Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 42/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 42/
Ședința publică de la 2 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul - ( fiul lui G și, născut la 25.09.1970 în Adjud, județul V, cetățean român, studii 12 clase + școala profesională, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, administrator la SC " " SRL, județul V, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, județul V), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 238/03.07.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc la data de 19 noiembrie 2009, când s-au pus concluzii care au fost cosemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză la data de 25.11.2009, 2.12.2009, după care:
CURTEA
Asupra apelului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele.
Prin rechizitoriu nr. 680/P/1997 din 27.12.2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vranceas -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal.
Pentru a dispune trimiterea în judecată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vranceaa reținut, în fapt următoarele:
La data de 14 iulie 1997 Poliția orașului Adjud a fost sesizată de către numitul, din Adjud, cartier, că în timp ce se întorcea, în jurul orei 20,00, cu o căruță cu iarbă pe care o cosise în cursul zilei, din, zona sondelor de petrol, a găsit căzut la sol pe minorul, ce era decedat.
Cu ocazia cercetării locului faptei,cât și din actele premergătoare efectuate în cauză a reieșit că, în jurul orelor 19,30 - 19,45, minorul în cauză se deplasa cu o căruță proprietate, tractată de un, spre valea, unde tatăl său - - avea o cultură de soarelui.
Din declarațiile martorilor oculari, și a reieșit că la data de 14 iulie 1997, ora 19,30, a circulat în zonă numai inculpatul - cu Break de culoare roșie, cu număr de înmatriculare -, iar în urma sa a circulat cu căruța minorul. După circa 10 minute Break s-a întors, iar martorii și G au depistat pe minorul, ce era decedat.
Potrivit concluziilor expertizei medico - legale, moartea lui a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardiace acute de tip hipodiastolic consecutivă unei plăgi înțepate, penetrante, cardiopericardică. Morfologia și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor cu un corp înțepător, cu o lățime maximă de 4- 5 mm și lungimea de cel puțin 10 cm, corpul înțepător a penetrat din fața victimei după un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga, de jos în sus anteroposterior. La autopsie, cu excepția plăgii înțepate cardio-pericardice, nu s-au constatat alte leziuni de violență mecanică.
În urma audierii, inculpatul - a precizat că în dimineața zilei de 14 iulie 1997, după ce a adus pe tatăl său G cu autoturismul proprietate marca Break de culoare roșie până la domiciliul lui din cartierul, s-a deplasat în județul S pentru a-și aproviziona secția de croitorie cu niște materiale textile.
La întoarcerea din orașul S, aproximativ în jurul orei 19,30, s-a deplasat din nou în cartierul, pentru a-l lua pe tatăl său din locul unde cosise iarbă în ziua respectivă.
Deoarece nu l-a găsit în locul respectiv, s-a reîntors în cartierul și, când mai avea puțin până la drumul dalat cu plăci de beton, s-a intersectat cu minorul, care circula cu căruța spre.
Această recunoaștere a inculpatului nu corespunde în totalitate adevărului, întrucât în momentul intersectării cu căruța victimei, aceasta avea față căzută și încerca să o monteze la loc, însă, probabil nu găsea piulița de fixare, care căzuse în urma căruței la circa 80 - 100 distanță.
Aici are loc o altercație între victimă și inculpatul -, când acesta, cu o șurubelniță de circa 4- 6 mm diametru, cu o lungime de peste 25 cm și cu din PVC de culoare roșie, i-a aplicat minorului o lovitură cu mare intensitate în zona toracică, lovitură care a penetrat cordul, producând moartea instantanee a acestuia.
Inițial, în urma primelor investigații efectuate în cauză, au fost emise două ipoteze și anume: că prin căderea roții stânga față de la căruță, victima s-ar fi autoaccidentat, iar în cea de-a doua ipoteză, că autor al omorului nu poate fi decât inculpatul -, singura persoană care a circulat la ora respectivă cu autoturismul proprietate prin și s-a intersectat având un incident cu minorul, ce blocase cu căruța calea sa de acces.
Prin suplimentul de expertiză medico - legală efectuat în cauză sub numărul 211/A/17.12.2001, Serviciul Medico Legal Județean Vac oncluzionat că din punct de vedere medico -legal ipoteza unei autoaccidentări prin căderea victimei într-un corp metalic ascuțit (în momentul desprinderii roții de la căruță) nu poate fi susținută, că în acest sens pledează absența altor leziuni traumatice (gen escoriații, echimoze, etc.) pe părțile proeminente ale corpului, care să sugereze căderea, cât și poziția presupusului corp vulnerant (sârmă cu o lungime de 10 -15 cm și cu o grosime de 5 -6 mm), aflat în spatele victimei pe căruței.
Mai mult, victima a fost găsită decedată la un interval scurt de timp, circa 7-10 minute de către martorii și tatăl inculpatului - G, perioadă care corespunde cu deplasarea inculpatului în zona respectivă.
S-a avut în vedere că inculpatul a negat și existența unei șurubelnițe cu o lungime de 20 - 25 cm și o grosime de 4- 6 mm, cu din PVC de culoare roșie, șurubelniță care a fost ridicată de la domiciliu.
Cauza a parcurs mai multe cicluri de judecată.
Inițial, prin sentința penală nr. 349/02.12.2002 a Tribunalului Vrancea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. La art. 10 lit. c Cod proc. penală, inculpatul - a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin.1 Cod penal.
S- a reținut că numai împrejurarea că inculpatul a fost văzut de martorul că s-a intersectat cu o căruță, aproape de momentul constatării decesului victimei nu poate constitui suport probatoriu pentru reținerea vinovăției inculpatului, atâta timp cât, așa cum rezultă și din declarația martorului, pe drumul respectiv trec multe mașini, oamenii trec la pescuit, alții merg la lemne.
Prin decizia penală nr. 525/17.09.2003 a Curții de APEL GALAȚIs -a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și s-a desființat sentința penală nr. 349/02.12.2002 a Tribunalului Vrancea.
În rejudecare, în baza art. 334 Cod proc. penală, s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de omor calificat prev. de art.174 alin. 1- 175 alin. 1 Cod penal și, în această încadrare juridică inculpatul - a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
Pentru a dispune condamnarea inculpatului, Curtea de APEL GALAȚIa reținut că în ziua de 14.07.1997, victima se deplasa cu căruța pe drumul ce leagă localitatea de punctul canadieni.
Intrând pe o porțiune de drum lutos, cu denivelări, piulița ce asigura față s-a deșurubat, aceasta căzând cu tot cu. În aceste împrejurări victima a oprit atelajul în mijlocul drumului, încercând să remedieze defecțiunea. Din urmă este ajuns de autoturismul condus de inculpatul -, care a părăsit drumul de țară, circulând pe marginea acestuia, nemaiavând loc pentru a-și continua deplasarea.
Inculpatul, enervat că victima i-a blocat drumul, a oprit autoturismul și i-a adus reproșuri, poate chiar a amenințat- Victima, un minor de 17 ani, de etnie rromă, orgolioasă și considerând că inculpatul se află în mașină și nu i se poate întâmpla nimic, având timp să se retragă dacă ar fi observat că acesta intenționează să coboare din mașină, s-a apropiat de portiera față, vrând să demonstreze că nu îi este frică, moment în care -, pe geamul lăsat în jos, cu o șurubelniță îi aplică o lovitură în piept între arcurile costale, străpungându-i inima.
În momentele următoare, inculpatul părăsește locul faptei, întorcând mașina și deplasându-se pe terenul acoperit cu iarbă. Ceea ce explică lipsa pneurilor autovehiculului său pe drumul lutos, iar victima, părăsind-o puterile, se deplasează, de fapt se clatină pe picioare și cade cu capul dincolo de drum, în iarbă, iar picioarele îi rămân în mijlocul drumului.
Prin decizia penală nr. 3255/14.06.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de inculpatul -, s-a casat decizia penală nr. 525/17.09.2003 a Curții de APEL GALAȚI și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Vrancea.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, la o analiză amănunțită și atentă a probelor rezultă ca fiind dovedite doar: simpla întâlnire a victimei cu inculpatul, decesul și cauza morții victimei, folosirea unui autoturism combi roșie, urmărirea victimei de-a lungul zilei de către un autoturism combi roșie, însă cu geamuri fumurii, traficul auto intens de pe drumul unde a fost găsit cadavrul (drum pe care în momentul în care martorul a privit l-a văzut întâmplător pe inculpat), că instrumentul vulnerant ascuțit înțepător folosit putea fi o șurubelniță, ca aceea pe care inculpatul o avea pentru reglarea mașinii de cusut (sau orice alt obiect ascuțit sau șurubelniță), caracterul serios și liniștit al inculpatului, comportarea neschimbată a inculpatului după eveniment.
S-a reținut că asamblarea acestor aspecte nu conduce la o situație din care să se poată extrage vinovăția inculpatului, deci probele sunt insuficiente și că, pentru eliminarea oricărui dubiu, trebuie verificate și alte aspecte.
În al doilea ciclu de judecată, prin sentința penală nr. 237/23.05.2005 a Tribunalului Vrancea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, s-a dispus achitarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiuni de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 - 175 lit. i Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal.
Pentru a dispune achitarea inculpatului, instanța de fond a reținut că nu sunt probe din care să rezulte vinovăția inculpatului, din următoarele considerente:
- martorul nu l-a văzut pe inculpat în data de 14.07.1997, ci a doua zi, după ce aflase că poliția caută o mașină roșie și din acest motiv și-a notat numărul;
- martorul a declarat că a văzut o Break roșie trecând spre și după 30 minute întorcându-se pe același traseu, dar urmele diferite de pneuri relevate de planșele fotografice, nu pot concluziona, în mod cert că inculpatul a fost singura persoană care a circulat între orele 19,30 - 20,00 în zonă;
- martorul, singurul martor ocular, declarat că a văzut momentul în care victima și inculpatul s-au regăsit pe drumul ce duce din cartierul spre și a afirmat constant că cei doi s-au intersectat, fără ca vreunul dintre ei să staționeze, continuându-și drumul. Așa fiind, nu se poate reține ipoteza organului de urmărire, în sensul că în momentul intersectării victima avea din față stânga căzută și încerca să o monteze și că în aceste împrejurări a avut loc o altercație;
- varianta lovirii victimei din mașină în timpul mersului este exclusă, dată fiind poziția victimei cu picioarele pe și nu lateral, situație în care lovitura aplicată cu rapiditate se putea aplica de la stânga spre dreapta și nu de la dreapta spre stânga, așa cum s-a stabilit în raportul de constatare medico - legală;
- conform raportului de constatare medico - legală, corpul înțepător avea lățimea maximă de 4 - 5 mm, iar corpul delict ridicat de la inculpat are lățimea maximă de 4 - 6 mm;
- examenul ADN nu a pus în evidență profile ADN care să permită stabilirea identității urmelor biologice prezente pe prosop, pe tricou și centura de siguranță ridicată din autoturismul inculpatului;
- din declarațiile martorilor, și rezultă că în ziua de 14.07.1997, victima a fost urmărită de o Break de culoare roșu închis, cu geamuri fumurii și că lângă șofer se afla o tânără blondă, iar condusă de inculpat avea culoarea roșu deschis și geamuri normale, iar prietena inculpatului, la acea vreme, avea părul șaten și nu blond;
- cu factura nr. FB - SV /14.07.1997 și declarațiile martorilor, - și, inculpatul a făcut dovada că în ziua de 14.07.1997 a fost plecat la
Prin decizia penală nr. 74/A/03.11.2005 a Curții de APEL GALAȚI, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a desființat sentința penală nr. 237/23.05.2005 a Tribunalului Vrancea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ și că pentru aflarea adevărului nu a administrat probele recomandate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 3255/14.06.2004.
Prin sentința penală nr. 209/29.05.2006 a Tribunalului Vrancea, hotărâre menținută prin decizia penală nr. 10/A/02.02.2007 a Curții de APEL GALAȚI, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, s-a dispus achitarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 - 175 lit. i Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 5790/04.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, s-a casat decizia penală nr. 10/A/02.02.2007 a Curții de APEL GALAȚI și sentința penală nr. 209/29.05.2006 a Tribunalului Vrancea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vrancea.
Prin decizia de casare s-a dispus ca pentru aflarea adevărului să fie efectuate următoarele:
- audierea martorei pentru lămurirea contradicțiilor dintre declarațiile martorilor, G, și;
- să se solicite relații de la unitatea sanitară cu privire la controlul efectuat de martora;
- să se facă verificări privind grupa de sânge a inculpatului și a victimei.
Prin sentința penală nr. 238/03.07.2009 a Tribunalului Vrancea, s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal în infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, și, în această încadrare juridică, a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe o durată de 5 ani.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a ip. a II-a și lit. b Cod penal.
S-a dedus din pedeapsă durat reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 19.07.1997 până la data de 13.10.1997.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de despăgubiri civile către succesorii părții vătămate.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt următoarele.
Inculpatul - locuia împreună cu părinții săi ( martorii G și ), iar în perioada comiterii faptei, respectiv în anul 1997, era administratorul unei societăți comerciale care desfășura activități de croitorie în comuna, jud.
În cursul lunii iulie 1997 tatăl inculpatului - martorul G s-a deplasat constant la cosit iarbă împreună cu martorul care locuiește în - cartier al orașului Adjud, aflat la aproximativ 6 km de comuna. În acest context martorul era adus de fiul său cu autoturismul personal marca Break de culoare roșie închis, până la de unde se deplasa cu căruța împreună cu martorul, pe un drum de țară, spre la locul pentru cosit. Inculpatul cunoștea locul unde tatăl său merge la coasă fiind însoțit în acea perioadă de martorul - aspecte dovedite și necontestate în declarațiile administrate.
La data de 14 iulie 1997 inculpatul l-a adus pe tatăl său la domiciliul martorului, urmând să se întoarcă seara pentru a-l duce acasă în comuna. de locul de coasă al martorilor se afla o cultură de soarelui păzită de martorul - tatăl victimei.
La aceeași dată, în jurul orelor 1300victima a plecat cu căruța spre piața din orașul Adjud, urmând să se întoarcă la tatăl său cu alimente și cu un bidon cu apă. Acesta a revenit în localitatea, fiind văzut și descris de către martorii, și. De asemenea, din susținerile acestora coroborate cu declarația tatălui victimei, precum și a martorilor și rezultă că în jurul orelor 1900victima se îndrepta cu căruța către.
Revenind la inculpatul -, din depozițiile martorilor ca și din susținerile făcute cu prilejul audierii - că după ce l-a dus pe tatăl său la domiciliul lui s-a deplasat la S pentru a achiziționa materiale textile pentru atelierul său de croitorie, întorcându-se în Adjud în jurul orelor 1900. Din orașul Adjud inculpatul și-a continuat drumul către cartierul pentru a-l lua pe tatăl său,conform înțelegerii cu acesta. Acest moment al întoarcerii sale în cartierul a fost localizat și dovedit prin susținerile martorilor și, dar și al propriilor mărturii: ". dar inițial, înainte de ajunge la locul de coasă am trecut pe la, care locuiește imediat de intrarea în .". În acest interval de timp inculpatul s-a deplasat având în mașină valurile de material textil cumpărate de la În continuare, inculpatul s-a îndreptat către pentru a-l căuta pe tatăl său.
Conform propriilor susțineri coroborate și cu declarațiile martorilor și G, inculpatul a ajuns la locul de coasă unde nu a găsit pe nimeni întrucât între timp martorii își schimbaseră locul de coasă. La întoarcerea de la locul de coasă s-a intersectat cu victima cu căruța, moment recunoscut de inculpat și susținut și de martorul. Certitudinea intervalului de timp în care se plasează momentul întâlnirii inculpatului cu victima rezultă din punct de vedere probatoriu atât din declarația inculpatului cât și martorilor oculari și fiind situat între orele 2010- 2020, apelul telefonic la Poliția Adjud fiind recepționat la ora 2045(fila 22 dosar urmărire penală; proces verbal de consemnare a actelor premergătoare).
Așa cum rezultă din depozițiile date de martorul ocular, depoziții date în faza de urmărire penală și cu prilejul primei judecăți, victima se deplasa dinspre spre depășindu-l pe martor și "fiind în căruța care mergea cu calul la trap". Precizează acestui martor că " după circa 500 căruța s-a intersectat cu o mașină de culoare roșie, fiecare pe partea ei dreaptă" (fila 35 dosar urmărire penală) și că "nu s-au oprit deloc". Mai arată că atunci când a ajuns la intersecția cu drumul ce duce către 525 s-a întâlnit cu mașina care se intersectase cu căruța și a văzut că aceasta avea culoarea roșie.
Instanța, în raport de această declarație coroborată cu celelalte probe materiale științifice administrate în cauză, a reținut că victima atunci când a fost găsită de inculpat, căuta, încerca să remedieze o defecțiune intervenită ca urmare a desprinderii roții de la căruță și care rămăsese în mijlocul drumului (căruța). În acest context a ajuns inculpatul - care probabil nemulțumit de această situație, a purtat o discuție neprincipială cu victima, soldată pe acest fond cu o lovire prin cadrul geamului portierei în zona pieptului cu o șurubelniță. În mod evident fapta de agresiune exercitată de inculpat s-a derulat într-un interval scurt de timp, o marjă de apreciere de aproximativ două minute maxim cinci rezultând din contextul probatoriu fundamentat și pe experimentul judiciar efectuat în cauză.
