Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 52/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 52/
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - procuror șef secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea apelului formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 286 din 5.12.1997 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 347/1997.
La apelul nominal a răspuns pentru apelantul- inculpat lipsă, avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Avocat invederează instanței că așa cum rezultă din dosarul nr. 1586/2008 al Curții de APEL GALAȚI, filele 96 și 102, apelantul inculpat a fost liberat pe cauțiune la 2.12.2003, din deciziile respective rezultă că acesta a fost liberat pe cauțiune, cu obligația de a se prezenta la anumite termene și de a plăti o cauțiune, în caz contrar urmând a fi arestat.
Depune la dosar o rezoluție de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale privind pe făptuitorul. Solicită atașarea dosarului nr. 1955/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați pentru a dovedi faptul că partea vătămată a recunoscut faptul că inculpatul ar fi fost provocat.
Reprezentantul Parchetului apreciază că cererea este neîntemeiată, aspectele invocate invocate în susținerea acestei cereri țin de fondul cauzei, solicitare care a fost avută în vedere și la primul ciclu de judecată cu privire la aplicarea disp. art. 73 lit. b din Codul penal, instanța de apel având la dosar suficiente probe pentru a se pronunța asupra cererii formulate, cu atât mai mult cu cât această plângere a fost formulată de apelant după 9 ani de la comiterea faptei.
Curtea, deliberând, respinge proba privind atașarea dosarului nr. 1955/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, existența sau inexistența provocării putând fi apreciată și din probele existente la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat, având cuvântul, solicită, conform art. 334 Cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 în ref. la art. 174 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1 și 2 din Codul penal, întrucât nu s-a dovedit faptul că inculpatul apelant a avut intenția de a suprima viața victimei.
Un al doilea motiv de apel vizează prevederile art. 122 lit. c din Codul penal, considerând că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea dedusă judecății, în sensul să fapta a fost săvârșită la data de 11.09.1996 iar termenul de prescripție este de 8 ani, acesta împlinindu-se în luna septembrie 2008. Consideră că în caz de tentativă termenul de prescripție al răspunderii penale depinde de maximul special al pedepsei pentru acea infracțiune rămasă în faza de tentativă, astfel cum ar fi redus conform disp.art. 21 alin.2 din Codul penal, deoarece legiuitorul se referă la infracțiunea săvârșită, ori aceasta este o infracțiune imperfectă, de un pericol social mai redus decât infracțiunea consumată iar pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta este mult mai redusă. Mai mult decât atât termenul de prescripție specială prevăzut de art. 124 din Codul penal s-a împlinit în cauză, întrucât termenul prevăzut în art. 122 din Codul penal este depășit cu încă J, iar această prescripție operează independent de întreruperile care ar interveni în cauză. Solicită admiterea apelului și în rejudecare să se dispună încetarea procesului penal în conformitate cu disp.art. 11 pct. 2 lit. b Cod pr. penală în referire la art. 10 alin.1 lit. g Cod procedură penală.
Un alt motiv de apel vizează faptul că sentința apelată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 356 Cod pr.penală privind conținutul expunerii. Din lecturarea hotărârii se observă că instanța de fond, pentru a motiva soluția pronunțată, face doar trimitere la declarațiile martorilor, fără a le analiza pe fiecare în parte. Se reține că situația de fapt este dovedită cu declarația părții vătămate, cu declarațiile martorilor, A, și.
Martora a fost audiată la 5.12.1997 însă depoziția acesteia nu se regăsește în considerentele hotărârii și nici nu se motivează înlăturarea ei. Consideră că hotărârea apelată nu este motivată și solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca inculpatul să nu fie privat de dublul grad de jurisdicție.
Un alt motiv de apel îl constituie faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale formulată de inculpat, cerere de natură a influența soluția procesului. Inculpat a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanța legală a provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal iar reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galația solicitat respingerea cererii ca nefondată, însă instanța de fond nu a rezolvat această cerere, nu a arătat probele pe care se sprijină și nu a justificat înlăturarea acestei apărări, deci nu a răspuns în nici un mod acestei cereri, încălcând disp.art. 356 lit.c și art. 357 lit. f din Cod pr.penală. Solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consideră că pe fondul cauzei, instanța de fond, pe baza rolului activ, trebuia să rețină disp.art. 44 din Codul penal întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a reacționat ca reacție a comportamentului părții vătămate. În mod greșit s-a reținut că inculpatul ajuns în apartament s- înarmat cu un cuțit și a lovit partea vătămată în regiunea toracică. De fapt s-au avut în vedere doar declarațiile părții vătămate, necoroborate cu alte probe, respingându-se apărarea inculpatului care a susținut constant că partea vătămată a forțat ușa locuinței inculpatului pentru ai cere socoteală, în aceste condiții inculpatul lovind-o cu un cuțit, o singură dată. În cauză sunt incidente disp.art. 44 alin.2 din Codul penal inculpatul având toate motivele să fie stăpânit de o tulburare și de o temere și datorită conflictului anterior dar și a faptului că partea vătămată l-a urmărit până acasă și l-a urmărit în propriul apartament. Solicită să se constate că inculpatul a acționat în legitimă apărare, că în cauză sunt incidente disp.art.44 din Codul penal și solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. e din Codul d e procedură penală.
Pe latură civilă, în măsura în care instanța îl va obliga pe inculpat la plata de despăgubiri, acestea să fie acordate în raport de culpa sa.
În situația în care s-ar considera că atacul părții vătămate a fost consumat în momentul comiterii faptei, Tribunalul Galați nu a procedat corect, întrucât trebuia să se rețină în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală a provocării prev. de art. 73 lit. b din Codul penal.
Solicită a se reține în favoarea inculpatului disp.art. 73 lit. b Cod penal și să se aplice inculpatului o pedeapsă sub minimul special prev. de lege, cu reținerea disp.art. 74 lit. a în ref. la art. 76 Cod penal iar pe latură civilă, în referire la despăgubirile acordate atât către partea vătămată cât și către cele două unități spitalicești să se reducă proporțional în raport de culpa acestuia.
Ca modalitate de executare, având în vedere și timpul care a trecut de când a fost condamnat, solicită suspendarea executării pedepsei, iar în subsidiar solicită suspendarea sub supraveghere prev. de art. 861Cod penal.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că apelul formulat de inculpat, prin motivele prezentate, este nefondat, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
Cu privire la primul motiv de apel, respectiv nerespectarea disp.art. 356 Cod pr.penală, apreciază că acest motiv este neîntemeiat, instanța de fond a motivat în drept și în fapt hotărârea pronunțată, a făcut trimitere la probele care au fost administrate și pe care și-a întemeiat soluția pronunțată și deci, prin urmare, solicitarea inculpatului este neîntemeiată.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice și încetarea procesului penal întrucât a intervenit termenul de prescripție este neîntemeiat. Termenul de prescripție pentru infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 din Codul penal nu este împlinit- termenele de prescripție sunt strict prevăzute de lege iar art. 1411din Codul penal, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 276/2006, care prevede foarte clar că prin pedeapsa prevăzute de lege se înțelege pedeapsa prevăzută de lege care incriminează fapta în formă consumată fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice, arată că așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul la momentul săvârșirii faptei a intrat în locuința sa, s-a înarmat cu un cuțit după care a aplicat o singură lovitură părții vătămate în zona toracică dreapta, provocându-i grave leziuni, cu punerea în primejdie a vieții. Practica judiciară a fost constantă în acest sens, atât timp cât obiectul care a fost folosit de inculpat era un obiect de a produce moartea, zona în care a fost aplicată lovitura era o zonă puternic vascularizată, intensitatea loviturii, deci inculpatul a prevăzut producerea rezultatului mai grav, respectiv decesul victimei.
Cu privire la solicitarea privind aplicarea art. 44 din Codul penal și art. 73 lit. b din Codul penal, solicită să se constate că acest dosar se află în rejudecare, în urma admiterii unei contestații în anulare, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a casat și a trimis cauza spre rejudecare datorită lipsei inculpatului la proces și a lipsei de procedură. La prima judecată în fond a cauzei inculpatul, prezent la instanță, nu a solicitat aplicarea disp.art. 44 din Codul penal sau art. 73 lit. b din Codul penal, prin urmare instanța de fond nu avea cum să se pronunțe.
Nu se pot aplica aceste dispoziții nici pentru faptul că din probele dosarului rezultă că inculpatul a inițiat conflictul, inculpatul a adresat injurii la adresa părții vătămate și a mamei inculpatului, prin urmare solicitarea inculpatului este neîntemeiată.
Cu privire la netemeinicie, arată că perioada mare de timp de la comiterea faptei a trecut datorită atitudinii inculpatului care, ulterior săvârșirii faptei, a plecat din țară. Apreciază că aplicarea unei alte modalități de executare a pedepsei, atâta timp cât acesta nu a fost prezent la instanță, nu se impune.
De asemenea apreciază că în cauză se poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b din Codul penal.
Solicită respingerea apelului declarat de inculpat, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 286/05.12.1997 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. 347/1997 s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă principală de 6 (șase) ani închisoare și la o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal - faptă comisă la data de 11.09.1996.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal.
În baza disp.art. 118 lit. b Cod penal s-a confiscat de la inculpat un cuțit, corp delict aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Galați.
Conform disp.art. 14 Cod proc.pen. și art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 500.000 lei ROL cu titlul de despăgubiri civile.
În temeiul art. 188 din Legea nr.3/1978 a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Municipal nr. 2 TBC G suma de 81.074 lei ROL, părții civile Spitalul Județean "Sf."G suma de 23.811 lei ROL, pentru ambele unități spitalicești cu dobânda aferentă calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului, cu titlul de despăgubiri civile.
În temeiul art. 191 în ref. la art. 189 Cod proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300.000 lei ROL cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere că în după amiaza zilei de 11.09.1996, inculpatul a consumat prin diverse baruri băuturi alcoolice până în jurul orei 21,00.
La această oră inculpatul a mers la barul din apropierea locuinței sale unde s-a întâlnit cu partea vătămată și cu martorul, continuând să consume împreună cu aceștia băuturi alcoolice în stradă.
La un moment dat, pe fondul consumului de alcool, inculpatul și partea vătămată au avut o discuție contradictorie, inculpatul lovind-o și amenințând-o pe partea vătămată. Discuția celor doi a fost auzită de martora care se afla în balcon și care i-a cerut inculpatului să se liniștească dar și aceasta a fost înjurată de inculpat, după care inculpatul a plecat în scara blocului fiind urmat de partea vătămată care dorea să discute cu inculpatul și să pună capăt litigiului pe cale amiabilă.
Ajuns în apartament, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit, a deschis apoi brusc ușa de la apartament și fără vreun motiv anume a aplicat părții vătămate o lovitură de cuțit în regiunea toracică dreapta. Din raportul de constatare medico-legală rezultă că, în urma loviturii de cuțit aplicate, partea vătămată a suferit o leziune traumatică înțepat - tăiată toracică dreapta anterioară cu hemopneumotorax, care i-a pus viața în primejdie.
Situația de fapt reținută mai sus a fost dovedită cu declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, și.
Inculpatul, audiat în faza de urmărire penală a recunoscut fapta dar a susținut că a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul deoarece partea vătămată a forțat ușa. Cu privire la acest aspect, partea vătămată a susținut că ușa de la apartamentul inculpatului fusese forțată cu mult timp înainte chiar de inculpat deoarece părinții acestuia refuzaseră să-l mai primească în domiciliu.
Având în vedere timpul scurt din momentul în care partea vătămată a plecat din fața blocului și până când martorii au văzut că aceasta este tăiată și declarația dată de mama inculpatului cu ocazia ridicării cuțitului, din care rezultă că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în fața ușii, deci pe holul blocului, apărarea inculpatului a fost respinsă.
În drept, fapta inculpatului, care în ziua de 11.09.1996, a aplicat cu un cuțit părții vătămate o lovitură în zona toracică dreaptă, cauzându-i o leziune traumatică dreaptă cu hemopneumotorax, care i-a pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal.
La individualizarea pedepselor, principală și complementară, care s-au aplicat inculpatului, s-a avut în vedere modul și împrejurările concrete în care s-a comis fapta, gradul de pericol social concret al acesteia dar și persoana inculpatului care are 10 clase, este necăsătorit, nu are ocupație și antecedente penale și s-a sustras de la cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei ROL reprezentând contravaloarea zilelor în care s-a aflat în incapacitate de muncă și nu s-a putut prezenta la serviciu, a alimentației speciale și a medicamentelor.
Din certificatul medico-legal, rezultă că partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de 30- 35 zile de îngrijiri medicale. Din certificatul de concediu medical a rezultat că partea vătămată a beneficiar de un număr de 23 zile concediu medical iar din adeverința depusă de partea civilă la dosar a rezultat că acesta realizează un venit mediu de 150.000 lei ROL lunar.
Având în vedere aceste probe și ținând cont și de alimentația specială necesară părții civile pe perioada incapacității de muncă, instanța a apreciat cuantumul despăgubirilor civile la suma de 500.000 lei ROL.
În temeiul art. 188 din Legea nr. 3/1978, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către Spitalul Jud. G și către Spitalul TBC
Împotriva sentinței penale nr. 286/05.12.1997 a Tribunalului Galați, a declarat apel peste termen inculpatul.
Prin decizia penală nr. 232/26.04.2004 a Curții de APEL GALAȚI, pronunțată în dosarul nr. 2095/P/2003 apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului a fost stabilită pe baza plângerii și declarației părții vătămate, depozițiile martorilor audiați în cauză la urmărirea penală, respectiv, și, procesul verbal de examinare a gecii din piele aparținând inculpatului, toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
S-a reținut că din aceste probe nu rezultă existența legitimei apărări în condițiile art.44 cod penal întrucât inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în fața ușii, deci pe holul blocului, după epuizarea atacului din partea victimei. De asemenea s-a reținut că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal referitoare la circumstanța atenuantă legală a provocării, deoarece simpla constatare că partea vătămată a devenit agresivă nu justifică recunoașterea acestei circumstanțe iar prima instanță nu a analizat apărările inculpatului în sensul celor de mai sus deoarece nu au fost invocate.
La instanța de apel apărătorul desemnat din oficiu a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat motive de netemeinicie, solicitând ca la stabilirea sancțiunii penale să fie avute în vedere datele personale favorabile inculpatului și care să permită aplicarea pentru fapta comisă a unei pedepse minime pentru astfel de manifestări infracționale.
În aceste condiții nu se poate reproșa instanței că nu și-a motivat soluția corespunzător din moment ce pentru prima dată în apel s-a invocat scuza provocării sau legitima apărare care așa cum s-a mai arătat nu-și găsesc corespondent în probele administrate în cauză.
S-a reținut că partea vătămată audiată în cauză a susținut în mod constant că ușa de la apartamentul inculpatului fusese forțată cu mult timp înainte, chiar de inculpat, întrucât părinții acestuia refuzaseră să-l mai primească în domiciliu.
Având în vedere timpul scurt ce a trecut de la momentul în care partea vătămată a plecat din fața blocului și până când martorii au văzut că aceasta este înjunghiată și declarația dată de mama inculpatului cu ocazia ridicării cuțitului, din care rezultă că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în fața ușii, deci pe holul blocului, corect prima instanță a înlăturat apărările inculpatului.
Împotriva deciziei penale nr. 232/26.04.2004 a Curții de APEL GALAȚIa formulat recurs inculpatul.
Prin decizia penală nr. 1571/04.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 3436/2004 recursul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei penale nr. 1571/04.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat contestație în anulare, la 12.09.2005, inculpatul, arătând că la data la care s-a judecat cauza de către Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura de citare cu inculpatul nu a fost îndeplinită în sensul că nu a fost citat și în Marea Britanie, 53, DA, 1119JR.
Prin decizia penală nr. 2679/09.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosar nr- a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 1571/04.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A fost desființată decizia penală atacată și în rejudecare a fost admis recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 232/26.04.2004 a Curții de APEL GALAȚI.
A fost casată decizia penală nr. 232/26.04.2004 a Curții de APEL GALAȚI și în rejudecare s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului formulat de inculpat la instanța de apel, Curtea de APEL GALAȚI.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere că potrivit art. 177 alin.1 Cod proc. penală, inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul personal al unității unde lucrează.
În aliniatul 2 al aceluiași articol, legiuitorul prevede că dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.
În fiind, în alin. 3 se prevede că " în caz de schimbare a adresei arătată în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoștiințat organul de urmărire penală sau instanța de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obținute potrivit art. 180 că s-a produs o schimbare de adresă".
