Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 46/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 46/A/2009
Ședința publică din 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 216/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: inculpatul apelant, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat, partea vătămată - și martorii, și, lipsă fiind martorul, partea civilă și partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la audierea martorilor prezenți, și, sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale separat atașate la dosar.
Curtea, cu privire la proba testimonială privind audierea martorului, având în vedere susținerile martorei, mama martorului, conform cărora acest martor se află în Germania, având în vedere declarațiile date de martora și cunoștințele martorului în legătură cu prezenta cauză, pune în discuția părților revenirea cu privire la această probă.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, învederează instanței faptul că acest martor a fost propus pentru a demonstra că a fost la ei acasă.
Reprezentantul Parchetului apreciază că nu mai este oportună ascultarea martorului.
Curtea, în temeiul art. 329 Cod procedură penală va reveni asupra probei testimoniale privind audierea martorului.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, reiterează cererea în probațiune privind efectuarea unui nou raport de expertiză, pentru motivele arătate la termenele anterioare.
Reprezentantul Parchetului, cu privire la cererea în probațiune formulată de apărătorul ales al inculpatului, apreciază că prezenta cauză este lămurită sub acest aspect.
Curtea, raportat la actele medicale depus la dosar și la faptul că instanța a dorit să lămurească personal această problemă și a luat legătura telefonic cu expertul pentru a da explicațiile necesare, nu consideră utilă cauzei efectuarea unui nou raport de expertiză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat, solicită admiterea apelului și pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor, pentru faptul că acesta nu este autorul infracțiunii de omor.
Arată că în speță sunt certe trei lucruri: moartea victimei, arestarea inculpatului și recunoașterea de către inculpat a loviturilor aplicate victimei, precum și faptul că înțelege să critice hotărârea atacată pentru că nu s-a ținut cont de ambiguitatea materialului probator administrat în cauză, apreciind că instanța trebuia să constate că probatoriul nu este complet și să trimită cauza la Parchet. Învederează instanței existența unui text de lege privind nulitatea sesizării instanței pentru incompleta probațiune.
Precizează că în noaptea respectivă inculpatul l-a lovit de mai multe ori pe, care dimineața a fost găsit mort, iar expertiza efectuată în cauză nu consemnează leziunile de pe creier care ar fi fost apte să ducă la decesul victimei și nici modalitatea producerii acestora. Apreciază astfel că prin raportul de expertiză efectuat în cauză nu s-a răspuns obiectivelor dispuse de instanță.
Învederează că martorul audiat la acest termen, numitul, nu mai recunoaște nimic, arătând că inculpatul a bătut-o pe victimă în dormitor, dar precizează că a fost găsit sânge în bucătăria acestui martor. Apreciază că nerecunoașterea martorului în legătură cu cele trei vizite la martora este în favoarea inculpatului, în baza stării de fapt.
Învederează instanței că nimeni nu poate spune că inculpatul nu a lovit victima, dar arată că inculpatul nu a acceptat moartea victimei, aceasta fiind o întâmplare oarecare, victima putând să cadă și să se lovească la cap, apreciind astfel că fapta inculpatului ar putea fi calificată doar ca și lovituri cauzatoare de moarte.
Pentru aceste motive solicită recalificarea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de omor în infracțiunea prevăzută de art. 183 Cod penal, respectiv lovituri cauzatoare de moarte.
Partea vătămată - solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunal, precizând că inculpatul a avut intenția de a-l ucide pe fiul său. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului. Arată că există un impediment în schimbarea încadrării juridice solicitate de inculpat, prin avocat, constând în faptul mărturisirii inculpatului și a motivului crimei. Apreciază că numitul nu avea motivație pentru săvârșirea infracțiunii de omor, ci doar inculpatul avea această motivație, și anume, relația de concubinaj a victimei cu mama inculpatului.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, arată că dorește să fie pedepsit doar pentru fapta comisă de el și nu de altcineva. Precizează că a avut o poziție sinceră pe parcursul judecății. Solicită schimbarea încadrării juridice și aplicarea art. 73 lit. b și art. 76 Cod penal.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 216/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor, prev. de art. 174 al. 1.pen. în tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1, 2.pen.
În baza art. 174 al. 1.pen. cu apl. art. 74 lit. a, 76 lit. d pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71.pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a, b pen.
În baza art. 350.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88.pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 01.11.2007 până la zi.
S-a luat act că părțile vătămate - și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 14, 346.pr.pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei despăgubiri materiale și 6.000 lei daune morale.
În baza art. 191 al. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul, care de mai mulți ani s-a stabilit în Spania, s-a întors în data de 30 octombrie 2007 în România, la domiciliul mamei sale din localitatea, județul Sibiu.
În noaptea de 31 octombrie, deranjat de relația dintre victimă și mama sa, de comportamentul celui dintâi, și aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a plecat prin localitatea în căutarea victimei.
După ora 24, ajuns la ferma din, unde martorii, i-au explicat că victima nu locuiește acolo, ci la "".
În jurul orei 1 noaptea ( 93 ), inculpatul a ajuns la domiciliul martorului ("") și a intrat cu forța înăuntru. Găsindu-l acolo pe G, a început să-i aplice mai multe lovituri în zona capului, atât cu un scaun care s-a rupt, cât și cu pumnii și picioarele, timp de circa 30 minute. În continuare, inculpatul le-a pretins victimei și martorului să se deplaseze împreună, la domiciliul mamei sale, pentru o confruntare.
Ajungând aici, inculpatul a continuat, în prezența martorului și a bunicului său, să îl lovească pe în zona capului, timp de aproximativ alte 30 minute.
La cererea inculpatului, în jurul orei 2 noaptea ( 92 ), martorul, s-a deplasat acasă la martorul, iar după 10 minute s-a dus însuși inculpatul și i-a cerut vecinului său să vină la domiciliul său.
În prezența celor mai sus menționați, inculpatul l-a lovit din nou pe G, care a căzut pe jos. Văzând acestea, martorul a părăsit locuința.
În continuare, instanța de fond a reținut că declarațiile sunt contradictorii: astfel, inculpatul a susținut că victima a plecat singur, în timp ce martorul și bunicul său au rămas în casă ( 45, 48); bunicul inculpatului a afirmat că martorul a plecat împreună cu victima, iar pe de altă parte, a susținut că a plecat singur și că victima a rămas în casa inculpatului.
Indiferent de variantă, cert este că dimineața în jurul orei 7, martorul a descoperit cadavrul victimei, în dreptul imobilului aflat la nr. 78, pe aceeași stradă, 1.
Starea de fapt mai sus relevată, a constatat prima instanță, a rezultat din mijloacele de probă administrate în cauză. Inculpatul în faza de urmărire penală a susținut că nu își amintește ce s-a întâmplat, pentru ca ulterior în fața instanței, să recunoască că a lovit victima de mai multe ori, inclusiv cu un scaun în cap. Această recunoaștere se coroborează cu cele 3 acte medico-legale întocmite în cauză, precum și cu declarațiile martorilor, cu conținutul referatului de evaluare (fila 162), motive pentru care tribunalul consideră că vinovăția inculpatului la comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, a fost pe deplin dovedită.
S-a remarcat, în același timp că intenția inculpatului de a omorî victima a fost confirmată de martorii, -,. Astfel, în fața martorului inculpatul a arătat încă din data de 30 octombrie, că dorește să oprească relația de concubinaj dintre mama sa și victimă, chiar cu prețul morții celor doi; de asemenea, chiar bunicul inculpatului a susținut că a cerut martorilor, să îl scoată pe din casă, pentru ca inculpatul să nuîl omoare( 108).
Pe de altă parte, a fost evidențiat faptul că din conținutul rapoartelor medico-legale efectuate, reiese în mod explicit și indubitabil că ansamblul leziunilor prezentate de victimă au determinat pierderea stării de conștiență și au făcut astfel posibilă aspirarea sângelui în căile respiratorii superioare și la nivel pulmonar, cu asfixie și decesul consecutiv.
Din această perspectivă, s-a considerat că în cauză nu se poate aprecia că ar exista vreun dubiu cu privire la autorul leziunilor produse părții vătămate și că nu are relevanță ora exactă la care a părăsit victima locuința inculpatului, sau dacă martorul a mai fost pe stradă sau nu.
Încercarea de a induce ideea că ar fi dat o lovitură ulterioară, letală victimei nu are suport probator în cauză. Astfel, actele medico-legale întocmite nu susțin această supoziție, dar chiar mai mult, nu s-a dovedit existența vreunui mobil al acestui martor pentru a ucide victima, martor care de bună voie îl găzduia pe, și care, după cum a arătat însăși mama inculpatului, nu putea fi considerat un rival.
De asemenea, nici depoziția martorului A nu susține apărarea inculpatului. Deși doar la întoarcere martorul a descoperit cadavrul victimei, aceasta nu înseamnă că doar la acel moment a apărut acolo. Astfel cum însuși martorul a subliniat, pe drum spre mama sa, câinele său a mers pe zona cu iarbă, respectiv pe partea opusă locului unde a fost descoperit defunctul, și față de care, după cum se poate observa și din fotografiile efectuate la fața locului ( 51-52 ), distanța era destul de mare.
S-a evidențiat totodată că în ceea ce privește starea de fapt și orele reținute, instanța a luat în considerare cu precădere depozițiile martorilor date în faza de urmărire penală, apreciind că relatările martorilor date la 1.11.2007, respectiv la scurt timp după incident, referitoare la aspecte precum orele etc. sunt cele mai exacte, mai apropiate de adevăr.
Pentru motivele expuse, și luând în considerare suplimentul la raportul de expertiză, în conformitate și cu disp. art. 334.C.P.P. tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din infracțiunea de omor, prev. de art. 174 al. 1 Cod penal, în tentativă la această infracțiune, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal.
S-a susținut că, în drept, fapta inculpatului, care în noaptea de 31.10/1.11.2007 i-a aplicat multiple și repetate lovituri victimei G, cauzând în acest mod decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174 al. 1.
Cod PenalPentru fapta reținută în sarcina inculpatului, instanța a aplicat o pedeapsă principală și complementară, la a căror individualizare a luat în considerare toate criteriile impuse de art. 72, 52 Cod penal. Astfel, tribunalul a avut în vedere atât gravitatea deosebită a faptei, urmarea produsă - moartea unei persoane, modalitatea de comitere a faptei - prin violențe repetate, pe o durată îndelungată de timp, dar a ținut cont și de persoana inculpatului, de atitudinea parțial sinceră a inculpatului, de regretul exprimat, de concluziile referatului presentențial.
Pe această linie, având în vedere conduita bună pe care a avut-o inculpatul până la data de 31 octombrie 2007, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 71.Cod Penal, art. 357 al. 3.C.P.P. ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii comise, de valoarea socială lezată- dreptul persoanei la viață, de jurisprudența în materie- cu referire la cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă și, și Pârcălab contra României, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal, considerându-le măsuri de limitare proporționale și justificate în prezenta speță.
În temeiul art. 350.C.P.P. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 1.11.2007 și până la zi.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a luat act că părțile vătămate -, (mama și fratele victimei) nu s-au constituit părți civile în cauză.
În ceea ce privește pretențiile civile pretinse de partea civilă, tribunalul a constatat că despăgubirile materiale în cuantum de 5000 lei, constând în cheltuielile suportate cu înmormântarea victimei au fost dovedite cu probele testimoniale și materiale depuse de partea civilă.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța a considerat că în raport de suferința cauzată de moartea fratelui său, de modalitatea și circumstanțele în care victima a murit, cuantumul de 6000 lei este îndestulător. În aceste condiții, constatând că sunt întrunite cerințele impuse de art. 998, 999 Cod civil, văzând și prevederile art. 14, 346.C.P.P. tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, în sensul celor anterior expuse.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea hotărârii atacate și, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. c pr.pen. iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183.pen. și pronunțarea unei soluții de condamnare conform noii încadrări.
În expunerea motivelor de apel, s-a susținut că probațiunea administrată este contradictorie și deficitară, iar în cauză s-ar fi impus restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale.
S-a arătat că a recunoscut că a agresat victima, sugerând însă că lovitura care a dus la deces a fost aplicată după ce victima a plecat din locuință, însoțit de martorul.
A învederat că nu a intenționat să provoace moartea victimei, rezultatul mai grav produs fiind specific infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183.pen.
În apel, s-a procedat la audierea inculpatului, conform prevederilor art. 378 al. 1 ind. 1.pr.pen. au fost reaudiați martorii A, și și s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală nr. 410/II/g/28 din 23.06.2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 al. 2.pen. Curtea constată că apelul inculpatului este nefondat.
Instanța de fond a interpretat judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale aplicabile.
A rezultat că la data de 31.10.2007, nemulțumit de relația dintre mama sa și victima G și aflat sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a aplicat victimei, în mod repetat, în decursul câtorva ore, lovituri cu pumnii, picioarele și cu un scaun, vizând în special zona capului.
O primă etapă a incidentului s-a desfășurat la domiciliul martorului, unde era găzduită victima și unde inculpatul a pătruns prin forțarea ușii de acces, incidentul continuând apoi la domiciliul mamei inculpatului, în prezența martorilor, și.
Audiați în cauză, martorii au confirmat faptul că inculpatul a lovit în mod repetat victima, inclusiv cu un scaun care s-a rupt.
Urmare agresiunii, victima a suferit leziuni traumatice, care au dus la deces, raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsierii victimei stabilind că moartea a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat sanguin pulmonar consecutiv unei fracturi cominutive de piramidă nazală, la o persoană cu traumatism cranio-cerebral, cu hemoragie subarahnoidiană și ventriculară.
Raportul de expertiză medico-legală efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu la solicitarea instanței de fond a detaliat, stabilind că leziunile tanato-generatoare au fost cele de la nivelul nasului, deoarece în urma fracturii cominutive de piramidă nazală s-a produs hemoragie, cu asfixie consecutivă prin aspirat sanguin în căile respiratorii și la nivel pulmonar.
S-a precizat că asfixia s-a produs în condițiile în care victima era, cel mai probabil, inconștientă, ca urmare a leziunilor cranio-cerebrale prezentate.
De asemenea, conform suplimentului la raportul de constatare medico-legală întocmit în apel, decesul victimei a survenit datorită ansamblului leziunilor suferite.
Pe parcursul procedurilor derulate împotriva sa, inculpatul și-a formulat apărări în sensul agresării victimei în contextul comportamentului necorespunzător avut de sus-numit față de mama, respectiv sora sa.
A negat însă intenția de a provoca decesul acestuia, pe parcursul cercetării judecătorești încercând să acrediteze ideea că martorul este cel responsabil de moartea victimei.
Deși a invocat în sprijinul susținerilor sale depoziția martorei, Curtea constată că aceasta a dat declarații contradictorii în cauză, fără a fi în măsură să prezinte o variantă plauzibilă cu privire la modificările intervenite în aspectele relatate.
Dacă în fața primei instanțe martora a susținut că l-a văzut pe martorul împreună cu victima, în fața casei familiei, în jurul orei 4 dimineața, iar la ora 7, când martorul a venit la ea la o cafea, l-a văzut plin de sânge pe mâini, acesta relatându-i că este mulțumit întrucât "l-a omorât pe " fără a preciza cine este autorul, în fața instanței de apel martora a susținut că nu a purtat o astfel de discuție cu martorul, întrucât - deși l-a întrebat de ce are sânge pe mâini, martorul i-a replicat că nu este ei.
Împrejurarea că martora nu este constantă în propriile declarații determină Curtea să aibă serioase îndoieli cu privire la veridicitatea celor relatate.
Mai mult, susținerile acesteia nu se coroborează cu declarațiile martorului, care a negat categoric orice întâlnire cu martora în dimineața de după incident.
Sunt corecte reținerile instanței de fond, referitoare la lipsa mobilului în ceea ce-l privește pe martor, în condițiile în care acesta o găzduia pe victimă, iar o potențială rivalitate nu a fost dovedită.
Nu poate fi ignorată nici vârsta înaintată a martorului, respectiv constituția fizică a acestuia.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar da eficiență depoziției martorei menționate, apărarea inculpatului, în sensul că lovitura cauzatoare a decesului a fost aplicată de martorul, pe lângă faptul că nu este dovedită, neexistând nici o probă directă din care să rezulte că martorul ar fi lovit victima, această versiune nu este susținută nici de actele medicale existente în cauză, care au stabilit cu certitudine faptul căîn ansamblul lor,leziunile prezentate de victimă au condus la decesul acesteia.
Or, după cum s-a arătat, exercitarea actelor de violență asupra victimei de către inculpat a fost cu certitudine probată.
În acest context, criticile formulate de inculpat, privind omisiunea instanței de fond de a dispune restituirea cauzei la parchet pentru completarea sau refacerea urmăririi penale, nu pot fi primite, probațiunea administrată fiind de natură să lămurească pe deplin starea de fapt.
Cu privire la celelalte aspecte invocate în susținerea apelului, Curtea constată că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183.pen. astfel cum a solicitat inculpatul.
Raportat la modul și mijloacele de comitere a faptei - lovirea victimei, în mod repetat și cu intensitate, prin folosirea unor corpuri contondente, în zone anatomice vitale, desfășurarea actelor de agresiune pe o durată îndelungată de timp, intenția declarată a inculpatului de a stopa relația de concubinaj dintre mama sa și victimă, chiar cu prețul morții acestuia din urmă, Curtea apreciază că inculpatul nu a acționat cu intenția de a aplica o simplă corecție victimei, fără a prevedea rezultatul mai grav produs, deși trebuia și putea să îl prevadă, astfel cum cere art. 183.pen. ci a acționat cu intenția specifică infracțiunii de omor, prevăzând și cel puțin acceptând urmările acțiunilor sale.
Nu poate fi reținută nici incidența prevederilor art. 73 lit. b pen. deoarece nu a rezultat că inculpatul a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții, cauzate de o provocare din parte victimei, produsă în una din modalitățile indicate de textul invocat.
Pe de o parte, martorii audiați nu au confirmat comportamentul necorespunzător al victimei față de mama inculpatului, invocat de inculpat în sprijinul apărării sale, iar pe de altă parte pretinsa stare de tulburare nu poate subzista în contextul creat de comportamentul inculpatului, care a procedat la căutarea victimei, iar după ce a găsit-o, a agresat-o sistematic, pe parcursul mai multor ore.
Mai mult, inculpatul a adoptat același atitudine violentă și față de mama sa, aceasta fiind nevoită să părăsească domiciliul și să se refugieze în vecini.
Or, așa zisa provocare din victimei nu justifică agresivitatea inculpatului față de propria mamă, care ar fi fost la rândul ei pretinsa victimă a numitului.
Concluzionând, Curtea reține că atât starea de fapt, cât și încadrarea juridică au fost corect stabilite de prima instanță, aceasta dând eficiență justă și criteriilor generale de individualizare a pedepsei, reglementate de art. 72.pen.
Față de circumstanțele concrete ale comiterii faptei și față de cele personale ale inculpatului, astfel cum au fost evidențiate și în cadrul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, Curtea apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei stabilit de instanța de fond, cum a solicitat inculpatul cu ocazia ultimului cuvânt, o pedeapsă orientată mult sub minimul special prevăzut de lege nefiind de natură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52.pen.
Raportat la considerentele expuse, constatând că sunt neîntemeiate criticile aduse de inculpat hotărârii atacate și că nu există alte aspecte de nelegalitate sau netemeinicie care să fie luate în considerare din oficiu, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.
Conform prevederilor art. 88.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 01.11.2007 până la zi, iar în baza art. 350 al. 1.pr.pen. se va menține starea de arest a acestuia.
Menținerea măsurii preventive luate față de inculpat este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în acord cu scopul reglementat de art. 136.pen. și este justificată prin raportare la dispozițiile art. 5 CEDO prin prisma existenței unei hotărâri de condamnare în primă instanță, menținută prin prezenta.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. inculpatul apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
De asemenea, având în vedere solicitarea părții vătămate -, de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate, reprezentând cheltuielile ocazionate de deplasarea la instanță, în baza art. 193 al. 6.pr.pen. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu acest titlu.
Curtea apreciază ca fiind justificată acordarea acestor cheltuieli, având în vedere că partea s-a deplasat din localitatea de domiciliu la sediul instanței la două termene de judecată, suma stabilită fiind de natură să acopere cheltuielile de deplasare.
Chiar dacă nu există înscrisuri doveditoare cu privire la sumele cheltuite, pornind de la jurisprudența CEDO(cauza Moldovan și alții împotriva României) Curtea apreciază că acestea pot fi acordate în cuantumul menționat, fiind evident că au fost efectuate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 216/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
În baza art. 88 Cod penal deduse din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 01.11.2007 până la zi.
În baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului.
Obligă inculpatul la plata sumei de 520 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 100 lei, reprezentând cota parte din onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile în contul Baroului de Avocați
Obligă inculpatul să plătească părții vătămate - suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru partea vătămată - și de la comunicare pentru inculpat, partea civilă și partea vătămată.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red./ Tehnored.
2 ex./22.06.2009
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Monica Farcaș
