Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 41/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.41
Ședința publică din data de 23 martie 2009 PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și de inculpatul fiul lui și, născut la data de 04 aprilie 1987, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva sentinței penale nr.9 din 08 ianuarie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin care în baza art.20 rap.la art.174 Cod penal cu art.175 lit.i Cod penal, cu art.74 lit.a Cod penal - art.76 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă complementară.
Conform art.71 Cod penal, s-a dispus interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art.14, art.346 Cod procedură penală și art.998, art.999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile (10.000 lei daune morale și 5.000 lei daune materiale) către partea vătămată constituită parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.109,862 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență Târgoviște.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus măsura arestării din 03 iulie 2008, iar în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
A mai fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat și la suma de
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpatul, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat ales din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale, aflată la fila 29 dosar și - reprezentant legal al intimatului - parte vătămată, lipsă fiind intimatul - parte vătămată și intimatul - parte civilă Spitalul de Urgență Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
- 2 -
Curtea din oficiu procedează la reaudierea apelantului - inculpat pe situația de fapt, răspunsurile acestuia fiind consemnate în declarația aflată la fila 33 dosar.
Avocat având cuvântul pentru apelantul - inculpat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, a arătat că hotărârea este nelegală, deoarece a fost pronunțată cu încălcarea legii, susținând că potrivit art.66 Cod penal, referitor la pedepsele complementare, executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe, printre altele, după executarea pedepsei închisorii, ori, instanța de fond a omis, atât în dispozitivul hotărârii cât și în considerentele acesteia, să se pronunțe cu privire la momentul începerii executării pedepsei complementare.
În ce privește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, a precizat că este prea mică, nejustificat de blândă în raport de criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, care prevăd că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, a menționat că infracțiunea de omor, în oricare dintre formele sale consumată sau tentantă, prezintă un grad de pericol social ridicat deoarece aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv viața umană.
Totodată, a precizat că dincolo de gradul ridicat de pericol social generic pe care îl conține orice infracțiune de omor, în cauză, infracțiunea de tentativă de omor săvârșită de inculpat prezintă în concret un grad de pericol social ridicat atât prin leziunile grave produse victimei, suferințele îndurate de aceasta cât și de circumstanțele referitoare la faptă, arma folosită și persoana inculpatului.
Pe de altă parte, apreciază că este important de reținut și aspecte legate de persoana inculpatului că a purtat asupra sa un cuțit și nu a ezitat să-l folosească cu prima ocazie în scopul suprimării vieții victimei care era și minoră, împrejurări ce evidențiază periculozitatea infractorului, împrejurări ce sunt de natură a agrava răspunderea penală a acestuia.
Consideră că instanța de judecată i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă, ce nu poate constitui pentru acesta o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, motiv pentru care apreciază că nu se poate reține circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, ci aplicarea unei pedepse mai ferme.
- 3 -
Față de aceste motive, solicită instanței admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul celor mai sus precizate, urmând a se avea în vedere motivele de apel aflate la filele 8 - 9 dosar.
Avocat având cuvântul pentru apelantul - inculpat, apreciază că primul motiv de apel al parchetului este întemeiat, în timp ce al doilea motiv de apel este neîntemeiat, arătând că acesta nu este cunoscut ca o persoană violentă, nu are antecedente penale, iar conjunctura nefericită în care s-a aflat, s-a datorat stării de beție - fiind sub influența băuturilor alcoolice și nu a dorit să comită această infracțiune - beția având un rol important.
Apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului este o pedeapsă echilibrată, având în vedere că acesta are 21 de ani, de aproximativ 1 an de zile se află în arest, este așteptat la locul de muncă și nu este benefic să mai stea în închisoare.
Referitor la apelul inculpatului a menționat că în cauză sunt aplicabile diap.art.44 alin.2 Cod penal, privitor la limita legitimei apărări, deoarece conflictul a fost început de partea vătămată, minorul și, care i-au adresat injurii, conflict care a degenerat în acte de violență, fiind lovit de către cei doi, mai mult de atât a fost lovit și cu pietre, săvârșind fapta pe fondul tulburării în care s-a aflat inculpatul.
Totodată, a mai arătat că inculpatul nu a mai săvârșit fapte penale și nu a avut intenția de a folosi cuțitul.
Față de motivele mai sus enunțate și de materialul probator administrat în cauză, solicită instanței admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, achitarea inculpatului și respingerea pretențiilor părților civile.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită instanței respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat, întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat că acesta s-a aflat într-o stare provocată de partea vătămată, din contră, acesta fiind sub influența băuturilor alcoolice și supărându-se pe cei doi, i-a alergat și i-a aplicat părții vătămate trei lovituri de cuțit așa cum au fost descrise în cele două acte medicale.
Apelantul - inculpat având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său ales și solicită instanței admiterea apelului său, astfel cum a fost formulat și respingerea apelului declarat de parchet ca fiind nefondat.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.9 din 08 ianuarie 2009 TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA în baza art.20 rap.la art.174 Cod penal cu art.175 lit.i Cod penal cu art. 74 lit.a Cod penal - art.76 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 4.04.1987, în Târgoviște, județul D, CNP -, domiciliat în comuna D, sat, nr.31, județul D, deținut în Penitenciarul Mărgineni, la 3 ani
- 4 -
închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 teza a II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 Cod penal, s- dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 teza a II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998, 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile (10.000 lei daune morale și 5.000 lei daune materiale) către partea vătămată constituită parte civilă -, domiciliat în comuna D, sat, județul
A fost obligat pe inculpatul la plata sumei de 1.109,862 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Conform art. 88 Cod penal, s-a dedus măsura arestării din 03.07.2008, iar în baza art.350 alin.1 Cod pr.penală - menține starea de arest a inculpatului.
Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat și la suma de 1200 lei către partea civilă, reprezentând contravaloarea onorariului apărătorului ales conform chitanței din 04.09.2008.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut pe baza probelor administrate că în data de 28.04.2008 inculpatul într-un loc public a aplicat părții vătămate - minorul mai multe lovituri cu cuțitul provocându-i leziuni ce au necesitat 30-40 zile îngrijire medicală și i-au pus viața în primejdie.
Conflictul s-a desfășurat astfel:
În după amiaza zilei de 28.04.2008, începând cu orele 16,30 inculpatul, s-a aflat în locuința unui prieten din satul unde s-a întâlnit în jurul orelor 21,00 și cu martorul căruia inculpatul i-a solicitat să-l ducă cu autoturismul său la domiciliul bunicilor.
După parcurgerea a câteva sute de metri ajungând în dreptul unui magazin martorului i-au făcut semne de oprire și, amândoi întrebându-l pe conducătorul auto dacă e dispus să-i transporte în municipiul Târgoviște.
Fără să le răspundă martorul și-a continuat drumul către domiciliul bunicilor lui unde a și oprit autoturismul. Imediat a fost apelat telefonic de și, care și-au reiterat solicitarea, de această dată primind acceptul martorului de a-i transporta în Târgoviște.
Cei doi, s-au deplasat pe jos până la locul unde se afla și urcând în mașină au ocupat bancheta din spate.
La scurt timp din curtea apropiată a ieșit și s-a urcat în autoturism, care fiind sub influența băuturilor alcoolice li s-a adresat celor doi inculpați ai locurilor din spate, făcându-le reproșuri și exprimându-se în sensul că el însuși hotărăște se deplasa cu autoturismul respectiv.
În acest context între, și pe de altă parte au intervenit discuții în contradictoriu și chiar unele acte de violență cu referire la inițiativa acestora din urmă, declarațiile fiind contradictorii.
- 5 -
În timpul schimburilor de replici, atât cât și au văzut la un moment dat asupra lui un cuțit, ceea ce le-a provocat o stare de temere și i-a determinat să coboare din mașină și să se îndepărteze în fugă către locuința lui, (aflată la câteva sute de metri distanță).
În curtea imobilului în care domiciliază nu a reușit să intre decât, cel de-al doilea tânăr rămânând în apropierea gardurilor și fiind ținta agresiunilor lui care arunca în el cu pietre.
Zgomotul pietrelor aruncate a atras atenția familiei lui, care au ieșit din curte, primul care s-a apropiat de inculpat fiind G, fratele lui.
a încercat să-l lovească pe G, însă doar l-a atins, reușind în timp util să evite atacul.
În același timp, de inculpat și de s-a apropiat căruia i-a aplicat cu cuțitul trei lovituri, două zona capului și una în zona abdominală, după care a fugit.
Partea vătămată a fost imediat transportată la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște unde a fost supusă intervenției chirurgicale.
Acest aspect rezultă din raportul de constatare medico - legală nr. 264/V/29.04.2008 care se află la fila 16 dos. urm. penală, eliberat de Serviciul de Medicină Legală de pe lângă Spitalul Județean D care a concluzionat că a prezentat leziuni de violență, produsă prin lovire repetată cu un corp tăietor - înțepător ce pot data din 28.04.2008, și care a necesitat 30 - 40 zile îngrijiri medicale în condițiile unei evoluții favorabile, iar plaga abdominală (tăiată - penetrantă) cu secțiune de intestin subțire și hemoperitoneu i-a pus viața în pericol.
