Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 7/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 7/
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 351/PI/24.04.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpata intimată, pentru care se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, lipsind și partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Procurorul susține motivele de apel formulate în scris și depuse la dosar și solicită admiterea apelului declarat de parchet, desființarea soluției primei instanțe și condamnarea inculpatei, care se face vinovată pentru infracțiunea de omor.
Avocat solicită respingerea apelului declarat de parchet, inculpata fiind nevinovată, probatoriul nu se coroborează cu actele de la dosar iar dubiul profită inculpatei.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală 351/PI/24.04.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 11 pct. 1 lit. a din C.P.P. raportat la art. 10 lit. c din C.P.P. a fost achitată inculpata, născută la data de 15.07.1970 în T, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c din.
Cod PenalS-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare efectuate în timpul urmăririi penale și în instanță au rămas în sarcina statului și s-a dispus plata din fondul MJ a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 972/P/2006 din data de 04.10.2007, a fost trimisă în judecată inculpata, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de disp. art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c Cod Penal, reținând că în data de 14.12.2006, în jurul orei 06,30, concubinul inculpatei, a plecat la serviciu, lăsând-o pe aceasta acasă, să aibă grijă de copilul lor.
S-a reținut în rechizitoriu faptul că, datorită plânsetelor copilului, inculpata, nemairezistând presiunii psihice, a luat hotărârea de a ucide copilul. Astfel, între orele 08-14,00, inculpata a aplicat minorului mai multe lovituri în zona capului și a membrelor, aspect care a condus la decesul acestuia în jurul orei 14.09. Inculpata, știind că fiul său este decedat, l-a abandonat și s-a deplasat din T în localitatea, acasă la martora, unde a locuit aproximativ o lună de zile, fără a-l anunța pe concubinul său care a declarat-o dispărută.
S-a mai reținut de către organele de cercetare penală faptul că, în jurul orei 17,45, a sosit la domiciliu și a găsit biletul și trupul neînsuflețit al minorului. În urma acestei constatări, a anunțat Poliția și Salvarea. Organele de cercetare penală care s-au deplasat la fața locului au constatat decesul minorului și au luat măsura trimiterii corpului copilul la IML T în vederea efectuării autopsiei.
În drept, organele de cercetare penală au stabilit că, fapta inculpatei, de a aplica lovituri multiple și violente, în zone vitale, fiului său, cu intenția evidentă de a-l omorî, fapt care s-a și întâmplat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1.Cod Penal, art. 175 alin. 1 lit. c
Cod PenalDin analiza probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, respectiv declarațiile inculpatei, ale părții vătămate, ale martorilor, raportul de autopsie medico-legală, completare la raportul de autopsie medico-legală nr. 708/2006, raportul de constatare medico-legal, raportul de expertiză psihiatrico-legală privind pe inculpată, adresa nr. 212 din 04.02.2008 emisă de SC T, raport de constatare tehnico-științifică, caietul ce conține biletul inculpatei, proces-verbal de cercetare la fața locului, cazierul inculpatei, prima instanță a reținut următoarele:
Probele testimoniale administrate în cauză sunt contradictorii și nu se coroborează între ele și nici cu probele științifice și actele scrise depuse.
În data de 14.12.2006, înainte de a pleca la serviciu, partea vătămată susține că s-a dezechilibrat și a căzut peste copil, împreună cu inculpata, și este posibil ca atunci să se fi produs leziunile copilului, apoi revine și susține că doar el singur a căzut peste copil, dar această afirmație este contrazisă de inculpată care ambele variante.
Partea vătămată precizează că a plecat de acasă la serviciu la ora 6,45, dar a pierdut autobuzul care îl transporta, astfel că a întârziat și, înainte de a ajunge la locul de muncă, l-a vizitat pe martorul, apoi a stat la serviciu până la ora 17,00, deși în declarația de la fila 92, dosar UP, susține că "la ora 16,45 ajuns acasă și a găsit lumina aprinsă în bucătărie". Referitor la ora întoarcerii acasă, partea vătămată are cel puțin 3 variante, 16,45, 17,00 și 17,45. Cu privire la acest aspect, martorul a susținu că în ziua în care a murit copilul, partea vătămată a fost la serviciu, dar nu a putut preciza intervalul orar în care acesta a fost prezent.
SC SA a comunicat instanței că, în data de 14.12.2007, a lucrat 9 ore - de la 7,30 la 17,00, cu 30 minute pauză de masă, conform fișei de pontaj, dar așa cum s-a reținut, chiar partea vătămată contrazice această atestare în ceea ce privește ora de începere a activității, astfel că nu poate fi reținută ca și certă, nici ora de plecare de la serviciu, deoarece martora susține că l-a văzut pe la ora 12,30-13,00, la domiciliu.
Din declarațiile martorilor și rezultă că partea vătămată consuma frecvent băuturi alcoolice împreună cu inculpata și devenea violent, agresând-o pe aceasta.
Martora a declarat în instanță că inculpata i-a spus că l-a bătut pe copil în urmă cu câteva zile înainte de deces, și l-a lovit de pat.
Din raportul de autopsie nr. 708 din 15.12.2008 rezultă că decesul copilului "s-a datorat hemoragiei meningo cerebrale și dilacerării cerebrale survenite în evoluția unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă craniană și traumatism de membru superior stg. cu fractură de humerus stg. și luxație scapulo humerală stg.", iar din completarea adusă acestui raport rezultă că leziunile care au determinat moartea "s-au produs prin lovire cu sau de corpuri /planuri dure"și "leziunile cerebrale pot data de 3-7 zile", fiind exclusă posibilitatea ca acestea să se fi putut produce prin căderea unuia sau a ambilor părinți peste copil.
În declarațiile date în acest dosar, inculpata susține că parte vătămată s-a purtat cu copilul și nu l-a agresat, neexplicându-și cum s-au produs leziunile constatate în raport, dar în plângerea prealabilă pe care a formulat-o la parchet susține contrariul, arătând că partea vătămată este violentă și a exercitat violențe și asupra ei și a copilului și a amenințat că o omoară dacă va face declarații despre aceste violențe, obligând-o să declare că au căzut amândoi peste copil în ziua decesului.
În cauză nu a existat nici un martor direct care să asiste la exercitarea unor violențe de către părinți asupra minorului, existând doar declarațiile contradictorii ale părții vătămate și ale inculpatei și declarațiile martorilor și care au aflat de la inculpată cele relatate.
În timpul urmăririi penale, atât inculpatei, cât și părții vătămate, le-a fost verificată sinceritatea comportamentului prin testul poligraf, dar acesta nu poate fi relevant în cauză în ceea ce o privește pe inculpată, deoarece aceasta are diagnosticul de tulburare de personalitate de model disocial și retard mintal ușor - QI-67, conform biletului de ieșire din Spitalul de Psihiatrie.
Este necontestat faptul că, în intervalul de la 14,00-14,30, inculpata a plecat de acasă, ea susținând că la acea oră copilul trăia, iar ora morții copilului a fost reținută în raportul de autopsie ca fiind cea stabilită de personalul medical care a însoțit ambulanța, conform fișei de intervenție "cod roșu - ora 18.09.02", când s-a stabilit că a fost "găsit decedat de aproximativ 4 ore". Neputând fi stabilită cu exactitate ora morții, poate fi adevărată susținerea inculpatei că la ora la care ea a plecat de acasă copilul trăia.
În rechizitoriu s-a reținut că rezoluția infracțională a fost luată de inculpată în intervalul de la ora 8,00-14,00, deși nu există nici o probă în acest sens; că i-a aplicat copilului mai multe lovituri în zona capului și a membrelor, afirmație contrazisă de raportul de autopsie și completările la acesta, care stabilesc expres că leziunile care au provocat moartea datează de 3-7 zile, deci nu au fost produse în data de 14.12.2006; că decesul copilului s-a produs în jurul orei de 14,09, or, aceasta înseamnă 4 ore fix, iar aproximarea în acest caz este foarte importantă deoarece nu rezultă că aceasta este de 2-3 minute sau de 10-15 minute sau mai mult, dar în același timp se susține că IML Tas tabilit că decesul s-a produs la ora 14,09, deși nici un raport sau completare nu stabilește acest fapt, ci se afirmă că își însușesc cele stabilite de medicul de pe ambulanță în fișa de intervenție. În aceste condiții, afirmațiile din rechizitoriu nu sunt dovedite.
Împrejurarea că inculpata a scris un bilet părții vătămate, în care se face referire la o altă femeie identificată ca fiind fosta soție a părții vătămate, face dovada că aceasta era convinsă că dorea să o părăsească și îi tot spunea acest lucru "în glumă", susține și acesta, dar nu al faptului că la aceea oră copilul era decedat.
Din declarațiile martorei rezultă că inculpata a venit la ea, la cu două zile înainte de C, or decesul s-a produs în 14.12.2006, adică cu 10 zile înainte de Aceste declarații sunt contrazise de cele ale martorei care susține că inculpata a stat la ea în apartament după decesul copilului.
Inculpata a fost expertizată psihiatric și s-a stabilit că aceasta a avut discernământul ușor diminuat în raport cu fapta.
În mod constant inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei, inculpata beneficiază de prezumția de nevinovăție potrivit art. 66.Cod Penal iar probele administrate astfel cum au fost analizate, sunt contradictorii și nu fac dovada vinovăției indubitabile a acesteia pentru comiterea faptei, dubiile existente în cauză profitându-i, conform principiului "in dubio pro reo".
Este de necontestat faptul că, la data de 14.12.2006, cu aproximativ 4 ore înainte de ora 18, 00, decedat, fiul inculpatei și al părții vătămate, moartea fiind violentă, dar nu s-a făcut dovada că inculpata este cea care a provocat moartea acestuia.
Având în vedere cele reținute, în baza art. 11 pct. 1 lit. a din C.P.P. raportat la art. 10 lit. c din C.P.P. prima instanță a achitat-o pe inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin.1, art. 175 alin. 1 lit. c din.
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, arătându-se în motivele de apel că sentința penală este netemeinică sub aspectul greșitei achitări a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c
Cod PenalS-a arătat că având în vedere declarațiile martorilor, ale inculpatei, raportul medico-legal de autopsie, este evident că în data de 14.12.2006 singura persoană care se afla acasă cu copilul a fost inculpata, că datorită loviturilor aplicate minorului între orele 8 și 14, acesta a decedat, și că la ora sosirii acasă a părții vătămate, copilul era decedat, astfel explicându-se și plecarea precipitată a inculpatei de acasă.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 371 alin. 2.C.P.P. instanța constată că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, pe baza probelor administrate în cauză, dar și nevinovăția inculpatei în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin.1, art. 175 alin. 1 lit. c
Cod PenalSe observă că probele administrate în cauză sunt insuficiente dar și contradictorii, nu se coroborează între ele, astfel că nu s-a putut face dovada în mod cert a vinovăției inculpatei în sensul săvârșirii infracțiunii de omor calificat reținută în sarcina acesteia de către organele de urmărire penală.
În primul rând, nu a existat nici un martor direct care să asiste la exercitarea unor violențe asupra copilului de către inculpată, nu există nici o dovadă că rezoluția infracțională a fost luată între orele 8 și 14, așa cum s-a reținut în rechizitoriu, faptul că i s-au aplicat copilului mai multe lovituri în zona capului și a membrelor este contrazis de concluziile raportului de autopsie care stabilesc că o serie de leziuni nu au fost produse la data de 14.12.2006, ziua decesului copilului, ele datând în urmă cu 3-7 zile.
Nici biletul lăsat părții vătămate de către inculpată nu poate fi considerat ca fiind o dovadă a faptului că la ora scrierii biletului copilul era decedat, deoarece există suspiciuni că persoana la care face referire inculpata, ar putea fi fosta soție a părții vătămate.
Inculpata, pe parcursul procesului penal, în mod constant a negat săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, iar concluziile testului poligraf nu pot fi luate în calcul, deoarece acestea nu constituie, potrivit normelor procesuale penale române, probă în procesul penal, și în lipsa altor elemente care să dovedească vinovăția, nu poate avea nici un fel de eficiență.
Probele administrate în cauză sunt contradictorii și insuficiente pentru a face dovada vinovăției în mod indubitabil a inculpatei, cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin.1, art. 175 alin. 1 lit. c Cod Penal, astfel că este incident principiul "in dubio pro reo", dubiul profitând inculpatei, și astfel se constată că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, inculpata fiind achitată în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c C.P.P. în mod temeinic și legal.
În aceste condiții, instanța apreciază că soluția adoptată de către Tribunalul Timiș este legală și temeinică, motivele de apel invocate de Parchet nu au oferit nici un argument care să contrazică soluția instanței de fond, observațiile fiind axate pe excluderea părții vătămate de la vreo eventuală faptă de natură penală, aspect care însă nu are o importanță covârșitoare, deoarece nu s-a pus problema ca această persoană să fi contribuit la decesul minorului, în condițiile în care printr-o probă științifică a fost exclusă posibilitatea ca moartea copilului să fi fost cauzată de căderea părții vătămate peste copil.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că nu există nici un motiv de modificare a hotărârii penale apelate, și în consecință, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș urmează a fi respins.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 351/PI/24.04.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
- - G -
GREFIER,
- -
Red.Gh./06.02.2009
Tehnored./09.02.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
COPIA DECIZIEI PENALE NR. 7/
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 351/PI/24.04.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
ss. indescifrabil ss. indescifrabil
Pentru conformitate cu originalul,
GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 7/
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 351/PI/24.04.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - G -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Gheorghe Bugarsky
