Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 48/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 20 /174, 175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 48
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea apelului penal promovat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT împotriva sentinței penale nr. 145 din 25 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală, privind pe intimatul - inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - inculpat asistat de avocat ales, lipsind intimatul - parte vătămată și intimatul - parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost audiat - în condițiile prevăzute de lege - intimatul inculpat, declarația acestuia fiind consemnat și depus la dosar, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor în apel.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului critică sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând motivele scrise de apel, în sensul admiterii acestuia, desființării sentinței sub aspectul laturii penale și, pe fond, înlăturarea circumstanțelor atenuante și a dispozițiilor art. 861Cod penal, întrucât în mod nejustificat prima instanță a aplicat dispozițiile art. 74, 76 Cod penal, deși inculpatul, în faza de urmărire penală, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, infracțiune deosebit de gravă, această gravitate rezultând modalitatea de săvârșire a infracțiunii și consecințele produse, respectiv partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-cerebral grav, leziunile necesitând pentru vindecare 75 - 80 zile îngrijiri medicale; lovitura aplicată și intensitatea deosebită a acesteia dovedesc agresivitatea inculpatului în relațiile cu partea vătămată, cu atât mai mult cu cât acesta a urmărit-o și a profitat de împrejurarea că era neînarmată și nu se putea apăra, aplicându-i lovitura în cap, astfel încât nu se justifică aplicarea circumstanțelor atenuante, ci majorarea pedepsei, cu executare în regim de detenție,
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, solicită respingerea apelului declarat de Parchet, ca nefondat, întrucât hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, din probele administrate în cauză rezultând că partea vătămată a aplicat lovituri soției inculpatului, iar cu care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată aparține acesteia din urmă, astfel încât, prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei și a apreciat în mod corect că scopul educativ poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
Reprezentantul Parchetului, în replică, arată că trebuie avute în vedere probele administrate pe tot parcursul procesului penal atât în faza de cercetare judecătorească, cât și în cea de urmărire penală.
Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile formulate de apărătorul ales.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 145 din 25 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, TRIBUNALUL OLT - Secția Penală a dispus, în baza art. 20 al. 1 rap. la art. 174 al. 1 și la art. 175 al. 1 lit. i și la art. 74 lit. c cu aplic art. 76 al. 2, condamnarea inculpatului - fiul lui și a, născut la data de 19.08.1977 în mun. S, județul O, cu domiciliul în P-O, sat de, județul O, cetățean român, fără ocupație, cunoscut cu antecedente penale, CNP -, în prezent arestat în C - la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a și lit. b, pe o durată de 3 ani.
In baza art. 71 al. 1 și 2, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II și lit. b, pe durata executării pedepsei, iar în baza art. 86/1 și 86/2, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani - termen de încercare - din care, 4 ani pedeapsă și 3 ani interval de timp.
In baza art. 86/3, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se prezinte în prima zi de a fiecărei luni la Serviciul de Probatiune de pe lângă TRIBUNALUL O L T, unde va anunta, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedintă sau locuintă și orice deplasare care depășeste 8 zile, precum și întoarcerea; va comunica și justifica schimbarea locului de muncă și informatii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
În baza art. 71 al. 5 C.P.P. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea și executarea pedepselor accesorii.
In baza art. 359 al. 1 C.P.P. s-au pus in vedere inculpatului dispoz art. 86/4 al. 1 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
In baza art. 88 al. 1, s-a dedus din pedeapsă retinerea și arestarea preventivă începând cu data de 4 august 2009.
In baza art. 350 al. 3 lit. b C.P.P. s-a dispus punerea de indată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 17/5.08.2009 emis de TRIBUNALUL O L
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 6993,85 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic Judetean de Urgentă C, sumă ce va fi actualizată cu indicele inflatiei, la data plății efective a debitului.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și a fost obligat inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 260/P/2009 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL O L T, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1, 175 lit. e
În fapt, instanța de fond a constatat că inculpatul locuiește pe raza localității P-O, satul de, județul O, consătean cu partea vătămată, a cărei locuință se află la o distanță de circa 100 de metri de cea a inculpatului.
Anterior, între părți a existat un conflict, fără ca părțile să se agreseze, determinat de faptul că, împreună, au cumpărat o cantitate însemnată de aluminiu, cu intenția de aov inde unei societăți comerciale și pentru că nu posedau forme legale pentru această operațiune comercială, întreaga cantitate a fost confiscată de organele de poliție.
Inculpatul și partea vătămată au solicitat printr-o acțiune a dresată instanței de judecată restituirea cantității de aluminiu confiscată, astfel că s-a dispus restituirea acesteia către inculpatul. Ulterior, inculpatul fără a avea aprobarea părții vătămate, a vândut cantitatea de aluminiu, iar suma rezultată și-a însușit-o, motiv pentru care, între inculpat și partea vătămată s-a produs un conflict fără urmări grave.
În seara zilei de 5/6.06.2009, în jurul orelor 22,25, numitul din P-O sat de a sesizat poliția P-O prin intermediul numărului unic 112, cu privire la faptul că pe str. - din satul de, în fața locuinței martorului se află căzut, pe o grămadă de pietriș, numitul, din aceeași localitate, care se afla în comă și care la nivelul capului prezenta o leziune care i-a pus în primejdie viața.
În baza sesizării, la locul faptei s-au deplasat organele de poliție care au efectuat cercetări și au stabilit că victima a fost lovită cu o în cap de către inculpatul. S-a luat măsura transportării victimei la Spitalul Clinic de Urgență C, unde s-a stabilit că a prezentat la internare diagnosticul de traumatism cranio-cerebral grav, fractură cu înfundare parietal stânga și contuzii hemoragice fronto-parietal stânga (raportul de constatare medico-legală nr. 1974/A9/2009 fila 22).
Urmărirea penală a confirmat faptul că în seara zilei de 5 iunie 2009, partea vătămată se afla în stare de ebrietate la poarta locuinței sale, împreună cu membrii familiei sale. La aceeași dată și oră, la poarta locuinței se afla și inculpatul, împreună cu membrii familiei sale, iar la un moment dat, din grupul inculpatului s-a desprins soția acestuia, numita zisă "", care s-a deplasat până în apropierea grupului părții vătămate, aducându-le acestora injurii. Ca urmare a acestui fapt, partea vătămată și-a adus aminte că inculpatul a vândut aluminiul cumpărat împreună și că acesta și-a însușit suma rezultată din vânzare, astfel că i-a reproșat conduita necorespunzătoare.
În timp ce partea vătămată se certa cu soția inculpatului, acesta din urmă a intrat în curtea locuinței sale, de unde a luat o, după care s-a deplasat în locul unde se afla partea vătămată și, cu acest obiect contondent, i-a aplicat o singură lovitură la nivelul capului, doborând victima pe o grămadă de nisip. Ca urmare a loviturii puternice aplicate, victima a intrat în stare de comă, ulterior fiind transportată cu salvarea la Spitalul nr. 1 C, unde a suferit o intervenție chirurgicală, viața fiindu-i salvată datorită îngrijirilor medicale acordate competent și la timp.
După aplicarea loviturii, inculpatul împreună cu membri familiei sale s-au retras în domiciliul lor, iar pe care o folosise la agresarea victimei a ascuns-o, fără a indica locul unde a ascuns-o, deși organele de urmărire penală i-au solicitat predarea acesteia.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu materialul probator administrat în cauză, respectiv: depozițiile părții vătămate și ale inculpatului, procesul-verbal de cercetare la locul faptei, planșa fotografică, raportul de constatare medico-legală și depozițiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta săvârșită de inculpatul întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 al. 1 rap. la art. 174 al. 1 și 2, rap.la art. 175 al. 1 lit. i cod penal, pentru care a fost condamnat, iar la individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 52 și 72, respectiv gradul de pericol social al faptei - prin care s-a pus în primejdie viața unei persoane, împrejurările reale ale săvârșirii faptei - constând în aceea că partea vătămată a ieșit cu o din curte pentru, a despărți pe soția sa de inculpat, cu care se certa și pe care îl apucase de mâini, anterior părțile fuseseră prietene, și circumstanțele personale ale inculpatului - care este tânăr, are în întreținere doi copii minori, nu are antecedente penale, iar în fața instanței a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, s-a reținut ca adevărat că, în speță, conflictul a început inițial între inculpat și soția părții vătămate, care pentru a aplana conflictul a ieșit din curte în stradă, având asupra sa o, pe care inculpatul i-a luat-o și a lovit-o o singură dată, dar instanța de fond a apreciat că acest aspect nu este de natură să formeze convingerea că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, atâta timp cât partea vătămată nu a folosit împotriva sa, situație în care s-a considerat că nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b cu privire la starea de provocare, însă poate s-a reținut ca o împrejurare de care să se țină seama la individualizarea pedepsei la care va fi condamnat inculpatul.
Având în vedere aceste elemente, instanța de fond, ținând cont și de datele ce caracterizează persoana inculpatului și care constituie circumstanțe atenuante, în condițiile dispozițiilor art. 74 al. 1 lit. c, a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, al cărei cuantum să se situeze sub minimul special prevăzut de lege - potrivit dispozițiilor art. 76 al. 2 - va fi de natură să-și atingă scopul preventiv educativ prevăzut de legiuitor și, față de aceleași împrejurări descrise anterior, s-a considerat că scopul preventiv educativ al pedepsei cu închisoarea la care a fost condamnat inculpatul, va fi atins și fără executarea acesteia, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 86/1 și 86/2, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând totodată a se supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86/3
Având în vedere că în speță s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar pe de altă parte, s-a constatat că au dispărut temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, instanța de fond a apreciat că se impune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 17 din 5 august 2009, emis de TRIBUNALUL O L T, deoarece lăsarea acestuia în libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, executarea pedepsei sub supraveghere fiind de natură să-și atingă scopul preventivo-educativ urmărit de lege.
Referitor la latura civilă a cauzei, cu adresa nr. 26356 din 20.07.2009, Spitalul clinic județean de urgență Cac omunicat instanței că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 6993,85 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, sumă care nu a fost achitată și a solicitat totodată reactualizarea acesteia cu indicele de inflație, iar față de această situație, instanța de fond, văzând și dispozițiile art. 14 și C.P.P. 998 și urm. cod civil, a apreciat că cererea este întemeiată, obligând inculpatul la plata sumei menționate, reprezentând despăgubiri civile, suma urmând a fi actualizată cu indicele inflației, la data plății efective a debitului.
Întrucât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, instanța de fond a luat act de această situație.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că critică sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul admiterii acestuia, desființării sentinței sub aspectul laturii penale și, pe fond, înlăturarea circumstanțelor atenuante și a dispozițiilor art. 861Cod penal, întrucât în mod nejustificat prima instanță a aplicat dispozițiile art. 74, 76 Cod penal, deși inculpatul, în faza de urmărire penală, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, infracțiune deosebit de gravă, această gravitate rezultând modalitatea de săvârșire a infracțiunii și consecințele produse, respectiv partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-cerebral grav, leziunile necesitând pentru vindecare 75 - 80 zile îngrijiri medicale; lovitura aplicată și intensitatea deosebită a acesteia dovedesc agresivitatea inculpatului în relațiile cu partea vătămată, cu atât mai mult cu cât acesta a urmărit-o și a profitat de împrejurarea că era neînarmată și nu se putea apăra, aplicându-i lovitura în cap, astfel încât nu se justifică aplicarea circumstanțelor atenuante, ci majorarea pedepsei, cu executare în regim de detenție.
Apelul este fondat.
Analizând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauze, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, bazată pe un material probatoriu concludent, just apreciat, în baza căruia fapta inculpatului a fost încadrată în mod legal în prevederile tentativei la infracțiunea de omor calificat prev de art. 20 alin. 1 Cod penal rap la art. 174 alin. 1 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Așa cum s-a menționat mai, starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu probele administrate, respectiv declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, Elita, care se coroborează cu recunoașterea inculpatului.
Reținând vinovăția inculpatului pentru infracțiunea menționată mai, prima instanță s-a orientat la un cuantum al pedepsei care să aibă drept consecință recuperarea inculpatului, sub acest aspect, apelul Parchetului fiind nefondat. Și aceasta, întrucât ceea ce contează, în esență, este ca pedeapsa să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze la el dorința ca, pe viitor, să aibă o conduită corectă. Pedeapsa nu trebuie percepută ca o răzbunare din partea societății pentru că inculpatul a greșit, putând fi corectivă numai dacă ține seama de natura morală a omului, de capacitatea sa de a-li analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.
Ori, în cauza de față, în mod corect prima instanță a apreciat că pedeapsa de 4 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei, prev de art. 72 Cod penal, inculpatul având o atitudine sinceră în faza de cercetare judecătorească, astfel încât, a majora pedeapsa - așa cum s-a solicitat - ar însemna ca aceasta să nu-și atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art. 52 Cod penal (numai poziția procesuală a inculpatului în faza de urmărire penală, invocată în susținerea acestui motiv de apel d e către Parchet, nu justifică majorarea pedepsei la un cuantum exagerat).
Este fondat însă motivul de apel invocat de către Parchet privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 861Cod penal - suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, întrucât prima instanță a dat o dublă eficiență circumstanțelor atenuante reținute în sarcina inculpatului atât în procesul de individualizare a pedepsei, respectiv stabilirea cuantumului acesteia, cât și modalității de executare.
Apreciem însă, în raport de gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, infracțiune de violență care a vizat viața omului, că aplicarea dispozițiilor art. 861Cod penal este nejustificată, cu atât mai mult cu cât, din actele dosarului rezultă că inculpatul are antecedente penale, astfel încât, în cadrul stabilirii acestei modalități de executare nu se poate face abstracție de comportarea anterioară a acestuia, chiar și în absența stării de recidivă, constatarea unor antecedente penale fiind semnificativă sub acest aspect, deoarece, atunci când se apreciază comportarea trecută a unui făptuitor, interesează faptele materiale de încălcare a legii, iar nu răspunderea pe care acesta a suferit-o pentru săvârșirea lor.
În raport de aceste considerente, apelul declarat de Parchet este fondat, astfel încât, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală, se va admite, se va desființa în par te sentința - sub aspectul laturii penale - în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 861Cod penal art. 862Cod penal, art. 863Cod penal, art. 864Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
În baza art. 192 alin. 3 Cod Procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT împotriva sentinței penale nr. 145 din 25 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală, privind pe intimatul - inculpat.
Desființează în parte sentința apelată, sub aspectul laturii penale.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 861Cod penal, art. 862Cod penal, art. 863Cod penal, art. 864Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizie cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și intimatul - inculpat.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. fond:.
dact. 3 ex./
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci
