Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 62/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.62/A/2009

Ședința publică din 15 iunie 2009

lnstanța compusă din:

PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango

JUDECĂTOR - - -

GREFIER - - --

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, este reprezentat prin PROCUROR -

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind apelurile declarate de inculpatul, părțile civile, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva sentinței penale nr. 120 din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiuniilor de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin.1 Cod penal și distrugere, prev. de art. 217 alin.1 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului și a părților civile, și Spitalul municipal Câmpia.

Procedura de citare este îndeplinită.

S- făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 1.06.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Deliberând reține că prin sentința penală nr. 120/05.03.2009 a Tribunalului Cluj s-a stabilit încadrarea juridică a faptei deduse judecății ca fiind tentativă de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2, art. 76 alin. 1lit. b din pen. s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 21.01.1967 în T, jud. C, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, divorțat, fără antecedente penale, domiciliat în Câmpia,-, judo C, cu reședința în comuna nr. 1195, judo C, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. 1 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a din pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere la pedeapsa de 20 zile închisoare.

S-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente potrivit art. 33 lit. a pen. și în baza art. 34 lit. b pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de2 ani închisoare.

În baza art. 71 din pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului prev. de art. 64 alin. llit. a teza a II-a din pen.

În baza art. 81 din pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, termenul de încercare fiind de 4 ani conform art. 82 din pen.

În baza art. 71 alin. 5 din pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 14 și urm. art. 346.proc.pen. raportat la art. 998.civ. s-a dispus obligarea inculpatului la plata în favoarea părții civile domiciliată în Câmpia,-, judo Cas umei de 1500 lei cu titlu de daune materiale, în favoarea părții civile domiciliată în Câmpia,-, jud. Cas umei de 4300 lei cu titlu de daune materiale și 1000 lei daune morale, iar în favoarea părții civile domiciliat în comuna, jud. T, cu reședința în Câmpia,-, jud. C suma de 3850 lei cu titlu de daune materiale și 2000 lei daune morale, respingând restul pretențiilor.

În baza art. 359.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen. și 84.pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a obligat inculpatul să plătească în favoarea Spitalului Municipal Câmpia suma de 382,45 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu dobânda legală începând cu data de 16.08.2007 și până la data plății efective.

S-a respins cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în

favoarea părților civile.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda din dosarul nr.1552/P/2007, înregistrat inițial la Judecătoria Turda sub nr-, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală prev. de art. 181.pen. și distrugere prev. de art. 217 alin. 1.pen. reținându-se în sarcina acestuia că la data de 12.08.2007 i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit de bucătărie în zona brațelor și abdomenului părții vătămate, producându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri medicale, la aceeași dată distrugând prin lovire cu mâinile și picioarele mobilierul, aparatura electronică și electrocasnică, precum și instalațiile sanitare din locuința situată în mun. Câmpia,-, judo C, bunuri aparținând părților vătămate, și.

Prin sentința penală nr. 318/05.11.2008 a Judecătoriei Turdas -a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj întrucât s-a apreciat că inculpatul a săvârșit de fapt o infracțiune de tentativă la omor, infracțiune de competența tribunalului.

Partea vătămată Spitalul Municipal T s-a constituit parte civilă cu suma de 382,45 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate, cu dobânda legală de la data de 16.08.2007 și până la plata efectivă.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 lei daune materiale și 5000 lei daune morale, partea vătămată a solicitat suma de 6480 lei și diferența de salariu - daune materiale și 20000 daune morale, iar partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei daune materiale și 5000 lei daune morale.

În cauză s-au administrat de către instanță următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului ( 34 și 20-21 din dosarul tribunalului), declarațiile părților vătămate ( 39, 40, 41), declarațiile martorilor ( 48), G ( 55), ( 56), ( 67), ( 68), ( 69), facturi fiscale, adresă privind veniturile părtii civile ( 65). În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe și mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului ( 7-9), declarațiile părților vătămate ( 11-19), planșe foto de cercetare la fața locului ( 2043), raport de constatare medico-legală ( 46,47), foaia de observație clinică generală a părții vătămate( 48-56), copia sentinței civile de divorț ( 1080/2007, declarația învinuitului ( 62, 63, declarația martorului ( 65), copia cazierului judiciar ( 66).

Din probele administrate în cauză instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul a fost căsătorit cu partea vătămată având împreună doi copii și locuind în mun. Câmpia - judo În cursul anului 2005 inculpatul a luat hotărârea de a pleca la muncă în Spania, astfel că locuința comună a fost închiriată la 3 persoane de sex masculin, cadre militare, printre care și partea vătămată, în timp ce soția și copii s-au mutat la domiciliul socrilor inculpatului. În Spania fiind, inculpatul lua legătura periodic cu familia sa și trimitea bani acasă, inclusiv pentru plata unor rate la bancă. În cursul unei convorbiri telefonice, inculpatul a aflat de la fiul său mai mare că soția sa era vizitată la domiciliul socrilor, în mod frecvent, de către partea vătămată, unul dintre cei trei chiriași din locuința comună. A sunat-o pe soția sa să o întrebe dacă are vreo legătură extraconjugală cu, însă aceasta a negat cu vehemență, astfel că inculpatul l-a sunat și pe presupusul amant al soției, care însă nu a negat legătura cu partea vătămată.

Inculpatul a venit ulterior în țară, ocazie cu care s-a deplasat la domiciliul socrilor pentru a discuta cu soția sa, însă socrii săi l-au anunțat că el de fapt e divorțat de soție și nu mai are ce căuta la niciuna dintre cele două locuințe, cea de pe Patru -, care de drept aparținea socrilor și cea în care locuiau efectiv socrii. Cu acea ocazie inculpatul a mai aflat că fosta soție locuiește împreună cu partea vătămată și că ar fi bine să partajeze bunurile.

Inculpatul s-a deplasat apoi la Judecătoria Turda unde a studiat dosarul de divorț, constatând cu acea ocazie că toate citațiile emise pe numele său fuseseră expediate la locuința de pe str. - - unde în fapt locuia. Nu a dorit să atace sentința de divorț deoarece în intervalul de timp în care s-a aflat în țară a aflat că soția lui i-a fost infidelă, având relații extraconjugale cu mai mulți bărbați. L-a chemat apoi pe la un local pentru a discuta "ca între bărbați", ocazie cu care cei doi nu s-au certat, discuțiile fiind pe cât se putea, în situația dată, amiabile.

Ulterior, inculpatul a încercat cu mai multe ocazii să ia legătura cu soția sa, încercări soldate cu chemarea poliției și amendarea sa contravențională pe motiv că a tulburat ordinea și liniștea publică prin injurii, după care a avut loc partajul, la domiciliul socrilor, unde foștii soți, în prezența socrilor inculpatului și a lui au împărțit bunurile, act consemnat și într-un înscris. Inculpatul s-a deplasat apoi să își ridice bunurile, găsind garnitura de mobilă de cameră ce i-a revenit la partaj scoasă afară din locuință și desfăcută cu levierul, lucru care l-a enervat pe motiv că aceasta ar fi trebui desfăcută cu cheia, în modalitatea în care partea vătămată a procedat, mobila ajungând să fie degradată. Cu aceeași ocazie partea vătămată a menționat că lui nu-i convin termenii partajului, exprimându-și nemulțumirea că nu i s-a solicitat părerea, lucru care de asemenea nu i-a convenit inculpatului.

Apoi, au intervenit probleme cu programul de vizitare al minorilor și din nou părțile au ajuns la discuții. Totul a culminat însă cu momentul în care partea vătămată a transmis prin intermediul unei persoane, fostului soț, notificarea de la bancă, datând din luna martie, prin care i se aducea la cunoștință inculpatului că este restant cu plata ratelor încă din perioada în care acesta trimisese bani din Spania soției pentru a le plăti.

Toate cele de mai sus l-au determinat pe inculpat ca în data de 12.08.2007, în jurul orelor 19.00 să se deplaseze la fosta locuință pentru a clarifica cu fosta soție programul de vizitare al minorilor, problema ratelor la bancă și probabil problema partajului care nu fusese finalizat astfel cum se înțeleseseră părțile.

Acesta a găsit ușa de la curte neasigurată și întrucât poarta nu era prevăzută cu sonerie a intrat pur și simplu în curte și apoi în locuință pe ușa deschisă, afară fiind cald. Primul lucru pe care l-a văzut a fost un computer despre care a presupus că este cel pe care îl cumpărase pentru copii săi și care ar fi trebuit să se afle la domiciliul socrilor, acolo unde erau copiii, iar apoi pe partea vătămată care se uita la un film pe calculator, având în mână un telefon mobil. Inculpatul nu a mai raționat și a luat un cuțit de bucătărie ce se afla pe bufet, în bucătărie, apoi s-a repezit spre partea vătămată cu intenția declarată de a-l castra deoarece i-a distrus familia.

Partea vătămată s-a ridicat de pe pat și a avut loc o învălmășeală în cursul căreia inculpatul a produs două leziuni superficiale părții vătămate cu cuțitul, una pe fața dorsală a brațului și una în partea dreaptă a abdomenului (hemiabdomen drept) și o leziune mai profundă în hemitoracele dorsal stâng ce a interesat pleura. Potrivit raportului de constatare medico-legală partea vătămată a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp înțepător-tăietor (posibil cuțit), leziuni ce nu au pus în primejdie viața victimei, care s-au putut produce la data de 12.08.2009 și care au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile de îngrijiri medicale.

Văzând că partea vătămată încearcă să scape, inculpatul l-a urmărit cu cuțitul în mână până la locuința vecină a martorului, unde nu a mai fost lăsat să intre, intenția declarată fiind aceea de a-l întreba pe dacă îi mai trebuie femeie măritată. Cu acea ocazie inculpatul i-a spus martorului că a făcut ce a făcut pentru că partea vătămată i-a distrus familia.

Apoi s-a întors furios în locuință și a distrus o parte din bunurile aflate acolo prin lovire cu mâinile, picioarele și răsturnare, respectiva distrus calculatorul, mașina de spălat, mobila de bucătărie, chiuveta, a spart geamurile de la două biblioteci, o oglindă de cameră și televizorul, distrugând și instalația de apă, bunuri despre care a susținut că ar fi trebuit să-i revină lui, ele sau contravaloarea lor, în urma partajului.

Martorul a chemat poliția, aceasta l-a dus pe inculpat pentru a da o declarație, alte declarații în faza de urmărire penală nefiind posibile deoarece inculpatul a plecat în Spania din nou la muncă.

În cauză s-a pus problema încadrării juridice a faptei comise de inculpat în dauna părții vătămate, infracțiunile luate în considerare fiind cele de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 din pen. (raportat la faptul că nu s-a pus în primejdie viața victimei), tentativă de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 din pen. (raportat la modul în care inculpatul a acționat și la agresiunea exercitată) și tentativă la vătămare corporală gravă prev. de art. 20 raportat la art. 182 alin. 2 și 3 din pen. (raportat la ce a declarat inculpatul cum că a intenționat să castreze partea vătămată). Pentru a putea stabili care dintre infracțiuni a fost comisă este necesară stabilirea poziției psihice a inculpatului față de fapta comisă, acest lucru fiind posibil doar prin analizarea comportamentului inculpatului din momentul În care a intrat În casă.

În primul rând este clar că din momentul în care inculpatul a luat cuțitul de pe bufet, acesta a intenționat să producă părții vătămate un rău fizic. Din fotografia de la fila 42 din dosarul de urmărire penală reiese că cuțitului avea o lungime de 20 de cm, că cuțitul are un vârf deosebit de ascuțit și că un astfel de instrument este să producă moartea.

În al doilea rând, inculpatul a lovit la întâmplare victima de 3 ori, nimerind în zona abdominală în timp ce încă aceasta se afla în poziție șezândă pe canapea, respectiv în fața dorsală a brațului drept și în hemitoracele dorsal stâng în timp ce aceasta încerca să fugă. Ultima dintre lovituri, chiar dacă nu a pus în primejdie viața victimei, a fost dată într-o zonă vitală, respectiv chiar în dreptul inimii și al plămânului stâng, apucând însă să străpungă doar pleura. Faptul că a aplicat 3 lovituri denotă în continuare dorința de a produce acel rău părții vătămate.

În al treilea rând, dacă inculpatul ar fi dorit într-adevăr să castreze partea vătămată, lucru verosimil de vreme ce prima lovitură a fost dată în zona abdomenului, tot la omor se putea ajunge deoarece zona vizată este una deosebit de bine vascularizată, cu vase de sânge importante, cum fapta s-a comis într-o seară de duminică și într-un oraș mai mic, este posibil ca consecințele unei astfel de agresiuni să nu fi fost vătămarea corporală gravă ci decesul victimei.

Apoi, instanța consideră că intenția cu care a acționat inculpatul nu a fost aceea directă de a ucide pe amantul soției, ci una indirectă. Dacă inițial acesta a urmărit să producă un rău victimei, ulterior nu l-a mai interesat ce fel de rău va produce, chiar dacă nu a urmărit decesul victimei, cu ocazia loviturilor următoare, a acceptat producerea oricărui fel de rezultat.

Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat că nu este vorba de infracțiunea de vătămare corporală ci de aceea de tentativă de omor cu intenție indirectă.

În opinia instanței de fond, faptul că inculpatul a acceptat producerea rezultatului letal, este demonstrat și de distrugerea bunurilor. Este evident că furia pe care a simțit-o inculpatul și frustrarea de a nu mai ajunge la partea vătămată din cauza refugierii acesteia la vecini, a fost defulată prin spargerea lucrurilor din casă. Distrugerea bunurilor a fost motivată și de toate frustrările acumulate în timp, de faptul că s-a trezit divorțat fără să știe fiind citat la domiciliul unde locuia presupusul amant, de faptul că amantul soției era unul din chiriașii pe care el însuși îl lăsase în locuință, de faptul că a trimis banii pe care i-a muncit în Spania soției, iar aceasta i-a folosit în alt scop decât acela al plății rate lor la bancă, de neînțelegerile legate de vizitarea copiilor, de bârfele din comunitatea locală restrânsă cum că soția a avut relații extraconjugale cu numeroși alți bărbați, iar unuia dintre copiii cuplului nu i-ar fi tată și, în general, de orgoliul masculin rănit în toate modalități le posibile.

Toate aceste împrejurări anterior menționate nu scuză și nu justifică agresiunea exercitată asupra părții vătămate, dar sunt elemente care circumstanțiază fapta și persoana inculpatului, putând duce la scăderea drastică a pedepsei aplicate acestuia. Este important de amintit comportamentul sincer al inculpatului cu ocazia audierii sale de către tribunal, lipsa antecedentelor penale, comportamentul adecvat anterior comiterii celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, practic problemele sale cu legea penală fiind legate de divorțul de soție, precum și faptul că inculpatul a suferit o depresie serioasă datorită evenimentelor conjugate care au precedat incidentul, acestea putând constitui circumstanțe atenuante.

Ca atare, s-a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 din pen. precum și pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 din pen. acesta urmează a fi condamnat, în urma reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2, art. 76 lit. b și art. 76 lit. e din pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor și 20 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

Nu s-a impus reținerea circumstanței atenuante a provocării deoarece partea vătămată nu a exercitat la adresa inculpatului vreo agresiune fizică sau psihică și nu a adus, chiar înainte de comiterea faptei, vreo atingere gravă la adresa demnității inculpatului.

De asemenea, având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de distrugere, el nu poate fi achitat pentru motivul că fapta nu există sau că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 217 alin. 1 din pen.

În baza art. 33 lit. a din pen. s-a constatat concursul de infracțiuni, iar în temeiul art. 34 lit. b din pen. s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 din pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II -a din pen.

Raportat la faptul că pedeapsa aplicată pentru concursul de infracțiuni este de 2 ani închisoare, la împrejurarea că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare, precum și la faptul că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului întrucât acesta a înțeles pe deplin consecințele faptelor sale, având în vedere și circumstanțele comiterii faptelor, în temeiul art. 81 din pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 4 ani conform art. 82 din pen.

În temeiul art. 71 alin. 5 din pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea părții civile Spitalul Municipal T suma de 382,45 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții civile în perioada 12.08 - 15.08.2008, cu dobânda legală începând cu data de 16.08.2007 și până la data plății efective.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 lei daune materiale, din care 1000 lei contravaloarea instalațiilor sanitare distruse și 500 lei contravaloarea obiectelor sanitare distruse și 1000 lei onorariu pentru avocat, precum și cu suma de 5000 lei daune morale reprezentând suferințele psihice la care aceasta a fost supusă în urma săvârșirii infracțiunilor de către inculpat. În fotografiile aflate în plicul de la fila 86 se poate observa că instalațiile sanitare și obiectele sanitare distruse de inculpat erau noi, astfel că valoarea de înlocuire solicitată este justificată, motiv pentru care inculpatul va fi obligat la plata sumei de 1500 lei cu titlu de daune materiale. Instanța a considerat că nu se justifică acordarea daunelor morale către această parte vătămată deoarece distrugerea unei chiuvete și a unor instalații sanitare nu au creat suferințe psihice atât de pregnante încât să justifice acordarea daunelor morale, putând genera cel mult o supărare de moment.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei daune materiale, din care 1100 lei contravaloarea mobilei de bucătărie, 350 lei contravaloarea veselei și a sticlăriei distruse, 700 lei contravaloarea canapelei incendiate, 600 lei contravaloarea fotoliilor și a mesei, 300 lei contravaloarea servantei, 800 lei contravaloarea bibliotecii distruse, 300 lei contravaloarea bibelourilor, 150 lei contravaloarea oglinzii distruse, 1000 lei onorariu de avocat și 5000 lei daune morale reprezentând suferințele psihice la care a fost supusă în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat. Întrucât pozele dovedesc existența bunurilor și distrugerea lor, iar valoarea de înlocuire a acestora, solicitată de către partea civilă, este rezonabilă, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 4300 lei cu titlu de despăgubiri materiale. De asemenea, dată fiind distrugerea a mai multor bunuri din casă și șocul pe care partea civilă l-a suferit la vederea consecințelor infracțiunii, instanța a apreciat că se justifică solicitarea de daune morale, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale în favoarea acestei părți civile.

Partea civilă a solicitat suma de 6480 lei cu titlu de daune materiale (13 82 lei contravaloarea calculatorului, 400 lei a televizorului, 1198 lei a mașinii de spălat, 300 lei a telefonului marca Ericsson distrus, 1000 lei costul transportului la C-N în vederea consultațiilor medicale, al tratamentului și al expertizării medico-legale, 1000 lei contravaloarea supraalimentației, 200 lei contravaloarea medicamentelor și 1000 lei onorariul pentru avocat plus diferența dintre salariu și indemnizația primită în concediul medical, respectiv 20000 lei daune morale. Dintre acestea sumele solicitate pentru calculator și mașina de spălat au fost dovedite cu chitanțe (mașina de spălat costând doar 1000 lei și nu 1198 - 85), sumele solicitate pentru televizor și telefon sunt justificate și rezonabile, fiind dovedită existența și distrugerea lor prin pozele de la dosar, în schimb se impune reducerea cheltuielilor de transport la 200 lei, a cheltuielilor pentru supraalimentație la 200 lei, cele solicitate pentru medicamente fiind rezonabile.

Potrivit actului de fila 65 emis de Ministerul Apărării (angajatorul părții civile ) diferența dintre salariul net și indemnizația de concediu este de 168 lei ce urmează a-i fi acordată părții civile. În ceea ce privește daunele morale solicitate, raportat la spaima părții civile, la numărul de zile de îngrijiri medicale, la perioada spitalizării totale de 17 zile și la valoarea bunurilor distruse, instanța apreciază că suma de 2000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral total suferit de partea civilă. Ca atare, inculpatul a fost obligat la plata către această parte civilă a sumei de 3850 lei cu titlu de daune materiale și 2000 lei cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 359 din proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din pen. referitoare la situațiile de revocare a beneficiului suspendării condiționate.

Având în vedere că părțile civile nu au dovedit cu chitanțe onorariile avocațiale solicitate, cererea de acordare a acestora a fost respinsă.

În temeiul art. 191 alin. 1 din proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata în favoarea statului a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul - și părțile civile, - și.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluja criticat sentința atacată pentru netemeinicie, motivând că instanța de fond a aplicat o pedeapsă nejustificat de blândă, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, reținând în mod nejustificat și circumstanțe atenuante, arătând că atâta timp cât inculpatul a comis 2 infracțiuni, din care una deosebit de gravă - tentativă de omor - se impunea aplicarea unei pedepse mai severe, cu executare în regim de detenție, opinând că numai în acest fel poate fi atins scopul preventiv al sancțiunii penale.

Inculpatul a contestat încadrarea juridică sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă de omor arătând că nu a avut intenția de a suprima viața victimei, ci doar de a cauza un rău fizic acesteia, apreciind că loviturile aplicate părții vătămate au fost superficiale, în zone nevitale, invocând în sprijinul său și concluziile medico-legale potrivit cărora viața victimei nu a fost pusă în pericol. Sub acest aspect, inculpatul a menționat că la instanța de fond nu s-a pus în discuție și nu s-au pus concluzii sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă de omor, ci doar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală.

A mai contestat și soluționarea laturii civile a cauzei arătând că televizorul și mașina de spălat nu au fost distruse, rămânând în stare de funcționare, că nu a distrus instalațiile sanitare, confirmând distrugerea a 2 geamuri, o bibliotecă, geamurile și ușile de la mobila de bucătărie, chiuveta de la baie și niște bibelouri. Cu privire la restul bunurilor, a susținut că îi aparțineau, fiind atribuite lui în urma partajului voluntar.

Așa fiind, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor în cea de vătămare corporală, cu menținerea cuantumului pedepsei de 2 ani închisoare și a modalității de executare, achitarea sa sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 10 lit. a proc.pen.

Părțile civile au criticat soluția atacată sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului și a soluționării acțiunilor civile, solicitând pronunțarea unei decizii prin care să se dispună ca sancțiunea penală aplicată inculpatului să fie executată în regim de detenție și admiterea în totalitate a acțiunilor civile cu motivarea că numai prin executarea în regim de detenție a pedepsei se asigură ajustă individualizare a sancțiunii, iar pretențiile solicitate, atât cele materiale, cât și cele morale, sunt dovedite.

Procedând la soluționarea apelurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.

Inculpatul a fost căsătorit cu partea civilă, având împreună doi copii și locuind în mun. Câmpia - judo În cursul anului 2005 inculpatul a luat hotărârea de a pleca la muncă în Spania, astfel că locuința comună a fost închiriată la 3 persoane de sex masculin, cadre militare, printre care și partea vătămată, iar partea civilă și copiii s-au mutat la domiciliul socrilor inculpatului.

După divorțul părților survenit în data de 14.03.2007, inculpatul și susnumita parte civilă au convenit asupra partajării bunurilor în mod voluntar, înțelegerea celor doi fiind consemnată în înscrisul intitulat "proces verbal" existent la fila 61 dos.

Ulterior separării celor doi au avut loc discuții legat de stabilirea programului de vizitare a minorilor, între inculpat și fost lui soție iscându-se discuții aprinse, mai ales că inculpatul a aflat că partea civilă, încă din timpul căsătoriei, a început o relație cu partea civilă.

În data de 12.08.2007, inculpatul s-a deplasat la locuința fostei soții pentru a vedea copiii, intrând în imobil pe ușa neasigurată. Aici inculpatul l-a găsit pe partea vătămată care stătea pe pat și folosea un calculator. Această situație, potrivit propriilor susțineri, i-a cauzat inculpatului o stare de furie profundă, generată de presupunerea că partea civilă ar fi folosit un calculator aparținând copiilor inculpatului, dar și pe fondul sentimentelor negative generate de faptul că partea civilă era considerat de inculpat motivul eșecului căsniciei sale.

În acest context, inculpatul a luat un cuțit găsit la îndemână, cu scopul declarat de a-i aplica o corecție părții civile. Potrivit declarațiilor acestuia din urmă ( 11-13 dos., 33 dos. fond), inculpatul a încercat să-i aplice o lovitură cu cuțitul, însă a reușit să-l îndepărteze și să fugă, după care inculpatul l-a urmărit și i-a aplicat trei lovituri cu acel cuțit.

Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 5003/II/b/200 din 13.09.2007 ( 46-47 dos.), părții civile i-au fost cauzate leziuni constând în plagă penetrantă hemitorace stâng dorsal, plagă tăiată abdominală dreapta și plagă tăiată braț drept, leziuni care au necesitat 23-25 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus în primejdie viața victimei.

Partea civilă a reușit să se refugieze la un vecin, martorul ( 48 dos. fond), fiind urmat de către inculpat. Potrivit declarațiilor acestui martor, inculpatul a afirmat că "ce a avut de făcut a terminat" și că partea civilă i-a distrus familia. A mai precizat martorul că a solicitat prezența unei ambulanțe și a organelor de poliție.

În aceleași împrejurări, inculpatul, prin forța mâinilor și a picioarelor, a distrus mai multe bunuri din locuință și a cauzat dezordine prin răsturnarea unor obiecte de uz casnic și obiecte de mobilier, aspect dovedit cu planșele foto de la dosar, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză.

Deși s-a reținut de către instanța de fond o stare de fapt corectă, precum și o încadrare juridică legală sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere, Curtea consideră că în cauză nu s-a probat că inculpatul, prin actele de agresionare a părții civile, a intenționat să suprime viața acestuia din urmă.

Astfel cum practica judiciară a statuat constant, pentru existența infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, elementul subiectiv necesar - intenția în ambele sale modalități (directă și indirectă)- se deduce atât din datele externe ale faptei comise, cum sunt împrejurările și modul în care a fost săvârșită fapta, mijloacele de execuție, regiunea vizată și intensitatea loviturilor, cât și din mobilul care a determinat pe făptuitor să acționeze și din scopul pe care acesta și l-a propus să-l atingă.

În cauză este adevărat că inculpatul a folosit un instrument vulnerant, pentru a ucide (respectiv, un cuțit), însă leziunile cauzate au fost de intensitate redusă fapt dovedit prin aceea că nu au pus în primejdia viața victimei, iar numărul de zile de îngrijiri medicale a fost destul de redus. De asemenea, regiunile lezate nu sunt cunoscute ca fiind vitale. Nu poate fi omis nici faptul că inculpatul a probat că poseda forța fizică necesară aplicării unor lovituri de intensitate ridicată și cauzării unor leziuni posibil letale, dovadă fiind distrugerile și dezordinea cauzată doar prin forța mâinilor și picioarelor a unor obiecte voluminoase și confecționate din materiale de o consistență ridicată (lemn, ceramică) ceea ce conduce curtea la concluzia că rezultatul produs este consecința unei autocenzuri a inculpatului corespunzătoare poziției psihice inițial avută, respectiv aceea de a cauza victimei doar suferințe fizice.

Totodată, este relevant și faptul că hotărârea infracțională a fost instantanee, generată de presupunerea că victima folosea bunuri aparținând copiilor inculpatului și la a căror achiziționare a contribuit, dar și pe fondul sentimentelor de frustrare manifestate de inculpat care îl considera pe victimă generator al destrămării căsniciei sale.

În final, nu poate fi omisă nici afirmația inculpatului făcută în fața martorului ( inculpatul a afirmat că "ce a avut de făcut a terminat") ceea ce demonstrează că scopul urmărit și realizat de către inculpat, astfel cum a afirmat în fața instanței de apel, a fost acela de a aplica o corecție victimei și nu de a suprima viața acesteia, scop care, chiar dacă a presupus cauzare de suferințe fizice, a fot tot ceea ce a urmărit prin fapta sa.

Așa fiind, Curtea concluzionează că în cauză fapta inculpatului care prin aplicare de lovituri de cuțit a cauzat victimei leziuni vindecabile în 23-25 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus în primejdie viața acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181.pen. și nu cele ale infracțiunii de tentativă de omor prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174.pen.

Sub aspectul infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 al. 1.pen. în cauză nu s-a dovedit afirmația inculpatului potrivit căreia o parte din bunuri i-ar aparține în urma partajului voluntar deoarece, pe de o parte, din conținutul înscrisului care atestă înțelegerea foștilor soți nu rezultă dacă bunurile menționate revin inculpatului sau fostei sale soții, iar pe de altă parte, martorul arată că în prezența sa, anterior comiterii infracțiunilor, părțile și-au împărțit bunurile și că inculpatul și-a luat bunurile pe care le-a și transportat. Același martor arată că mobila de bucătărie nu era uzată, iar inculpatul a renunțat aom ai lua.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate în cauză Curtea consideră că, în pofida atitudinii sincere a inculpatului, față de modul și mijloacele de producere a infracțiunilor, precum și față de urmările cauzate, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea sancțiunilor sub limita minimă prevăzută de lege, critica Parchetului sub acest aspect dovedindu-se fondată, impunându-se aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat, în concordanță cu gradul concret de pericol social al infracțiunilor comise de inculpat.

Așa fiind, Curtea consideră că o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181.pen. și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 al. 1.pen. pedepse care vor fi contopite potrivit art. 33 lit. a, 34 lit. b pen. sunt sancțiuni penale corespunzătoare, de natură a asigura constrângerea inculpatului și scopul sancționator urmărit de art. 52.pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, Curtea consideră că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără privarea sa efectivă de libertate, urmând ca, în consecință, să mențină dispoziția instanței de fond cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani potrivit art. 82.pen.

Sub aspectul laturii civile, Curtea constată că pretențiile solicitate de către părțile civile, și sunt probate și justificate numai parțial.

În ceea ce o privește pe partea civilă, aceasta a solicitat suma de 1000 lei pentru instalațiile sanitare, 500 lei pentru obiectele sanitare (chiuveta, faianță, dulap de baie) și 5000 lei daune morale.

În cauză, din probele existente la dosar rezultă că inculpatul a distrus doar chiuveta din baie, bateria și racordul chiuvetei la sistemul de canalizare, bunuri de valoare medie și care, înglobând și manopera, se situează în limita sumei de 500 lei. De asemenea, partea civilă nu a justificat în nici un fel acordarea de daune morale, nedemonstrând care a fost prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat, cu atât mai mult cu cât la momentul săvârșirii infracțiunilor susnumita nici nu locuia în imobilul în discuție pentru ca astfel să pretindă ca ar fi fost supusă unui disconfort, unei traume prin comiterea faptelor de către inculpat.

Partea civilă a solicitat suma de 6480 lei cu titlu de daune materiale (1382 lei contravaloarea calculatorului, 400 lei a televizorului, 1198 lei a mașinii de spălat, 300 lei a telefonului marca Ericsson distrus, 1000 lei costul transportului la C-N în vederea consultațiilor medicale, al tratamentului și al expertizării medico-legale, 1000 lei contravaloarea supraalimentației, 200 lei contravaloarea medicamentelor și 1000 lei onorariul pentru avocat plus diferența dintre salariu și indemnizația primită în concediul medical, respectiv 20000 lei daune morale.

Dintre acestea, nu s-a dovedit distrugerea mașinii de spălat (din planșele foto rezultând doar că a fost răsturnată) și nu s-a dovedit distrugerea telefonului. S-a dovedit distrugerea calculatorului și a părților componente (monitor, carcasă), valoarea acestuia fiind dovedită cu chitanțele de la 73-84 dos. fond, precum și a diferenței de salariu nerealizat în sumă de 168 lei ( 65 dos.fond). Totodată, instanța de fond a cuantificat corespunzător cheltuielile de transport la 200 lei, cheltuielile pentru supraalimentație la 200 lei, precum și suma de 200 lei pentru medicamente, fiind apreciate ca rezonabile.

De asemenea, suma de 2000 lei solicitată cu titlu de daune morale este justificată față de suferințele fizice și psihice la care a fost suspusă victima, suma fiind suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral total suferit de partea civilă.

În ceea ce privește pe partea civilă, în cauză s-a probat cu planșele fotografice distrugerea parțială, în proporție de 50% a mobilei de bucătărie (ușile și elementele de sticlărie), distrugerea de geamuri, veselă, distrugerea unei oglinzi mari, iar canapeaua a fost incendiată pe o suprafață extrem de redusă, fără a fi afectată utilitatea, fiind necesară doar înlocuirea husei. Așa fiind, suma de 1400 lei pentru recuperarea sau refacerea acestor bunuri ( 550 lei pentru mobila de bucătărie, 350 lei sticlăria și, 150 lei oglinda, 350 lei canapeaua) este justificată, urmând a fi obligat inculpatul la plata acesteia cu titlu de daune morale către susnumita parte civilă.

Nu se justifică, însă, acordarea de daune morale către partea civilă, aceasta din urmă nedovedind cauzarea unui prejudiciu nepatrimonial, cu atât mai mult cu cât la momentul incidentului aceasta nu se afla la domiciliu, venind acasă la solicitarea numitei ( 15 dos. ), după ce s-au stins evenimentule.

Pentru aceste motive se va înlătura obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei către partea civilă cu titlu de daune morale.

Așa fiind, n baza art. 379 pct.2 lit. a proc.pen. se va admite apelul declarat de către inculpatul și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr.120 din data de 5.03.2009 a Tribunalului Cluj, sentință care se va desființa parțial, cu privire la greșita încadrare juridică a faptei inculpatului ca și tentativă de omor, greșita reținere de circumstanțe atenuante și cu privire la cuantumul daunelor materiale acordate celor trei părți civile și a daunelor morale acordate părții civile.

Pronunțând o nouă hotărâre în limitele de mai sus, în baza art.181 alin.1 pen. se va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, iar în baza în baza art. 217 alin.1 pen. se va dispune condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art.33 lit. a, art.34 lit. b proc.pen se va contopi pedepsele stabilite mai sus, urmând ca inculpatul execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Se va menține dispoziția privind suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, termenul de încercare fiind de 4 ani, conform art. 82.pen.

În baza art. 14, 346.proc.pen. art. 998.civil se va dispune obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 500 lei daune materiale pentru instalațiile sanitare distruse, părții civile a sumei de 1400 lei daune materiale pentru mobila de bucătărie, veselă și sticlărie, canapea și oglinda distruse, iar părții civile a sumei de 2550 lei daune materiale pentru calculator, televizor, transport, medicamente, supraalimentație și diferența de salariu, respingând restul pretențiilor civile ca nedovedite.

Se va înlătura obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei daune morale către partea civilă.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 379 pct.1 lit. b proc.pen. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile, și împotriva aceleiași sentințe.

În baza art.189 proc.pen. stabilește se va stabili suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansa din.

În baza art.192 alin.2 proc.pen. se vor obliga părțile civile, și să plătească suma de câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art.192 alin.3 proc.pen. celelalte cheltuieli ocazionate de soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.379 pct.2 lit. a proc.pen. admite apelul declarat de către inculpatul domiciliat în Câmpia,-, cu reședința în comuna nr.1195 și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr.120 din data de 5.03.2009 a Tribunalului Cluj, pe care o desființează parțial, cu privire la greșita încadrare juridică a faptei inculpatului ca și tentativă de omor, greșita reținere de circumstanțe atenuante și cu privire la cuantumul daunelor materiale acordate celor trei părți civile și a daunelor morale acordate părții civile.

Pronunțând o nouă hotărâre în limitele de mai sus, în baza art.181 alin.1 pen. dispune condamnarea inculpatului fiul lui și, născut la 21.01.1967 în T, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, divorțat, fără antecedente penale, cu reședința în comuna nr.1195, CNP -, la o pedeapsă de:

-2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În baza art.217 alin.1 pen. dispune condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de:

- 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b proc.pen contopește pedepsele stabilite mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Menține suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, termenul de încercare fiind de 4 ani, conform art.82 pen.

În baza art.14, 346.proc.pen. art.998 civil obligă pe inculpat să plătească părții civile suma de 500 lei daune materiale pentru instalațiile sanitare distruse, părții civile suma de 1400 lei daune materiale pentru mobila de bucătărie, și sticlăria, canapea și oglinda distruse, iar părții civile suma de 2.550 lei daune materiale pentru calculator, televizor, transport, medicamente, supraalimentație și diferența de salariu, respingând restul pretențiilor civile ca nedovedite.

Înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei daune morale către partea civilă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art.379 pct.1 lit. b proc.pen. respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile, și împotriva aceleiași sentințe.

În baza art.189 proc.pen. stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av. sumă ce se va avansa din.

În baza art.192 alin.2 proc.pen. obligă părțile civile, și să plătească suma de câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art.192 alin.3 proc.pen. celelalte cheltuieli ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2009.

PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER

- - - - - -

Red.H/Dact.

2 ex./30.06.2009

Președinte:Luminița Hanzer
Judecători:Luminița Hanzer, Livia Mango

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 62/2009. Curtea de Apel Cluj