Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 51/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 51
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 19 februarie 2010, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul împotriva sentinței penale nr.133 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 133 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în baza art.257 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.37 lit.b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 10.09.1962 în comuna, județul O, cu același domiciliu, studii medii, serviciul militar satisfăcut, fără ocupație, căsătorit, recidivist, la 4 ani închisoare.
În baza art.71 Cod Penal, pe durata executării pedepsei în regim de detenție, s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b
Cod PenalÎn baza art.257 al.2 rap.la Cod Penal art.256 al.2 Cod Penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5500 lei.
S-a respins cererea de constituire de parte civilă a părții vătămate ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt formulată în baza dispoz.art.148 lit.f C.P.P. a arestării preventive a inculpatului ca neîntemeiată.
A fost obligat inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului d e Justiție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 323/PA/2008 din 16.02.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 al. 1
În fapt, s-a reținut că în luna februarie 2008 numitul i-a spus consăteanului său care lucrează conducător auto la C că intenționează să-l angajeze pe fiul său în sistemul sanitar deoarece, a terminat o școală postliceală sanitară și l-a întrebat dacă cunoaște vreo persoană care să-l poată ajuta la angajare.
După câteva zile, martorul s-a întâlnit întâmplător cu martorul de la care a aflat că s-ar susține un concurs pentru locurile vacante la Stația de salvare din municipiul S, astfel că a mers și l-a anunțat pe numitul.
Cei doi s-au întâlnit în municipiul C,iar martorul l-a îndrumat să discute problema încadrării fiului său cu inculpatul de la care aflase că are posibilitatea să-l ajute fiindcă are relații la Stația de salvare din municipiul S și în aceeași zi după ce denunțătorul a discutat cu inculpatul,împreună și cu fiul denunțătorului au plecat la S să depună dosarul în vederea participării la concursul de a ocupa un loc de muncă la Stația de salvare.
Cei trei s-au deplasat în municipiul Scu autoturismul condus de martorul unde în autoturism au discutat împrejurarea că inculpatul are o cunoștință în conducerea Stației de salvare și că acea cunoștință va rezolva prob lema însă i-ar în jur de 2.000 euro.
Ajungând la Stația de salvare,inculpatul a mers singur într-un birou, după care s-a întors și l-a pus pe martorul, fiul denunțătorului să facă o cerere după care a mers și a depus întregul dosar cu actele necesare.
Revenind la mașină,inculpatul a cerut suma de 100 lei spunând că vrea să cumpere un cadou pentru "cunoștința" astfel că însoțit de martorul a mers la un magazin din zonă de unde a cumpărat un pachet de cafea, un pachet de țigări și o cartelă. Inculpatul singur cu aceste bunuri a intrat în sediul Stației de salvare, după care s- a întors și au plecat toți trei spre municipiul
In continuare, denunțătorul a purtat mai multe discuții telefonice cu inculpatul iar acesta de fiecare dată îi amâna spunând să aibă răbdare dându-i asigurări că problema se va rezolva.
La insistențele numitului inculpatul a fost de acord să vină și să se deplaseze împreună la Stația de salvare din S pentru a se interesa ce s-a întâmplat cu dosarul și când se va ține concursul. Inculpatul i-a dus la martora managerul economic la Stația de salvare, car ei-a informat că nu a venit aprobarea de la minister pentru susținerea concursului și le-a dat numărul de telefon pentru a se interesa când va avea loc acest concurs.
La întoarcere spre casă, inculpatul le-a garantat celor doi că acea doamnă îi va ajuta fiindcă o cunoștea foarte bine,fiindu-i consăteană și personal îi lucrează în gospodărie lucru dovedit ulterior ca neadevărat.
In luna iunie 2008, inculpatul a sunat pe denunțătorul și i-a cerut să vină la domiciliul său în comuna cu suma de 1.500 euro, fiindcă trebuie să-i ducă la persoana care îi va ajuta.
Cu această sumă împreună cu fiul său s-au deplasat cu autoturismul în comuna. Aici, a stat de vorbă cu inculpatul și a insistat,iar în cele din urmă l-a convins pe acesta, să meargă împreună la S să vadă ei cui îi dă banii. Pe traseu și după parcurgerea a circa l km inculpatul le-a cerut să oprească și să-i dea banii deoarece dacă nu-l lasă să meargă singur numai rezolvă nimic.
In aceste condiții, i-a dat inculpatului suma de 5500 lei iar acesta rămas în stația de autobuz dându-le impresia că plecată imediat spre
în următoarele zile a încercat să ia legătura telefonic cu inculpatul dar acesta nu a mai răspuns la telefon.
Văzând că inculpatul nu mai este de găsit, a hotărât să meargă în municipiul S la Stația de salvare pentru a discuta cu martora în legătură cu banii dați inculpatului.
Ajungând în S, respectiv la sediul Stației de salvare, denunțătorul a discutat cu martora, care i-a spus că inculpatul nu a mai trecut pe la ea, că nu știe nimic despre banii pretinși și primiți de acesta și că ea nu a discutat niciodată despre vre-o sumă de bani cu inculpatul.
.-se spre casă, numitul împreună cu fiul său au trecut pe la domiciliul inculpatului pentru a cere explicații. L-au găsit pe inculpat la barul din apropierea locuinței sale și fiindcă susținea în continuare că i-a dat banii martorei, denunțătorul a insistat să vină cu el în municipiul S pentru a lămuri problema.
Împreună s-au reîntors în municipiul S au ajuns în parcarea din incinta Stației de salvare, martorul a sunat-o pe martora să coboare pentru a discuta. Au coborât toți trei din autoturism și când au văzut-o pe martora inculpatul sub pretextul că merge la toaletă a plecat și nu s-a mai întors.
După o perioadă de timp, denunțătorul a trecut pe la domiciliul inculpatului pentru a-i cere banii, acesta fiind găsit și-a luat angajamentul că în trei zile va scoate bani din bancă și îi va înapoia suma primită, lucru care nu s-a întâmplat.
Constatând că inculpatul nu mai răspunde la telefon denunțătorul a sesizat organele de urmărire penală.
După ce a primit citația inculpatul s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, unde s-a întâlnit cu denunțătorul și în prezența martorului G care îl însoțea pe acesta din urmă, i-a reproșat că dacă nu-l reclama avea de gând să-i restituie banii.
Apărarea formulată de inculpat că nu a primit nici o sumă de bani de la denunțător ci numai produse alimentare,respectiv un miel, o vadră de vin și un de pentru a face demersuri în vederea angajării fiului său, a fost înlăturată cu declarațiile martorilor, G, și, care confirmă că inculpatul a primit suma de bani solicitată.
Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită cu depozițiile acestor martori audiați atât în faza de urmărire penală cât și nemijlocit în fața instanței de fond.
Fapta săvârșită de inculpat - trafic de influență - este o infracțiune de corupție și constă în primirea de bani și alte foloase materiale pentru sine, lăsând să se creadă că are o in fluență asupra unui funcționar pentru a-k determina să facă un act ce intră în atribuțiunile sale de serviciu. În speță, inculpatul a pretins și primit de la denunțătorul suma de 5500 lei în schimbul căreia i-a promis că are influență asupra martorei ce făcea parte din conducerea Stației de Salvare din municipiul S în calitate de manager economic și că o va determina să obțină angajarea fiului său prin concurs la această unitate.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72, și anume gradul de pericol social al faptei dat de modalitatea comiterii acesteia precum și persoana inculpatului care nu a cunoscut fapta are antecedente penale.
Instanța a constatat că anterior a mai fost condamnat, conform referatului în tocmit de Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Caracal la mai multe pedepse cu închisoarea după cum urmează:
- prin sentința penală nr. 825 din 18 octombrie 1999 la 10 luni închisoare, sentință rămasă definitivă prin decizia penală nr. 471/11.aprilie.2000 a Curții de APEL CRAIOVA, care respinge ca nefondat recursul inculpatului declarat împotriva deciziei penale nr. 104 din 9 februarie 2000 Tribunalului Olt prin care s-a admis apelul inculpatului s-a desființat sentința sub aspect penal în sensul că a redozat pedeapsa la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290, cu aplic.art. 37 lit. b;
- prin sentința penală nr. 460 din 14 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Caracal în dos. nr. 401/2003 inculpatul a fost condamnat la 8 luni închisoare cu aplic.art.71, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 36 al. 1 din Decret 328/1966;
În raport de aceste condamnări și față de infracțiunea săvârșită de inculpat în cauza, acesta se află în starea de recidivă post-executorie prev. de art. 37 lit. b
Astfel, fiind, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție, orientată la un cuantum care să corespundă scopului prevăzut de legiuitor pentru o mai bună reeducare și îndreptare a inculpatului.
Sub aspectul cererii formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în sensul de a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prev.de art. 148 lit. f C.P.P. instanța a considerat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de acest temei legal, pentru faptul că inculpatul nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. In acest sens stă și hotărârea din 26 iunie 1999 CEDO cauza Letallier contra Franței care s-a pronunțat într-o speță asemănătoare, astfel că a respins-
Cererea denunțătorului de constituire de parte civilă a fost respinsă ca neîntemeiată, aceasta venind în contradicție cu dispoz.art. 257 al. 2, rap.la art. 256 al. 2, care prevăd confiscarea sumei de bani.
De altfel, Instanța Supremă s-a pronunțat în acest sens în complet de 9 judecători, prin decizia nr. 112/2002.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul.
În apelul formulat de parchet, s-a arătat că la termenul din 27 aprilie 2009, s-a solicitat instanței luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, iar instanța a amânat pronunțarea asupra acestei măsuri, pronunțându-se prin sentință, cu privire la o altă cerere, respectiv de luarea a măsurii arestării preventive.
Ulterior datei de 27 aprilie 2009, până la 2 noiembrie 2009, inculpatul nici nu s-a prezentat în fața instanței fiind plecat în Spania și nu a prezentat probe din care să rezulte motivele care l-au împiedicat să se prezinte la termenele stabilite.
În apelul formulat de inculpat, s-a solicitat achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, arătându-se că pe parcursul procesului inculpatul a negat săvârșirea faptei, arătând că nu a primit nici o sumă de bani de la denunțător ci numai anumite bunuri, pentru că a fost de acord să-l ajute la întocmirea dosarului de încadrare a fiului său la Stația de Salvare din mun. S și depunerea acestui dosar la instituția amintită printr-o cunoștință.
Nu a solicitat denunțătorului bani cu motivul că îl ba ajuta să-și angajeze fiul la stația de salvare.
Apelurile sunt nefondate.
Instanța de fond a reținut în mod corect, în raport cu probele administrate, respectiv declarațiile denunțătorului, declarațiile martorilor, G, și, că fapta inculpatului, constând în primirea de către acesta de bani și alte foloase, spunând denunțătorului că are posibilitatea să-l ajute în sensul de a-la angaja pe fiul denunțătorului la Stația de Salvare S, precizând că o cunoaște pe numita, contabil șef la instituția precizată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 257 cod penal.
Fiind audiată, martora a arătat că inculpatul a întrebat-o dacă la Stația de Salvare se fac angajări, după care acesta a revenit, însoțit de denunțător și fiul acestuia și au depus dosarul pentru concursul susținut în vederea obținerii postului de șofer.
După ce denunțătorul a întrebat-o pe martoră dacă inculpatul i-a dat suma de 1500 euro pe care i-a pretins-o, martora a încercat să-l contacteze telefonic de mai multe ori, pe inculpat.
Împrejurările relatate de martora se coroborează cu cele arătate de denunțător, care, fiind audiat, a declarat că inculpatul i-a cerut suma de 1500 euro, spunând-i că urmează să o înmâneze numitei
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a făcut o justă aplicare a dispoz. art. 72 cod penal, astfel că în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările în care s-au săvârșit faptele, pedeapsa aplicată este de natură să contribuie la realizarea scopului prev. de art. 52 cod penal.
În privința propunerii de arestare preventivă, soluționată de către instanța de fond, se constată din încheierea de ședință din 26 octombrie 2009 că, reprezentantul parchetului a solicitat ca în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, să se dispună luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului.
Ca urmare, instanța s-a pronunțat asupra cererii formulate, dispunând respingerea acesteia în cuprinsul sentinței penale nr. 133 din 2 noiembrie 2009.
Curtea apreciază că apelul formulat de parchet nu este fondat în privința solicitării de a se lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, nu sunt date din care să rezulte că inculpat a încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar influența o bună desfășurare a procesului penal.
Față de cele mai sus reținute, Curtea în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelurile, ca nefondate.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul împotriva sentinței penale nr.133 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, ca nefondate
Obligă apelantul inculpat la data sumei de 260 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 26 februarie 2010.
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.GC
IB
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Valentina Trifănescu
