Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 80/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 80 /A/2009
Ședința publică din 20 octombrie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 2: Patrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului penal declarat de inculpatul apelant - - domiciliat în loc.,-,.19, județul B, împotriva sentinței penale nr. 118/P/2009 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.20 raportat la art. 174-175 lit.i Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Constată că judecarea pe fond a cauzei a avut loc la data de 13 octombrie 2009, dată în care părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea supra recursului amânându-se pentru data de 20 septembrie 2009, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.118/P din 23 aprilie 2009, Tribunalul Bihor, în baza art. 20 raportat la art.174 -175 lit."i" Cod penal a fost condamnat inculpatul -, fiul lui G și, născut la 08.08.1981 în O, jud. B, cetățenie română, fără studii și fără loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, CNP -, domiciliat în oraș,str.- nr.22,.19, jud. B, la o pedeapsă de:
- 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit."a" și "b" cod penal, pe o durată de 4 ani.
În baza art.71 cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit."a și b cod penal cu titlu de pedepse accesorii.
În baza art. 88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 16.12.2006 la 23.10.2007.
În baza art.350 cod procedură penală a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței dispusă prin decizia penală nr.492/R din 23 octombrie 2007 Curții de Apel Oradea.
A constatat că partea vătămată, domiciliată în oraș,-,.23, județul B, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală, art.998-999 cod civil l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean O cu sediul în O,- jud. B, suma de 1507,64 lei cu titlu de pretenții civile precum și dobânzile legale aferente calculate cu începere de la data de 15 decembrie 2006 și până la plata integrală a debitului.
În baza art. 191 al.1 cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la 3000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul a fost căsătorit cu partea vătămată până în vara anului 2006 când au divorțat, iar din căsătoria lor a rezultat un copil ce a fost încredințat spre creștere și educare mamei. La data de 15. 12.2006, inculpatul i-a cerut părții vătămate să se întâlnească pentru a discuta problema copilului care se afla la el, iar aceasta a fost de acord cu condiția să participe și prietena ei martora, întrucât știa că inculpatul este violent.
Părțile au mers în jurul orelor 15,30 la o terasă din localitatea unde au purtat discuții contradictorii după care au plecat pe jos o distanță de circa 300, ajungând la podul care leagă străzile T și -, unde inculpatul a agresat-o pe partea vătămată, lovind-o cu pumnii și picioarele, a trântit-o pe jos, după care a prins-o de un picior și de haine, a ridicat-o peste balustrada podului vrând să o arunce în apă, distanța fiind de circa 4-5.
Martora a prins-o pe partea vătămată de un picior și astfel, aceasta a rămas atârnată peste balustradă, moment în care inculpatul a amenințat-o pe martoră că o aruncă și pe ea, timp în care partea vătămată a reușit să se prindă cu mâinile de o conductă care era paralelă cu podul, rămânând atârnată deasupra apei, însă inculpatul a lovit-o din nou, astfel că ea s-a dezechilibrat și a căzut în apă, care nu era adâncă, având însă mulți i în albie și astfel partea vătămată s-a lovit la un picior.
Inculpatul a luat copilul și a pornit spre casă, timp în care partea vătămată a reușit să iasă din apă, cu ajutorul martorei și a ajuns pe pod, unde întâlnindu-se cu inculpatul, acesta a întrebat-o dacă nu a murit.
Partea vătămată l-a rugat pe inculpat să nu o mai bată, apoi a mers acasă la martoră, unde se afla și mama martorei care a chemat-o pe mama părții vătămate, care și-a văzut fiica plină de vânătăi la față și cu sânge.
La un moment dat părții vătămate i s-a făcut rău, a leșinat, astfel că a fost chemată Salvarea, care a transportat-o la spital și au fost anunțate și organele de poliție care au venit la fața locului pentru cercetări.
Partea vătămată a fost internată la spital până la data de 23 decembrie 2006, numărul de zile de îngrijiri medicale fiind stabilit în urma reexaminării la 30 de zile întrucât s-a constatat că nu avea piciorul fracturat.
Inițial, inculpatul a recunoscut că a bătut-o pe partea vătămată, că a prins-o de picior și de haine și a aruncat-o peste balustrada podului, însă ulterior a revenit asupra declarațiilor susținând că partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut, astfel că s-a dispus efectuarea unei reconstituiri la fața locului în prezența părților.
Cu ocazia reconstituirii partea vătămată și martora au arătat locul unde a fost bătută și aruncată peste balustrada podului partea vătămată, iar sângele recoltat de pe pod și de pe un din albia râului au coincis cu grupa sanguină a părții vătămate conform buletinului de analiză biocriminalistică nr. 24 din 16.05.2007 al IML -
S-a precizat că din Arestul Poliției S, inculpatul i- trimis părții vătămate mai multe scrisori de amenințare, că dacă nu-și retrage plângerile împotriva lui, îi va face ce a vrut să facă în momentul incidentului, însă el nu știe să scrie, astfel că a pus pe altcineva să trimită acele scrisori care se află la dosar (filele 106-109).
Cele reținute prin rechizitoriu s-au dovedit cu: plângerea și declarația părții vătămate ( filele 6-7, 16-17, 59-64 și 103,), proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 8-15), acte medico legale ( filele 21-23, 84-86,88, 96,97,102,143,144), proces verbal de conducere în teren și file foto (fila 146-154), declarațiile martorilor: G (fila 29), (filele 30, 70), - (filele 31-33, 117,118), - (fila 71), (filele 72,73), - (fila 74), (filele 75,76), (filele 77,78), (filele 110-111), (filele 113-114), (filele 114-116), (filele 123-124), G (filele 125-126), recunoașterile parțiale ale inculpatului (filele 40-42,51, 145, 169).
Cu ocazia cercetării judecătorești s-au administrat următoarele probe:
Declarațiile părții vătămate (fila 15, 156), declarația inculpatului (fila 16), declarațiile martorilor: - (fila 19), G (fila 20), (fila 28), (fila 29), - (fila 102), G (fila 103), (fila 104); (fila 142);confruntarea martorilor și G - (filele 84-85), referat de evaluare privind pe inculpatul.
Este de precizat că în fața instanței, atât inculpatul cât și partea vătămată și martora - și-au schimbat declarațiile, iar partea vătămată în ședința publică din 2 aprilie 2009 declarat că este de acord cu schimbarea de încadrarea juridică a faptei, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în aceea de lovire prevăzută și pedepsită de art. 181 cod penal, fiind de acord ca față de această infracțiune să-și retragă plângerea, fără să se constituie parte civilă față de inculpat, considerând că acesta a plătit destul pentru fapta sa.
Cu toate acestea, în contextul aprecierii întregului material probator administrat în cauză, instanța a considerat ca nesincere declarațiile inculpatului, părții vătămate, a martorei, precum și a martorei date în fața instanței cu scopul de a-l ajuta pe inculpat, existând și posibilitatea ca acesta din urmă să o fi amenințat pe partea vătămată, precum și pe martore, astfel cum a făcut-o și în faza de urmărire penală, când a trimis scrisori de amenințare părții vătămate, el fiind cunoscut ca o persoană violentă.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
La data de 15.12.2006, inculpatul, s-a întâlnit cu partea vătămată -, care era însoțită de martora, pe terasa din localitatea cu același nume, unde s-au certat întrucât inculpatul era gelos și din cauza copilului rezultat din căsătoria părților.
Când au pornit spre casă, trecând peste podul ce leagă străzile T și - din loc., inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii în zona feței, precum și cu piciorul după care a luat-o de un picior și de haine și a aruncat-o peste balustrada podului în apa râului, însă aceasta s-a agățat de o bară aflată paralel cu podul, rămânând atârnată deasupra apei. Atunci, inculpatul a lovit-o din nou printre ornamentele de la balustradă cu piciorul în față și a împins-o, după care partea vătămată a căzut în albia râului, unde s-a lovit de un iar când a ieșit din apă și s-au întâlnit, inculpatul a întrebat-o dacă nu a murit încă.
Partea vătămată, s-a deplasat la locuința martorei, timp în care inculpatul a plecat acasă cu copilul. Mama martorei, a observat-o întâmplător pe stradă pe mama părții vătămate pe care a chemat-o să vină la ea. Martora a văzut sânge pe fața părții vătămate și atât ea cât și martorii și G au declarat că partea vătămată a leșinat și că cei de la salvare i-au tăiat pantalonii, care erau uzi, fiind îmbrăcată pantaloni și bluză ale martorei, apoi a fost dusă la spital unde a stat circa o săptămână.
Existând contradicții cu privire la locul unde a fost aruncată și respectiv unde a căzut partea vătămată, organele de urmărire penală au efectuat două reconstituiri la fața locului ocazie cu care a fost prezent și martorul G, care atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței și-a menținut declarația și a indicat exact locul pe care l-a arătat inițial atât partea vătămată cât și martora -.
Martorul a arătat că pe fotografia nr. 6 de la fila 152, indică cu mâna locul unde a căzut partea vătămată și unde exista un pe care s-a găsit o de sânge " partea vătămată ne-a arătat că acesta este locul unde a căzut și acolo am găsit petele de sânge. Distanța de pe pod și până la locul căderii era de circa 4- 4,30 (de la balustradă). P pe care se aflau urme de sânge era deasupra nivelului apei, însă era înconjurată de apă". Și la a doua reconstituire, partea vătămată a indicat același loc ca și prima oară, iar martora - a confirmat cele arătate de partea vătămată, indicând același loc de cădere, însă inculpatul nu a fost de acord cu cele arătate de partea vătămată, indicând un alt loc al căderii cum rezultă din fotografia nr. 3 fila 151 și unde nu era apă. Același martor precizează că el s-a deplasat și la locuința martorei, unde a găsit-o pe partea vătămată în stare de inconștiență având o de sânge pe față, pe care chiar el a șters-o și a constatat că hainele părții vătămate erau toate ude, astfel că a fost nevoie să fie tăiate, în timp ce partea vătămată era inconștientă.
Martorul - a declarat în fața instanței că se afla în stare de ebrietate în seara de 15 12.2006, a auzit părțile certându-se, după care ar fi văzut-o pe partea vătămată alunecând și căzând de pe pod, nu chiar în apă ci pe uscat, însă el nu a văzut-o pe martoră și nici nu i-a acordat ajutor părții vătămate, declarație care nu concordă cu cele declarate în faza de urmărire penală, în care a declarat că nu era în apropiere de momentul incidentului și nu cunoaște nimic în legătură cu acesta și doar prin oraș a auzit că inculpatul a bătut-o pe partea vătămată și a aruncat-o de pe pod în apă.
Martora și-a menținut declarația din faza de urmărire penală însă în fața instanței a făcut precizări care nu concordă cu această declarație, însă nu sunt relevante din moment ce nu a fost de față la incident și nici nu a discutat cu partea vătămată. Martora știa că părțile se certau și că inculpatul o bătea câte odată pe partea vătămată, împrejurarea confirmată și de martorul, fratele părții vătămate.
Martorul - a fost prezent la ambele reconstituiri și a și discutat cu partea vătămată la 5 zile după cele întâmplate și aceasta i-a relatat că a fost aruncată de pe pod în apă de către inculpat, care i-a spus să moară și nu a ajutat-o să iasă din apă. Partea vătămată i-a spus fratelui ei în ce parte a căzut și locul a fost identificat de martor la fila 152 dos. p, la a doua fotografie, unde se află o piatră la piciorul podului, pe care s-a găsit și urme de sânge și de asemenea la fotografiile de la fila 114, același martor declară că la ambele măsurători a fost prezentă și martora care a arătat același loc însă inculpatul nu a fost de acord și a indicat un alt loc, pe celălalt mal al apei spre oraș. Din locul pe care l-a indicat martora, partea vătămată nu putea ieși fiind nevoită să treacă apa pe malul celălalt, însă din locul indicat de inculpat putea să iasă la mal.
Inițial și partea vătămată a arătat același loc ca și cel arătat de martora, însă ulterior și-a schimbat declarația, din care cauză a și avut discuții cu martorul -, care nu dorește să se amestece întrucât partea vătămată l-a iertat de foarte multe ori pe inculpat, care a venit cu securea și le-a spart ușa părinților părții vătămate.
Martorul G - a văzut- pe partea vătămată cu fața umflată aproape în totalitate și fără să poată vorbi, după ce a aflat că a fost aruncată în apă de fostul soț și bătută. Acestui martor, partea vătămată i-a relatat că a fost bătută de inculpat și aruncată în apă și a identificat ul pe care aceasta a căzut, relatând că partea vătămată i-a spus că a trecut prin apă pentru a ieși de sub pod.
Martora, prietenă și colegă de muncă cu partea vătămată a vizitat-o la spital și a văzut că prezenta urme de vânătăi pe partea a obrazului, neputând vorbi prea bine și a văzut-o pe partea vătămată imediat după incident, leșinată pe covor în locuința martorei, unde cei de la salvare i-au tăiat pantalonii și bluza. Aceeași martoră a declarat că, partea vătămată i-a arătat locul unde a căzut și unde se afla un și a i-a spus că a fost amenințată de inculpat că o omoară. În perioada în care martora lucra cu partea vătămată, aceasta i s-a plâns că a mai fost lovită de inculpat și trasă de păr.
Cu ocazia confruntării dintre martorul G și, efectuată în fața instanței, martorul își menține declarațiile în mod constant, în timp ce martora oscilează și revin asupra declarațiilor anterioare, motivându-și poziția prin prietenia pe care o poartă părții vătămate și care a rugat-o să declare în acest fel.
În cauză s-a dovedit, în mod cert, că în data de 15.12.2006, în jurul orelor 17,30, inculpatul - a agresat-o pe partea vătămată -, lovind- cu pumnii și picioarele peste corp, după care cu intenția de aoa runca în apă, a ridicat-o peste balustrada podului ce leagă străzile T și - din loc., iar când aceasta s-a prins cu mâinile de conducta paralelă cu podul i-a aplicat o lovitură cu piciorul în față, din care cauză partea vătămată a căzut în apă și s-a lovit de un, reușind să iasă din apă când inculpatul a întrebat- dacă nu a murit.
Chiar dacă viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol conform concluziilor medico -legale, modalitatea în care a acționat inculpatul dovedește intenția clară a acestuia de aoo morî pe aceasta, cum de altfel a și afirmat când a întrebat-o dacă nu a murit.
Pentru aceste considerente și având în vedere practica judiciară în materie, fapta de mai sus, astfel cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat și nici de cum de lovire cum susține inculpatul, considerent pentru care instanța în baza art. 20 raportat la art.174 -175 lit. "i" cod penal,l-a condamnat pe inculpatul -, la o pedeapsă de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit."a" și "b" cod penal, pe o durată de 4 ani.
În baza art.71 cod penal interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit."a și b cod penal cu titlu de pedepse accesorii.
La individualizarea pedepsei principale, a celor accesorii și complementare, instanța a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, consecințele acesteia, persoana și atitudinea inculpatului față de gravitatea infracțiunii.
În baza art. 88 cod penal dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 16.12.2006 la 23.10.2007.
În baza art.350 cod procedură penală a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței dispusă prin decizia penală nr.492/R din 23 octombrie 2007 Curții de Apel Oradea.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 raportat la art. 346 cod procedură penală, art.998-999 cod civil l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean O, suma de 1507,64 lei cu titlu de pretenții civile, precum și dobânzile legale aferente calculate cu începere de la data de 15 decembrie 2006 și până la plata integrală a debitului( filele 24-26 - dosar urmărire penală).
În baza art. 191 al.1 cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la 3000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea și modificarea sentinței apelate în sensul de a se dispune, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 Cod penal, în cea de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal și având în vedere declarația părții vătămate de retragere a plângerii penale, a se dispune încetarea procesului penal, în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.h Cod de procedură penală. În subsidiar, reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și 76, și aplicarea unei pedepse echivalentă cu perioada de arest executată sau suspendarea executării ei, în condițiile art.81 sau 86 Cod penal.
În susținerea motivelor de recurs apărătorul ales arată că poziția inculpatului a fost constantă cu privire la locul prin care partea vătămată a ajuns în albia râului, poziție confirmată ulterior de partea vătămată și martori. Deși, inculpatul a aplicat părții vătămate lovituri în zona feței, provocându-i leziuni ce au necesitat 30 zile îngrijiri medicale, existând de sânge la locul accidentului - pe pod - nu s-au găsit urme de sânge aparținând părții vătămate pe conducta pe care susține că s-a prins partea vătămată, sângele expertizat de pe acea conductă având grupa 0, diferită de a părții vătămate A mai precizat că, potrivit expertizei efectuate de INML T leziunile nu au pus în pericol viața părții vătămate și că acestea au fost provocate prin lovire cu și de corpuri dure, iar poziția victimă-agresor a fost față în față, fiind înlăturată definitiv posibilitatea provocării vreunei leziuni prin precipitare - cădere de la înălțime. Or, în situația descrisă în rechizitoriu, este imposibil să lipsească leziunile provocate de impactul părții vătămate cu solul prin căderea acesteia de la înălțime. Faptul că locul unde a ajuns partea vătămată de pe pod face imposibilă trecerea - urcarea spre oraș, partea vătămată fiind obligată să treacă prin apă pe partea opusă pentru a putea ieși, rezultă din împrejurarea că partea vătămată era udă pe pantaloni până la genunchi, iar de sânge de pe P din albia râului era din rana provocată de inculpat prin fracturarea piramidei nazale, nefiind prin căderea acesteia pe piatră, întrucât lipsesc leziunile de înălțime și sângele de pe țeavă care nu aparțin părții vătămate. În altă ordine de idei, arată că inculpatul și partea vătămată sunt foști soți, au un copil și având în vedere starea sănătății inculpatului cât și intelectul limitat, cu un discernământ în curs de formare astfel că se poate reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei și a suspendării executării ei.
Examinând hotărârea atacă prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea apreciază că aceasta este în parte netemeinică pentru considerentele care urmează:
Dacă în ceea ce privește vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată soluția instanței de fond este legală, încadrarea juridică a faptei fiind corectă, sub aspectul stabilirii cuantumului pedepsei, precum și a conținutului pedepselor complementare și accesorii aceasta este netemeinică.
Criticile formulate de către inculpat în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina sa sunt nefondate.
Din probele administrate în cauză a rezultat în mod clar că, pe fondul unor relații tensionate inculpatul a agresat victima, lovind-o cu pumnii și picioarele peste corp, iar ulterior, a ridicat-o peste balustrada unui pod cu intenția evidentă de a fi proiectată în apa unui, iar când aceasta s-a prins cu mâinile de o conductă paralelă cu acel pod i-a aplicat o lovitură puternică în față. Urmare acestei lovituri, partea vătămată a căzut în apă de la o distanță de aproximativ 4- 5 metri înălțime.
Leziunile create părții vătămate sunt constatate prin acte medico legale, din raportul de expertiză aflat la fila 96 - dosar urmărire penală, rezultând că aceasta a fost lovită peste corp și la nivelul capului, fără a-i fi pusă în primejdie viața. S-a stabilit că aceste leziuni s-au putut produce prin lovire urmată de o cădere, pe un plan dur, rugos, iar poziția victimă agresor a fost inițial, față în față. Chiar dacă, mecanismul aruncării victimei în albia râului de la o înălțime de peste 4 metri este puțin probabil, în opinia medicilor specialiști, din probațiunea administrată în cauză a rezultat în mod cert, acest aspect al stării de fapt.
În acest context, Curtea consideră ca fiind corectă reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de tentativă la omor, starea de fapt fiind pe deplin dovedită, iar probele administrate în cauză, o confirmă în întregime.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului instanța de apel apreciază că, raportat la situația actuală a celor două părți, un aspect deosebit de important fiind acela al reluării conviețuirii, subliniat de victimă în ședință publică, se impune reținerea în favoarea acestuia a unor circumstanțe atenuante, potrivit dispozițiilor art.74 alin.2 Cod penal. Este evident, că întregul incident a avut loc pe fondul unor relații tensionate determinate de starea de gelozie a inculpatului, neputându-se face însă abstracție de atitudinea pe care acesta o are în prezent, în sensul reluării conviețuirii comune și îngrijirii unui copil minor, rezultat în perioada ulterioară săvârșirii faptei.
Această situație pe care părțile o au în prezent, respectiv atitudinea inculpatului de reluare a conviețuirii comune și îngrijirii unui copil rezultat ulterior săvârșirii faptei, poate fi asimilată, în opinia Curții, cu circumstanțele atenuante indicate de legiuitor în alin.2 al art.74 Cod penal, sens în care vor fi și reținute în favoarea acestuia.
Astfel, admițând apelul declarat de inculpat va fi modificată hotărârea atacată și în consecință, sub aspectul cuantumului pedepsei se va face aplicabilitatea dispozițiilor art.76 alin.1 lit. a și art. 76 alin.2 Cod penal, reducând pedeapsa principală de la 8 ani închisoare la un cuantum de 5 ani închisoare.
Cu privire la aplicarea pedepselor complementare și accesorii instanța de fond a făcut o incorectă aplicare a dispozițiilor legale în materie interzicând în totalitate drepturile prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal.
Curtea consideră că se impune restrângerea conținutului acestora la ipoteza prevăzută de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, neexistând nici un considerent justificativ pentru interzicerea dreptului de a alege.
Față de cele ce preced, va fi admis apelul declarat de către inculpat, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală.
ADMITEapelulpenal declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr.118 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează în sensul că:
eține potrivit dispozițiilor art.74 alin.2 Cod penal circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, și în consecință, potrivit art.76 alin.1 lit.a și art.76 alin.2 Cod penal reduce pedeapsa principală de la 8 ani la un cuantum de 5 ani închisoare;
Menține dispoziția de aplicare a pedepselor complementare și accesorii limitând conținutul acestora la ipoteza prevederilor art.64 lit.a teza a II -a și lit.b Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept derecurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
Red.decizie PM/06.11.2009
Jud fond
Tehnored. AS/06.11.2009
2 ex.
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Patrăuș Mihaela
