Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 76/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 76/A/2008

Ședința publică de la 27 August 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Oana Maria Călian

JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de

Procuror -

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SIBIU, inculpații FILARET și și părțile civile, și prin reprezentant legal împotriva sentinței penale nr. 60/2.04.2008 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU în dosarul nr-.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 august 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față;

Prin sentința penală nr.60/2008 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU în dosar penal nr- s- respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile de omor prev. de art. 174 al. 1 Cp. și tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1,2 cod penal în infracțiunile de omor calificat prev. de art. 174 al. 1 rap. la art. 175 al. 1 lit. i Cp. și tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1,2 Cp. art. 175 al. i Cp.

În baza art. 174 al. 1 Cp. cu aplicarea art. 73 lit. b Cp. art. 74 Cp. art. 76 lit. a al. 2 Cp. a fost condamnat inculpatul Filaret (fiul lui și, născut la data de 2.11.1955 în localitatea V, jud. S, CNP: -, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud ) la o pedeapsă de 3 ani si 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b cod penal.

În baza art. 71 Cp. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a, b, c Cp.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cp.p. a fost achitat inculpatul Filaret pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1 și 2 Cp.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cp.p. a fost achitat inculpatul Filaret pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art. 189 al. 1 Cp.

În baza art. 20 rap. la art. 174 al. 1,2 Cp. cu aplicarea art. 73 lit. b Cp. art. 76 lit. a al. 2 Cp. art. 37 lit. a Cp. a fost condamnat inculpatul (fiul lui Filaret și, născut la data de 20.02.1983, în localitatea S, jud. S, CNP: -, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud ) la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b cod penal.

În baza art. 83 Cp. s-a revocat beneficiul liberării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 289/2005 a Judecătoriei Avrig, pe care o va executa în întregime alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 Cp. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cp.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cp.p. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 al. 1 Cp.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cp.p. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art. 189 al. 1 Cp. și infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1 Cp.

În baza art. 118 lit. b Cp. s-a dispus confiscarea de la inculpatul Filaret a unei bâte.

În baza art. 350 Cp.a p. fost menținută starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 Cp. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestului preventiv începând cu 23 aprilie 2007 la zi.

S-a constatat că despăgubirile civile cu titlu de despăgubiri materiale au fost achitate părților civile și.

S-a constatat că nu are calitate procesuală de parte civilă.

În baza art. 14, 346.C.P.P. rap. la art. 998-999.civ. inculpatul Filaret a fost obligat la plata parțială a despăgubirilor lunare periodice către părțile civile în sumă de 300 lei cu începere de la data decesului victimei și până la majorat și a sumei de 300 lei pentru partea civilă începând cu aceeași dată.

A fost obligat același inculpat la plata parțială a despăgubirilor civile cu titlu de daune morale în sumă de câte 9.000 lei fiecare, pentru și pentru, în sumă de 3.000 lei pentru partea civilă și în sumă de 4.000 lei pentru partea civilă.

A fost obligat inculpatul la plata parțială a despăgubirilor civile cu titlu de daune morale în sumă de 2.000 lei către partea civilă.

Inculpații au fost obligați la plata parțială a cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Județean S în sumă de 605,79 lei cu dobândă legală până la achitarea integrală.

În baza art. 192 al. 2.C.P.P. au fost obligați inculpații la plata parțială a cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Atât inculpații, cât și victima și fiul său, partea vătămată sunt și au oile la pășunat în zone învecinate.

În data de 12 aprilie 2006 victima sen. a pătruns cu oile pe terenul aflat în posesia inculpaților, și deși acestuia i s-a atras atenția că nu este terenul său, de către martorii, angajați la inculpații, victima a refuzat să părăsească pășunatul. Față de refuzul victimei, martorul 1-a sunat pe inculpatul pentru a-i spune ceea ce se întâmplă justificând acest lucru prin faptul că și anterior între inculpați și victimă au mai existat discuții legate de folosința pășunatului.

La scurt timp a sosit în câmp inculpatul care s-a deplasat către victimă și i-a solicitat să părăsească pășunea, aplicându-i o palmă, victima replicând că va pleca. Astfel, victima și-a luat oile îndreptându-se către stâna sa, iar inculpatul împreună cu cei doi, s-au deplasat către stâna lor, conflictul fiind în aparență stins.

La scurt timp, însă, s-a reîntors către inculpat victima, însoțit de fiul său, partea vătămată înarmați, victima cu un topor, iar fiul său cu o. Când s-au apropiat, în același timp a apărut și inculpatul Filaret care văzându-i pe cei doi, s-a îndreptat spre victimă încercând sa aplaneze conflictul, însă victima a aruncat cu toporul, lovindu-1 în zona capului, în timp ce partea vătămată a încercat să-1 lovească cu bâta. Urmare a loviturii primite inculpatul Filaret a căzut la pământ și văzând acest lucru, inculpatul s-a îndreptat spre partea vătămată pentru a-1 împiedica să-1 mai lovească pe tatăl său inculpatul Filaret și a început să-1 lovească. Cei doi au continuat să se lovească reciproc, inculpatul lovindu-1 pe partea vătămată cu pumnii și picioarele până la doborât și profitând de superioritatea sa fizică a continuat să-1 lovească, deși partea vătămată nu mai reacționa violent. Apoi 1-a legat de mâini cu o, cu intenția de a-1 împiedica să fugă, până la sosirea organelor de poliție. în același timp, inculpatul Filaret și-a revenit după loviturile primite și a început să se lovească reciproc cu victima, inculpatul folosindu-se de o, i-a aplicat victimei în mod repetat mai multe lovituri până când acesta fiind la pământ nu a mai ripostat.

Din starea de fapt expusă mai sus astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor prezenți, și, a rezultat cu certitudine că inițiativa conflictului au avut-o victima și fiul său, partea vătămată, în timp ce inculpații nu au avut intenții conflictuale, dimpotrivă, au încercat să aplaneze conflictul. Față de aceste considerente, de faptul că victima s-a folosit de un topor iar partea vătămată s-a folosit de o, lovindu-1 concomitent pe inculpatul Filaret, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b Cp. privind circumstanța atenuantă legală a provocării. inculpaților de a se apăra față de agresiunea victimei și a fiului acestuia, a fost justificată, cei doi, fiind sub imperiul unei puternice tulburări, care în prima fază a conflictului poate fi calificată ca o legitimă apărare, întrucât cei doi au reacționat cu intenția de a-și apăra integritatea fizică. în cauză, însă nu sunt îndeplinite toate cerințele legale privind legitima apărare, întrucât deși până la un moment al conflictului aplicarea de lovituri de către inculpați, victimei și părții civile, pentru a împiedica atitudinea violentă a acestora, s-a justificat, ulterior, continuarea violențelor în mod excesiv, nu se mai încadrează în limitele legitimei apărări. Tribunalul constată că deși victima și partea civilă se aflau la pământ, inculpații au continuat să le aplice lovituri, aspect confirmat în parte de martorii prezenți (, și ), precum și de concluziile expertizelor medico-legale.

Astfel, în ce privește victima, conform concluziilor expertizei medio-legale, moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutive a unui politraumatism cu multiple fracturi ale peretelui toracic și ruptură de organe interne, multiple leziuni produse prin lovire repetată, cu corpuri dure din poziții variabile, compresiune toraco-abdominală, precum și contenție la nivelul gâtului și mâinilor. Așadar, se observă că față de modul de producere a leziunilor, o parte din aceste leziuni au fost provocate și după ce victima se afla la pământ, cum ar fi compresiunea toraco-abdominală, leziune extrem de gravă care a putut determina atât fractura toracică, ruptura de organe interne, cât și hemoragia internă și externă, cauze principale ale decesului.

În acest context, Tribunalul acceptă că deși inculpatul Filaret, s-a aflat într-o puternică stare de provocare și că deși nu a urmărit moartea victimei, față de intensitatea și caracterul repetat al loviturilor aplicate a prevăzut posibilitatea producerii unui asemenea rezultat, acționând așadar cu intenție indirectă și în stare de provocare.

În cauză, din depozițiile martorilor audiați nu s-a confirmat așa cum se susține în rechizitoriu, că victima ar fi fost lovită în mod repetat de ambii inculpați, așa încât ambii ar fi contribuit la decesul victimei.

întrucât în cauză nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială, că inculpatul i-ar fi aplicat lovituri victimei, nu se poate reține în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de omor.

În context, Tribunalul a subliniat că nu poate fi reținută ca verosimilă starea de fapt descrisă de partea civilă, întrucât nu se coroborează cu declarațiile martorilor are au fost prezenți la fața locului. în cauză nu sunt relevante nici declarațiile martorilor G și G, care nu au fost prezenți când cei patru s-au bătut.

Astfel, martorul G a arătat că "în prezența mea, inculpații nu au aplicat lovituri, iar inculpatul sen. avea un topor în mână, iar de inculpatul jr. nu-mi mai amintesc". La rândul său, martorul Gaa rătat că "inculpații erau lângă victimă și-1 păzeau".

De asemenea, nici declarațiile inculpaților nu se coroborează cu declarațiile martorilor, întrucât inculpatul Filaret, deși săvârșirea faptelor, nu are nici o explicație pentru decesul victimei, însă recunoaște că în cursul urmăririi penale nu a declarat adevărul cu intenția de a-și ocroti fiul.

Față de această atitudine, coroborat cu probele administrate în cauză, Tribunalul a apreciat că declarația dată de inculpatul Filaret în fața instanței este, în parte, privind lipsa contribuției sale la uciderea victimei.

Așa cum rezultă din succesiunea evenimentelor, inculpatul Filaret, fiind provocat de victimă i-a aplicat numeroase lovituri care prin număr și intensitate au provocat decesul victimei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174 al. 1 Cp.

Tribunalul a reținut, în continuare, că în lipsa unor probe nemijlocite, în cauză nu s-a dovedit că inculpatul i-ar fi aplicat lovituri victimei apte să producă decesul acesteia. Analizând sub acest aspect declarația din cursul cercetării judecătorești a inculpatului, instanța a constatat că nici aceasta nu este în totalitate sinceră, întrucât nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Astfel, deși inculpatul a susținut că numai el ar fi lovit victima cu piciorul, această susținere este infirmată de concluziile expertizei medico-legale, care au stabilit că leziunile produse victimei au fost provocate prin lovituri repetate cu corpuri dure, pe aproape toată zona corpului, ori inculpatul a susținut că i-a aplicat numai o lovitură cu piciorul în zona gâtului. Declarația inculpatului sub acest aspect este în mod evident, și dată cu intenția de a înlătura orice vină a tatălui său, inculpatul Filaret.

Așa fiind, în cauză nu există probe certe, sigure, complete privind vinovăția inculpatului la săvârșirea infracțiunii de omor, existând dimpotrivă îndoială cu privire la vinovăția sa. în cauză se aplică regula "in dubio pro reo", potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia soluția ce se impune este achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor prev. de art. 174 al. 1 Cp. în temeiul art. 10 lit. c

C.P.P.

Analizând în continuare infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1,2 Cp. reținută în sarcina ambilor inculpați, potrivit probelor administrate, Tribunalul a constatat că în cauză nu există nici o probă cu excepția declarației părții vătămate, care să ateste împrejurarea că inculpatul Filaret 1-ar fi lovit pe.

Astfel, martorul arată "iar apoi jr. avea în mână o, cu ajutorul căreia 1-a lovit pe inculpatul sen. în cap. Filaret a căzut jos ca urmare a loviturii și atunci cei doi fii s-au luat la bătaie reciproc". De asemenea, martorul, confirmă că cei doi fii, respectiv și, s-au bătut între ei, inculpatul fiind provocat de atitudinea violentă a părții civile care 1-a agresat, lovindu-1 cu o pe tatăl inculpatului, numitul Filaret. Astfel, în cauză este dovedit că inculpatul fiind provocat de atitudinea violentă a părții vătămate, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, care i-au pus în primejdie viața și deși nu a urmărit decesul, a prevăzut și a acceptat acest rezultat.

S-a reținut în favoarea inculpatului starea de provocare, determinată de violențele exercitate de partea civilă și tatăl acestuia asupra celor doi inculpați. Tribunalul a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1,2 Cp. cu reținerea stării de provocare prev. de art. 73 lit. b Cp. și va dispune achitarea inculpatului Filaret cu privire la aceeași faptă, conform art. 10 lit. c C.P.P. întrucât fapta nu a fost săvârșită de acest inculpat.

În continuare, Tribunalul analizând cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de reprezentantul părților vătămate, în sensul reținerii săvârșirii infracțiunii de omor și tentativă de omor în loc public, a reținut următoarele:

Infracțiunile au fost săvârșite în câmp, în zone de pășunat închiriate de inculpați, zonă care în accepțiunea textului art. 152 lit. b Cp. nu poate fi calificat ca fiind un loc accesibil publicului, întrucât în mod obișnuit câmpul nu constituie un loc de circulație publică. De asemenea, cu referire concretă la prezenta cauză, nici unul din martori nu a asistat la întreg incidentul, unii au venit după săvârșirea faptelor, iar cei trei când au văzut începerea scandalului au plecat la scurt timp, fie pentru a anunța organele de poliție fie pentru a cere ajutor.

Analizând în continuare infracțiunea de lipsire de libertate, Tribunalul a constatat că toți martorii audiați și chiar partea vătămată în declarația sa, au confirmat că inculpații nu l-au împiedicat pe să părăsească locul faptei. Deși inițial inculpatul a legat de mâni cu o pe partea vătămată, și apoi 1-a dus pe o distanță de 20-30 de metri până la, ajunși la nu i-a interzis să plece, intenția inculpatului fiind de a aștepta toți la fața locului sosirea organelor de poliție. în cauză nu s-a dovedit că inculpatul ar fi acționat cu intenția de a-1 lipsi ilegal de libertate pe partea civilă, iar în ce-1 privește pe inculpatul Filaret, acesta nu a făcut decât să-l lege împreună cu fiul său pe partea civilă, însă fără ca ulterior să-i interzică acestuia să plece.

Tribunalul a constatat că nici unul dintre inculpați nu au acționat cu intenția de a-1 lipsi de libertate, în mod ilegal pe numitul, întrucât acesta nu a fost imobilizat așa încât să-i fie imposibilă deplasarea. De aceea, s-a apreciat că inculpații nu au urmărit în mod direct și nici în mod indirect să-1 lipsească de libertate, reprezentarea inculpaților fiind aceea de a asigura prezența părții civile până la sosirea organelor de poliție, astfel că față de această faptă, s-a dispus achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d

C.P.P.

Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1.pen. reținută în sarcina inculpatului.

Astfel, în contextul faptic al desfășurării incidentului, inculpatul după încetarea violențelor a găsit pe jos un telefon mobil, pe care 1-a ascuns în ciorap. Nici unul din martorii audiați nu cunosc împrejurările în care inculpatul și-a însușit acest telefon care a fost descoperit ulterior cu ocazia percheziției corporale a inculpatului.

Singura probă în cauză, o constituie declarația inculpatului care recunoaște că a găsit telefonul mobil și 1-a luat cu intenția de a verifica numele agresorului său.

Întrucât în cauză nu s-a dovedit că inculpatul a acționat cu violență și cu intenția de a-și însuși pe nedrept bunul respectiv, Tribunalul a apreciat că în cauză lipsește cel puțin latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie, astfel că a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d

C.P.P.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, s-a dat eficiență criteriilor legale de individualizare, gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite, starea de provocare în care au fost săvârșite faptele precum și persoana inculpaților.

Astfel, în ce privește persoana inculpaților, Tribunalul a constatat, așa cum rezultă din referatul de evaluare presentențială că inculpatul Filaret, nu este o persoană violentă, fiind apreciat în comunitate ca o persoană agreabilă, dinamică, flexibilă, corectă, harnică și respectoasă. Nu s-a mai evidențiat prin atitudini antisociale, fiind un familist convins, și din acest motiv săvârșirea faptei a constituit un șoc pentru familie și comunitate.

Raportat la persoana inculpatului, precum și la condițiile săvârșirii faptei, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special este suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului, precum și pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale.

În ce-1 privește pe inculpatul, acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală, nu este întotdeauna apreciat pozitiv în comunitate, întrucât pe fondul consumului excesiv de alcool a fost implicat în conflicte violente. Din aceste considerente, pedeapsa aplicată acestui inculpat va fi mai aspră, tocmai pentru a conștientiza inculpatul că un astfel de comportament nu-i poate aduce beneficii, impunându-se ca inculpatul să-și reevalueze pe viitor comportamentul și atitudinea față de membrii comunității și de respect față de normele legale.

În cauză, s-a dovedit că inculpatul Filaret s-a folosit de o la săvârșirea infracțiunii, astfel că s-a dispus confiscarea acesteia, conform art. 118 lit. bC.

p.

În baza art. 71 Cp. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a-c Cp. pedeapsă justificată de gravitatea faptelor săvârșite, ceea ce relevă că inculpații nu au capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viața.

Analizând, în principiu, aplicarea pedepsei accesorii de interzicere a dreptului electoral drept garantat și de art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Tribunalul a apreciat că o astfel de pedeapsă este justificată pentru următoarele considerente:

Inculpații nu au avut maturitatea de a respecta dreptul la viață al celor mai apropiați semeni, acesta fiind unul din motivele pentru care vor fi lipsiți de libertate până la executarea pedepsei, așa încât se impune în mod rezonabil concluzia că inculpații nu sunt în măsură să aprecieze asupra modului de guvernare a țării și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.

Pin urmare este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale pe durata executării pedepsei. Pentru aceleași considerente se justifică și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. b, c Cp.

Soluționând latura civilă, Tribunalul a constatat că inculpații au fost de acord cu plata despăgubirilor materiale solicitate de părțile civile, astfel că în temeiul principiului disponibilității, s-a luat act de acest acord și s-a constatat că au fost achitate conform convenției de la fila 141 dosar.

Acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpaților, și analizând sub acest aspect cererea de acordare de despăgubiri civile periodice s-a reținut că, potrivit Codului familiei, persoana care primea efectiv întreținere de la defunct este îndreptățită să obțină despăgubiri periodice de la persoana vinovată. La stabilirea cuantumului acestor despăgubiri se are în vedere suma pe care victima o aloca întreținerii familiei, respectiv a soției și a fiicei minore.

În cauză, s-a dovedit că minora este elevă la un liceu din S, și lunar este necesară pentru întreținerea acesteia o sumă de aproximativ 500 lei, sumă pe care, Tribunalul a apreciat că se justifică în raport cu vârsta și interesele minorei. Dar, întrucât în cauză s-a reținut starea de provocare, care presupune că o parte din vina săvârșirii faptei cauzatoare de prejudiciu îi revine și victimei, parte apreciată de instanță în contextul probator administrate ca fiind semnificativă, respectiv în procent de 40 %. La stabilirea acestui procent s-a avut în vedere întreaga succesiune a faptelor semnificativă fiind atitudinea victimei și a fiului său care au declanșat conflictul și care, nu au răspuns pașnic atitudinii conciliante a inculpatului Filaret. De aceea, s-au calculat despăgubirile periodice cuvenite minorei în raport de acest procent. De asemenea, în cauză s-a dovedit că victima contribuia și la întreținerea soției, care fiind casnică se ocupa numai de gospodărie și nu obținea venituri bănești, așa încât se justifică acordarea de despăgubiri periodice și soției supraviețuitoare, în același cuantum ca și minorei de 300 lei.

În cauză sunt au fost dovedite suferința și prejudiciul psihic suferite de soția supraviețuitoare, precum și de copii victimei, părțile civile din prezenta cauză, așa încât Tribunalul a apreciat întemeiat acordarea de despăgubiri morale.

Daunele morale acordate au fost reduse corespunzător procentului de culpă concurentă reținută de Tribunal atât în sarcina victimei, cât și a părții civile și în raport de starea de provocare reținută în favoarea inculpaților.

În același procent au fost obligați inculpații și la plata cheltuielilor de spitalizare.

Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU, părțile civile, și și inculpații Filaret și.

Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIUa criticat sentința sub următoarele aspecte: privitor la inculpatul Filaret se arată că pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174 alin.1 este greșit individualizată, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor este netemeinică și nelegală, iar achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.189 al.1 Cod Penal, este netemeinică și nelegală. Privitor la inculpatul pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor este greșit individualizată, achitarea inculpatului pentru infracțiunea de omor este netemeinică și nelegală, iar achitarea inculpatului pentru infracțiunea de lipsire de libertate și tâlhărie este netemeinică și nelegală.

Părțile civile au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost condamnați inculpații în sensul reținerii formei calificate, prev. de art. 175 lit.i Cod Penal, condamnarea inculpatului Filaret pentru infracțiunea de lipsire de libertate, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de lipsire de libertate și furt calificat prev de art.209 lit.e Cod Penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, obligarea inculpaților în solidar la plata a câte 500 lei prestație periodică pentru părțile civile și, la suma de câte 15000 lei daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.

Inculpatul Filaret a solicitat achitarea pentru infracțiunea de omor, întrucât nu există probe certe de vinovăție, iar în condițiile în care se apreciază că există indicii privind exercitarea unei agresiuni acestea au fost săvârșite în condițiile art.44

Cod Penal

Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, instanța constată că apelurile sunt fondate numai sub aspectul laturii penale în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Filaret, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului și conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpaților, pentru următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală și în cea de judecată, prima instanță a reținut corect starea de fapt, constând în aceea că, la data de 12.04.2006, în stare de provocare, inculpatul Filaret a aplicat multiple lovituri victimei sen. Care au condus la decesul acestuia. În aceeași împrejurare, inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate. fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor. În același context, inculpatul a sustras un telefon mobil pe care l-a ascuns în ciorap, faptă care va fi analizată sub aspectul încadrării juridice în cele ce urmează.

După cum putem observa din rechizitoriu, în actul de trimitere în judecată s-a apreciat că ambii inculpați, Filaret și, au exercitat violențe atât asupra victimei, cât și asupra părții vătămate, motiv pentru care au fost trimiși în judecată atât pentru infracțiunile de omor prev. de art.174 Cod Penal, cât și pentru cea de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art.20 rap la art.174 Probele Cod Penal administrate în cauză nu au dovedit dincolo de orice îndoială cele reținute în rechizitoriu, motiv pentru care apreciem ca fiind corectă soluția instanței de fond cu privire la aceste infracțiuni.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de omor prev de art.174 Cod Penal, probele îl indică drept unic autor pe inculpatul Filaret. În acest sens sunt declarațiile martorilor audiați, după cum urmează.

Martorul (fila 72 ) arată că "l-am văzut pe jr. când l-a lovit cu bâta în cap pe sen, moment în care jr. a sărit pe jr. și a început să-l lovească cu bâta. Între timp s-a ridicat și sen și a început să-l lovească cu bâta pe sen."

Martorul (fila 73 ) relatează aceeași stare de fapt " jr. a început să-l lovească pe jr, iar sen a început să-l lovească pe sen."

Martorul (fila 74 ) a descris incidentul în aceeași manieră, și anume "după lovitura primită de bătrânul, jr. a început să-l lovească cu bâta pe jr. iar sen s-a ridicat de la pământ și a început să-l lovească cu bâta pe sen".

Motivele de apel ale Parchetului se întemeiază chiar pe declarațiile martorilor și. Apreciem însă că afirmațiile cu titlu general ale acestor martori, în sensul că cei doi inculpați le-au aplicat mai multe lovituri victimei și părții vătămate, nu pot fi interpretate în sensul dorit de apelant, atât timp cât acești martori au indicat exact de către cine au fost aplicate loviturile în cursul evenimentelor.

Aceleași declarații de martori au fost avute în vedere de instanță atunci când s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de omor prev de art.174 Depozițiile Cod Penal de mai sus au fost cele pe baza cărora s-a stabilit starea de fapt, având în vedere că sunt în măsură să redea mai fidel evenimentele, fiind mai apropiate în timp de acestea.

În ceea ce privește declarația martorului (fila 135 dosar fond) la care se face referire în motivele de apel ale Parchetului, este evident că susținerile sale sunt contradictorii, astfel că nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei. Astfel, pe de o parte martorul arată că Filaret ( sen) nu i-a aplicat nicio lovitură victimei ( sen), iar apoi susține că sen l-a lovit numai pe sen (victima).

În concluzie, pe baza probelor administrate, s-a stabilit în mod cert faptul că inculpatul Filaret se face vinovat numai de săvârșirea infracțiunii de omor prev de art.174 asupra Cod Penal victimei, iar inculpatul numai de tentativă la infracțiunea de omor prev de art.174 asupra Cod Penal părții vătămate.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată de instanță inculpatului Filaret, de 3 ani și 10 luni închisoare, chiar în condițiile reținerii stării de provocare, o apreciem ca fiind nejustificat de mică. Ne raportăm la gradul de pericol social al faptei și la modalitatea de săvârșire a acesteia, moartea victimei survenind ca urmare aplicării de numeroase lovituri pe toată suprafața corpului. În consecință pedeapsa va fi majorată la 6 ani închisoare, care este în măsură să răspundă exigențelorart.72 și art.52 Cod Penal, ținând seama că fapta a fost săvârșită în stare de provocare.

Pedeapsa aplicată inculpatului, de 3 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor prev de art.174 Cod Penal, cu reținerea și în favoarea acestui inculpat a stării de provocare, este corect individualizată, neimpunându-se nici majorarea acesteia, așa cum a solicitat Parchetul, ținând seama de contextul în care s-au desfășurat evenimentele și de leziunile provocate părții vătămate, și nici reducerea ei, așa cum a solicitat inculpatul.

În ceea ce privește achitarea ambilor inculpați pentru infracțiunea de lipsire de libertate prev. de art.189 Cod Penal, o apreciem ca fiind justă.

Pe de o parte, din actul de trimitere în judecată nu rezultă cu exactitate în ce constau infracțiunile de lipsire de libertate pentru care se solicită condamnarea inculpaților, și care sunt părțile sau partea vătămată a acestor infracțiuni. În rechizitoriu s-a reținut în termeni generali că inculpații i-au imobilizat pe victimă și partea vătămată, fără însă a se preciza dacă ambii inculpați au participat la imobilizarea atât a victimei cât și a părții vătămate sau au acționat independent. Nu s-a stabilit nici durata cât acestea ar fi fost legate pentru a se putea aprecia asupra infracțiunii.

Pe de altă parte, chiar în motivele de apel ale Parchetului se arată că legarea victimelor nu era necesară întrucât acestea nu se mai puteau deplasa, ceea ce poate justifica și concluzia că infracțiunea de lipsire de libertate nu se putea consuma atât timp cât victimele nu și-au manifestat voința de a pleca, nefiind astfel reținute împotriva voinței lor.

Nu s-a dovedit că partea vătămată jr. a fost reținută de inculpați împotriva voinței sale, având în vedere și declarația martorului G (fila 107 dosar fond), care a arătat că jr. l-a dus pe jr. la, l-a așezat la intrare, nu l-a legat și nu i-a interzis să plece. A precizat că atunci când l-a dus la jr. nu era legat. De asemenea, martorul (fila 109 dosar fond) a arătat că a înțeles că cei doi s-au deplasat de bunăvoie la și când a ajuns el acolo jr. nu mai era legat.

În consecință, în mod corect a reținut prima instanță că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, astfel că a dispus achitarea inculpaților în baza art.11 pct.2 lit.a rap la art.10 lit.d

C.P.P.

În ceea ce privește fapta inculpatului, care si-a însușit pe nedrept telefonul mobil al părții vătămate jr. ascunzându-l de organele judiciare, este corectă concluzia instanței în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. Pentru existența acestei infracțiuni este necesar să se stabilească că între acțiunile inculpatului a existat o legătură mijloc-scop, ceea ce în cauză nu există, având în vedere că rezoluția infracțională cu privire le sustragerea telefonului a fost ulterioară și independentă de agresiunea exercitată de inculpat.

Cu toate acestea, este corectă susținerea părților civile, în sensul că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev de art.208 Cod Penal, pentru care instanța de apel va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

Apărarea inculpatului Filaret în sensul că nu sunt probe care să-i dovedească vinovăția sunt în contradicție cu actele de la dosar. Așa cum am arătat mai sus, martorii oculari, au relatat cum inculpatul a aplicat lovituri victimei sen. Nu sunt întrunite nici condițiile legitimei apărări, întrucât inculpatul a continuat să aplice lovituri victimei și după ce atacul nu mai era în curs, mai exact în timp ce sen. era căzut la pământ și nu se mai putea apăra. În consecință în mod corect s-a reținut ca circumstanță personală doar starea de provocare și nu legitima apărare.

Părțile civile au solicitat reținerea împrejurării că faptele au fost săvârșite în loc public, ceea ce ar atrage încadrarea juridică în forma calificată a infracțiunilor de omor, tentativă de omor și furt. Susținerea este neântemeiată, având în vedere că locul săvârșirii faptelor a fost într-o zonă de pășunat închiriată, împrejurare față de care nu se poate susține că locul ar fi accesibil publicului, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art.152 lit.a,c Închirierea Cod Penal unui teren se realizează tocmai în vederea limitării accesului publicului în acea zonă și pentru a fi folosit exclusiv de anumite persoane.

Părțile civile solicită condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe în dauna părții vătămate, cerere neîntemeiată având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor, astfel că toate actele de violență sunt absorbite în infracțiunea mai gravă.

Latura civilă a cauzei a fost soluționată corect de instanța de fond, despăgubirile au fost stabilite avându-se în vedere atât suma pe care victima o aloca întreținerii familiei, dar și împrejurarea că faptele au fost săvârșite în stare de provocare, aceasta fiind explicația pentru care sumele acordate ar putea să apară ca fiind prea mici. Acestea au fost corect individualizate, atât daunele materiale, cât și cele morale, motiv pentru care nu vor fi majorate de instanța de apel. Precizăm că prin înscrisul de la fila 141 dosar fond, și au ajuns la un acord în privința despăgubirilor materiale, de care instanța a luat act. În ceea ce o privește pe instanța a reținut așa cum a solicitat partea civilă că aceasta beneficia de o sumă lunară de 500 lei, însă inculpatul a fost obligat la o sumă mai mică având în vedere culpa concurentă a victimei. Aceeași este explicația și pentru sumele acordate cu titlu de daune morale.

În consecință, în baza art.379 pct.2 lit.a C.P.P. instanța va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU, inculpații Filaret și și părțile civile, - și - -; va desființa sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Filaret, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului și conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpaților și, rejudecând cauza în aceste limite:

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului - Filaret pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin.1 pen. cu aplicarea art. 73 lit.b cod penal, art. 74 cod penal, art. 76 lit.a cod penal de la 3 ani și 10 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b cod penal la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b cod penal.

Va înlătura aplicarea dispozițiilor privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.c cod penal în condițiile art. 71 cod penal.

Va pedeapsa aplicată inculpatului în elementele componente de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 cod penal și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.d cod penal și 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 289/2005 a Judecătoriei Avrig.

Va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 cod penal în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a cod penal.

În baza art. 208 cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a cod penal va condamna inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

În baza art. 33, 34 cod penal va contopi pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b cod penal cu pedeapsa de 8 luni închisoare în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.d cod penal.

În baza art. 83 cod penal va revoca beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 289/2005 a Judecătoriei Avrig pe care o va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, respectiv 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a, cod penal.

Va înlătura aplicarea dispozițiilor privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.c cod penal în condițiile art. 71 cod penal.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 350 cod procedură penală va menține starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 cod penal va deduce din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestului preventiv începând cu 23 aprilie 2007 la zi.

Se va face aplicarea disp. art. 192 alin.3 pr.penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU, inculpații Filaret și și părțile civile, - și - - împotriva sentinței penale nr. 60/02 aprilie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU și în consecință:

Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Filaret, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului și conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpaților și, rejudecând cauza în aceste limite:

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului - Filaret pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin.1 pen. cu aplicarea art. 73 lit.b cod penal, art. 74 cod penal, art. 76 lit.a cod penal de la 3 ani și 10 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b cod penal la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b cod penal.

Înlătură aplicarea dispozițiilor privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.c cod penal în condițiile art. 71 cod penal.

pedeapsa aplicată inculpatului în elementele componente de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 cod penal și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.d cod penal și 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 289/2005 a Judecătoriei Avrig.

Schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 cod penal în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a cod penal.

În baza art. 208 cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a cod penal condamnă inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

În baza art. 33, 34 cod penal contopește pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b cod penal cu pedeapsa de 8 luni închisoare în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.d cod penal.

În baza art. 83 cod penal revocă beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 289/2005 a Judecătoriei Avrig pe care o va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, respectiv 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b cod penal.

Înlătură aplicarea dispozițiilor privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.c cod penal în condițiile art. 71 cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 350 cod procedură penalămenține starea de arest a inculpațilorși în baza art. 88 cod penal deduce din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestului preventiv începând cu 23 aprilie 2007 la zi.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 27 august 2008

Președinte, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. COM/11.09.2008

Tehnored. VV 4ex/12.09.2008

Președinte:Oana Maria Călian
Judecători:Oana Maria Călian, Dana Ghițoaica

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Alba Iulia