În cauză se constată că inculpatul, după sesizarea instanței, s-a prezentat doar la primul termen după care a părăsit țara în luna octombrie 1997, obținând un contract de muncă pe durată nelimitată, sudor în Marea Britanie ( filele 86-93 dosar instanță apel ).
Hotărârea primei instanțe fiind pusă în executare, autoritățile judiciare britanice l-au arestat provizoriu pe inculpat la 2 decembrie 2003, iar inculpatul a declarat apel la 12 decembrie 2003, apel în termen cum însăși instanța de apel își motivează decizia.
Procedând la judecarea apelului, la termenul din 15 ianuarie 2004 s-au solicitat relații în legătură cu stadiu extrădării, eventual al locului de deținere din țară, în vederea citării legale. La termenul din 17 februarie 2004, pe baza relațiilor primite, instanța a constatat că procedura de citare cu inculpatul apelant nu este legal îndeplinită, acesta fiind arestat în Regatul Unit al Marii Britanii din luna decembrie 2003.
Din actul aflat la fila 96 dosar apel rezultă că inculpatul a fost liberat condiționat de autoritățile judiciare britanice, fiind obligat să depună o cauțiune, i-a fost reținut pașaportul de organele de poliție, a fost obligat să locuiască și să doarmă în fiecare noapte la adresa 53, și nu trebuie să solicite eliberarea unui document cu care ar putea călători în afara țării.
Cauza a fost amânată la 24 decembrie 2004, instanța luând măsura citării apelantului cu scrisoare recomandată în Marea Britanie - filele 44-45 - iar la termenul din 24 martie constatându-se lipsă de procedură s-a dispus amânarea cauzei la 20 aprilie 2004 și citarea inculpatului la domiciliu, la Consiliul local G și cu scrisoare recomandată în Marea Britanie.
În sfârșit, la 20 aprilie 2004, termen la care dovada citării în străinătate nu a sosit la dosar și mai mult de atât, prin adresa din 6 aprilie 2004 Direcției Relații Internaționale și Drepturile Omului din Ministerul Justiției instanța de apel este înștiințată că potrivit ultimelor informații primite de la autoritățile britanice, audierea persoanei extrădabile ( inculpatul ) urma să aibă loc în luna aprilie, apelul a fost judecat și respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 232/A din 26 aprilie 2004.
Rezultă din cele expuse că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 375 alin.2 Cod procedură penală, care pre văd că judecarea apelului se face cu citarea părților.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. -.
Conformându-se limitelor de casare dar și dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2008, Curtea a dispus citarea inculpatului prin fax, la numărul de telefon indicat de apărătorul ales al inculpatului, la dosar existând dovada că inculpatul a primit citația și că știe de proces.
În rejudecarea apelului, inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat următoarele:
1)Încetarea procesului penal prin intervenirea prescripției răspunderii penale, conform prev. art. 11 pct. 2 lit. b Cod proc. pen. în referire la art. 10 lit. g Cod proc.pen.
2) Desființarea sentinței penale nr. 286/05.12.1997 a Tribunalului Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece hotărârea încalcă prev. art. 356 Cod proc.pen. deoarece nu sunt analizate probele de vinovăție care au format convingerea judecătorului și nici nu au fost înlăturate motivat celelalte probe.
3) Desființarea sentinței penale nr. 286/05.12.1997 a Tribunalului Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece aceasta nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru inculpat, respectiv existența legitimei apărări ( art. 44 cod penal ) sau a stării de provocare ( art. 73 lit. b Cod penal ).
4) Desființarea sentinței penale nr. 286/05.12.1007 a Tribunalului Galați, reținerea cauzei spre rejudecare și achitarea inculpatului conform prev. art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc.pen., în ref. la art. 10 lit. e Cod proc.pen. și art. 44 Cod penal.
5) Desființarea sentinței penale nr. 286/05.12.1997 a Tribunalului Galați, reținerea cauzei spre rejudecare. În rejudecare să se rețină circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 73 lit. b Cod penal, cu consecințe directe asupra laturii civile a cauzei și schimbarea modalității de executare a pedepsei într-una neprivativă de libertate, prev. de art. 81 Cod penal sau art. 861Cod penal.
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu potrivit art. 371 alin.2 Cod proc.pen. Curtea apreciază că apelul inculpatului este parțial fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1)Primul motiv de apel, vizând intervenirea prescripției răspunderii penale se dovedește nefondat.
În primul rând termenul de prescripție vizează infracțiunea"fapt consumat " nu tentativa și în al doilea rând sentința penală nr. 286/05.12.1997 a Tribunalului Galația rămas definitivă prin neapelare la 30.01.1998, când s-a emis mandatul de executare nr. 445/1997.
De la această dată, în cauză intervenea instituția prescripției executării pedepsei.
Inculpatul a formulat apel peste termen la 12.12.2003, timp în care prescripția răspunderii penale a fost suspendată.
Hotărârea prin care a fost respins ca nefondat recursul împotriva deciziei penale nr. 232/ 26.04.2004 a Curții de APEL GALAȚI, a rămas definitivă la data de 04.03.2005, dată la care intervenea din nou instituția prescripției executării penale, instituție care a operat până la data de 09.09.2008, data pronunțării deciziei penale nr. 2679/09.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Se constată deci că nu s-a împlinit nici termenul de prescripție a răspunderii penale și nici termenul de prescripție a executării pedepsei.
2) Al doilea motiv de apel se dovedește fondat.
Într-adevăr instanța de fond care a pronunțat sentința penală nr. 286/05.12.1997 a Tribunalului Galația făcut doar o trimitere succintă la declarațiile martorilor audiați în cauză, fără a arăta cum se coroborează aceste declarații și fără a înlătura, motivat, apărările inculpatului.
3) Al treilea motiv de apel se dovedește fondat, așa cum am arătat, în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor inculpatului vizând reținerea legitimei apărări ( art. 44 Cod penal ) sau a scuzei provocării ( art. 73 lit. b Cod penal).
4) Ultimele două motive de apel se dovedesc parțial fondate, din considerentele care urmează:
Din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu cele ale martorului, rezultă că la data de 11.09.1996 între părți, aflate sub influența băuturilor alcoolice, a avut loc, în fața barului "-cin" din G, un conflict, legat de faptul că inculpatul nu fugise la trecerea prin zonă a organelor de poliție, în urma căruia partea vătămată și martorul au aplicat câte o lovitură de pumn inculpatului, cu toate că aceștia sunt prieteni.
A izbucnit un scandal care a fost auzit din apartamentul ei de către martora, mama părții vătămate, care le-a cerut părților să înceteze scandalul.
Inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a adresat insulte și cuvinte vulgare martorei.
Partea vătămată a intenționat să aplice o corecție inculpatului pentru acest fapt, însă acesta a fugit, refugiindu-se în apartamentul părinților săi.
Partea vătămată l-a urmărit pe inculpat și ajungând la ușa apartamentului în care se refugiase inculpatul, a început să lovească în ea cu pumnii și picioarele, distrugând-o parțial, așa după cum rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului, cu declarația mamei sale, procesul verbal și planșa foto de la cercetarea locului faptei.
În această situație, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit, a deschis brusc ușa apartamentului și a aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate.
Partea vătămată a coborât scările blocului și a ieșit în stradă, fiind văzut înjunghiat de către martorii, care l-au transportat la spital pentru acordarea îngrijirilor medicale.
Din materialul probator rezultă cu certitudine existența faptei, în modalitatea reținută prin actul de sesizare, săvârșită cu vinovăție de către inculpatul. Tot astfel, raportat la împrejurările comiterii faptelor reținute de către C, rezultă că nu sunt întrunite premisele legitimei apărări, fapta fiind comisă pe fondul unei stări de beție voluntară, față de mijloacele disproporționate dintre atac și apărare și, mai ales, că nu s-a făcut dovada că ușa apartamentului în care se refugiase inculpatul ar fi cedat, iar partea vătămată ar fi intenționat să pătrundă fără drept în locuința în care se refugiase inculpatul.
În schimb, Curtea apreciază că în cauză subzistă circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării ( art. 73 lit. b Cod penal ) motivat de faptul că deși inculpatul a fugit, părăsind zona unde avusese loc altercația cu partea vătămată și refugiindu-se în casa părinților săi, partea vătămată l-a urmărit, în fugă, cu dorința evidentă de a-i aplica o corecție pentru insultele și jignirile aduse mamei sale, și nu pentru a discuta amiabil, așa cum susține partea vătămată.
Partea vătămată a lovit în mod repetat în ușa locuinței în care se refugiase inculpatul, distrugând-o parțial, provocând scandal pe scara blocului, în dorința evidentă de a agresiona pe inculpat.
În această situație, reacția inculpatului, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a fost ca urmare a unei puternice tulburări, deoarece partea vătămată, prin atitudinea sa încalcă dreptul fundamental la integritate fizică și dreptul persoanei la intimitate și siguranța în locuință.
Susținerea părții vătămate, cum că inculpatul ar fi distrus ușa, anterior, ca urmare a unui conflict cu tatăl său, nu are suport probator și este combătută cu declarația inculpatului și a martorei.
Așa fiind și văzând și prevederile art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc.pen. Curtea va admite apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 286/05.12.1997 a Tribunalului Galați.
Va desființa în parte sentința penală atacată și în rejudecare va reține în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 73 lit. b cod penal, având ca efect coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 alin.2 Cod penal.
Ca modalitate de executare a pedepsei, Curtea apreciază că modalitatea suspendării sub supraveghere prev. de art. 81 Cod penal corespunde scopului educativ al pedepsei, având în vedere timpul mare scurt de la data săvârșirii faptei și până în prezent, împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului, tânăr la acea dată, fără antecedente penale.
Modalitatea suspendării executării pedepsei sub control judiciar prev. de art. 861Cod penal nu poate fi avută în vedere deoarece de la momentul săvârșirii faptei și până în prezent inculpatul locuiește și muncește în Anglia, astfel încât întocmirea unui plan de supraveghere de către Serviciul de probațiune și respectarea lui de către inculpat ar fi dificil de realizat.
În acest sens, Curtea va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă care să facă aplicabile dispozițiile art. 81 cod penal, în actuala reglementare ( sens în care va face și aplicarea art. 13 Cod penal) dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, stabilit potrivit art. 82 Cod penal, urmând ca potrivit art. 359 Cod proc.pen. să atragă atenția inculpatului asupra pre vederilor art. 83 cod penal, privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Ca pedeapsă complementară și pedeapsă accesorie, Curtea va aplica inculpatului doar interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza II și lit. b Cod penal, având în vedere practica în cazurile " și împotriva României"și " împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord".
Sub aspectul laturii civile, Curtea va reduce la J despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă și către părțile civile Spitalul Municipal nr. 2 TBC - G și Spitalul Județean de Urgență"Sf."G.
Cu privire la perioada considerată ca executată, se constată din materialul probator că deși în cauză s-a solicitat extrădarea inculpatului din Marea Britanie, acesta fiind localizat la 02.12.2003, lipsesc date din care să rezulte dacă acesta a fost arestat, perioada în care a fost arestat pe teritoriul Marii Britanii și modalitatea de executare pentru a se stabili dacă aceasta este asimilabilă arestării preventive și deci dacă se poate deduce din pedeapsa aplicată.
Urmează ca aceste aspecte să fie lămurite, eventual, pe calea unei contestații la executare, formulată de persoana interesată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate, urmând ca, potrivit art. 192 alin. 3 cod proc.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului apel penal să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE apelul formulat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 14.12.1975 în G, CNP - -) domiciliat în G,-, - 10,. 25, jud.G, România, și în Marea Britanie, 53, DA 1119 JR, împotriva sentinței penale nr. 286 din 5.12.1997 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 347/1997.
Desființează, în parte, sentința penală nr. 286/5.12.1997 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
În baza prevederilor art. 20 Cod penal în referire la art. 174 alin. 1 cod penal, cu aplicarea prev. art. 73 lit. b Cod penal, condamnă pe inculpatul la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza prevederilor art. 81 Cod penal, cu aplicarea prev. art. 13 Cod penal și art. 71 alin. 5 cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza prevederilor art. 359 Cod proc. penală atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza prevederilor art. 14 Cod pr.penală, 998 Cod civil, obligă pe inculpat la plata către partea civilă, a sumei de 250.000 lei despăgubiri civile.
Obligă pe inculpatul la plata către Spitalul Municipal nr. 2 TBC - Gas umei de 40.537 lei și către Spitalul Județean de Urgență "Sf."Gas umei de 11.905,5 lei, cu titlul de despăgubiri civile.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul - inculpat.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red. /06.05.2009
Tehnored./2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu
