Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 87/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.87/
Ședința publică din 8 iulie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea apelurilor declarate de inculpații A și, împotriva sentinței penale nr. 268/PI din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpatul apelant, reprezentat de avocat ales, partea vătămată intimată și partea civilă intimată Spitalul Clinic Municipal de Urgență
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța procedează la audierea inculpatului A, declarație consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților apelanți, av. solicită admiterea recursului, desființarea sentinței Tribunalului Timiș și în rejudecare, în ce-l privește pe inculpatul, să se dispună achitarea acestuia în baza art. 11 pct.2 lit.a Cpp rap. la art. 10 lit.c Cpp, în sensul că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul A, să i se aplice o pedeapsă cu suspendare, raportat la împrejurările în care au avut loc evenimentele și la circumstanțele atenuante reținute în sarcina acestuia. Din probatoriul administrat în cauză reiese că acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, în condițiile în care din declarația inculpaților, a martorilor și chiar a părții vătămate rezultă că inculpatul nu a avut nici o contribuție la leziunile suferite de partea vătămată. În ce-l privește pe inculpatul A, acesta a recunoscut și regretat fapta, însă el este cel mai puțin vinovat din toți participanții la acest incident, fiind victima unui conflict mai vechi existent între familia inculpatului și cea a părții vătămate.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, față de natura și împrejurările în care a fost comisă fapta, nu se justifică scăderea pedepsei sub 3 ani închisoare, cu atât mai mult cu cât prima instanță a coborât mult sub limita specială prevăzută de lege, reținând circumstanțe atenuante în sarcina ambilor inculpați.
Inculpatul apelant A, având ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită admiterea apelului și aplicarea unei pedepse cu suspendare.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 268/PI din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 20 Cp raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c și i Cp cu aplicarea art. 73 lit b Cp a fost condamnat inculpatul A, la 3 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor în dauna părții vătămate .
În temeiul art. 71 Cp s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a 2-a, lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin.2 s Cod Penal-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, b, pe Cod Penal o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 350 Cpp s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în temeiul art. 88 Cp s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive începand cu data de 27.08.2008 și până la zi.
În baza art. 20 Cp raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c și i Cp cu aplicarea art. 74 alin 2 Cp a fost condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor în dauna părții vătămate.
În temeiul art. 71 Cp s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a 2-a, lit b Cp pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.65 alin.2 s Cod Penal-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, b, Cod Penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 81- 82 Cp a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 alin 5 Cp pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat și executare pedepsei accesorii.
În temeiul art. 88 Cp s-a deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 27.08.2008.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 și 346 Cod pr. Civ. raportat la rt. 313 din Legea nr.95/2006 au fost obligați inculpații în solidar să achite în favoarea părții civile Spitalul Clinic Municipal de Urgență T suma de 1840,739 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În temeiul art. 118 lit. b Cp s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri care au fost predate ca și corpuri delicte: un cuțit tip briceag cu lama de 9/2 cm cu mânerul metalic de 10 cm și buton de asigurare având inscripția pe lamă, un par de lemn în lungime de 230 cm și diametrul de 2 cm, o cămașă de culoare albă din material textil, având pe mâneca de sânge.
În baza art. 191 Cpp au fost obligați inculpații să achite în favoarea statului suma de 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Din coroborarea probelor administrate în cursul cercetării judecătorești cu materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Între inculpatul și fiul său, exista o relație de dușmănie mai veche, legată de folosirea unui imobil. Toți martorii audiați recunosc existența acestei relații de ostilitate între tată și fiu, precum și faptul că inculpatul, nepotul inculpatului și fiul surorii părții vătămate venea la bunicul său pentru a-l ajuta la treburile gospodărești și a fost antrenat în conflictul devenit de notorietate în localitate.
La data de 27 08 2008, inculpatul se afla la locuința bunicului său. Nemulțumit de faptul că între inculpați și fiul său ar fi existat un conflict în aceeași zi, partea vătămata s-a oprit la poarta casei inculpatului și a lovit în poartă, probabil în ideea de a provoca pe cineva să iasă afară. Primul care a ieșit afară a fost inculpatul, care se afla în curtea imobilului. Potrivit susținerilor acestuia, partea vătămată a aruncat cu o piatră în zona capului, lovindu-l, astfel încât i-a provocat leziunile descrise în Certificatul medico-legal. Imediat a ieșit la poartă și inculpatul, care avea în mână o suliță de 2,32 și o lamă de 37/4,5 cm, obiect contondent cu care l-a lovit pe partea vătămată astfel încât i-a produs căderea. Partea vătămată a luat această suliță în ideea de a se apăra sau de a îndepărta de la locul incidentului, dar a reușit să-l lovească ușor pe inculpatul. Inculpatul a reușit să deposedeze pe partea vătămată de acel instrument, dar sub influența aceleiași stări, fiind înarmat cu un cuțit, i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit în zona abdomenului. Partea vătămată a reușit să se ridice și să se retragă spre locuința unui vecin, respectiv a martorului.
Urmare a agresiunii, partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Prin raportului medico-legal nr. 2411/28.08.2008, s-a stabilit că partea vătămată a suferit vătămări ce pot fi rezultatul lovirii directe și repetate cu un corp tăietor-înțepător, pentru vindecarea cărora sunt necesare 15 zile de îngrijiri medicale, cu mențiunea că leziunile suferite au pus în primejdie viața victimei.
Instanța a stabilit că starea de fapt expusă mai sus conturează săvârșirea de către ambii inculpați a tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c și i Cod penal. În ce privește existența laturii obiective a infracțiunii, instanța a stabilit că ambii inculpați au săvârșit acte de coautorat, constând în lovituri și agresiuni asupra părții vătămate, care în final au produs leziunile descrise în raportul de constatare medico-legal și putea să conducă la moartea victimei. În fața instanței, partea vătămată a manifestat o atitudine de regret, încercând să afirme că tatăl său nu l-a lovit și că dorește să-i ierte pe ambii inculpați, dar instanța a remarcat faptul că probatoriul administrat evidențiază participarea ambilor inculpați la săvârșirea faptei. Inculpatul este acela care a aruncat cu sulița înspre partea vătămată și a făcut posibilă căderea acestuia și a fost în apropierea victimei în momentul în care celalalt inculpat i-a aplicat loviturile în zona abdomenului. În ce privește poziția subiectivă a acestui inculpat, instanța a stabilit că aceasta este caracterizată prin intenție indirectă, inculpatul prin conduita sa de a arunca cu acea suliță care avea o lamă ascuțită și a-l sprijini pe celălalt inculpat în timp ce îi aplica lovituri părții vătămate, chiar dacă nu a urmărit moartea părții vătămate, a acceptat posibilitatea că această consecință se poate produce.
În ce privește conduita ilicită a inculpatului, instanța de asemenea a stabilit că este realizat conținutul constitutiv al tentativei la infracțiunea de omor, respectiv acțiunea sa de a-i aplica părții vătămate mai multe lovituri cu un briceag într-o zonă vitală, este o acțiune violentă îndreptată împotriva integrității fizice a părții vătămate, iar zona în care acesta a aplicat loviturile probează faptul că a săvârșit fapta cu intenție indirectă, chiar dacă nu a urmărit a se produce moartea victimei, a acceptat posibilitatea că această consecință gravă s-ar putea produce.
Totodată, instanța a stabilit că este realizat conținutul agravant al infracțiunii prev. de art. 174 Cp, constând în aceea că fapta a fost săvârșită asupra unei rude, respectiv partea vătămată fiind fiul inculpatului și unchiul inculpatului și în public, respectiv în fața porții imobilului inculpatului, respectiv pe un drum comunal.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat probată vinovăția ambilor inculpați cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cp raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c și i Cp.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere în ceea ce privește pe inculpatul A faptul că acesta a săvârșit infracțiunea sub influența unei puternice stări de tulburare provocată de partea vătămată, ceea ce justifică aplicarea circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit b Cp. Instanța a stabilit că această stare de tulburare este generată atât de starea de tensiune generala existentă între partea vătămată și bunicul inculpatului și reacția firească a inculpatului, legat mai puternic afectiv de acest bunic, de a-l proteja pe acesta. Pe de altă parte, aceasta stare de tulburare a fost provocată exact la momentul incidentului de conduita părții vătămate, care a venit la poarta inculpatului, iar în momentul în care inculpatul a ieșit afară, partea vătămată l-a lovit cu o piatră în zona capului.
Instanța a reținut că sub stăpânirea acestei stări de puternică tulburare produsă de partea vătămată, inculpatul, care era cunoscut ca fiind un copil liniștit, a săvârșit infracțiunea de mai sus.
În consecință, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vederea pericolul social crescut al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, faptul că partea vătămată nu are pretenții bănești, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar și existența circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. b Cp.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a ales în ce privește acest inculpat, modalitatea de executare în regim de detenție, reținând față de gravitatea infracțiunii, că scopul acesteia poate fi atins doar printr-o privare de libertate efectivă.
În ce privește persoana inculpatului, la individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cp, respectiv limite de pedeapsă prevăzute în textul incriminator, persoana inculpatului care a mai suferit anterior o condamnare fără a fi recidivist, participarea sa mai redusă la săvârșirea faptei, dar și vârsta sa înaintată și starea de boală a acestuia, aspecte apreciate de instanță drept circumstanțe atenuante judiciare, potrivit textului art. 74 alin 2 Cod penal.
Totodată, în ce privește modalitatea de executare, din aceleași considerente legate de vârsta înaintată a inculpatului și legate de gradul de participare a acestuia la săvârșirea faptei, instanța și-a format părerea că suspendarea condiționată a executării pedepsei este de natură să constituie un avertisment suficient pentru inculpat.
În ce privește soluționarea acțiunilor civile, instanța a constatat că partea vătămată a arătat că nu are pretenții bănești de la cei doi inculpați, astfel că a luat act de manifestarea sa de voință.
Partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență Tas olicitat despăgubiri civile în cuantum de 1840,739 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate.
Întrucât s-a făcut dovada existenței unei legături de cauzalitate între fapta săvârșită de inculpați și aceste cheltuieli efectuate de unitatea sanitară arătată mai sus, instanța a hotărât angajarea răspunderii civile a inculpaților și a obligat inculpații în solidar să achite în favoarea părții civile Spitalul Clinic Municipal de Urgență T, suma de 1840,739 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Împotriva sentinței Tribunalului Timiș au declarat apel inculpații A și, care nu a fost motivat în scris dar pe cale orală, apărătorul ales al inculpaților a solicitat achitarea inculpatului și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată pentru inculpatul
În motivare se arată că nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, iar în ce privește pe inculpatul A, solicită să se aibă în vedere conduita procesuală a acestuia care a recunoscut fapta.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prev. art. 371 al.2 cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.
Din actele de la dosar se reține că în data de 27.08.2008, între partea vătămată și cei doi inculpați a avut loc o altercație în urma căreia inculpatul a aruncat cu o suliță înspre partea vătămată care, urmare loviturii primite a căzut la pământ, după care inculpatul a lovit partea vătămată cu un cuțit de mai multe ori în zona abdomenului.
Martora a fost prezentă la fața locului și a relatat că într-adevăr a văzut când inculpatul a lovit partea vătămată cu o suliță. De asemenea, inculpatul Aar ecunoscut că a înjunghiat victima în zona spatelui și a abdomenului aplicându-i 2 - 3 lovituri, dar după ce el fost lovit de partea vătămată cu o piatră în cap, declarația acestuia coroborându-se cu cea a părții vătămate.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, rezultă că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpaților iar încadrarea juridică este legală.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, se reține că în conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.
În speță, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare menționate mai sus, aplicând o pedeapsă orientată sub minimul special prev. de lege față de inculpatul A, reținând și circumstanța atenuantă prev. de art. 37 lit.b Cp, iar față de inculpatul s-a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, reținând circumstanțele atenuante prev. de art. 74 al.2Cp, respectiv participația mai redusă la săvârșirea infracțiunii, starea sa de sănătate precară și vârsta acestuia, astfel că pedepsele aplicate și modalitatea de executare a lor sunt în măsură să ducă la realizarea scopului prev.de art.52 Cp.
Prin urmare, în baza art. 379 al.1 lit.b Cpp, se vor respinge ca nefondate apelurile inculpaților A G și.
Se va menține starea de arest a inculpatului A G și se va deduce din pedeapsă, în continuare, arestul preventiv din data pronunțării sentinței apelate la zi.
Văzând și prevederile art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 379 alin.1 pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații A și, împotriva sentinței penale nr. 268/PI/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 350 Cpp rap. la art. 160b Cpp, menține măsura arestării preventive a inculpatului A, iar în temeiul prevederilor art. 192 alin.2 Cpp obligă inculpații apelanți la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul prevederilor art. 88 Cp, deduce din durata pedepsei aplicată inculpatului A, arestul preventiv, de la data pronunțării sentinței penale apelată, la zi.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. /20.07.09.
Tehnored. /26.07.09
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Ion Dincă