De altfel și din completarea raportului de expertiză, rezultă că victimei i s-au aplicat cu un corp tăietor trei lovituri: una în regiunea fronto-parietală ( plagă tpiată arcuată de 6 - 7 cm); una de 1/3 medie a regiunii frontale (plagă tăiată de 1,5 cm orizontală); una în flancul și regiunea lombară (penetrantă abdominală, cu patru plăgi tăiate - intestin subțire )ileon).
Totodată, în completarea raportului de expertiză, s-a explicat și mecanismul de producere a leziunilor și cu referire la poziția în care se aflau agresorul și victima în momentul aplicării loviturilor.
Astfel, s-a concluzionat că loviturile au putut fi aplicate, din față și lateral stânga (agresorul se afla în față și lateral stânga victimei ( cel mai posibil în poziția ortostatică (în picioare), luând în considerație că agresorul a aplicat victimei trei lovituri, din care două în regiunea capului.
S-a mai arătat că ordinea posibilă a loviturilor a putut fi mai întâi loviturile aplicate în zona capului (neputând preciza ordinea acestora ), apoi lovitura din flancul și lomba penetrantă abdominală.
Susținerea inculpatului, în sensul că el este cel care a fost agresat de partea vătămată și martorul, iar ulterior de familia, precum și faptul că a încercat să se apere de agresiunea acestora, astfel că a fost nevoit să lovească cu cuțitul din poziția aplecat, obiect care nu i-a aparținut, găsindu-l în imediata apropiere, acreditând astfel ideea că arma respectivă a fost a celor care l-au
- 6 -
agresat, este nefondată, raportat la materialul probator administrat și anume: declarațiile martorilor, G, și
, dar și din raportul de constatare medico legală și din completarea acestuia, din care a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse prin lovire repetată cu un corp tăietor - înțepător ce pot data din 28.04.2008, și care a necesitat 30 - 40 zile îngrijiri medicale în condițiile unei evoluții favorabile, iar plaga abdominală (tăiată - penetrantă) cu secțiune de intestin subțire și hemoperitoneu i-a pus viața în pericol.
de producere a leziunilor a fost descris de completarea raportului de expertiză, rezultă că victimei i s-au aplicat cu un corp tăietor trei lovituri: una în regiunea fronto-parietală ( plagă tpiată arcuată de 6 - 7 cm); una de 1/3 medie a regiunii frontale (plagă tăiată de 1,5 cm orizontală); una în flancul și regiunea lombară (penetrantă abdominală, cu patru plăgi tăiate - intestin subțire )ileon).
De asemenea, în completarea raportului de expertiză, s-a explicat și mecanismul de producere a leziunilor și cu referire la poziția în care se aflau agresorul și victima în momentul aplicării loviturilor, în sensul că, s-a concluzionat că loviturile au putut fi aplicate, din față și lateral stânga (agresorul se afla în față și lateral stânga victimei ( cel mai posibil în poziția ortostatică (în picioare), luând în considerație că agresorul a aplicat victimei trei lovituri, din care două în regiunea capului, precum și faptul că, ordinea posibilă a loviturilor a putut fi mai întâi loviturile aplicate în zona capului (neputând preciza ordinea acestora ), apoi lovitura din flancul și lomba penetrantă abdominală.
Prima instanță a înlăturat solicitarea inculpatului de a se reține circumstanța atenuantă a provocării prev.de art.73 lit.b Cod penal, apreciind că aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză deoarece în înțelesul acestui text de lege se cere ca victima să dovedească nu o simplă comportare injurioasă și amenințătoare ci o agresivitate care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoție, astfel încât acesta să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea infracțiunii.
Însă, în cauză nu a rezultat că inculpatul s-ar fi aflat într-o asemenea stare care să fi fost provocată de partea vătămată, dimpotrivă, inculpatul fiind sub influența băuturilor alcoolice s-a supărat pe partea vătămată și pe, alergându-i și aplicându-i părții vătămate cele trei lovituri de cuțit.
Ca atare, prima instanță a înlăturat depoziția martorului audiat la propunerea inculpatului pe situația de fapt (martorul ) deoarece, niciodată în cursul urmăririi penale și nici în cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a precizat că ar mai fi fost de față și alte persoane la fața locului.
Astfel, prima instanță a avut în vedere jurisprudența în materie de stabilire a încadrării juridice a faptei observând că în raport de natura obiectului folosit - corp înțepător, zona corporală vizată, intensitatea loviturilor, rezultatul letal sau periculos pentru viață nu s-a produs din motive independente de voința și acțiunea inculpatului.
În privința individualizării sancțiunii, prima instanță a apreciat că scopul legii penale poate fi atins doar prin privare de libertate și nu prin executare la locul de muncă așa cum a solicitat inculpatul, însă a constatat că în cauză sunt aplicabile
- 7 -
disp.art.74 lit.a Cod penal, față de conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, confirmată de depoziția martorului.
În materia pedepselor accesorii, prima instanță a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii, la stabilirea aplicabilității pedepselor accesorii.
În latură civilă, s-a apreciat că pretențiile materiale ale părții civile sunt dovedite prin depozițiile martorilor și, iar daunele morale aui fost acordate ținând cont de împrejurarea incontestabilă că partea civilă a suferit un prejudiciu moral prin suferințele fizice și psihice la care a fost supusă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul parchetului, s-a susținut sub un prim motiv de apel că instanța de fond a omis atât în dispozitivul cât și în considerentele hotărârii să se pronunțe cu privire la momentul începerii executării pedepsei complementare, încălcându-se disp.art.66 Cod penal, privitor la pedepsele complementare, astfel încât, hotărârea este nelegală sub acest aspect.
C de-al doilea motiv de apel al parchetului privește greșita individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului, susținându-se că aceasta este mult prea blândă și nu poate constitui o măsură de constrângere și nici un mijloc de reeducare în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, ținând seama de modul și împrejurările de comitere a faptei, dar și de împrejurarea că victima era minoră, aspecte ce relevă periculozitatea infractorului.
Apelantul inculpat a susținut că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, deoarece în cauză sunt incidente dispozițiile legale referitoare la legitima apărare, conform art.44 alin.2 Cod penal, conflictul fiind declanșat de partea vătămată și de martorul, aceștia aducându-i injurii și aplicându-i chiar lovituri, astfel încât, inculpatul a fost nevoit să riposteze, apărându-se, în concret depășindu-se limitele legitimei apărări.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea inculpatului, precum și înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale.
Curtea, examinând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul parchetului este fondat, apelul inculpatului fiind nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a administrat în totalitate mijloacele de probă necesare și utile soluționării cauzei sub toate aspectele, care au fost corect apreciate și interpretate.
Astfel, au fost avute în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice încheiate de lucrătorii de poliție, raportul de constatare medico-legală nr.264/2008 întocmit de SML Târgoviște, însoțit de completarea acestuia, plângerile și declarațiile părții vătămate, depozițiile martorilor, fișa de cazier judiciar a inculpatului, declarațiile inculpatului, mijloacele de probă administrate în soluționarea laturii civile a cauzei, respectiv depozițiile martorilor și înscrisurile
- 8 -
depuse la dosar.
Din aceste mijloace de probă rezultă că la data de 28 aprilie 2008 inculpatul, aflându-se într-un loc public a aplicat părții vătămate minore -, mai multe lovituri cu cuțitul, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 30 - 40 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală, aflat la fila 16 dosar urmărire penală.
Această faptă întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prev.de art.20 Cod penal, rap.la art.174 - 175 lit.i Cod penal, încadrare juridică ce a fost corect stabilită de prima instanță în raport de obiectul vulnerant folosit, de intensitatea loviturilor aplicate, de regiunea corpului lovită (regiunea abdominală, intens vascularizată și unde sunt situate organe vitale) astfel încât, este evident că rezultatul letal nu s-a produs prin împrejurări independente de voința inculpatului, respectiv datorită faptului că victima a fost internată de urgență în spital și supusă tratamentelor medicale și intervențiilor chirurgicale pentru a putea fi menținută în viață.
În mod corect prima instanță a constatat că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile vizând circumstanța atenuantă legală prev.de art.73 lit.b Cod penal, respectiv provocarea, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege sub acest aspect, prin aceea că victima nu a indus inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoție sub imperiul căreia acesta să fi acționat.
Astfel, este adevărat că între părți s-a desfășurat un conflict în cadrul căruia au intervenit discuții în contradictoriu, martorul participând și el la acest conflict, însă esențială este împrejurarea că atât partea vătămată cât și martorul observând că inculpatul are asupra sa un cuțit, li s-a creat o puternică stare de temere sub imperiul căreia cei doi s-au îndepărtat în fugă de la locul conflictului încercând să intre în locuința părții vătămate, însă nereușind să intre decât martorul, în timp ce partea vătămată a fost lovită cu cuțitul de trei ori, fiindu-i aplicate două lovituri în zona capului și o lovitură în zona abdominală.
Ori, în aceste condiții este evident că nu se mai poate vorbi despre existența unei provocări atâta timp cât inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată, nefiind de altfel întrunite nici condițiile existenței legitimei apărări, așa cum a susținut inculpatul.
Potrivit art.44 alin.2 Cod penal, este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ori interesul public.
În speță, în raport de modul în care s-au derulat evenimentele nu se poate reține că partea vătămată ar fi acționat împotriva inculpatului prin supunerea acestuia la un atac material direct, imediat sau injust, cu atât mai mult cu cât după derularea schimbului de replici și reproșuri, partea vătămată și martorul s-au îndepărtat de la locul conflictului, iar inculpatul a început să arunce cu pietre în direcția în care se deplasase partea vătămată.
Așadar, cum nu sunt întrunite aceste condiții legale nu se poate reține că inculpatul a acționat în stare de legitimă apărare, nefiind de altfel depășite nici
- 9 -
limitele legitimei apărări pentru a se putea reține circumstanța atenuantă prev.de art.73 lit.a Cod penal.
Practic, între inculpat pe de o parte și partea vătămată și martorul pe de altă parte, s-au derulat doar o serie de reproșuri și replici contradictorii, care nu întrunesc însă condițiile legale pentru a se putea reține nici scuza provocării și nici legitima apărare, așa cum a solicitat inculpatul, riposta acestuia nefiind determinată exclusiv de comportamentul părții vătămate, în raport de cele arătate mai sus.
Ca atare, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de prima instanță, însă Curtea constată ca fiind fondat apelul parchetului, deoarece în mod greșit prima instanță a constatat că în cauză sunt aplicabile circumstanțele atenuante personale prev.de art.74 rap.la art.76 lit.b Cod penal, astfel că reducerea pedepsei sub limita minimă specială nu este de natură să asigure în mod just scopul preventiv educativ al pedepsei.
Este adevărat că inculpatul este o persoană tânără și lipsită de antecedente penale, însă modul și împrejurările în care acesta a acționat asupra părții vătămate minore, conferă faptei suficientă gravitate, astfel încât, scopul pedepsei nu poate fi atins prin coborârea acesteia sub limita minimă specială.
În acest sens trebuie observat că potrivit raportului de constatare medico-legală leziunile traumatice produse victimei au pus în primejdie viața acesteia și că inculpatul a acționat prin aplicarea mai multor lovituri, nu a uneia singure.
Așadar, Curtea constată că raportat la pericolul social al faptei și persoana făptuitorului, scopul preventiv educativ și sancționator vizat de legiuitor nu poate fi în concret atins prin aplicarea disp.art.74 Cod penal, astfel încât, aceste dispoziții urmează a fi înlăturate, urmând ca inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare, situată la limita minimă specială, care corespunde pe deplin cerinței unei juste individualizări.
De asemenea, se va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata de 3 ani, în condițiile prevăzute de art.66 Cod penal, respectiv după executarea pedepsei închisorii, Curtea apreciind că omisiunea primei instanțe de a preciza data de la care urmează a se aplica această pedeapsă, nu atrage sub acest aspect reformarea hotărârii, așa cum s-a solicitat în cadrul primului motiv de apel, dispozițiile art.66 Cod penal fiind imperative și aplicabile prin efectul legii.
Apelul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat, constatându-se că așa cum am arătat mai sus, în cauză nu pot fi reținute dispozițiile legale ce vizează legitima apărare sau depășirea limitelor legitimei apărări, soluția de condamnare a inculpatului fiind legală, ca de altfel și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale, pentru înlăturarea prejudiciului patrimonial și a celui moral produs victimei ca urmare a săvârșirii infracțiunii.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței.
Conform art.350 Cod procedură penală, se va menține arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, se va computa detenția acestuia de la 03 iulie 2008 la zi.
Văzând și disp.art.192 Cod procedură penală,
- 10 -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva sentinței penale nr.9 din 08 ianuarie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, pe care o desființează în parte, în latură penală, în sensul că înlătură circumstanțele atenuante personale prev.de art.74 și art,76 lit.b Cod penal, reținute față de inculpatul fiul lui și, născut la data de 04 aprilie 1987 în municipiul Târgoviște, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, și-l condamnă pe acesta la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 teza a II-a și lit.b Cod penal, pentru infracțiunea prev.de art.20 Cod penal, rap.la art.174 - 175 lit.i Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
Conform art.350 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, compută detenția acestuia de la 03 iulie 2008 la zi.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru inculpat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 23 martie 2009.
Președinte Judecător
Fiind plecat în concediu
de odihnă, se va semna de
Președintele instanței
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.EV
5 ex./02.04.2009
dos.f- TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu
