
Examinând împrejurările concrete ale comiterii faptei, prima instanță constatat în mod corect că intenția inculpatului nu a fost de a vătăma corporal victima, ci dimpotrivă prevăzut moartea victimei și urmărit-
Intensitatea loviturilor aplicate de inculpat dedusă din gravitatea leziunilor produse victimei - plăgi cranio - cerebrale cu fracturi cominutive -, zona vitală vizată - zona capului alături de zona spatelui și a membrelor superioare, precum și aptitudinea de a ucide a instrumentului folosit la aplicarea loviturilor - corp tăietor - sapă, demonstrează intenția de a ucide.
Toate aceste elemente materiale coroborate cu atitudinea inculpatului care a urmărit- pe victimă adresându- amenințări cu moartea și ulterior agresiunii exercitate asupra acesteia a abandonat- căzută la pământ caracterizează poziția subiectivă a inculpatului și dovedesc că acesta a acționat cu intenția directă de a ucide, a prevăzut consecințele grave ale faptei sale și a urmărit producerea lor.
În consecință, prima instanță a reținut în mod corect săvârșirea de către inculpatul a unei tentative la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 Cod penal.
Prin apelul declarat, inculpatul a solicitat și reținerea scuzei provocării, solicitare ce nu poate fi primită.
Circumstanța atenuantă a provocării poate fi reținută numai atunci când victima a săvârșit în mod real unul din actele cărora, conform art. 73 lit. Cod penal li se poate recunoaște acest caracter, prin urmare săvârșirea infracțiunii să fie ripostă la fapta victimei.
Ori, din actele și lucrările dosarului nu rezultă această împrejurare, din situația de fapt expusă, corect reținută în raport de probatoriul administrat, rezultând că inculpatul a declanșat conflictul pe fondul sentimentului de gelozie față de victimă.
Împrejurările invocate de inculpat privind atitudinea injurioasă a victimei nedovedită în cauză și refuzul acesteia de a-i permite accesul în locuință după declanșarea conflictului nu pot fi considerate de natură a-i fi produs inculpatului o puternică tulburare sau emoție în sensul dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, text ce impune o provocare din partea părții vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, situații ce nu se regăsesc în speță.
Prin urmare, nu se constată starea psihică, în raport cu elemente de ordin obiectiv și subiectiv ce rezultă din probe, ca element determinant pentru circumstanța atenuantă a provocării.
În aceste condiții, în mod legal prima instanță a apreciat asupra inexistenței acțiunii ilicite a victimei ca și cauză a infracțiunii, așa încât nu pot fi primite susținerile apelantului în sensul reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal.
Sub aspectul tratamentului sancționator - criticat de inculpatul - apelant - Curtea constată, că în cauză fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, ținându-se cont de gradul de pericol social concret al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor - urmărirea victimelor de către inculpatul înarmat, ce a aplicat mai multe lovituri victimei - și a agresat prin folosirea unei sape și pe minorii - și -, urmările produse, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului - lipsa antecedentelor penale și atitudinea adoptată pe parcursul procesului penal.
Împrejurarea că inculpatul nu prezintă antecedente penale, a avut o bună conduită anterioară comiterii faptelor și are o situație familială dificilă nu justifică prin ele însele considerarea lor ca circumstanțe atenuante și în consecință atragerea aplicării unei pedepse reduse.
În aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, la ansamblul condițiilor în care au fost comise, precum și la orice alte elemente ce privesc persoana făptuitorului.
În cauză, inculpatul a săvârșit faptă cu grad ridicat de pericol social - tentativă la omor și două fapte - vătămare corporală și lovire - al căror grad de pericol social este mărit prin comiterea lor, împotriva unor părți vătămate în vârstă de 7 ani și, respectiv 4 ani, iar conduita sa ulterioară comiterii faptelor s-a caracterizat prin lipsa de căință și de colaborare, recunoscând parțial doar acțiunea violentă comisă asupra părții vătămate -.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere de instanța fondului ce a manifestat suficientă clemență, stabilind pedepse în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de textele sancționatorii, cu aplicarea corectă a unui spor de 2 luni închisoare justificat de ansamblul activității infracționale desfășurate de inculpat.
Față de cele menționate anterior, Curtea constată că nu se justifică reținerea vreunei circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, critica sa privind înlăturarea sporului și reducerea pedepselor fiind nefondată.
Pedeapsa principală rezultantă de 6 ani și 2 luni închisoare executabilă în regim de detenție este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Sub aspectul laturii civile, Curtea constată că este corectă soluția dispusă de prima instanță privind acordarea de daune materiale unităților spitalicești în care au fost internate victimele și de daune morale părții vătămate minore, fiecare dintre aceste categorii de despăgubiri civile fiind de natură a asigura o justă și integrală reparare a prejudiciului cauzat conform art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală combinat cu art. 998 Cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006.
În consecință, pentru considerentele arătate, instanța de apel constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, neexistând vreun viciu nici în stabilirea situație de fapt, nici în aplicarea legii, astfel că în baza art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 520 din 16.09.2008 a Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 520 din 16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- sentință penală pe care o menține.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru partea vătămată și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
07.04.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu
