Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 70/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 70
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 108/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de tentativa de omor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul -apelant asistat de av., lipsă fiind partea civilă intimată și partea civile civilă Spitalul de Urgențe Sf. I.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. depune la dosar împuternicire avocațială pentru inculpatul apelant și motivele de apel formulate în scris.
Interpelate fiind, părțile arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Av. solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 108/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, apreciind că aceasta este netemeinică și nelegală, deoarece nu fost reținută în favoarea inculpatului starea de legitimă apărare la momentul la care a exercitat agresiuni asupra părții vătămate. Situația de fapt ce rezultă din coroborarea probelor administrate dovedește împrejurarea că partea vătămată a pătruns cu turma de oi, fără drept pe terenul inculpatului. În momentul în care inculpatul i-a cerut părții vătămate să iasă de pe terenul său, partea vătămată, care este o persoană mult mai tânără, a început să-l lovească pe inculpat cu un băț. În acel moment inculpatul, aflat într o stare de tulburare extremă, a lovit partea vătămată cu foarfecele pe care îl avea în mână, fără a realiza consecințele acțiunii sale. Solicită ca instanța de apel să reaprecieze probatoriul administrat, să constate că în sânt incidente normele legale referitoare la legitima apărare și să dispună achitarea inculpatului.
Solicită verificarea și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, cuantumul despăgubirilor acordate fiind nejustificat, față de dovezile administrate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că prin actul de sesizare a instanței s- a reținut că la data de 18.01.2007 partea vătămată, care pășuna oile în apropierea locuinței inculpatului, s-a comportat violent, la dosar fiind depus act medico-legal din care rezultă că inculpatul a fost lovit. Inculpatul a reacționat și lovit partea vătămată cu un foarfece, provocându i leziuni ce au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale. În favoarea inculpatului au fost reținute disp. art. 73 lit. Cod penal cu referire la disp. art. 76 lit. b Cod penal, care au avut efect asupra cuantumului pedepsei aplicate și modului de soluționare a laturii civile a cauzei. Apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care pune concluzii de respingere a apelului ca nefundat.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului, dar precizează că partea vătămată, care era în stare de ebrietate, a intrat în curtea sa, i-a cerut bani și l -a agresat. Arată că anterior mai avusese conflicte cu partea vătămată, pe care le reclamase la poliția locală.
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.108 din 25.02.2008, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
A condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 20.05.1933 în comuna C, județul I, cu același domiciliu în sat, -, pensionar, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 20 raportat la dispozițiile art.174 alin.1 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art.73 lit. b Cod penal cu referire la dispozițiile art.76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prev. de art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a-b Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal, iar în baza dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 14 și 346 Cod procedură penală coroborat cu dispozițiile art. 998 cod civil a obligat inculpatul să plătească părții civile, domiciliat în sat, comuna C, județul I suma de 500 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.
A respins celelalte pretenții civile formulate de partea civilă.
În baza dispozițiilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin OUG nr.72/2006, a obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgențe Sf. din I, suma de 649, 63 lei, la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de BNR, până la achitarea prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de spitalizare a părții vătămate.
În baza dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În după amiaza zilei de 18.01.2007, partea vătămată se afla cu oile la pășunat, pe terenurile situate în apropierea locuinței inculpatului.
În timp ce cârdul de oi se deplasa prin apropierea terenului unde se afla locuința inculpatului, mai multe capre din cârd au intrat pe terenul inculpatului.
Este de menționat că între inculpat și partea vătămată au existat și anterior discuții legate de conduita neglijentă a părții vătămate.
Inculpatul cu un par, a mers spre locul unde se aflau caprele, a aruncat cu acel par în direcția acestora și imediat.
de atitudinea inculpatului, partea vătămată a venit spre acesta, în dreptul locuinței unde inculpatul tăia niște melasă, având în mână un foarfece.
de conduita părții vătămate, cu parul pe care îl avea în mână, inculpatul a intenționat să lovească victima care a parat acea lovitură, fapt ce a dus la fracturarea cubitusului stâng a membrului superior al părții vătămate. Victima care avea și ea un băț în mână, a lovit pe inculpat peste picior, fapt ce a determinat ca inculpatul să aplice o lovitură victimei în zona toracică cu foarfecele de tăiat pe care îl avea asupra sa, după care a intrat în locuința sa.
Pentru câteva momente victima și-a pierdut cunoștința, dar și-a revenit și a mers după cârdul de oi care, între timp a ajuns în grădina martorului care se afla la locuința sa împreună cu martorul
Fiind întrebat de cei doi ce s-a întâmplat, victima le-a spus acestora că a fost tăiat de către "", numele sub care este cunoscut învinuitul.
În noaptea care a urmat, partea vătămată a stat la domiciliu, iar a doua zi s-a prezentat la medicul de familie care în urma consultării, l-a pansat, recomandându-i să se întoarcă după două zile.
În ziua de 22.01.2007 victima s-a prezentat la Spitalul de Urgență "Sf. " I, unde a fost internat până la data de 26.01.2007, cu diagnosticul "agresiune, plagă tăiată veche de patru zile, hemopneumotorax drept, fractură 1/3 medie antebraț (cubitus stâng).
La data de 29.01.2007, se prezintă la IML I unde a fost examinat de medicul legist, eliberându-i-se certificatul medico-legal nr. 3295/29.01.2007 cu următoarele concluzii:
a prezentat o plagă tăiată penetrantă toracică cu hemopneumotorax consecutiv și insuficiență respiratorie ce s-a putut produce prin lovire cu obiect înțepător-tăios (cuțit) și fractură 1/3 medie cubitus stâng ce s-a putut produce prin obiect (par etc.). Toate leziunile pot data din 18.01.2007; necesită 50 - 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare pentru fractura cubitusului timp ce include și recuperarea funcțională, cu incapacitate de muncă pe această perioadă și 25 - 30 zile de îngrijiri medicale pentru traumatismul toracic; aceasta, prin complicațiile sale, au putut să pună în primejdie viața sus-numitului.
Victima a susținut în cursul urmăririi penale faptul că leziunea de la torace a fost cauzată de prin lovire cu un cuțit al cărui era de culoare albă, pe care acesta l-a scos de sub o și lovit fulgerător.
Inculpatul a susținut că a fost agresat de victimă și pentru a se apăra, i-a aplicat o lovitură cu un foarfece de curățat.
Pentru a se stabili dacă leziunea cauzată victimei ar fi putut fi cauzată de un foarfece de tăiat vie, organele de cercetare au solicitat IML I lămuriri cu privire la obiectele folosite la producerea leziunii și mecanismul de producere.
Prin adresa nr. 2936/1014/OF din 6.07.2007, IML a comunicat instanței că, după agresiunea din 18.01.2007 partea vătămată a prezentat o plagă tăiată penetrantă toracică ce s-a putut produce prin lovire cu obiect înțepător-tăios, putând fi luată în considerare și lovirea cu un foarfece de tăiat (ca cel din fotografia trimisă). Mai prezintă și fractură 1/3 medie a cubitusului stâng ce, prin aspectul ei, pledează pentru lovire cu obiect contondent în tentativă de apărare, nefiind exclusă și producerea prin cădere de o suprafață neregulată, această ipoteză fiind justificată numai prin excluderea, în mod cert și indubitabil a primei ipoteze.
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținută de către instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- plângerea și declarația părții vătămate;
- procesul - verbal de conducere la locul săvârșirii faptei și planșele foto;
- dovada și planșe foto privind obiectul contondent;
- declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, precum și nemijlocit în fața instanței;
- actele medico - legale privind victima,
- relațiile de constituiri parte civilă de către unitățile medicale expertiza medico legală psihiatrică a inculpatului din care rezultă că acesta a săvârșit fapta cu discernământ;
- certificatul medico legal al inculpatului din care rezultă că inculpatul a prezentat excoriații, echimoze și tumefacție care au necesitat 4 - 5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- alte acte încheiate în cauză, toate coroborându-se cu declarațiile inculpatului, date în ambele faze procesuale, prin care acesta recunoaște săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, făcându-se astfel pe deplin dovada vinovăției acestuia.
Poziția procesuală a inculpatului a fost constantă pe parcursul cercetării judecătorești. Acesta a susținut că a fost atacat de partea vătămată care l-a lovit cu un par în cap de mai multe ori, context în care în încercarea de a se apăra, a lovit victima cu foarfecele de tăiat pe care-l utiliza în acel moment.
Probele administrate în cauză relevă prezența unor excoriații, echimoze, în special la nivelul genunchiului, produse prin lovire cu corp contondent și care necesită 4 - 5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Susținerile inculpatului privind aplicarea de către partea vătămată a unor lovituri la nivelul capului nu se probează, cert este că partea vătămată a lovit inculpatul, cel mai probabil anterior aplicării loviturii cu obiectul înțepător de către inculpat, însă poziționarea leziunilor pe corpul inculpatului nu confirmă susținerile acestuia. Astfel, acțiunile inculpatului nu pot fi circumscrise unor activități menite să înlăture un pericol grav.
Este cert însă că acțiunea inculpatului este explicată prin starea de puternică tulburare și emoție determinată de acțiunea părții vătămate, căreia deși i se impută o acțiune reprobabilă (lăsarea oilor pe terenul inculpatului) a înfruntat inculpatul, o persoană cu mult mai în vârstă, cerându-i socoteală față de nemulțumirile sale.
În cursul cercetării judecătorești, în cauză s-a efectuat la solicitarea inculpatului o expertiză medico legală care să stabilească dacă caracteristica primejdiei pentru viață a leziunilor prezentate de partea vătămată, rezultă ab initio din gravitatea leziunii sau a rezultat ca urmare a complicațiilor survenite pe fondul neglijenței părții vătămate.
Din concluziile raportului de expertiză medico legală rezultă că partea vătămată a prezentat o plagă tăiată penetrantă toracică cu hemopneumotorax și insuficiență respiratorie și fractură 1/3 medie cubitus stâng. Plaga penetrantă toracică cu hemopneumotorax consecutiv ce a necesitat pleurostanie cu evacuare, la data producerii și prin ea însăși a fost de natură să pună în primejdie viața părții vătămate.
În drept, fapta inculpatului care în după amiaza zilei de 18.01.2007, aflându-se într-o stare de puternică tulburare, cu un corp tăios-înțepător, a aplicat victimei lovituri ce au necesitat 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat l art. 174 alin 1 Cod penal, coroborat cu art. 73 lit. b Cod penal.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul va fi pedepsit.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 Cod penal, instanța, având în vedere - pe de o parte - gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia (respectiv starea de tulburare și emoție puternică în care a acționat inculpatul, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal), iar - pe de altă parte - având în vedere persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, care a avut o poziție procesuală corespunzătoare în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, recunoscând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, care a avut un comportament bun în societate anterior săvârșirii faptei (așa cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei), instanța deci, funcție de toate aceste criterii, va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, situată sub limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, prin reținerea, în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal a provocării, în acord cu dispozițiile art. 76 alin 1 lit. b Cod penal.
Apreciind că scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) pot fi atinse fără executarea efectivă a acesteia, fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 lit. a și b Cod penal, nefiind incidente dispozițiile art. 81 alin 3 Cod penal, instanța urmează să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei ce se va aplica inculpatului prin prezenta sentință penală.
Instanța urmează să fixeze inculpatului un termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal și să învedereze acestuia conform art. 359 Cod procedură penală, dispozițiile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care inculpatul în cursul termenului de încercare va săvârși o nouă infracțiune intenționată.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a - b Cod penal.
Potrivit art. 71 Cod penal "condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a - c Cod penal. În aplicarea acestui articol instanța va avea în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și dispozițiile art. 53 alin 2 din Constituția României, potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-
Pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a alege și de a fi alese în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o ținută morală ireproșabilă.
Văzând că inculpatul nu s-a folosit de o anumită funcție în vederea comiterii acestei infracțiuni, instanța nu-i va interzice acestuia drepturile prevăzute la art. 64 lit. c Cod penal.
Potrivit art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei, cu titlu de daune materiale și morale, având în vedere că pe o perioadă de 75 de zile nu a putut lucra (propriul teren și terenul altor persoane).
Partea civilă nu a precizat cât din suma de 5000 lei reprezintă daune materiale și cât daune morale și nu a făcut probe în dovedirea pretențiilor materiale solicitate.
Apreciind asupra gravității leziunilor produse de inculpat, de urmările faptei care au determinat spitalizarea părții vătămate, influențând în mod cert o lungă perioadă de timp desfășurarea în mod normal a vieții părții vătămate, văzând însă și raportul de culpe (dintre partea vătămată și inculpat, apreciat de instanță ca existând într-o proporție de 50%), dat fiind că instanța a reținut săvârșirea faptei de către inculpat în stare de provocare determinată de partea vătămată, instanța consideră că părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu moral. În ce privește cuantumul sumei în vederea reparării acestuia, instanța apreciază că o reparație echitabilă s-ar realiza prin obligarea inculpatului la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
Va respinge ca nedovedite pretențiile constând în prejudiciu material, solicitate de partea civilă.
Va obliga inculpatul la despăgubirea unității medicale care a acordat îngrijiri părții vătămate, în temeiul art. 313 alin 1 din Legea nr. 95/2006 modificată și completată prin OUG nr.572/2006.
În termen legal, hotărârea primei instanțe a fost apelată de către inculpatul, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- rezultă din probele administrate în cauzănevinovăția inculpatului, în sensul săvârșirii faptei pentru care a fost condamnat în condițiile legitimei apărări. Astfel, este dovedită împrejurarea că partea vătămată a intrat cu turma de oi, fără drept, pe terenul inculpatului, iar la solicitarea acestuia de a părăsi terenul, partea vătămată a început să-l lovească pe inculpat cu un băț. Așa fiind, pentru a se apăra inculpatul a lovit la rândul său partea vătămată cu obiectul pe care îl avea în mână, respectiv un foarfece.
În consecință, inculpatul solicită achitarea reținându-se săvârșirea faptei în stare de legitimă apărare.
- nici latura civilă a cauzei nu a fost corect soluționată, având în vedere că, față de dovezile administrate, cuantumul despăgubirilor acordate este nejustificat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.371 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat apelul de față, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Instanța de fond, în baza unui examen temeinic și convingător a amplului material probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor legale ce guvernează judecata în primă instanță, a stabilit corect situația de fapt imputată, constând în aceea că, în data de 18.01.2007 inculpatul apelant, aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de atitudinea părții vătămate, a lovit-o pe aceasta cu un obiect tăietor-înțepător, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale, leziuni care prin ele însele și la data producerii lor, au pus în primejdie viața părții vătămate.
În acest sens a concluzionat și expertiza medico-legală efectuată în cauză, în cursul cercetării judecătorești, la solicitarea inculpatului.
Concomitent, fapta reținută și dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză și expuse în mod exhaustiv de către instanța fondului, ceea ce face de prisos reluarea expunerii și analizării acestora de către instanța de control judiciar, a fost încadrată corespunzător în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit. "b" Cod penal.
Din prevederile art.73 lit. "b" Cod penal rezultă că dispozițiile referitoare la provocare sunt aplicabile când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență ori altă acțiune ilicită gravă.
Deci, esențială pentru caracterizarea circumstanței atenuante a provocării este împrejurarea ca, în momentul ripostei, inculpatul să se fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei.
Din dinamica producerii evenimentului se poate aprecia că atitudinea părții vătămate a fost de natură să determine inculpatului o puternică tulburare, constituindu-se, astfel, ca un act provocator în urma căruia acesta - inculpatul - a acționat violent asupra părții vătămate, în mod temeinic apreciindu-se de către prima instanță că infracțiunea a fost săvârșită în stare de provocare, în condițiile art.73 lit. "b" Cod penal.
Legitima apărare apare ca o ripostă pe care o dă o persoană unui atac ce pune în pericol grav persoana, drepturile acesteia sau interesul public, ripostă determinată de necesitatea apărării valorilor sociale periclitate.
C ce ripostează împotriva atacului pentru a salva valorile sociale puse în pericol, săvârșește o faptă prevăzută de legea penală. Însă, fapta nu constituie infracțiune, nefiind săvârșită cu vinovăție, întrucât făptuitorul nu a acționat cu voință liberă ci constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale amenințate grav prin atacul periculos, acesta constituind și temeiul înlăturării vinovăției și al caracterului penal al faptei săvârșite în legitimă apărare.
unei fapte prevăzute de legea penală ca fiind săvârșită în legitimă apărare, impune întrunirea înmod cumulativa condițiilor desprinse din dispozițiile art.44 Cod penal, privitoare atât la atac cât și la apărare. Analizând împrejurările în care a fost comisă fapta dedusă judecății în prezenta cauză, Curtea apreciază că nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări, nici în ceea ce privește atacul (astfel, nu este îndeplinită condiția ca atacul să pună în pericol grav valorile sociale ocrotite, pericol care se apreciază în funcție de intensitatea atacului, de urmările ireparabile sau greu de remediat care s-ar produce în cazul în care nu s-ar interveni, acțiunea părții vătămate neputând fi calificată ca întrunind aceste criterii; cu atât mai mult cele două acțiuni au fost, practic, simultane) și nici în ceea ce privește apărarea (în sensul că nu este îndeplinită condiția ca apărarea să fie necesară și singura modalitate de înlăturare a atacului). De asemenea, nici intensitatea ripostei inculpatului nu poate fi justificată de acțiunea părții vătămate, pentru a putea aprecia fapta ca fiind determinată de o legitimă apărare.
Raportat considerentelor de drept sus-enunțate și față de împrejurările concrete în care a avut loc fapta dedusă judecății în prezenta cauză, Curtea urmează să respingă apărarea inculpatului privind săvârșirea faptei în condiții de legitimă apărare, nefiind întrunite condițiile de existență ale acestui caz de înlăturare a răspunderii penale.
Și în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, atât sub aspectul dozării acesteia cât și a modalității de executare, instanța de control judiciar reține că au fost aplicate corespunzător dispozițiile art.52 și 72 Cod penal, avându-se în vedere toate circumstanțele reale și personale, de natură să atenueze răspunderea penală, împrejurări cărora, deosebit de circumstanța atenuantă obligatorie prevăzută de art.73 lit. "b" Cod penal, în mod temeinic instanța de fond le-a atribuit calificarea de circumstanțe atenuante în condițiile art.74 Cod penal.
Toate elementele de circumstanțiere, referitoare atât la faptă cât și la persoana inculpatului, au fost optim transpuse de instanța fondului, justificând pe deplin atât sancțiunea penală aplicată cât și modalitatea de executare a acesteia.
A extinde efectul acestor împrejurări, cu consecința reducerii pedepsei aplicate, înseamnă a înfrânge realizarea scopului și funcțiilor sancțiunii penale, astfel cum sunt prevăzute de art.52 Cod penal.
În consecință, Curtea apreciază că nu sunt temeiuri, de nici o natură - personală sau reală, care să justifice reindividualizarea pedepsei aplicate cu consecința reducerii acesteia.
Și latura civilă a cauzei a fost just soluționată de către instanța fondului, criticile inculpatului cu privire la acest aspect fiind, de asemenea, nefondate.
Astfel, este cunoscut faptul că săvârșirea unei infracțiuni poate să producă, pe lângă urmările socialmente periculoase, și un prejudiciu material sau/și moral în dauna unei persoane fizice sau juridice, caz în care infracțiunea este și sursa unor obligații civile.
Mijlocul legal prin care persoana păgubită material cere să-i fie reparat prejudiciul cauzat este acțiunea civilă.
Aceasta - acțiunea civilă, deși exercitată în cadrul procesului penal, este guvernată, cu precădere în ceea ce privește coordonata materială a acesteia, de principiul înscris în art.1169 Cod civil, potrivit căruia "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".
Sub acest aspect, neconformându-se acestor dispoziții, în sensul că partea civilă nu a produs nici o probă în fața instanței în dovedirea prejudiciului material solicitat, nici sub aspectul existenței, nici al întinderii acestuia, în mod corespunzător instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă în acest sens.
În schimb, în ceea ce privește daunele morale suferite în urma acțiunii ilicite a inculpatului, instanța de fond a făcut aplicarea principiului de jurisprudență potrivit căruia cuantificarea acestora rămâne la latitudinea instanței, suma acordată urmând a constitui o despăgubire de natură să înlăture prejudiciul stabilit.
Așadar, spre deosebire de daunele materiale pricinuite printr-o infracțiune, care sunt precis determinabile și evaluabile în bani, trebuie acceptată ideea existenței unor daune morale, care, chiar dacă nu au o imediată expresie materială, chiar dacă nu pot oferi elemente de calcul riguros, date fiind suferințele fizice și psihice pricinuite părții vătămate prin atingerea adusă integrității sale corporale și a sănătății, justifică necesitatea și utilitatea compensării bănești a acestor suferințe.
Raportat acestor considerente, instanța fondului a făcut o apreciere optimă, în ce privește cuantumul despăgubirilor morale acordate, a tuturor împrejurărilor cauzei de natură a conferi date în acest sens, referitoare la consecințele imediate și mediate ale faptului ilicit cauzator de prejudicii, participarea fiecăreia dintre părți la producerea acestuia, gravitatea faptei ilicite.
Concluzionând, Curtea apreciază că suma acordată cu titlu de daune morale părții vătămate poate fi calificată drept despăgubire, neconstituind nici o amendă excesivă pentru inculpat și nici venituri nejustificate pentru victimă.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea primei instanțe nu este afectată de vreun viciu nici în aflarea adevărului și nici în aplicarea legii, Curtea urmează să mențină, iar în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit. "a" Cod procedură penală să respingă, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.108 din 25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei RON cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
16.VI.2008.-
2 ex.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 108 din 25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei RON cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 Iunie 2008.
Pentru conformitate
Grefier
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Iulia Elena Ciobanu
