Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 5/
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 341 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul apelant personal, în stare de arest și asistat de avocat ales din cadrul Baroului A, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune împuternicirea avocațială și motivele de apel la dosar și inculpatul apelant depune un memoriu și o fotografie la dosar.
Se ia o declarație inculpatului, consemnată în scris și depusă la dosar, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.
Procurorul susține apelul declarat de Parchet și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar, desființarea hotărârii atacate și majorarea pedepsei aplicate, întrucât pedeapsa aplicată acestuia este prea mică raportat la elementele și limitele dispuse de legiuitor pentru infracțiunea comisă de inculpat, față de atitudinea de nerecunoaștere a comiterii faptei și de comportamentul agresiv al acestuia.
Avocat solicită admiterea apelului declarat de inculpatul, conform motivelor scrise depuse la dosar, pe care le susține și oral, în fața instanței. desființarea sentinței și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 183.Cod Penal, conform art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. c C.P.P. întrucât fapta nu a fost comisă de acesta. Arată că sunt multe inadvertențe în declarațiile date de martori cu privire la ce s-a întâmplat, că urmărirea penală este făcută în mod superficial, că martora îl acuză pe inculpat pentru a se apăra pe ea. Solicită respingerea apelului declarat de parchet, ca nefondat.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a apelului declarat de inculpat, probele în apărare nefiind dovedite la prima instanță.
Inculpatul apelant arată că este nevinovat, iar cei vinovați sunt liberi.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 341 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în baza art. 183.Cod Penal a fost condamnat inculpatul, născut la 28.07.1967, fără antecedente penale, arestat în Penitenciarul Arad, la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71.Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege și lit. b
Cod PenalÎn baza art. 350 alin. 1.Cod Penal s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii din 27.04.2007 și durata arestării preventive din 28.04.2007 la zi.
În baza art. 346.C.P.P. art. 998-999 Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata către Spitalul Clinic Județean de Urgență Aas umei de 1132,54 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
A fost respinsă cererea formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență A, pentru instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat și s-a dispus virarea din fondurile MJ în contul BA Aas umei de 150 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 101/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la Tribunalul Arad sub nr-, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 Cod penal.
În fapt s-a reținut că la data de 12.04.2007, victima circulând în localitatea, în momentul ajungerii sale în fața imobilului cu nr. 276 unde locuiește inculpatul a fost întrebat de acesta "ce dorește", după care i-a aplicat mai multe lovituri în regiunea feței iar după ce a căzut la pământ în stare de inconștiență, a continuat să-l lovească în zonele capului cu picioarele. Victima a rămas în stare de inconștiență la pământ până la venirea martorei, care l-a ridicat și l-a transportat la dispensarul din localitatea, de aici, la Spitalul Județean de Urgență A - Secția Chirurgie toracică, la data de 26.04.2007, decedând urmare unui stop cardiac.
Prin sentința penală nr. 243/25.07.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în baza art. 183 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 13 ani închisoare, pentru lovituri cauzatoare de moarte.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive dispusă prin încheierea nr. 4/28.04.2007 a Tribunalului Arad (mandat arestare preventivă nr. 6/28.04.2007).
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 27.04.2007 la zi.
În baza art. 15 alin. 1 Cod procedură penală și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată și completată prin OUG nr. 72/2006, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1132,54 lei despăgubiri civile - cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic Județean de Urgență A, cu dobânzi de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, până la data plății.
În temeiul art. 163 Cod procedură penală s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile deținute de inculpat, până la concurența sumei de mai sus.
Prin decizia penală nr. 26/A din 14.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în temeiul art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 243/25.07.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 383 alin. 11Cod procedură penală raportat la art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 383 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 88 Cod penal s-a dedus în continuare din pedeapsă, durata arestului preventiv de la data de 25.07.2007 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Prin decizia penală nr. 1510/24.04.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr. 26/A din 14.02.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA. S-a casat decizia atacată și sentința penală nr. 243 din 25.07.2007 a Tribunalului Arad și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Arad. S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului recurent. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că se impune o nouă cercetare judecătorească prin readministrarea tuturor probelor efectuate în cursul urmăririi penale, cu respectarea principiilor ce guvernează faza judecății procesului penal, respectiv a publicității, oralității, nemijlocirii și contradictorialității, prin ascultarea inculpatului, cu respectarea art. 322 teza a II-a C.P.P. cu referire la art. 323 din același cod, ascultarea martorilor, soția inculpatului -, copiii inculpatului, cu respectarea disp. art. 80.C.P.P. a martorilor, precum și a martorilor, martorul minor, cu respectarea disp. art. 81.C.P.P. declarații care se vor lua cu respectarea și a prevederilor art. 327.C.P.P. pentru lămurirea tuturor împrejurărilor faptice, efectuarea de confruntări, în condițiile unor declarații contradictorii, potrivit art. 87-88.C.P.P. precum și administrarea oricăror probe utile, pertinente și concludente, în scopul stabilirii situației de fapt, a vinovăției sau nevinovăției inculpatului în ceea ce privește fapta reținută în sarcina sa, în scopul aflării adevărului, pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 09.05.2008.
În rejudecarea cauzei, Tribunalul Arad, conformându-se considerentelor deciziei de casare, a procedat la efectuarea unei noi cercetări judecătorești, constând în audierea inculpatului, a martorilor, precum și efectuarea confruntărilor pe care le-a apreciat a fi necesare și utile cauzei.
Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv proces-verbal de sesizare din oficiu ( 71), declarații de învinuit ( 9-10,. 11), proces-verbal de contravenție ( 18, 19), declarații martori ( 22-23, 24), ( 25, 26-27), ( 28-29, 30), ( 3, 32), ( 33, 34), ( 35, 36), - ( 37), ( 38), ( 47), raport de autopsie medico-legală( 51-53), buletin anatomopatologic ( 54), planșă fotografică ( 56-64) și în faza cercetării judecătorești: declarații inculpat ( 20), declarații martori ( 29-30), - ( 31), ( 45-46), - (43), ( 44), proces-verbal de confruntare între și ( 45-46), declarații martori: ( 65), ( 66), ( 67), ( 87), ( 88), ( 89), ( 96), ( 105), tribunalul a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 12.04.2007, numitul a ajuns în fața imobilului nr. 276 din, ce aparține familiei, unde s-a întâlnit cu inculpatul. Inculpatul l-a întrebat ce dorește, după care i-a aplicat mai multe lovituri, căzând la pământ. Inculpatul a continuat să lovească victima în diferite zone ale corpului, după care a lăsat-o în același loc.
Inculpatul a intrat în locuință, iar cei trei copii ai acestuia au ieșit în stradă și au rămas lângă victimă. Fiica inculpatului, a fost trimisă de fratele ei, respectiv, după. Fiul inculpatului împreună cu s-au deplasat la locuința martorului, la care era angajată victima ca cioban, pentru a-i spune cele întâmplate și pentru a veni după victimă.
Astfel, martorul a venit inițial pe jos, dar dat fiind că nu l-a putut duce pe, a revenit cu autoturismul și astfel l-a transportat la locuința sa.
A doua zi, dat fiind starea sa de sănătate, a fost dus de martora la dispensarul din comuna, la spitalul din Chișineu C și internat la Spitalul Clinic de Urgență A în perioada 13.04. - 26.04.2007. Acesta a fost diagnosticat cu traumatism toracic cu fractura coastelor, cu leziune pleuro-pulmonară; traumatism maxilo-facial acut închis, și a decedat în ziua de 26.04.2007 ca urmare a unui stop cardiac.
Din raportul de autopsie medico-legală nr. 123/B/1 din 27.04.2007 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală A, rezultă că moartea numitului a fost violentă, datorându-se insuficienței cardiorespiratorii acute, ca urmare a complicațiilor infecțioase (bronhopneumonie, miocardită, nefrită interstițială, infarct renal), consecutive unii pneumohemotorax produs în cadrul unui politraumatism, cu componentă predominant toracică, cu multiple fracturi costale (și pe fondul unei bronhopneumonii cronice obstructive), asociat cu un traumatism cranio-cerebral, cu contuzie cerebrală.
Vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei a fost dovedită prin declarațiile martorei, care a descris agresiunea comisă de inculpat asupra victimei, și care se coroborează cu declarațiile date în faza de urmărire penală, de martorii, care au confirmat prezența inculpatului la domiciliu în noaptea de 12.04.2007, în jurul orelor 23,00. Astfel, martorii au declarat că se aflau în locuință când, auzind câinii lătrând, au ieșit în curte să vadă ce se întâmplă. În acel moment, în curte intra inculpatul, care este tatăl martorilor și care le-a cerut acestora să meargă în fața casei, să vadă ce este cu omul căzut pe iarbă.
Din declarațiile martorului s-a reținut că fiul inculpatului, respectiv, nu i-a putut explica martorului de ce tatăl său l-a bătut pe, dar a precizat că tatăl său are probleme la băutură.
Instanța a înlăturat declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de către soția inculpatului, și cele date de copiii inculpatului, respectiv, și, dat fiind că aceștia au negat faptul că inculpatul s-ar fi aflat la domiciliu în acea noapte, contrar celor declarate în cursul urmăririi penale. Susținerea din fața instanței, în sensul că declarațiile date în cursul urmăririi penale nu le aparțin, sunt nefondate atâta timp cât copiii inculpatului au fost audiați în prezența mamei, și au semnat declarațiile.
În privința poziției procesuale a inculpatului, s-a reținut că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul cercetării judecătorești. Declarațiile date de inculpat nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel, susținerea inculpatului în sensul că în noaptea de 12/13.04.2007 nu s-a aflat la domiciliu, ci la sălașul unde sunt amplasate oile, nu a fost confirmată de martorii propuși de inculpat în fața instanței de apel, respectiv, și. martori au fost reaudiați în rejudecarea cauzei, ocazie cu care au susținut să nu-și amintesc să-l fi întâlnit pe inculpat în seara de 12/13.04.2007.
În drept, fapta inculpatului, de a-i aplica lui, în cursul nopții de 12.04.2007, mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, care i-au cauzat victimei leziuni traumatice ce au condus ulterior la decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183.
Cod PenalLa individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72.Cod Penal, respectiv a ținut seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, s-a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și are în întreținere trei copii minori. S-a mai reținut că fapta săvârșită de acesta are un grad ridicat de pericol social, iar inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acesteia.
Apreciind că motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În soluționarea laturii civile s-a reținut că, cu adresa nr. 8706/11.06.2007, Spitalul Clinic Județean de Urgență A s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1132,54 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale victimei, cu dobânzi legale de la rămânerea definitivă a hotărârii și a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.
Reținând incidența disp. art. 998-999 Cod civil, instanța a apreciat că se impune obligarea inculpatului la plata către această parte civilă a sumei solicitate, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Cu privire la cererea de instituire a sechestrului asigurător, având în vedere disp. art. 163.C.P.P. instanța a apreciat că nu se impune luarea acestei măsuri, respingând în acest sens cererea formulată de aceeași parte civilă.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul.
În motivarea apelului formulat de către Parchet, s-a arătat că instanța a făcut o individualizare greșită a pedepsei aplicate inculpatului în raport cu prev. art. 72.Cod Penal, respectiv la pericolul social care este ridicat, rezultatul produs și anume moartea victimei și nu puteau fi ignorate nici circumstanțele reale în care a acționat inculpatul.
S-a mai arătat că inculpatul are un comportament agresiv și nu poate fi ignorată nici atitudinea de nerecunoaștere a săvârșirii faptei și stăruința depusă pentru a împiedica aflarea adevărului, și în astfel de condiții, pedeapsa aplicată în cauză, orientate spre minimul special, nu satisface cerințele unei juste individualizări, solicitându-se în final aplicarea unei pedepse corect individualizate, apte să realizeze scopurile prev. de art. 52.
Cod PenalÎn motivarea formulată de către inculpat în calea de atac a apelului, s-a arătat că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât nu este fundamentată pe întreg probatoriul administrat în cauză, înlăturându-se declarațiile unor martori care au văzut victima, locul unde era căzută, ora când a fost văzută victima, precum și declarațiile unor martori care au discutat ulterior cu numita.
S-a mai arătat că declarațiile copiilor inculpatului și a martorului au fost scrise de către organele de poliție în realitate, există contradicții în declarațiile soților, și chiar martora a avut poziție contradictorie în declarații cu privire la locul în care se afla când s-a produs agresiunea, locul în care s-a produs agresiunea, dacă fiul său a fost prezent în momentul agresiunii, precum și distanța la care se afla.
Având în vedere că inculpatul se consideră nevinovat, nefiind autorul faptei reținute în sarcina lui, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c din Codul d e procedură penală.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 371 alin. 2.C.P.P. instanța constată că apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, fapta fiind corect încadrată juridic.
Vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, a fost dovedită în mod cert, prin mai multe mijloace de probă, respectiv declarațiile martorei, care a descris agresiunile comise de către inculpat asupra victimei, care se coroborează cu alte declarații, respectiv a martorilor, și, date în cursul urmăririi penale, care confirmă prezența inculpatului la domiciliu, la data și ora săvârșirii faptei, dar și declarațiile martorului.
Astfel, instanța de fond în mod just a reținut că fapta inculpatului, de a aplica numitului, în data de 12.04.2007, mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, care i-au cauzat victimei leziuni care potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. 123/B/1 din 27.04.2007, întocmit de Serviciul de Medicină Legală A, au cauzat ulterior decesul acesteia, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183.
Cod PenalPe parcursul întregului proces penal, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, oferind varianta faptului că acesta la data și ora săvârșirii infracțiunii nu se afla la domiciliul său, ci la sălașul unde sunt amplasate oile, fapt care nu a fost confirmat de către martorii propuși în apărare, iar susținerile soției inculpatului, și a copiilor acestuia, numiții, și, date în cursul cercetării judecătorești, care de asemenea au negat faptul că inculpatul s-ar fi aflat la domiciliul său, declarații care însă au fost înlăturate în mod corect, având în vedere că nu se coroborează cu cele date în cursul urmăririi penale, iar schimbarea esențială a primelor declarații nu a fost justificată cu argumente credibile.
În aceste condiții, instanța a înlăturat varianta oferită de către inculpat în ceea ce privește nevinovăția acestuia, alibiul acestuia construit prin declarația sa și declarațiile membrilor de familie date în cursul cercetării judecătorești, care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauza de față, iar martorii propuși în apărare nu au adus elemente care să conducă la demontarea probelor de vinovăție administrate în cauză.
Astfel, vinovăția inculpatului a fost dovedită fără dubii, chiar și în condițiile nerecunoașterii faptelor de către inculpat și a schimbării declarațiilor membrilor de familie în cursul cercetării judecătorești în mod nejustificat, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficiază pe parcursul procesului penal.
Apelul formulat de către inculpat s-a referit strict la dovedirea nevinovăției acestuia, invocând faptul că declarațiile date de numitul și de către copiii inculpatului în cursul urmăririi penale, au fost scrise în realitate de polițiști și nu corespund adevărului, dar și unele contradicții între declarațiile soților, respectiv a martorei.
Invocarea acestor elemente însă nu este de natură să modifice probele de vinovăție care au fost administrate de instanța de fond, deoarece copiii inculpatului au fost audiați de către organele de poliție în prezența reprezentantului legal și au semnat declarațiile, iar celelalte contradicții arătate în motivele de apel, nu conduc la ideea alterării adevărului judiciar, iar în aceste condiții, soluția de achitare în temeiul art. 10 lit. c din Codul d e procedură penală, solicitată de către inculpat prin apărător, nu este susținută de argumente concrete.
Apelul Parchetului s-a referit doar la problematica reindividualizării pedepsei aplicate inculpatului, solicitând aplicarea unei pedepse mai mari, raportat la gradul de pericol social al faptei, conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, rezultatul produs.
Instanța de fond a aplicat pedeapsa de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenție, o pedeapsă bine dozată în raport cu gradul de pericol social al faptei, circumstanțele în care s-a produs infracțiunea, dar și raportat la faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Față de aceste elemente, nu se impune majorarea pedepsei aplicată inculpatului, deoarece această pedeapsă este aptă de a conduce la realizarea scopului pedepsei, așa cum este el definit la art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod just a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare solicitate de către Spitalul Clinic de Urgență A, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Pentru toate aceste elemente, instanța urmează să respingă ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 341/28.10.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383.C.P.P. rap. la art. 350.C.P.P. va menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 381.C.P.P. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din data de 28.10.2008 la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 341/28.10.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383.C.P.P. rap. la art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din data de 28.10.2008 la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare față de stat, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului conform art. 192 alin. 3.
C.P.P.Dispune plata din fondul a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
G - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./10.02.2009
Tehnored./3 ex./10.02.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
COPIA DECIZIEI PENALE NR. 5/
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 341/28.10.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383.C.P.P. rap. la art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din data de 28.10.2008 la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare față de stat, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului conform art. 192 alin. 3.
C.P.P.Dispune plata din fondul a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
ss. indescifrabil ss. indescifrabil
Pentru conformitate cu originalul,
GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 5/
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 341/28.10.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383.C.P.P. rap. la art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din data de 28.10.2008 la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare față de stat, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului conform art. 192 alin. 3.
C.P.P.Dispune plata din fondul a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Anca Nacu
