Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 88/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 88
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 371 din data de 30 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 8007/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 09 2008, în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 371/30.05.200, Tribunalul lași a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 14 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 Cod penal cu referire la art. 64 lit. "a, b" Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate a inculpatului pentru restul de 855 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1023/2002 a Judecătoriei lași, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, adăugându-se un spor de 1 an, urmând ca inculpatul să execute în total 15 ani închisoare și 7 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a,b" Cod penal.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 Cod penal și art. 64 lit. "a,b,c,e" Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 13.04.2005 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 15.12.2004 inculpatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 6 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1023/19.02.2002 a Judecătoriei lași și, la un interval scurt după liberare, a întâlnit-o în Stația CFR lași pe martora, cu care a reînnoit relația de concubinaj.
Împreună, inculpatul și martora s-au stabilit la locuința nepotului său, din satul, comuna, județ lași iar cele necesare traiului erau asigurate din veniturile obținute din cerșitul în gara lași.
La începutul lunii aprilie 2005, inculpatul a adus-o pe victimă acasă iar, pentru că-i acorda găzduire, inculpatul a pus-o să cerșească pentru el.
La data de 08.04.2005, inculpatul, martora și victima au venit la domiciliul din satul, comuna, județul lași, între victimă și inculpat izbucnind o ceartă generată de posesia unui pulover. În cursul nopții, inculpatul i-a cerut victimei să-i restituie puloverul și, cu toate că i l-a dat, inculpatul s-a enervat, a aprins lumina în cameră și a început să o lovească. După loviturile primite victima a căzut pe covor unde a și rămas, în timp ce inculpatul și martora s-au culcat.
În jurul orelor 4,00, inculpatul s-a trezit, trezit-o și pe martoră, constatând că persoana găzduită cu numele "" a decedat. În această situație, inculpatul i-a cerut martorei să o ascundă pe victimă în boscheți. Aceasta a pus-o într-o cuvertură galbenă, a luat-o în spate și a mers spre malul, inculpatul mergând în urma acesteia. Pe traseu martora a scăpat cadavrul, apoi l-a târât, iar inculpatul a ascuns cadavrul în tufișuri. Cei doi au revenit cu un hârleț la locul unde lăsaseră cadavrul, iar inculpatul i-a cerut martorei să-l acopere cu pământ.
La data de 09.04.2005, în jurul orelor 9,00, șeful postului de Poliție a fost sesizat telefonic de la Dispeceratul lași cu privire la faptul că la marginea satului, în apropierea, a fost găsit cadavrul unei persoane.
Cu ocazia cercetărilor efectuate la fata locului au fost ridicate mijloace materiale de probă și s-au efectuat fotografii judiciar operative. La data de 10.04.2005, s-a efectuat necropsia cadavrului persoanei cu identitate necunoscută, de sex feminin, în vârstă de 20-25 de ani, medicii legiști concluzionând că moartea a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă unui politraumatism cu fracturi costale bilaterale, pneumotorax, contuzie pulmonară, plagă pulmonară, contuzie pancreatică. Totodată, s-a stabilit că topologia și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu mijloace contondente iar între leziunile constatate la examenul necroptic și deces există o legătură de cauzalitate. În momentul decesului victima prezenta o alcoolemie de 0,25 gr%0iar decesul a survenit la 8.04.2005.
La data de 13.04.2005, inculpatul a refuzat dă dea declarație, susținând că va depune declarație doar după ce va fi efectuată expertiza medico-legală asupra numitei. La 19.09.2005 inculpatul a consimțit să dea declarație la Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, susținând că autoarea faptei de omor este martora și nu el.
Inculpatul a relatat că, în dimineața zilei de 5.04.2005, s-a întâlnit cu în zona "Vama Veche" din lași și i-a cerut acesteia să-i restituie puloverul. A fost de acord ca să doarmă în domiciliul său. În jurul orelor 21,00, în timp ce inculpatul stătea în pat, i-a cerut să o ajute să mute o canapea și, aducându-și aminte de "flanelă", a apucat-o pe cu o mână de după cap și a trântit-o pe pardoseală, însă s-a ridicat și a împins-o pe într-o masă.
A mai susținut inculpatul că a lovit-o pe timp de 5 minute, încetând numai când el a intervenit. În continuare, inculpatul a arătat că a adormit iar, când s-a trezit, le-a văzut pe cele două femei în picioare, cerându-i să-i spună să nu o mai bată. A arătat totodată că, în dimineața zilei de 6.04.2005, în jurul orelor 7,00, l-a trezit din somn și i-a spus că a murit. a început să plângă și i-a spus că nu trebuie să sesizeze poliția, deoarece spre seară va duce cadavrul afară din casă, a hotărât să nu anunțe poliția. În noaptea de 6/7.04.2005 i-a cerut, în jurul orelor 24,00 sa-i dea cheia de la camera unde țineau muncitorii sculele, camera al cărui geam dă spre stradă. I-a dat cheia și aceasta a transportat cadavrul, scoțându-l pe geam. a plecat cu cadavrul în spate însă în mijlocul uliței a săpat cadavrul de pe umeri, după care a început să-l târâie pe jos. Peste 15 minute a revenit și i-a cerut o lanternă și un hârleț. A revenit peste 30 de minute și a spus că a lăsat cadavrul într-un tufiș și a aruncat pământ pe el, în dimineața zilei de 07.04.2005 în jurul orelor 10,00 inculpatul a trecut pe lângă boscheți și a văzut unde lăsat cadavrul.
În declarația dată la instanță la data de 7.11.2005, inculpatul a revenit asupra acestei declarații cu motivarea că s-a consemnat altceva decât a declarat. El a susținut că nu a avut nici o participație la săvârșirea infracțiunii, i-a spus încă de la început "că dacă va fi "balamuc" are un văr polițist, cu o funcție înaltă și va aranja ". În finalul declarației, inculpatul a arătat că a acceptat și a tăinuit faptul că i-a dat martorei hârlețul și a ajutat-o să scoată cadavrul din casă.
Audiată la urmărirea penală, îl indică pe inculpat ca autor al faptei.
Ea a recunoscut că a lovit victima cu pumnul în spate, deasupra feselor, dar lovitura aplicată de ea nu era de natură să-i suprime viața victimei, având în vedere persoana care execută lovitura (de sex feminin, firavă, de aprox. 45 de kg.) și distanța dintre agresoare și victimă.
La data de 5.05.2005 martora a fost expertizată de medicii psihiatrici, constatându-se că aceasta prezintă stări de iritabilitate nejustificată dar conștientizează boala, considerând-o curabilă.
Pe de altă parte, fiind audiați martorii și, despre care inculpatul pretinde că se află în relații de dușmănie, au arătat că în dimineața zilei de 10.04.2005, în jurul orelor 9,45 a sunat pe telefonul mobil (nepotul inculpatului) care a întrebat dacă a venit nașul (inculpatul) și a spus că acesta este autorul omorului.
Inculpatul a solicitat în mod constant expertizarea pumnilor martorei, cererea fiind formulată la Parchet la data de 13.04.2005 și, ulterior, în toate reiterată de inculpat. Proba a fost respinsă cu motivarea că nu ar fi lămurit raportul de cauzalitate între pretinsul obiect al agresiunii (pumnii martorei), loviturile aplicate (un singur pumn) și urmarea produsă.
Inculpatul a fost testat și cu tehnica de detecție a comportamentului simulat, rezultând că la întrebările critice au fost evidențiate modificări semnificative ale stresului emoțional.
Față de aceste considerente, s-a reținut că, în drept, fapta inculpatului, care în noaptea de 8/9.04.2005, i-a aplicat numitei mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele în zona spatelui, cauzându-i leziuni care au dus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, faptă prevăzută de art. 174 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 alin. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit."c" Cod procedură penală, întrucât fapta de omor nu a fost comisă de el. Din probele administrate, nu rezultă că el este autorul faptei, probele fiind ambigui și contradictorii. Inculpatul a indicat ca autor al omorului pe martora și susține că s-a dovedit că aceasta a lovit victima și a ascuns cadavrul. În susținerea apelului inculpatul a depus memorii în care prezintă o situație de fapt în versiunea sa și solicită audierea martorilor:, și.
Prin decizia penală nr. 159 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel lași - Secția penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, menținându-se starea de arest a acestuia, cu motivarea că, pe baza probelor administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta există și a fost comisă cu vinovăție de inculpatul. Totodată, din probele administrate în apel nu a reieșit că victima "" ar fi fost lovită în mod exclusiv de martora și că ar exista o legătură de cauzalitate între leziunile constatate cu ocazia necropsiei, care au condus la decesul acesteia și fapta martorei, care a lovit victima o singură dată cu pumnul în spate.
Coroborând declarațiile martorilor audiați în apel cu celelalte probe administrate în cauză în fața instanței de fond, instanța de apel a reținut că rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul este autorul faptei de omor, împotriva persoanei rămase neidentificate, numită "", nefiind elemente noi de natură a crea îndoială instanței cu privire la săvârșirea faptei de către acest inculpat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, reiterând apărările de la fond și din apel.
Prin decizia penală nr. 5586/21 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 159 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI - Secția penală, care a fost casată integral și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, care a fost obligat la cheltuieli judiciare.
astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
În instrumentarea cauzei penale de față, din analiza actelor dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, în principal, pe baza declarațiilor singurului martor direct, al cărui discernământ este diminuat și prezintă elemente subiective supraadăugate privind întâmplările cotidiene, astfel cum rezultă din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză. Mai mult, din declarațiile inculpatului și ale martorei reiese participația acesteia din urmă la lovirea victimei și la ascunderea cadavrului în afara locuinței inculpatului, astfel că la aprecierea declarației acesteia trebuie avut în vedere interesul procesual al martorei, de a nu fi pusă sub acuzare. Ori, axarea acuzării pe mărturia acestei persoane, coroborată cu declarațiile unor martori indirecți, aflați în dușmănie cu inculpatul, declarații ce conțin aprecieri cu aspect de probabilitate (exemplificativ: declarația martorului - "părerea mea, că în noaptea de 8/9.04.2005 cel care omorât-o pe a fost.", nu este de natură să ofere suficiente temeiuri pe baza cărora să se stabilească în mod cert vinovăția inculpatului, soluțiile pronunțate nefiind convingătoare.
Referitor la cercetarea judecătorească, se poate observa că deși instanțele au dovedit preocupare, audiind un număr mare de martori ai acuzării și ai inculpatului, instanța de apel, fără a manifesta rol activ, a luat act de renunțarea procurorului la audierea martorei - a cărei declarație este relevantă pentru cauză - deși acesta precizase că va lua măsurile necesare pentru identificare și, totodată, existau date, rezultate din declarațiile celorlalți martori audiați, despre locurile frecventate de aceasta - stația I sau. Prin neaudierea martorei s-a încălcat dreptul inculpatului de a interoga martorii din proces, în condiții de contradictorialitate, prevăzut și de art. 6 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, regula fiind ca elementele de probă să fie produse în fața acuzatului cu prilejul unei audiențe publice și în vederea dezbaterii în contradictoriu. În acest fel, s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului care, nici în stadiul anterior fazei de judecată, nu a avut posibilitatea de a interoga martora, cu atât mai mult cu cât condamnarea s-a întemeiat, în mod determinant, pe declarația acesteia.
Înalta Curte reține că în cauză este necesară completarea cercetării judecătorești, prin refacerea probei cu audierea martorei, în condiții de contradictorialitate, precum și administrarea probelor solicitate de inculpat în apărare, concludente și utile cauzei, la care s-a făcut referire în motivele de recurs, pe baza cărora să se stabilească în mod complet împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și existența sau inexistența vinovăției inculpatului, în condițiile respectării dispozițiilor art. 63, 65 și 66 Cod procedură penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI sub nr-.
Cu ocazia rejudecării, inculpatul depune la dosar mai multe memorii în care susține nevinovăția, indicând ca autor al infracțiunii pe, singura persoană care mai era de față când s-a comis omorul.
La cererea inculpatului au fost audiați martorii (fila 58), (fila 79), (fila 88), (fila 98, 257) (fila 141), (fila 217).
martori nu au relevat aspecte noi, care să modifice situația de fapt reținută de instanță.
Ei sunt fie rude, fie cunoștințe ale inculpatului, colegi de Penitenciar (martorul ) iar aspectele relevate le-au aflat din relatările inculpatului. Declarațiile date nu se coroborează în contextul întregului probator, fiind evident pro causa.
La fila 88, martorul declară că, în luna aprilie 2005 l-a întâlnit pe inculpat, care era însoțit de o femeie și a perceput discuția dintre cei doi.
Femeia respectivă, cu numele, "avea mâinile și pumnii vinete" și îi povestea inculpatului "cum a bătut o fată cu pumnii și picioarele peste tot corpul, apoi cu o cizmă".
, fratele inculpatului (fila 98) relatează că inculpatul i-a povestit cum a bătut-o "cu pumnul drept" pe pentru că i- furat un pulover. a confirmat că este adevărat ce a relatat, dar nu va răspunde penal pentru că are o rudă la poliție.
și au susținut, în declarațiile lor că, întâlnind-o pe, aceasta le-a povestit - din proprie inițiativă - cum a bătut o fată găzduită de inculpat, care a murit. Singură a transportat și ascuns cadavrul într-un tufiș. În tot acest timp, inculpatul dormea. Martorii susțin că ar fi afirmat că nu a fost anchetată de poliție întrucât are o rudă polițist.
De remarcat este faptul că martorii inculpatului au încercat să acrediteze ideea că știu din spusele lui, pe care au întâlnit-o în diverse zone de pe raza orașului I, fie singură, fie însoțită de inculpat, că aceasta a comis omorul, neavând nici participație. nu a fost anchetată pentru că are o rudă polițist.
Inculpatul explică în prima declarație dată la Parchet că s-a întâlnit în dimineața zilei de 5.04.2005 cu în zona "Vama Veche" din I și i-a cerut acesteia să-i restituie puloverul. În seara respectivă a fost de acord ca să doarmă acasă la el.
În jurul orelor 21,00 în timp ce inculpatul stătea în pat, i-a cerut să o ajute să mute o canapea. și-a adus aminte de "flanelă", a apucat-o pe cu o mână de după cap și a trântit-o pe pardoseală. s-a ridicat și a împins-o pe într-o masă. Inculpatul a adormit iar când s-a trezit, le-a văzut pe cele două femei în picioare, iar i-a cerut inculpatului să-i spună să nu o mai bată.
În dimineața zilei de 6.04.2005, în jurul orelor 7,00, l-a trezit din somn și i-a spus că a murit. A hotărât să nu anunțe poliția., cadavrul a rămas în casă. i-a cerut să o ajute să transporte cadavrul iar el a refuzat. a plecat cu cadavrul în spate. A revenit peste 30 de minute și a spus că a lăsat cadavrul într-un tufiș și a aruncat pământ pe el. În dimineața zilei de 07.04.2005 în jurul orelor 10,00 a trecut pe lângă niște boscheți și a văzut unde era cadavrul.
În declarația dată la instanță la data de 7.11.2005 inculpatul susține că s-a denaturat conținutul celor declarate anterior.
Astfel, el a arătat că nu a avut nici o participație la săvârșirea infracțiunii. i-a spus că are un văr polițist, cu funcție înaltă și "va aranja ". Inculpatul, în finalul declarației a arătat că a acceptat și a tăinuit faptul că i-a dat victimei hârlețul și a ajutat-o să scoată cadavrul din casă, dar nu i-a aplicat nici o palmă victimei.
Inculpatul explică că, la data de 19.12.2005, a refuzat confruntarea cu martora întrucât au trecut 6 luni de la data faptei, iar nu ar fi recunoscut că ea a comis fapta.
În declarația de la urmărirea penală, martora susține că inculpatul a lovit-o pe victimă cu pumnii în spate. Din examinarea fotografiilor rezultă urmele de lovituri în zona spatelui. La examenul extern descris în raportul de necropsie medico-legală, rezultă lividități cadaverice roșiatice-violacee, situate decliv pe fața dorsală și pe fețele laterale ale corpului.
Loviturile aplicate au produs victimei fractura oaselor 6, 8-12 dr. pe linia axială mijlocie și 9-12 dr. paravertical cu infiltrat hemoragic.
Martora a recunoscut că a lovit și ea o dată victima cu pumnul în spate, deasupra feselor. Această lovitură izolată, analizată având în vedere și persoana care execută lovitura (de sex feminin, firavă, de aprox. 45 de kg.), distanța dintre agresoare și victimă, nu prezintă importanță în stabilirea raportului cauză - efect, importante fiind loviturile cu rol tanatogenerator așa cum rezultă din raportul de necropsie.
La data de 5.05.2005 martora a fost adusă de organele de Poliție la Institutul de Medicină Legală I pentru a fi expertizată de medicii psihiatrici. Ea a fost internată în Spitalul Socola de multe ori, începând din anul 1974 cu diagnosticul "tulburare afectivă bipolară". La examenul psihic medicii au constatat o mimică tristă, privire hipomobilă, lexic, a declarat halucinații auditive și vizionale; prezintă stări de iritabilitate nejustificată dar conștientizează boala, considerând-o curabilă.
a relatat în prezența medicilor că a asistat la lovirea tinerei cu care concubinul ei avea relații intime și aberante, motiv pentru care era bătută de acesta și alungată.
Inculpatul nu a recunoscut că avea relații intime cu victima, însă nu a putut explica de ce dormeau cei trei în același pat. Cu privire la relații aberante ale inculpatului, martorii și au arătat că inculpatul aduce acasă frecvent fete și chiar băieți, dintre cei fără adăpost, pe care îi bătea și viola.
Inculpatul a solicitat din nou expertizarea "pumnilor martorei ", probă imposibil de administrat în această fază procesuală, cât timp nu a fost găsită. Chiar în condițiile în care se prezenta în instanță, după trecerea 3 (trei) ani, evident că proba nu ar fi utilă și concludentă.
De asemenea, inculpatul a solicitat să se stabilească pe baza unei expertize medico-legale dacă victima a avut leziuni preexistente, cu rol determinant în decesul acesteia.
Raportul de necropsie medico-legală (fila 31 dosar urmărire penală) descrie detaliat leziunile victimei și stabilește legătura directă de cauzalitate între leziunile constatate la examenul necroptic și decesul victimei, fără a evidenția leziuni preexistente.
este descrisă de martori ca femeie de aproximativ 1,60 înălțime, cu o constituție relativ firavă. Ea nu putea să lovească cu atâta intensitate victima, indiferent că ar fi folosit pumnii și o cizmă, așa cum au susținut martorii indirecți ascultați la solicitarea inculpatului - încât să-i producă leziunile constatate la necropsie (politraumatism cu fracturi costale bilaterale, contuzie pulmonară, contuzie pancreatică) leziuni ce au determinat insuficiența cardio-respiratorie, pneumotoraxul și au condus la moarte. Din probatoriul administrat atât în faza urmăririi penale, cât și la prima instanță și în apel, rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul este autorul faptei.
Martorii și, vecinii inculpatului, îl descriu pe acesta ca fiind deosebit de violent, racola tineri și tinere fără adăpost, din rândul boschetarilor, îi bătea și îi viola. De frică, martorii nu au intervenit, dar erau indignați și s-au manifestat ca atare față de inculpat, care în replică le spunea că poate face ce vrea, "să omoare pe cine vrea pentru că este casa lui".
Din fișa de cazier a inculpatului (fila 79 dosar urmărire penală) rezultă că a fost condamnat de două ori pentru lipsire de libertate și viol, apoi pentru o infracțiune de vătămare corporală gravă, vătămare în forma incriminată de art. 181 Cod penal și art. 200 alin. 2 Cod penal.
În încăperea în care s-a consumat omorul nu se afla decât victima "", și inculpatul.
Deși era în evidențele Spitalului de Psihiatrie Socola I, cu mai multe internări, diagnosticul fiind "tulburare afectivă bipolară, tulburare de personalitate de tip impulsiv (fila 56 dosar urmărire penală) din depozițiile martorilor rezultă că "era supusă în relațiile cu inculpatul", care o punea să cerșească și îi oferea găzduire.
Dacă inculpatul ar fi intervenit pentru aplana conflictul dintre și victimă - așa cum acesta a susținut - este greu de crezut că, concubina inculpatului, găzduită în casa acestuia, nu l-ar fi ascultat.
Nici susținerea inculpatului că dormea în timp ce a bătut-o pe, susținere făcută și de martorul inculpatului, (fila 54 dosar apel) nu poate fi primită de instanță, nefiind posibil ca la loviturile de asemenea intensitate, aplicate atât de violent asupra unei ființe umane, aceasta să nu se manifeste și vocal, prin strigăte, gemete și să nu ceară ajutor.
Prevalându-se de împrejurarea că în casă nu mai era nici o altă persoană - cu excepția concubinei sale, inculpatul a încercat să valorifice, evident în favoarea sa, lipsa unor martori direcți, precum și imposibilitatea de a o reaudia pe, cu toate diligențele făcute, deși la urmărirea penală el nu a fost de acord cu o confruntare cu aceasta, fără a oferi vreun argument.
Inculpatul a solicitat constant, încă din 2005, de la urmărirea penală, expertizarea pumnilor martorei.
Această expertiză nu ar fi lămurit raportul de cauzalitate între pretinsul obiect al agresiunii (pumnii martorei), loviturile aplicate, urmarea produsă. Pentru a produce leziuni de tipul celor constatate în raportul de necropsie a fost nevoie de multă forță, fiind exclusă astfel posibilitatea ca (femeie cu o constituție firavă) să fie autoarea.
Inculpatul a mai solicitat să se stabilească pe baza unor expertize medico-legale dacă victima a avut leziuni preexistente cu rol determinant în decesul acesteia.
Instanța a respins această probă ca nefiind utilă și concludentă, având în vedere că raportul de necropsie (fila 31 dosar urmărire penală) descrie amănunțit leziunile victimei și stabilește legătura directă de cauzalitate între acestea și deces, fără a evidenția leziuni preexistente sau alte cauze cu rol tanatogenerator. Mai mult decât atât, inculpatul a înțeles să solicite aceste probe care nu puteau fi administrate decât imediat după comiterea faptei, fiind imposibil de administrat după trecerea timpului.
Din probatoriul administrat atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, rezultă fără dubiu că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept invocate, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Se va menține starea de arest a inculpatului, potrivit art. 381, 383 Cod procedură penală și se va deduce arestarea preventivă după data de 30 mai 2006, la zi.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare, în care va fi inclus și onorariul avocatului din oficiu, sumă avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 371 din 30 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 8807/2005, sentință penală pe care o menține.
Menține starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la 30.11.1944, iar în baza art. 88 Cod penal, deduce arestarea preventivă a inculpatului de la 30.05.2006, la zi.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex. / 07.10.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Otilia Susanu