Cert este că după agresiunea exercitată inculpatul și-a continuat deplasarea fiind văzut de același martor ocular.
Față de depoziția acestui martor dată imediat după comiterea faptei, respectiv la data de 17 iulie 1997 (fila 35 dosar urmărire penală), instanța a apreciat că ea relevă cu obiectivitate faptele petrecute înlăturând acel risc al estompării, uitării, fenomen ce intervine în procesul de audiere al martorilor la un interval de timp mare, de câțiva ani de la momentul relatării evenimentului.
Ori, ceea ce confirmă în mod constant și precis că inculpatul s-a aflat în preajma victimei, în câmpul infracțional, este susținerea acestui martor care din punct de vedere probatoriu se completează cu alte relatări. Ceea ce însă în mod greșit a evidențiat și interpretat martorul au fost elementele ce țin de zgomot, sunete și chiar obstrucții asupra cărora revine în declarațiile date ulterior.
Din experimentul judiciar efectuat, din schițele și fotografiile aflate la dosarul cauzei efectuate cu prilejul cercetării penale, se constată că ceea ce a perceput în mod direct la o distanță de aproximativ 500 metri și corespunde realității obiective înconjurătoare este momentul întâlnirii victimei cu agresorul. Ceea ce însă s-a petrecut între cei doi la o distanță de până în 500 metri într-un interval scurt de circa două minute - maxim trei, nu poate fi descris cu certitudine, fiind imposibil din punct de vedere obiectiv la o asemenea distanță să focalizeze mișcări, atitudini ale subiecților percepuți.
Instanța de fond a reținut că, logica faptelor descrise de martorul trebuie analizată prin prisma capacității sale de a percepe faptele, schimbări în realitatea obiectivă (zgomote, sunete) pe un segment de timp și loc, dat fiind că acestea se derulau în câmp, pe timp de vară, seara, locul fiind înconjurat de vegetație (pomi, tufișuri).
Un alt element ce evidențiază cronologia faptelor descrise mai sus sunt relatările celor doi martori care descriu un fapt demn de luat în seamă și anume că martorul a fost întrebat de și G dacă nu a văzut și o mașină roșie în afară de un cu căruța. Acest dialog este relatat de martorul că ar fi avut loc după aproximativ 10 minute după ce a intrat în vagon și a mâncat. Cei doi îl informează că au găsit cadavrul unui tânăr după care merg la locul unde acesta se afla într-o poziție culcată "cu mâinile întinse pe lângă el ca și cum ar fi dormit".
În raport de aceste probatorii directe susținute și de celelalte mijloace de probă administrate în cauză (fotografii, procese verbale de cercetare la fața locului, de reconstituire a faptelor), instanța a apreciat că nu există nici un dubiu care să-l excludă pe inculpat din contextul descris și reținut mai sus.
Faptul că ulterior acesta și-a continuat deplasarea ajungând la unde a văzut că tatăl său nu venise, apoi a mers la unde a descărcat valurile de material la atelier (fapt confirmat de martorii și ), sunt aspecte colaterale faptei de omor și care pe parcursul judecăților desfășurate au căpătat conotații în măsură să antreneze împrejurări de natură să nuanțeze fapta în sine.
Revenind însă la contextul faptei de omucidere, analizată și prin prisma depozițiilor inculpatului, instanța a reținut că inculpatul a precizat un aspect care ar fi trebuit observat și de către martorul, dacă faptul descris ar fi fost real; este vorba de susținerea inculpatului cum că ar fi ocolit căruța ieșind în afara drumului. Ori, acest aspect nu a fost remarcat de martorul ocular. Chiar dacă în cursul cercetării judecătorești martorul a revenit asupra unor declarații date, aspectele reținute de instanță sunt relatate și menținute constant în depozițiile date imediat declanșării anchetei judiciare.
Împrejurarea relatată de inculpat cum că ar fi ocolit căruța, confirmă faptul că victima se afla oprită în mijlocul drumului datorită incidentului avut la căruță și care blocase accesul pe acel segment de drum. Manevra de ocolire a vehiculului care fusese tractat de, efectuată pe o distanță mică de către inculpat, creează același moment al intersectării descris de către martorul ocular. Cert este că pe acel segment de drum la momentul întâlnirii celor doi în condițiile arătate nu puteau trece unul pe lângă celălalt (mașina pe lângă căruța oprită) fără a se exercita o manevră de ocolire. La fel de cert este și faptul că acel segment de drum permite accesul spre locul unde se îndreptase ( respectiv se întorcea)atât victima cât și inculpatul (vezi experiment judiciar, depozițiile martorilor, -și care au văzut victima plecând spre ).
De asemenea, procesul verbal de cercetare la fața locului (activitate desfășurată de organele de anchetă a doua zi) atestă faptul că pe traseul urmat de victimă a fost găsită o piuliță care fixa la osia căruței față, iar la o distanță de 100 metru față de piuliță a fost găsită care s-a desprins de la căruță. La 4 metri de a fost găsit cadavrul victimei.
Analizând în contextul reținut mai sus evenimentul petrecut pe segmentul de drum ce circumstanțiază perimetrul săvârșirii faptei, se desprinde în mod logic că după căderea piuliței atelajul și-a mai continuat drumul circa 100 metru după care a căzut. După urma imprimată în sol de osie s-a stabilit că atelajul a rămas în mijlocul drumului făcând dificilă deplasarea în sens opus pentru orice mijloc de transport (proces verbal de cercetare la fața locului - fila 1,2, planșe foto dosar urmărire penală).
Analizând planșele foto, depozițiile martorilor și procesul verbal de efectuare a experimentului judiciar, se constată că drumul este îngust, iar în condițiile în care căruța staționa în mijlocul acestuia (fapt dovedit de începutul urmei de adâncime lăsată de osie), iar imediat în stânga ei pe drum se afla căzută, deplasarea oricărui al mijloc de transport în orice sens de deplasare nu se putea face decât prin ieșirea din cadrul drumului. Pe fondul acesta s-a produs incidentul dintre victimă și inculpat soldat cu agresarea victimei, cadavrul fiind găsit la 4 metri de poziția roții. Căruța a fost găsită ulterior de către martorii și G la o distanță de 300 metri (către ) fiind tractată în această stare de calul rămas nesupravegheat în vegetația de pe marginea drumului (fapt dovedit de urma imprimată în sol de osia căruței).
Examinarea medico-legală a cadavrului a pus în evidență faptul că plaga înțepată toracică, cu traiect oblic-ascendent, de la dreapta la stânga a putut fi produsă cu un corp înțepător de lățime maximă de 4- 5 mm și lungime de cel puțin 10 cm, probabil o șurubelniță.
Din depozițiile martorilor, susținerile inculpatului, procesul verbal întocmit cu prilejul examinării criminalistice a autoturismului (efectuată la data de 19.07.1997) rezultă faptul că inculpatul la momentul întâlnirii sale cu victima avea asupra sa ustensile apte să producă prin folosirea lor leziuni care să genereze moartea.
Din expertiza medico-legală efectuată cu prilejul primei judecăți (fila 158 - dosar nr. 19/P/2002 al Tribunalului Vrancea ) rezultă că moartea numitului a fost violentă, fiind datorată insuficienței cardiace acute hipodiastolice, consecutivă unor plăgi înțepate, penetrantă pericardic și cardiac. Se concluzionează că leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp înțepător cu lățimea maximă de 4- 5 mm și lungimea de cel puțin 10 cm. Corpul înțepător a penetrat din fața victimei cu un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga de jos în sus și antero-posterior. Ori, acest corp înțepător raportat la celelalte circumstanțe de fapt este identificat a fi o șurubelniță întrucât plaga produsă (și în cauza de față nu a determinat zdrențuirea pielii) este tipică pentru acest instrument vulnerant.
Existența unor asemenea obiecte în posesia inculpatului a fost dovedită prin faptul că la momentul examinării autoturismului a fost găsită în interior o șurubelniță (care nu a fost ridicată cu prilejul cercetărilor), iar din depozițiile martorilor și investigațiile efectuate a rezultat în mod concret că acesta folosea și purta în mașină șurubelnițe întrebuințate la atelierul de croitorie pe care îl administra.
Audiat pe parcursul urmăririi penale și al judecății, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând în mod constant că nu este autorul omorului. De altfel, reaudiat în ședința publică din 5 septembrie 2008, arată că acuzarea formulată împotriva sa,raportat la elementele de fapt, este datorată unei coincidențe nefericite și anume, aceea de a trece în preajma locului unde a fost identificată victima.
Apărările sale fundamentate pe aspecte ce țin de inexistența unor probe certe în dovedirea vinovăției nu pot fi reținute. Este adevărat că în speța de față circumstanțele comiterii infracțiunii de omor nu se raliază unuitipicobișnuit sau aparent obișnuit din punct de vedere probatoriu și care de regulă este întâlnit în cazuistica omuciderilor.
S-a încercat chiar acreditarea faptului că în ziua crimei victima ar fi fost urmărită de un alt autoturism din aceeași gamă,dar cu geamuri fumurii (aceste susțineri însă nu au putut fi dovedite cu prilejul judecării cauzei).
În cauză sunt dovedite din punct de vedere probatoriu aspecte ce țin atât de faptă cât și de făptuitor.
În cadrul cercetării judecătorești desfășurate pe parcursul a patru cicluri procesuale instanțele au verificat probe pe care s-a întemeiat învinuirea pentru a determina măsura în care acestea servesc atingerii scopului procesului penal - acela al aflării adevărului.
În raport de situația de fapt reținută, din punct de vedere probatoriu este dovedit faptul întâlnirii victimei cu inculpatul pe segmentul de drum ce conturează clar locul comiterii faptei, în intervalul de timp aferent derulării și săvârșirii faptei. Chiar dacă în cauză s-a demonstrat că drumul pe care s-au întâlnit era "extrem de circulat" (conform susținerilor martorului ), relevantă nu este această împrejurare din punct de vedere probatoriu și în măsură să genereze dubii.
Instanța de fond a considerat ca esențială și certă în dovedirea vinovăției inculpatului, constatarea potrivit căreia,în intervalul de timp aferent producerii crimei, nici o altă persoană în afară de cea a inculpatului nu a fost semnalată în câmpul infracțional.
În mod atipic infracțiunea s-a consumat într-un interval scurt de câteva minute, concluziile actelor medicale efectuate arătând fără nici un dubiu mecanismul producerii leziunilor ce au generat moartea victimei. Ipoteza unei autoaccidentări prin căderea victimei într-un corp metalic ascuțit (în momentul ruperii roții căruței de la căruță) nu poate fi reținută, din punct de vedere medical fiind exclusă.
Așadar, plaga produsă cu o șurubelniță, ruptura tricoului, corespunde ca localizare plăgii înțepate constatate pe corpul victimei din punct de vedere medico-legal. Împrejurarea existenței unor alte persoane în câmpul infracțional aferent intervalului de timp cuprins între orele 2000- 2015care să se întâlnească cu victima și să aibă asupra lor obiecte de natura celui reținut în speță (șurubelniță) este exclusă.
Analizând pe larg situația de fapt reținută, instanța a ajuns la concluzia că inculpatul este autorul faptei deduse judecății.
Faptul că din punct de vedere probatoriu nu s-au identificat urme de sânge ale victimei în imediata apropiere (mașină, obiecte aflate în interiorul acesteia) nu exclude o realitate faptică (agresiunea exercitată de inculpat asupra victimei).
Morfologia și topografia leziunii pledează pentru producerea ei cu un corp înțepător care a penetrat din față victima după un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga și care nu a fost să genereze hemoragii externe. La autopsie, cu excepția plăgii înțepate cardio-pericardice nu s-au semnalat alte leziuni de violență mecanice. Prin urmare, mecanismul producerii leziunii letale corespunde întru-totul pozițiilor ce le aveau inculpatul și victima în momentul săvârșirii omorului (inculpatul aflat pe scaunul mașinii din stânga se folosește de șurubelniță și scoțând mâna pe geamul lăsat în jos lovește victima aflată în picioare lângă portiera mașinii).
S-a reținut ca fiind relevantă declarația martorului care în anul 1998 devenit concubinul martorei și care a relatat că discutând cu martoră despre incidentul în legătură cu care este chemată la Poliție, aceasta i-a spus că inculpatul l-a omorât pe tânărul respectiv cu o șurubelniță, că este violent și că îi este frică de el.
în cursul cercetării judecătorești prin intermediul comisiei rogatorii efectuate, ambii martori declară că își mențin depozițiile date în fața organului judiciar român, la întrebările adresate aducând răspunsuri în măsură să completeze aspecte avute în vedere pe parcursul judecății desfășurate.
În mod constant s-a insistat pe aspectul prezenței martorei la data crimei în mașina inculpatului.
Fără a detalia aspecte, instanța a reținut că prezența unei persoane de sex feminin a fost semnalată în mașina inculpatului, dar după ce acesta a revenit la domiciliul martorului pentru a-l lua pe tatăl său.
S-a reținut că prezintă importanță din punct de vedere probatoriu afirmațiile martorilor și, care certifică o împrejurare vizând rugămintea adresată de rudele inculpatului de a nu relata la poliție ceea ce au văzut.
Împotriva sentinței penale nr. 238/03.07.2009 a Tribunalului Vranceaa declarat apel, în termen legal, inculpatul -, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 38518Cod proc. penală - privind limitele rejudecării, dispoziții care prevăd că instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului.
Sub acest aspect, a invocat că prin decizia penală nr. 3255/14.06.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția sa, ca autor la faptei și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu îndrumări să se mai efectueze alte probe.
De asemenea, prin decizia penală 5790/04.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că nu sunt probe din care să rezulte că el este autorul infracțiunii, că între probele administrate există multe contradicții și că pentru aflarea adevărului se impune efectuarea de reaudieri și confruntări între martori,cât și administrarea unor probe suplimentare.
Toate probele dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost administrate, însă acestea nu au adus nimic nou și nu au schimbat cu nimic situația de fapt reținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3255/14.06.2004, decizie prin care s-a stabilit că nu sunt probe de vinovăție, astfel că singura soluție pe care instanța de fond o putea pronunța era aceea de achitare în temeiul 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c Cod proc. penală.
A susținut că hotărârea instanței de fond este netemeinică, reprezintă la modul evident o gravă eroare de fapt și este rezultatul unor supoziții, în cauză neexistând nici o probă care să confirme vinovăția sa și nu există nici o persoană care să fi văzut modul în care s-a săvârșit omorul.
Practic, instanța de fond a preluat aceeași situație de fapt din decizia 525/A/17.09.2003 a Curții de APEL GALAȚI, fără să observe că prin decizia penală nr. 3255 din 14.06.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, această decizie a fost casată, reținându-se că asamblarea acestor aspecte nu conduce la o situație din care să rezulte vinovăția inculpatului, deci probele sunt insuficiente.
Inculpatul a susținut că din probele administrate în cauză, situația de fapt este următoarea:
În seara de 14.11.1993, s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală la locuința martorului pentru a-l lua pe tatăl său. A constatat că acesta nu este, a bănuit că tatăl său este încă la locul undea cosea împreună cu și s-a deplasat pe un drum de țară din satul spre, loc în care de obicei cei doi coseau. Deoarece cei doi și-au schimbat locul, nu i-a găsit și în aceste condiții s-a întors. Pe drumul de întoarcere s-a intersectat cu căruța în care se afla victima, dar fiecare și-a văzut de drumul lui. După circa 45 minute de la momentul intersectării este găsită victima de către tatăl său și martorul. Deoarece organele de urmărire penală nu au reușit să-l găsească pe adevăratul făptuitor, l-au bănuit pe el, pentru simplu motiv că a fost văzut circulând cu autoturismul prin zona respectivă.
Cea mai importantă probă a dosarului și care infirmă în totalitate susținerile acuzării este declarația martorului. Din declarațiile acestui martor rezultă că în timp ce conducea mașina s-a intersectat cu căruța victimei care circula la trap, fiecare pe partea lui dreaptă și atât căruța, cât și mașina nu s-au oprit pe loc. Martorul a arătat că nu a auzit nici un zgomot, altercație sau discuție. Nu există nici o probă care să infirme declarațiile martorului sau care să confirme situația de fapt reținută de instanța de fond.
Reținerea că martorul nu ar fi putut observa cu exactitate că cele două vehicule s-au intersectat nu corespunde realității, deoarece în declarația dată de martor la Parchet la data de 20.07.1997 acesta a precizat că se afla la o distanță de circa 250 metri față de locul unde căruța și mașina s-au intersectat, astfel că susținerea instanței că ar fi existat un interval de timp de 2-5 minute în care ar fi existat un conflict între victimă și inculpat, conflict neperceput de martor, nu corespunde realității, nu are suport probator, fiind doar o supoziție.
Declarațiile martorului,în sensul că s-a aflat la 250 metri de locul în care autoturismul și căruța s-au intersectat se coroborează și cu procesul verbal de cercetare din 23.07.1997, încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea. Cu această ocazie, martorul a fost pus de organul de urmărire penală să parcurgă traseul din ziua de 14.07.1997, efectuându-se măsurători în timp și spațiu ale mersului martorului și ale distanțelor dintre el și locul faptei.
Nu există nici o probă din care să rezulte că, în momentul intersectării, căruța era oprită și victima încerca să remedieze o defecțiune.
Neîntemeiată este și susținerea că el ar fi fost singura persoană care a mers pe drumul pe care a circulat victima, care nu este reală, deoarece martorul a declarat că drumul era foarte circulat, iar planșele foto au indicat prezența mai multor urme de pneuri, altele decât cele de la mașina lui.
Din planșele foto rezultă că locul unde s-a săvârșit fapta este o câmpie întinsă presărată cu pâlcuri de arbori și vegetație care ar fi putut masca prezența altor persoane în zonă. În cauză nu s-a observat că în zona respectivă se putea ajunge și pe alte căi de acces,din puncte cardinale opuse satului.
Susținerea că victima a fost lovită din mașină cu o șurubelniță este infirmată de probele administrate în cauză. Astfel, din expertiza medico - legală rezultă că lovitura a fost aplicată din fața victimei după un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga, de jos în sus și antero posterior. judiciar efectuat în cursul judecății a arătat că ar fi putut exista o lovire a victimei de către cineva care se afla în mașină, dacă victima se apropia de mașină, sau dacă cele două vehicule se apropiau, dar în aceeași direcție de mers, la o distanță de 20- 25 metri, dar, în această variantă, victima ar fi trebuit să fie găsită pe partea dreaptă a direcției sale de deplasare și nu pe partea dreaptă a direcției pe care se deplasa autoturismul.
Apelul declarat de inculpatul - este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 din Codul d e procedură penală, procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Din dispozițiile legale de mai sus, rezultă cu prisosință că pentru a se dispune trimiterea în judecată și, cu atât mai mult, condamnarea unei persoane, se impune ca în cauză să existe probe certe și credibile, administrate cu respectarea condițiilor impuse de Codul d e procedură penală, din care să rezulte cu certitudine că inculpatul a săvârșit cu vinovăție fapta pentru care este cercetat.
Din analiza atentă și amănunțită a probelor administrate în cauză, rezultă ca fiind dovedite doar următoarele:
În cursul lunii iulie 1997, martorul G - tatăl inculpatului - - l-a ajutat pe martorul la cositul fânului. Inculpatul îl ducea pe tatăl său dimineața la locuința martorului, cu autoturismul proprietate personală, -, și îl lua seara;
În data de 14.07.1997, așa cum a procedat atât în zilele precedente, cât și în zilele următoare, inculpatul l-a dus pe tatăl său la locuința martorului apoi, după ce și-a rezolvat o serie de probleme, în jurul orelor 10,30 - 11,00, a plecat, cu autoturismul proprietate personală, la S pentru a aduce marfă pentru societatea (atelier de croitorie) pe care o administra.
Faptul că în ziua respectivă inculpatul a fost plecat la S pentru a aduce mărfuri a fost dovedit cu factura F-G - SV/14.07.1997 și martorii -, și .
Se întoarce în jurul orelor 19, 30 - 19,45, se deplasează la locuința martorului, constată că nu este căruța, bănuiește că cei doi sunt încă la coasă și se deplasează pe drumul de țară dinspre satul spre. Ajunge în locul unde știa că cei doi coseau de obicei, dar nu-i găsește, deoarece aceștia si-au schimbat locul. Faptul că locul de coasă a fost schimbat este confirmat de martorii G și.
Pe drumul de întoarcere se intersectează cu căruța în care se afla victima, fiecare vehicul circulând pe partea sa dreaptă, fără să se oprească. Își continuă drumul, se deplasează la atelier, unde descarcă marfa, trece pe acasă și constată că tatăl său nu a ajuns și, în aceste condiții se deplasează la locuința martorului, pentru a-l lua.
În jurul orei 20,35, cadavrul victimei este găsit de către martorii și G, poliția fiind sesizată telefonic la data ora 20,45.
Potrivit raportului de expertiză medico - legală, moartea numitului a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardiace acute, de tip hipodiastolic, consecutivă unei plăgi înțepate, penetrante cardiac pericardică.
Morfologia și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor cu corp înțepător cu lățimea maximă de 4- 5 mm și lungimea de cel puțin 10 cm: corpul înțepător a penetrat din fața victimei după un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga, de jos în sus și antero - posterior.
În cauză nu există nici o probă din care să rezulte cu certitudine că inculpatul - este autorul infracțiunii.
Situația de fapt reținută de instanța de fond, în sensul că în momentul în care inculpatul s-a întâlnit cu victima, aceasta "căuta, încerca să remedieze o defecțiune intervenită ca urmare a desprinderii roții de la căruță și care rămăsese în mijlocul drumului (căruța). În acest context a ajuns inculpatul - care probabil nemulțumit de această situație, a purtat o discuție neprincipială cu victima, soldată pe acest fond cu o lovire prin cadrul geamului portierei în zona pieptului cu o șurubelniță" este o supoziție, nefiind susținută de probele administrate în cauză.
Trimiterea în judecată a inculpatului - s-a întemeiat, în principal, pe declarațiile martorilor, și, martori care au susținut că, în data de 14.07.1997, la ora 19,30, a circulat în zonă inculpatul - cu o Break, de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare -.
O analiză atentă și amănunțită a acestor probe, cât și a celorlalte probe administrate în cauză dovedește că acestea nu susțin situația de fapt reținută prin rechizitoriu și nici situația de fapt reținută de instanța de fond, ba,dimpotrivă,sunt de natură să formeze instanței convingerea că nu inculpatul este autorul infracțiunii.
Astfel, martorul, la data de 17.07.1997, a declarat că " în data de 14.07.1997, în jurul orei 21, în timp ce se deplasa de la 515 spre 525, pe drum a fost ajuns din urmă de o căruță, căruță în care se afla un tânăr brunet, care ținea picioarele pe. Această căruță mergea cu calul la trap, după circa 500 s-a intersectat cu o mașină roșie, fiecare pe partea lui dreaptă, că atât căruța, cât și mașina nu s-au oprit deloc. Când am ajuns în intersecția cu drumul care duce la 525 m-am întâlnit cu mașina care se intersectase cu căruța. Mi s-a părut că spatele ar fi ca la o Break și a mers către. După aceea am mers la unde am încălzit mâncarea și am mâncat, am ieșit afară, după circa 10 minute avenit o căruță și i-a spus că acea persoană care a trecut cu căruța este mort".
Martorul a precizat că în momentul în care căruța s-a intersectat cu mașina, niciuna nu a oprit.
Același martor, într-o declarație nedatată, a declarat că la data de 14.07.1997, venea de unul singur dinspre punctul 15, ce se află în marginea satului, pentru a merge la vagonul unde locuiește, vagon amplasat lângă 525. Din a fost ajuns de un tânăr, cu o căruță cu roți de și un. Aceasta l-a depășit, mergând mai departe pe drum, înspre vagonul în care martorul locuiește.
Arată martorul că a mers în continuare pe drum către vagon și că la un moment dat l-a văzut pe tânărul cu căruța, trecând pe partea lui dreaptă pe lângă un autoturism, de culoare roșie, dar și acest autoturism circula regulamentar pe partea lui dreaptă.
Precizează martorul că nu a auzit nici un zgomot sau altercații, discuții și că a intrat în vagonul unde locuia și și-a încălzit mâncarea.
La data de 22 iulie 1997 același martor a declarat că distanța dintre cele două vagoane (distanța dintre sondele 515 și 525) este de aproximativ 300 - 400 metri. După ce a parcurs aproximativ 150 metri de la vagonul 515, pe lângă el a trecut o căruță trasă de un, în căruță fiind un căruțaș tânăr, calul mergând la trap ușor. Și-a continuat drumul, căruța mergând în fața lui mai repede și când a ajuns în apropierea unei intersecții cu un drum țară de lut, pe care se înscrisese căruța, din acel loc a văzut că din fața căruței a apărut o de culoare roșie.. Căruța tocmai trecuse de o denivelare mare a drumului, ca o văioagă. În acel moment se afla cam la 50 de coliba sa și din acel loc a văzut și căruța și mașina, care s-au întâlnit, acel loc fiind la aproximativ 250 de locul unde se afla el.
Arată martorul că el a mers pe drumul de piatră, deci lateral cu celălalt drum de țară care se bifurcase în dreapta sa și că până să ajungă la colibă, pe drumul de țară a trecut roșie care se intersectase cu căruța trasă de calul.
Mașina s-a îndreptat spre satul, iar el a intrat în colibă și a pus fasolea la încălzit, după care a mâncat. Apoi a ieșit afară și în timp ce verifica manometrele și presiunea a apărut căruța în care se aflau martorii și
Relevante în ceea ce-l privește pe martorul sunt aspectele consemnate în procesul - verbal din date de 23 iulie 1997, întocmit cu ocazia refacerii traseului parcurs de martor. Din acest proces - verbal rezultă că de la 215 până la locul unde martorul a fost depășit de către căruța în care se afla victima, martorul a făcut aproximativ 350 pași, în timp de 2 minute și 50 de secunde. Locul indicat de martor se afla la o distanță de aproximativ 150, după ce a trecut de podețul făcut din mai multe tuburi de calibru mare.
Din acest loc, martorul și-a continuat drumul, parcurgând, tot pe drumul acoperit cu pietriș, o distanță de 380 pași, în 3 minute, după care s-a oprit și a declarat că din acel loc a văzut când căruța care îl depășise s-a intersectat cu un autoturism " 1300" de culoare roșie, care se întorcea dinspre plantația de canadieni. Acest loc (locul în care cele două vehicule s-au intersectat) se află la aproximativ 70 de metri de o bifurcație, respectiv unde din drumul de piatră, în partea dreaptă se desprinde un drum de țară (lut galben), drumul din partea dreaptă ducând către plantația de, fiind drumul pe care se aflau cele două vehicule care s-au intersectat.
Din locul de unde martorul a văzut intersectarea celor două vehicule, acesta a mai parcurs 75 de pași, în intervalul de timp de 50 secunde, până a ajuns la intersecție. În acest moment autoturismul de culoare roșie a trecut aproape de el, înscriindu-se de pe drumul lutos pe drumul de piatră ce duce în cartierul. Evident că pe durata celor 50 secunde în care martorul a parcurs cei 78 pași nu avea cum să aibă loc o altercație între inculpat și victimă, altercație care să nu fi fost sesizată de martor.
De la această intersecție, martorul s-a îndreptat direct către baraca sondei 525, în linie dreaptă, parcurgând distanța de 140 în timpul de 2 minute. Ajuns la, martorul a declarat că a intrat înăuntru, unde a stat aproximativ 10 minute, pentru a servi o masă frugală, după care a ieșit din încăpere și a mers la manometrele aflate la 3-4, pentru a citi indicatorii. În timp ce citea manometrele a fost strigat de martorul.
În faza de urmărire penală, martorul mai dă o declarație la data de 27.11.2001, deci după mai bine de 4 ani de la incident. Cu această ocazie, martorul a declarat că, în seara zilei de 14 iulie 1997, în timp ce se întorcea către sondă a fost ajuns din urmă de o căruță cu roți de, tractată de un și condusă de un tânăr brunet. După ce a fost depășit de căruță a mai parcurs circa 100 și a ajuns la vagon. Arată martorul că a pus mâncarea la încălzit pe un reșou electric, iar după circa 5-7 minute, a ieșit în fața vagonului și a văzut o mașină mică de culoare roșie, despre care crede că este o Break, autoturism care s-a deplasat spre satul.
Arată martorul că în momentul în care a fost strigat de, acesta i-ar fi spus că tânărul este mort, la 150, după o văioagă, într-o curbă cu tufari de cătină.Tot cu această ocazie, martorul a declarat că nu este adevărat, că pe durata cercetărilor efectuate în cauză, la locul unde își exercita lucru, să fi venit numitul sau celălalt cetățean necunoscut să-l determine să declare sau nu ceea ce el cunoștea în legătură cu împrejurările în care ar fi murit tânărul respectiv.
Audiat la data de 09.03.2003, cu ocazia soluționării cauzei în apel, martorul a declarat că la data de 13 iunie 1997, în timp ce se deplasa spre sa, când a ajuns la drumul care se bifurca, din spate, la podeț, la un tub din ciment a fost ajuns de o căruță cu un, condusă de un tânăr. Căruța mergea la trap și la bifurcație a trecut peste un jgheab care străbătea, tăia drumul. Din sens opus a trecut o mașină roșie. Nu a oprit nici una nici alta. Arată martorul că, după părerea sa mortul se afla la 200 - 250 de la bifurcație și că din momentul în care a văzut căruțașul cu căruța la trap și până în momentul în care a fost strigat de cei doi trecuse cam trei sferturi de oră.
Din coroborarea tuturor declarațiilor martorului și din procesul - verbal întocmit cu ocazia refacerii traseului parcurs, rezultă următoarele: că inculpatul -, în seara zilei de 14.07.1997, în jurul orelor 19,45 - 20,00 s-a deplasat cu autoturismul - dinspre spre cartierul, iar victima s-a deplasat cu căruța dinspre cartierul spre, în același sens deplasându-se și martorul; după ce l-a depășit pe martorul, căruța s-a înscris pe drumul de țară și după aproximativ 3 minute, la o distanță de aproximativ 250 de martor, s-a intersectează cu autoturismul condus de inculpat, fiecare vehicul circulând regulamentar pe partea sa dreaptă, fără să se oprească și fără ca martorul să audă vreun zgomot, vreo discuție sau să vadă vreo altercație; după aproximativ 50 de secunde de la momentul intersectării celor două vehicule, autoturismul a trecut pe aproape de martorul, s-a înscris pe drumul de piatră și și-a continuat deplasarea spre cartierul. Cert este că martorul s-a aflat tot timpul cu fața spre cele două vehicule și a putut vedea momentul în care acestea s-au intersectat.
Declarațiile martorului se coroborează cu declarațiile inculpatului - care a susținut, în mod constant că, în seara zilei de 14.07.1997, s-a deplasat, cu autoturismul proprietate personală, în, pentru a-l lua pe tatăl său, care se afla la coasă împreună cu martorul, că nu i-a găsit pe cei doi, deoarece și-au schimbat locul de coasă și că, în aceste condiții, s-a întors în cartierul. Arată inculpatul că, pe drumul de întoarcere s-a intersectat cu o căruță condusă de un tânăr brunet, că nu s-a oprit și și-a continuat drumul, s-a deplasat la unde a descărcat marfa și apoi a plecat la locuința martorului de unde l-a luat pe tatăl său.
Declarațiile martorului și ale inculpatului - se coroborează și cu declarațiile martorului.
Astfel, audiat la data de 19.07.1997, martorul a declarat că, în seara zilei de 14.07.1997, în jurul orei 20,00, s-a deplasat împreună cu soția la marginea satului, unde se termină drumul pavat cu, pentru a lua apă dintr-un braț mort al, și că, la un moment dat a văzut pe acel drum, trecând dinspre sat spre o Break de culoare roșie. Arată martorul că, în timp ce încărca apă l-a văzut trecând în aceeași direcție pe cu căruța. După ce a încărcat apa, martorul s-a deplasat cu căruța la lutărie, nu departe de apă, de unde a încărcat lut. În momentul în care se îndrepta cu căruța pentru a pleca acasă a văzut aceeași Break, de culoare roșie trecând dinspre spre satul. Martorul a apreciat că din momentul în care mașina a trecut spre și până s-a întors au trecut aproximativ 20 - 30 minute.
Din procesul - verbal încheiat cu ocazia refacerii traseului parcurs de martor, rezultă că autoturismul a trecut spre în timp ce martorul încărca apă, iar căruța a trecut spre în momentul în care martorul părăsea lutăria. Rezultă că de la lutărie până la locul unde martorul a fost depășit de autoturism sunt 180 metri și că această distanță a fost parcursă de martor în 5 minute și 15 secunde, durată de timp în care se includ și cele două minute cât s-a oprit pentru a odihni animalul.
Evident că această durată scurtă de timp exclude orice posibilitate ca între inculpat și victimă să fi existat vreo altercație. În intervalul de 5 minute și 30 secunde, căruța în care se afla victima ar fi parcurs ar fi parcurs aproximativ 250 metri, căruța s-a intersectat cu autoturismul în intervalul celor 5 minute și 15 secunde. Aceasta însemnă că de la locul în care cele două vehicule s-au intersectat și până la locul unde autoturismul a depășit căruța martorului să fi fost aproximativ 300 metri, ori martorul nu a declarat că ar fi auzit vreun zgomot sau țipete.
Din experimentul judiciar efectuat în data de 23.07.1997, rezultă însă că distanța de la locul unde căruța a fost văzută de martor și locul unde cadavrul a fost găsit a fost parcursă de atelajul condus de victimă în aproximativ 15 minute și 25 secunde, fapt ce denotă că victima a fost ucisă la mai mult timp după momentul în care cele două vehicule s-au intersectat.
Aceleași aspecte au fost declarate de către martorul în faza de urmărire penală și cu ocazia audierilor din 15.03.1999 și 11.01.2001. Mai mult,cu ocazia audierii de către instanța de fond, martorul a declarat că nu a auzit zgomote deosebite, țipete, voci care să-i atragă atenția și că pe drumul respectiv trec foarte multe mașini,întrucât sunt sonde, oamenii trec la pescuit, alții merg la lemne.
Cert este că după momentul în care cele două vehicule s-au intersectat, fără ca vreunul dintre acestea să se oprească și să staționeze, inculpatul și-a continuat drumul spre și de aici a mers la pentru a descărca marfa și că în seara respectivă inculpatul nu s-a mai întors în.
Faptul că inculpatul s-a deplasat la pentru a descărca marfa este confirmat de martorele și -, angajate la atelierul de croitorie.
Astfel,martora a declarat că în ziua de 14.07.1997 a lucrat în schimbul II și că a aflat de la colegele din schimbul că inculpatul a plecat după marfă în jurul orelor 11,00. Arată martora că în jurul orei 08,30 venit inculpatul și împreună cu colega sa - au ajutat la descărcarea mărfii, această activitate durând 5 - 10 minute și că în mașină nu a observat alte persoane. Martora a precizat că patronul avea un comportament normal și nu a sesizat nimic ciudat la acesta.
Martora - a declarat că în ziua de 14.07.1997, patronul a plecat după marfă cu autoturismul Break și s-a întors cu materialele în jurul orei 8,30 - 8,35, că împreună cu colega sa au ajutat la descărcarea mărfii, această activitate durând maximum 15 minute. Arată martora că după descărcarea mărfii a plecat acasă, parcurgând drumul în 5 minute și nu după mult timp a început serialul "Echipa de intervenție", acest serial începând la puțin timp după ora 21,00.
După descărcarea mărfii,inculpatul s-a deplasat la locuința martorului, unde a ajuns în jurul orelor 20,50 - 21,00 și de unde l-a luat pe tatăl său. Sub acest aspect avem în vedere că din declarațiile martorilor G și rezultă că în momentul în care căruța a ajuns în fața porții, a coborât din căruță, a traversat drumul și a intrat în sediul cu birourile sondelor, unde l-a găsit pe inginerul, căruia i-a relatat evenimentul și acesta a dat telefon la poliție, conform procesului - verbal încheiat în data de 19.07.1997, apelul telefonic fiind recepționat la ora 20,45.
În acest interval de timp, martorul Gab ăgat căruța în curte și i-a povestit soției lui că au găsit un mort. Arată martorul G că a fost invitat de familia la masă, însă el a refuzat, deoarece între timp venise fiul său (inculpatul), astfel că s-a urcat în mașină. Arată martorul că i-a relatat inculpatului că au găsit un mort și acesta a spus că nu știe nimic și nu a comentat în nici un fel cele auzite.
Sub acest aspect, relevante sunt declarațiile martorei care a declarat că seara soțul ei s-a întors de la coasă împreună cu. a băgat căruța în curte, iar soțul său a mers peste drum la birourile sondelor pentru a da telefon la poliție, cum a aflat ulterior. Când aplecat soțul său, i-a povestit că pe drumul de întoarcere au dat peste un mort. Martora a precizat că până la momentul întoarcerii de la câmp a celor doi, nu apăruse și că acesta a venit după ce s-a întors soțul său de la telefon, după un timp.
De remarcat că nici martorii G și și nici soția martorului nu au declarat că ar fi observat ceva ciudat în comportamentul inculpatului.
Mai mult, vizavi de comportamentul normal și corect al inculpatului, cei doi martori au declarat că și în zilele următoare inculpatul l-a dus cu autoturismul pe tatăl său: (15.07.1997), inculpatul l-a dus pe tatăl său până la locuința martorului, iar miercuri (16.07.1997), întrucât martorul avea de efectuat niște transporturi, inculpatul l-a dus pe tatăl său până la plantația de.
Comportamentul normal și corect al inculpatului, respectiv faptul că și în zilele următoare inculpatul s-a deplasat în, rezultă și din declarațiile martorului. Acest martor a declarat că în ziua de 15.07.1997, după amiază a văzut echipa de cercetare în zona, că s-a deplasat la barul și acolo patronul i-a spus că echipa de cercetare caută să identifice o Break de culoare roșie și conducătorul acesteia care este bănuit de o crimă comisă cu o zi înainte., deci pe 16.07.1997, în timp ce se deplasa dinspre balastieră spre satul s-a intersectat cu mașina condusă de inculpat, i-a notat numărul și l-a adus la cunoștință organelor de poliție.
Tot sub acest aspect, avem în vedere declarațiile martorei, care la data de 19.07.1997, deci la cinci zile de la data săvârșirii faptei, a declarat că în seara zilei de 14.07.1997, inculpatul a venit la ea în jurul orei 22,00, au stat de vorbă aproximativ 1 oră și nu a observat nimic anormal în comportamentul acestuia.
Varianta lovirii victimei cu o șurubelniță din mașină pe geamul deschis este infirmată și de actele medicale existente le dosar. Astfel, din raportul de expertiză medico legală nr. 211/A/1997 din 05.08.1997 rezultă că morfologia și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor cu corp înțepător cu lățimea maximă de 4- 5 mm și lungimea de cel puțin 10 cm; corpul înțepător a penetrat din fața victimei după un traiect oblic ascendent de la dreapta la stânga, de jos în sus și antero - posterior.
Varianta lovirii victimei din mașină de către inculpat în timpul mersului este exclusă, știindu-se că autovehiculele circulă pe partea dreaptă a drumului, astfel încât o eventuală lovitură executată cu rapiditate de către șofer se putea aplica de la de la stânga spre dreapta și nu de la dreapta la stânga, așa cum s-a stabilit în raportul de constatare medico - legală.
Din experimentul judiciar efectuat în cauză rezultă că singura ipoteză în care un șofer ar fi putut aplica unei victime o lovitură, în condițiile descrise de raportul de constatare medico - legală ar fi fost fie dacă victima s-ar fi aflat în picioare în fața portierei autoturismului, fie dacă cele vehicule s-ar fi aflat în aceeași direcție de mers și la o distanță și la o distanță maximă de 21 cm unul de altul. Varianta ca cele două vehicule să se fi deplasat în aceeași direcție este exclusă, deoarece în acest caz autoturismul ar fi depășit căruța pe partea și deci victima s-ar fi aflat în partea geamului din partea dreaptă față a autoturismului și ar fi trebuit să ocolească autoturismul pentru a ajunge la portiera față.
Cu ocazia examinării criminalistice, în autoturismul inculpatului a fost găsită doar o șurubelniță mecanică cu negru spart, având partea metalică în lungime de aproximativ 7 cm și o grosime în diametru de 6 mm, ori,din raportul de expertiză medico - legală rezultă că obiectul înțepător a avut o lățime maximă de 5 mm și o lungime de cel puțin 10 cm.
Lovirea de către inculpat a victimei cu șurubelnița cu PVC de culoare roșie, așa cum s-a reținut prin rechizitoriu, este exclusă,deoarece această șurubelniță are diametrul de 7 mm și nu de maxim 6 mm, așa cu s-a reținut în raportul de expertiză medico legală. De astfel, această șurubelniță nu a fost găsită în autoturismul inculpatului,ci aleasă dintre celelalte șurubelnițe pe care inculpatul le deținea în atelier, pentru simplul fapt că ar corespunde într-o oarecare măsură cu obiectul înțepător concluzionat că a produs moartea victimei.
De remarcat că pe nici una dintre șurubelnițele ridicate de la inculpat, pe hainele ridicate de la inculpat și autoturism nu au fost identificate urme de sânge aparținând victimei.
În încercarea de a se stabili vinovăția au fost ridicate în vederea expertizării tricoul purtat de victimă, prosopul găsit în mașină inculpatului și centura de siguranță. Conform raportului de constatare tehnico - științifică nr. 254.374/1,2,3 din 12.08.1997 pe tricou și pe centura de siguranță nu au fost găsite urme de sânge. Pe prosopul pus la dispoziție s-au identificat urme de sânge uman ce aparțin grupei sanguine B III sau AB IV.
Conform raportului de expertiză medico - legală, examen serologic și examen, întocmit de Institutul de Medicină Legală "Prof. Minovici " B, examenul ADN complex efectuat pornind de la corpurile delicte înaintate (prosop, tricou și centura de siguranță) nu a pus în evidență profile ADN care să permită stabilirea identității urmelor biologice prezente pe aceste obiecte.
În ceea ce privește afirmația din constatarea tehnico - științifică nr. 254.374/1,2.3 din 12.08.1997 a Institutului de Criminalistică; " pe prosopul pus la dispoziție s-au identificat urme de sânge uman ce aparțin grupei sanguine B III sau AB IV", s-a concluzionat că acestea aparțin mai degrabă grupei
Poziția și locul în care a fost găsit cadavrul dovedesc că lovirea victimei de către inculpatul - cu șurubelnița prin geamul deschis al portierei stânga față este exclusă. Din actele dosarului rezultă că victima a fost găsită în poziție decubit dorsal, perpendicular pe axul drumului și cu capul pe marginea din stânga, în sensul de mers -. În varianta în care inculpatul ar fi lovit victima în momentul intersectării celor două vehicule, vehicule care fiecare circulau regulamentar pe partea lui dreaptă, evidentă că victima ar fi fost găsită pe partea dreaptă a direcției de deplasare - și nu pe partea. Mai mult,victima a fost găsită cu fața în sus și nu cu fața în jos, așa cum ar fi fost normal dacă aceasta s-ar fi aflat cu fața spre portiera față a autoturismului, iar din planșele foto rezultă că victima a fost târâtă.
În cauză s-a dispus testarea cu poligraful a inculpatului și din raportul de constatare tehnico - științifică nr. 21457/20.02.2006, rezultă că pentru răspunsurile inculpatului - la întrebările relevante ale cauzei, în traseele biodiagramelor poligraf nu s-au evidențiat modificări psihofiziologice semnificativ - caracteristice reactivității emoționale (tensiune arterială, puls, creșteri de amplitudine și durată ale curbei bioelectrice S:).
În mod greșit instanța de fond a reținut că autoturismul condus de inculpat avea culoarea roșu închis, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că acesta avea culoare roșu 28, deci roșu deschis.
De asemenea, în mod greșit, față de probele administrate în cauză, s-a reținut că inculpatul a fost singura persoană care a circulat în zonă și că drumul pe care a circulat inculpatul este singura cale de acces spre locul unde a fost găsit cadavrul.
Martorul a declarat că pe drumul respectiv trec foarte multe mașini întrucât sunt sonde, oamenii mai trec la pescuit, alții merg la lemne.
Din procesul - verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, rezultă că în jurul cadavrului, atât pe drum,cât și în vegetația de pe marginile acestuia au fost găsite urme produse de vehicule mici, cu roți de, urme ce au fost fotografiate.
Martorii G și au declarat că, înainte cu o J de oră de a pleca acasă, la căruța lor au venit, zis și un altul, care aveau o bostănărie la vreo 100 de locul unde ei coseau.
Din declarațiile martorilor, și rezultă că în seara de 14.07.1997, în timp ce victima stătea de vorbă cu martorul, pe lângă ei a trecut un autoturism Break de culoare roșu închis care s-a îndreptat spre sonde, respectiv spre. Martorul a declarat că victima i s-a plâns că autoturismul respectiv l-ar fi urmărit din orașul Adjud.
La judecarea cauzei în fond, martora a declarat că la ea la poartă l-a găsit pe, ce plângea și i-a spus că este urmărit de mașina care a trecut și că respectivă avea geamuri fumurii. Martorul a precizat că mașina era de culoare roșu închis și cumnatul său i-a spus că avea geamuri fumurii. Martora a declarat că victima i s-a plâns că mașina respectivă îl urmărea din Adjud, respectiv când îl depășea, când mergea în spatele lui. Arată martora că mașina a plecat la vale spre pădure, iar căruța a plecat tot la vale,dar pe altă uliță.
Martora a declarat că în autoturism se afla și o femeie blondă, cu părul ondulat, ori martora, prietena inculpatului purta părul până în dreptul umerilor, lins și avea culoarea castaniu.
Martora a relatat că, în seara respectivă, s-a intersectat cu căruța condusă de victimă și că în urma acestuia a trecut o Break de culoare roșie cu geamuri fumurii.
Martorul a declarat că, în după amiaza zilei de 14.07.1997, s-a întâlnit în Adjud cu, ce l-a rugat să meargă cu el, să-l însoțească întrucât îi este frică,deoarece îl urmărește o Break de culoare roșie. De asemenea,martora a declarat că, în ziua respectivă, s-a întâlnit cu și acesta i-a spus că pe unde a fost în ziua aceea a fost urmărit de cineva cu un autoturism 1300 Break de culoare roșie.
Faptul că victima se afla în relații de dușmănie cu alte persoane este confirmat și de rudele victimei. Astfel, martorul vorbește despre un conflict pe care l-ar fi avut cu frații, iar martorul arată că în perioada în care locuia în satul a avut niște certuri cu niște vecini și din acest motiv s-a mutat din satul respectiv și că după ce au schimbat niște valută în Adjud au fost urmăriții de un grup format din 3-4 tineri.
În cauză nu se poate reține că drumul pe care a circulat inculpatul este singura cale de acces spre locul unde a fost găsit cadavrul, atâta timp cât din schițele existente la dosar rezultă că spre locul respectiv mai existau cel puțin trei căi de acces. Mai mult, din planșele foto, rezultă că locul faptei este o zonă de câmpie întinsă presărată cu pâlcuri de arbori și vegetație care ar fi putut să mascheze prezența altor persoane în zonă.
Nici faptul că prin desprinderea roții și oprirea căruței în mijlocul drumului inculpatul a fost împiedicat să circule spre nu este susținut de probe. Din planșele foto, existente la dosar, în special planșele foto existente 144/P/2006, rezultă că drumul respectiv era un drum de țară, nedelimitat prin șanțuri și în zona respectivă pe părțile laterale ale drumului este iarbă, astfel că în ipoteza în care drumul ar fi fost blocat se putea circula ușor pe părțile laterale.
În cauză, prin deciziile penale nr. 3255/14.06.2004 și nr. 5780/04.12.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că probele administrate nu sunt de natură să dovedească că inculpatul este autorul infracțiunii. Conform indicațiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de rejudecare a cauzei în fond a procedat la completarea probelor, însă nici una din probele administrate nu a confirmat vinovăția inculpatului.
Astfel,reaudiat,inculpatul - a negat săvârșirea faptei, susținând aceeași situație de fapt pe care a prezentat-o pe parcursul întregului proces penal. A declarat că a fost la Focșani cu martora, dar aceasta s-a întâmplat pe 13.07.1997.
Martora a declarat că în timp ce victima era la ei la poartă a văzut o mașină roșie cu geamuri fumurii și că victima i-a spus că acea mașină l-a urmărit îndeaproape în acea zi. A declarat că nu-l cunoaște pe inculpat și nu a fost influențată de nimeni să-și schimbe declarațiile.
Martora a declarat că atunci când a ajuns acasă, l-a găsit pe vorbind cu fiul său. În acest timp a trecut o mașină roșie care era să dea peste ei. După ce a trecut de ei, mașina a oprit în capătul uliței lângă fântână. Arată că era de față când decedatul le-a spus că este nedumerit că această mașină îl urmărește de la Adjud, spunând că iar îl depășește și iar stă și că în mașina respectivă era și o fată blondă. Arată martora că mașina avea geamuri fumurii.
Martorul a declarat că în timp ce discuta cu victima despre un schimb de roți a apărut o mașină roșie.
În ceea ce-i privește pe martorii G și deși aceștia au declarat că inculpatul era însoțit de o tânără, nu au putut preciza dacă aceasta s-a întâmplat în seara respectivă sau într-o altă seară.
Nici martorii și, audiați prin comisie rogatorie, nu au adus elemente care să dovedească faptul că inculpatul - este autorul infracțiunii.
Astfel, martora a declarat că a fost cu mașina inculpatului la Focșani, dar cu o zi înainte de săvârșirea faptei, că nu mai știe dacă inculpatul avea sau nu mărfuri în mașină și că pe timpul deplasării au discutat lucruri obișnuite despre muncă și că nu au avut o discuție despre un subiect anume.
Martorul a declarat că trăiește în concubinaj cu din luna august 1997 și că aceasta nu i-a povestit nimic despre . Arată că este plecat din România de anul 2002 și că nu a fost contactat de către inculpat.
Față de considerentele de mai sus, având în vedere că în cauză nu sunt probe din care să rezulte cu certitudine că inculpatul - este autorul infracțiunii și că dubiul profită acestuia, văzând și dispozițiile art.379 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, va admite apelul declarat de inculpatul -, va desființa sentința penală nr. 238/03.07.2009 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c Cod proc. penală, va achita pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 Cod proc. penală din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal.
Se va constata că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză în perioada 19.07.1997 - 13.10.1997.
Potrivit art. 346 alin. 3 Cod proc. penală, nu se acordă despăgubiri civile părții civile ( i, și ).
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului proces penal rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul - ( fiul lui G și, născut la 25.09.1970 în Adjud, județul V, cetățean român, studii 12 clase + școala profesională, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, administrator la SC " " SRL, județul V, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, județul V) împotriva sentinței penale nr. 238/03.07.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- și în consecință:
Desființează sentința penală nr. 238/03.07.2009 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c Cod proc. penală, achită pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 Cod proc. penală din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal.
Constată că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză în perioada 19.07.1997 - 13.10.1997.
Potrivit art. 346 alin. 3 Cod proc. penală nu se acordă despăgubiri civile părții civile ( i, și ).
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului proces penal rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul - și de la comunicare pentru, și - i ai părții civile.
Pronunțată în ședință publică azi 02.12.2009.
Președinte, Judecător,
- - --- -
Grefier,
- -
Red.dec.jud./23.12.2009
Jud.fond
Tehnored. /2 ex./
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Marcian Marius Istrate
