Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 58/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 58
Ședința publică din data de 18 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul, fiul lui și, născut la 19 iulie 1963, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.146 din 16 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin care:
În baza disp. art.174 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a,b,c și art.76 alin.1 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19.07.1963 în comuna, satul, județul D, cu domiciliul în comuna, satul lui Pală, nr.78, județul D, CNP -, cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, 2 copii minori, fără antecedente penale, aflat în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor, faptă din 10 iunie 2008, victimă.
Conform disp. art.174 rap. la art.65, 66 Cod penal, s-au aplicat aceluiași inculpat disp.art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, privind pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe o perioadă de 3 ani, precum și cele prev.de art.71- 64 alin.1 lit.a teza a -II-a și lit.b Cod penal.
Potrivit disp. art.88 Cod penal s-a computat din durata pedepsei aplicate, timpul arestului preventiv de la 12.06.2008 la zi, iar în baza art.350 alin.1 Cod proc.pen. a fost menținută măsura preventivă a arestării luată față de inculpat.
În latură civilă, s-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat, în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, în substituire pentru avocat, ambii din Baroul Prahova, conform delegației avocațiale nr.1761/4.05.2009, lipsă fiind intimatele părți vătămate și și autoritatea tutelară Primăria comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, avocat, apărător desemnat din oficiu pentru apelant a luat legătura cu acesta, precizând că nu sunt cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată, de asemenea, că nu are cereri de formulat în cauză.
Luând act de acordul apelantului inculpat, Curtea, în temeiul disp. art.378 alin.11cod proc. penală, procedează la audierea acestuia, declarația dată fiind consemnată, citită și semnată de apelant, ulterior atașată la dosar.
Având în vedere declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că s-a declarat apel împotriva sentinței penale nr.146 din 16.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA prin care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, cu aplicarea dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a, b, c și art.76 alin.1 lit.a cod penal.
Se susține că situația de fapt reținută de instanța de fond este aceea că în noaptea de 8/9 iunie 2008 inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit, briceag și un de fier fostei sale concubine, provocându-i leziuni care au condus la decesul acesteia, conform raportului de autopsie medico-legală întocmit în cauză stabilindu-se că moartea victimei a fost violentă și datează din 10 iunie 2008, iar leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp tăietor-înțepător.
Precizează că motivele de apel vizează neaplicarea dispozițiilor art.118 alin.1 lit.b cod penal, în sensul că instanța de fond a omis aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a obiectelor folosite de inculpat în comiterea infracțiunii, briceag, cuțit, de fier, iar cel de al doilea motiv se referă la netemeinicia pedepsei aplicate, respectiv greșita reținere, în favoarea inculpatului, a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art.74 și 76 cod penal.
Se motivează că instanța de fond a reținut în mod greșit circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a cod penal, privind conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptei, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că acesta era gelos pe concubina sa, fără motive întemeiate, lovind-o frecvent în urma certurilor iscate, iar în urmă cu ceva vreme l-a tăiat cu cuțitul pe fiul său din prima căsătorie, însinuând că acesta întreține relații intime cu fosta concubină, ceea ce l-a determinat pe fiu să părăsească locuința. Mai mult, fiica inculpatului s-a plâns unei vecine că inculpatul a încercat să o violeze.
De asemenea, reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.b cod penal este nelegală, întrucât inculpatul nu numai că nu a încercat să înlăture rezultatul infracțiunii, ci a urmărit cu consecvență producerea lui, lovind victima, inițial cu un briceag, după care, la o anumită perioadă, a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un de fier și un cuțit.
Se susține că și circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c cod penal a fost aplicată în mod greșit, neputându-se aprecia că inculpatul a dat dovadă de un bun comportament după săvârșirea infracțiunii, în condițiile în care vinovăția sa a fost dovedită cu probele din dosar, față de care singura sa poziție procesuală nu putea fi decât aceea de recunoaștere.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul de a se face aplicarea disp. art.118 alin.1 lit.b cod penal, înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare și stabilirea unei pedepse orientată spre maximul special prevăzut de textul incriminator, cu computarea duratei reținerii și arestării preventive, începând cu data de 12 iunie 2008, la zi.
De asemenea, se solicită menținerea stării de arest preventiv, având în vedere modul de săvârșire al faptei, împrejurările concrete de comitere, circumstanțele personale ale acestuia, ce denotă pericolul social ridicat al inculpatului.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în ceea ce privește apelul declarat de parchet, arată că este de acord cu primul motiv, privind confiscarea specială a obiectelor folosite de acesta la comiterea faptei.
Însă, referitor la cel de al doilea motiv, privind individualizarea greșită a pedepsei, solicită a fi respins, apreciind că instanța de fond a analizat cu temeinicie toate aspectele cauzei.
Se susține că într-adevăr prin fapta inculpatului a fost curmată o viață, însă nu se poate face abstracție de faptul că și acesta a încercat să-și ia viața, că victima avea o anumită reputație în localitate, că nu are antecedente penale, că era un om care își creștea copii și consuma alcool ocazional.
Precizează că inculpatul, deși i-au fost aduse la cunoștință consecințele, nu înțelege să propună probe în apărarea sa, înțelegând că se face vinovat de comiterea unei fapte grave, însă dorește să se rețină faptul că la momentul săvârșirii nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Astfel, având în vedere atitudinea sinceră, refuzul de a se apăra și poziția procesuală de recunoaștere, solicită a se constata că pedeapsa aplicată de tribunal este prea mare.
Pentru motivele arătate, se solicită respingerea apelului declarat de parchet, mai puțin primul motiv, admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței, redozarea pedepsei și micșorarea acesteia, ținându-se cont de circumstanțele personale.
În ce privește starea de arest a apelantului inculpat, arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, arată că din probele aflate la dosar nu a reieșit un anumit comportament al victimei, așa cum se susține de apărătorul inculpatului, însă chiar și în asemenea situație, codul penal nu prevede că acesta reprezintă un motiv de suprimare a vieții unei persoane.
Se mai susține că într-adevăr inculpatul a prezentat anumite leziuni corporale, însă acestea s-au dovedit a fi superficiale.
Față de cele învederate, se formulează concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, ca nefondat.
Apelantul inculpat, având cuvântul personal, menționează că regretă comiterea faptei și că într-adevăr concubina sa îl înșela, iar cu privire la starea de arest, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.146 din 16 martie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA în dosarul nr-, în baza disp. art.174 cod penal cu aplic. art.74 alin.1 lit.a), b), c) și art.76 alin.1 lit.a) cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19 iulie 1963, în com., sat, jud. D, domiciliat în aceeași comună, sat lui Pală nr.78, jud.D, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, doi copii minori, fără antecedente penale, CNP -, aflat în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza disp. art.174 cod penal rap. la art.65-66 cod penal s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 teza a II a și b) cod penal pe o perioadă de 3 ani precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi pe durata executării pedepsei principale.
Conform disp. art.88 cod penal s-a computat din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive de la 12 iunie 2008 la zi iar în baza art.350 alin.1 cod proc. penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În latură civilă, s-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.444/P/27 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, fiul lui și, născut la 19 iulie 1963, pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art.174 cod penal, reținându-se în fapt că în ziua de 10 iunie 2008 aplicat cu un briceag, un cuțit și o bucată de fier mai multe lovituri concubinei sale, cauzându-i decesul.
Situația de fapt a fost stabilită pe baza procesului verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, raportul de autopsie medico-legală și planșele foto, declarațiile martorilor și ale inculpatului.
Referitor la poziția procesaulă a inculpatului s-a reținut că acesta, fără antecedente penale, în mod constant a recunoscut săvârșirea faptei, pe care și-a motivat-o pe gelozia insuflată de victimă și care și-a recunoscut infidelitatea conjugală.
În timpul cercetării judecătorești s-a dispus audierea inculpatului, a părților vătămate și, precum și a martorilor, și.
În urma examinării tuturor probatoriilor administrate în cauză, tribunalul a constatat săvârșirea faptei de către inculpat și vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii de omor prev. de art.174 cod penal.
Pe baza acestora a stabilit că situația de fapt se prezintă astfel:
În noaptea de 9/10 iunie 2008, la domiciliul conjugal din comuna, sat lui, jud.D, inculpatul, pe fondul geloziei excesive, a aplicat concubinei sale mai multe lovituri cu briceagul, cu un cuțit și o bucată de fier ce au generat decesul acesteia, așa cum reiese din raportul de autopsie medico-legală nr.122/A/12 iunie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală
Realizând fapta comisă, în jurul orelor 14,00 din data de 10 iunie 2008, inculpatul, folosind același cuțit, a încercat să se sinucidă, cu lovituri ce au interesat abdomenul, gâtul și toracele, timp în care minorul, văzând ceea ce se întâmplă, a alertat pe sora sa. Aceasta a venit la domiciliul părinților împreună cu fratele mai mic și martora, au forțat ușa încuiată, după care au sesizat organul de poliție și serviciul de salvare, care deplasându-se în acel loc au constatat decesul victimei și l-au transportat pe inculpat la Spitalul Unversitar de Urgență B, asupra căruia s-a intervenit operatoriu.
Reține tribunalul că declarațiile martorilor audiați, în special ale minorilor și, ce au asistat secvențial la incident, confirmă starea de fapt anterior expusă, concluzionându-se că săvârșirea faptei s-a produs din cauza geloziei excesive manifestată de inculpat.
Referindu-se la declarația martorului, s-a reținut că acesta a asistat la discuții între părinți, când tatăl său a reproșat mamei că întreține relații extraconjugale cu mai mulți bărbați din sat, mărturie pe care a apreciat-o ca fiind adevărată, întrucât aceleași împrejurări au fost învederate și de inculpat, care a susținut că victima a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu, copiii l-au văzut că plânge și au început să plângă și ei, după care au plecat din cameră de frică ori de rușine de ceea ce auzeau.
În același sens, au fost reliefate declarațiile martorelor, în sensul că de mai multe ori victima a fost bătută de inculpat, pe fondul consumului de alcool, reproșându-i că întreține relații intime cu numitul.
În ceea ce privește cauza decesului, s-a reținut că potrivit raportului de autopsie medico-legală nr.122/A/12 iunie 2008 întocmit de D rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a produs prin două lovituri repetate, datorându-se șocului hemoragic (hiovolemic), consecința unei plăgi tăiate cervicale stânga cu secționarea pachetului vasculo-nervos cervical (artera carotidă comună stg. vena jugulară și nerv vag stg.), precum și a tiroidei, traheiei și esofagului.
Cu privire la poziția subiectivă a inculpatului, instanța de fond a reținut că în mod constant acesta a recunoscut comiterea faptei, împrejurările săvârșirii acesteia, pe fondul unei gelozii exarcerbate, determinată de emoțiile și tulburările proprii, zvonurile din sat legate de o presupusă infidelitate a concubinei și poate, și de recunoașterea acesteia, așa cum a susținut inculpatul.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei dar și pe cele personale, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale, cu o comportare bună anterior săvârșirii faptei, non-violentă în societate, conform declarațiilor martorilor și și caracterizării emisă de Primăria comunei, cooperant pe parcursul procesului penal și totodată preocupat de îngrijirea și creșterea minorilor. Pentru aceste considerente, tribunalul a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prev. de art.74 alin.1 lit.a),b),c) cod penal și față de disp. art.76 alin.1 lit.a) cod penal a aplicat acestuia o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege.
Totodată, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a) teza a II a și b) cod penal precum și pedeapsa complementară a interzicerii acelorași drepturi pe o durată de trei ani.
În soluționarea laturii civile, s-a luat act că părțile vătămate și nu se constituie părți civile, neavând pretenții bănești de la inculpat.
Împotriva sentinței penale nr.146 din 16 martie 2009 au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul, care au criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie.
În apelul său, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa criticat sentința, susținând că instanța de fond nu a făcut aplicarea disp. art.118 alin.1 lit.b) cod penal, în sensul că deși s-a reținut că inculpatul a comis omorul folosind un briceag, un cuțit și un de fier ce îi aparțineau, a omis aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a acestor bunuri.
O altă critică invocată de parchet privește individualizarea pedepsei, susținându-se că prima instanță nu a evaluat în mod corect toate împrejurările, situațiile și stările în care inculpatul a comis fapta de omor, gradul de pericol social generic și concret al faptei, atitudinea făptuitorului față de faptă, urmărire acesteia și persoana inculpatului, așa încât în mod greșit s-au reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a), b), c) cod penal și i s-a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator.
Referindu-se la circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit.a) cod penal, reținută de tribunal, apelantul a susținut că declarațiile martorilor, și infirmă concluziile la care prima instanță a ajuns, din coroborarea acestora reieșind că inculpatul a avut un comportament necorespunzător în familie, manifestându-se violent atât față de victima cât și față de alți membrii ai familiei, acesta manifestând o gelozie extremă, fără a avea motive întemeiate, comportament ce a condus în mai multe rânduri la certuri și lovirea victimei.
Susține apelantul că nici circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.b) cod penal nu se justifică, întrucât din probele administrate în cauză rezultă nu numai că inculpatul nu a încercat să înlăture rezultatul infracțiunii ci mai ales că acesta a urmărit cu consecvență producerea lui, respectiv suprimarea vieții victimei, după cum nici reținerea circumstanței prev. de art.74 lit.c) cod penal nu este întemeiată, recunoașterea faptei fiind consecința dovedirii acesteia prin probele administrate de organele judiciare iar prezentarea inculpatului la proces a fost urmarea luării măsurii arestării preventive față de acesta.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Apelantul inculpat, prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentința numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, susținând că recunoaște și regretă fapta comisă, la momentul săvârșirii acesteia nu se afla sub influența băuturilor alcoolice și că într-adevăr concubina sa a recunoscut că îl înșela, motive pentru care a solicitat admiterea apelului și reducerea cuantumului pedepsei.
În conformitate cu disp. art.378 alin.11cod proc. penală, Curtea a dispus audierea inculpatului, acesta susținând că își menține toate declarațiile date anterior și nu are de făcut modificări ori completări.
Curtea, examinând sentința apelată în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.371 alin.2 și art.378 cod proc. penală, reține următoarele:
1. Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto, raportul de autopsie medico-legală nr.122/ A/ 12.06.2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Târgoviște însoțit de planșele foto, declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatului, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care rezultă că la data de 10 iunie 2008, inculpatul a aplicat lovituri repetate cu un briceag, un cuțit și o bucată de fier concubinei sale, producându-i leziuni ce i-au cauzat decesul.
Raportul medico-legal nr.122/A/12.06.2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală concluzionează că moartea victimei a fost violentă, datează din 10 iunie 2008 și s-a datorat șocului hemoragic (hiovolemic), consecința unri plăgi tăiate cervicale stg cu secționarea pachetului vasculo-nervos cervical (artera carotidă comună stg. vena jugulară și nerv vag stg.) precum și a tiroidei, traheiei și esofagului.
De asemenea, potrivit aceluiași raport rezultă că leziunile de violență au fost produse prin folosirea corpului tăietor înțepător, având caracteristicile corpului delict prezentat, loviturile fiind aplicate din față și lateral stânga victimei.
Probele și mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de tribunal, care, reținând vinovăția inculpatului, în forma prevăzută de lege, respectiv intenție directă, în mod temeinic și legal a dispus condamnarea acestuia în temeiul disp. art.174 cod penal, încadrarea juridică stabilită fiind corespunzătoare faptei și vinovăției inculpatului, ce nu au fost contestate de acesta.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că instanța de fond nu a făcut o evaluare corespunzătoare a criteriilor generale cuprinse în art.72 cod penal, în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptei, gradul ridicat de pericol social al acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, reținând în mod nejustificat circumstanțele atenuante judiciare facultative prev. de art.74 alin.1 lit.a), b), c) din Codul penal.
În primul rând, trebuie menționat că legiuitorul a sancționat infracțiunea de omor cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, având în vedere încălcarea celor mai importante relații sociale protejate de lege, respectiv cele care vizează viața persoanei.
Dacă în privința lipsei antecedentelor penale nu se pot face alte aprecieri decât cele reținute de prima instanță, fișa de cazier judiciar fiind dovada faptului că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, aceasta prin ea înseși nu justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a) cod penal, câtă vreme probatoriile testimoniale administrate în cauză dovedesc pe deplin că cel puțin în familie inculpatul, pe fondul consumului de alcool, dar mai ales din cauza geloziei exargerbate se manifesta violent față de concubina sa, aceasta fiind deseori lovită, așa cum declară martorele, și.
Mult mai grav este, în opinia instanței, faptul că discuțiile contradictorii și violențele determinate de presupusele relații extraconjugale ale victimei se purtau în prezența fiilor inculpatului și victimei, ambii minori, așa cum chiar aceștia declară cu ocazia audierii de către organul de urmărire penală.
De asemenea, așa cum reiese din declarația martorei, suspiciunile inculpatului legate de infidelitatea concubinei nu erau justificate, în sat nevorbindu-se despre faptul că victima ar fi avut legături extraconjugale cu numitul.
Referitor la circumstanța prev. de art.74 alin.1 lit.b) cod penal, nici aceasta nu se justifică, atâta timp cât din modul de comitere a infracțiunii rezultă cu certitudine că acesta a urmărit și stăruit în suprimarea vieții victimei, prin lovirea repetată cu corp tăietor înțepător, prin urmare, să ucidă, cu intensitate sporită și în zone vitale, raportul medico-legal concluzionând că moartea s-a datorat șocului hemoragic, consecința unei plăgi tăiate, prin secționarea arterei carotide, tiroidei, traheiei și esofagului.
Împrejurarea că ulterior, inculpatul a încercat să se sinucidă nu poate conduce la o altă concluzie decât aceea că a înțeles consecințele grave ale faptei sale, însă aceasta nu poate constitui temei pentru reținerea circumstanței atenuante sus-menționată.
Totodată, nu poate fi reținută nici circumstanța prev. de art.74 alin.1 lit.c) cod penal, atitudinea sinceră manifestată în cursul procesului și prezentarea în fața organelor judiciare nefiind decât consecința probării de către organul de urmărire penală a existenței faptei și vinovăției inculpatului, recunoscute de altfel de acesta și nu în ultimul rând, a luării măsurii preventive a arestării pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA este fondat, astfel că în temeiul disp. art.379 pct.2 lit.a) cod proc. penală îl va admite, va desființa în parte sentința, în latură penală, și după înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a), b), c) cod penal, va aplica inculpatului o pedeapsă situată în apropierea limitei minime prevăzută de textul de lege incriminator, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale acestuia.
Față de cuantumul pedepsei aplicate, se va face aplicarea disp. art.67 alin.2 cod penal, dispunând aplicarea pedepsei complementare a degradării militare.
Referitor la cel de al doilea motiv de apel invocat de parchet, Curtea apreciază că și acesta este fondat, reținând că bunurile ce au folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un cuțit, un briceag cu dispozitiv luminos și obiectul metalic cu aspect de, erau ale inculpatului și nu au fost confiscate, astfel încât urmează ca instanța să facă aplicarea disp. art.118 alin.1 lit.b din codul penal.
2. În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, Curtea apreciază că acesta este nefondat și îl va respinge conform art.379 pct.1 lit.b cod proc. penală, având în vedere considerentele ce au stat la baza înlăturării circumstanțelor atenuante judiciare facultative reținute de instanța de fond precum și faptul că suspiciunile inculpatului în legătură cu infidelitatea victimei, chiar reale dacă ar fi fost, ceea ce în cauză nu s-a dovedit, nu justifică în nici un mod fapta comisă, cu atât mai mult cu cât victima era mama copiilor săi, nevoiți acum să trăiască în altă familie decât alături de proprii părinți.
Pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de instanța de fond este, în opinia Curții, o pedeapsă nejustificat de blândă, față de gravitatea faptei comise, vârsta și persoana victimei și îndeosebi față de consecințele produse, respectiv suprimarea vieții acesteia și lăsarea fără sprijin moral și material a celor doi copii minori, așa încât nu poate fi acceptată solicitarea diminuării cuantumului pedepsei.
Neexistând alte critici și nefiind constatate nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea sentinței, vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
Având în vedere că apelantul inculpat a fost arestat preventiv în prezenta cauză iar temeiurile care au impus arestarea justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, în temeiul disp. art.350 alin.1 cod proc. penală, se va menține starea de arest a inculpatului.
Totodată, conform art.383 alin.2 cod proc. penală și art.88 cod penal, se va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 12 iunie 2008, la zi.
În temeiul disp. art.192 alin.2 cod proc. penală, față de soluția pronunțată, se va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv cu privire la onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva sentinței penale nr.146 din 16 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și în consecință:
Desființează în parte, în latură penală, sentința penală nr.146 din 16 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, în sensul că înlătură disp. art.74 alin.1 lit.a, b, c și art.76 alin.1 lit.a cod penal și majorează pedeapsa aplicată inculpatului, fiul lui și, născut la 19 iulie 1963, aflat în Penitenciarul Mărgineni pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174 cod penal, faptă din 10 iunie 2008, victimă, de la 7 ani închisoare la 12 (doisprezece) ani închisoare.
În baza art.67 alin.2 cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.
În temeiul disp. art.118 alin.1 lit.b cod penal dispune confiscarea specială a bunurilor ce au fost folosite la săvârșirea infracțiunii, respectiv un cuțit, un briceag cu dispozitiv luminos și un obiect metalic cu aspect de, sigilate cu sigiliul tip MI-50504 aflate în custodia Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Conform disp. art.350 alin.1 cod proc. penală, menține starea de arest preventiv a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 12 iunie 2008, la zi.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru inculpatul arestat și părțile civile lipsă, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./29 mai 2009
. fond - Trib.
Jud. fond G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea
