Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 98/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 98/
Ședința publică din 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 312 din 18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-apelant, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatului-apelant, după ce i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Inculpatul solicită audierea martorei, susținând că acest martor s-a întâlnit cu victima cu câteva zile înainte de deces și poate să declare starea în care aceasta se afla, respectiv urme de violență și ce a spus victima despre cauza acelor urme.
Procurorul solicită admiterea cererii de probațiune, avându-se în vedere faptul că a fost audiat un singur martor, iar inculpatul a negat fapta.
Instanța, în baza art. 67.C.P.P. respinge cererea de probațiune ca nefiind utilă în cauză, deoarece raportul medico-legal precizează leziunile constatate pe corpul victimei și vechimea acestora.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-apelant, avocat, solicită admiterea apelului și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c C.P.P. poziția inculpatului fiind constantă.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefundat, din probele administrate în cauză rezultând vinovăția inculpatului, iar leziunile descrise în raportul medico-legal se coroborează cu declarațiile martorului.
Inculpatul-apelant, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 312/P din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 183.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 174.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18.03.1960 în comuna, jud. bacău, domiciliat în T,-,. A,. 10, fără forme legale în T,-, jud. T, cetățenie română, studii 10 clase + școala profesională, fără loc de muncă, recidivist, CNP - -, deținut în Penitenciar T, la 7 ani închisoare.
În perioada prevăzută de art. 71.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b pen.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată măsura reținerii și arestării preventive începând cu data de 23.07.2007 la zi.
În baza art. 191 alin. 1.proc.pen. a fost obligat inculpatul la 5000 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș cu nr. 382/P/2007, înregistrat la această instanță sub nr- din 12.11.2007 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174.Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, deoarece la data de 27.07.2007 a agresat victima, provocându-i moartea.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri: s-a acvirat dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș cu nr. 382/P/2007, a fost audiat inculpatul la fila 16 dosar primă instanță, precum și martorul la fila 25 dosar primă instanță, probe din a căror analiză tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul locuia împreună cu victima și Martorul - într-un imobil părăsit de proprietar, consumând în mod frecvent alcool.
În seara zilei de 22.07.2007 martorul s-a întors acasă fiind chemat în camera unde se aflau inculpatul și victima.
A observat că cei doi consumau alcool, s-a întors în camera sa și a auzit certuri și bubuituri, iar după miezul nopții a fost chemat de către inculpat, întrucât nu mai respira.
Din raportul medico-legal nr. 363/A/02.10.2007 s-a constatat că victima prezenta urme de violență, inclusiv comprimare toracică, ceea ce a dus la decesul acesteia în noaptea de 22/23.07.2007. Același raport medico-legal a mai arătat că o parte din leziunile de violență constatate de autopsie s-au putut produce prin loviri repetate, dar pentru leziunile de la punctele 9, 10, 12, 15, 156 și 20 semnele de violență au o vechime de 4 - 6 zile și nu au legătură cauzală cu decesul.
Prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în jduecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen.
Tribunalul Timiș, din probatoriul administrat în cauză, a considerat că în cauză nu s-a dovedit intenția inculpatului de a suprima viața victimei. De asemenea, s-a apreciat că nu s-a stabilit cu certitudine modul în care acționat inculpatul în agresarea victimei și, deși s-a stabilit că inculpatul și victima s-au certat și erau în stare de ebrietate, nu s-a dovedit intenția de a ucide a inculpatului.
S-a reținut că infracțiunea de omor, din punct de vedere al laturii subiective, se săvârșește cu intenție. În practica judiciară, Intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care evidențiază poziția psihică a făptuitorului. În practică s-a hotărât în mod conștient că există infracțiunea de omor, dacă inculpatul a aplicat victimei lovituri cu intensitate, folosind un instrument de a ucide, în zone vitale ale corpului, provocând grave traumatisme ori rupturi ale organelor interne.
Deosebit de importante pentru caracterizarea poziției subiective a făptuitorului față de rezultat sunt și împrejurările în care s-a produs actul de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să confirme sau să infirme intenția de a ucide, însă instanța de fond a apreciat că în rechizitoriu nu s-a dovedit că inculpatul l-a lovit pe cu intenția de a-l ucide, reținând că din declarația martorului reiese faptul că cele două părți obișnuiau să consume alcool în cantități mari, se certau și se agresau reciproc, aspect reținut și în rechizitoriu. De asemenea, s-a mai reținut și faptul că inculpatul a recunoscut că l-a agresat pe, dar fără a fi dovedită intenția acestuia de a ucide.
În această situație, prima instanță a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor, în infracțiunea prevăzută de art. 183 Cod penal, care este o infracțiune praeterintențională, considerând că în speță. Vătămarea corporală s-a săvârșit cu intenție, dar moartea victimei a avut loc din culpa inculpatului, întrucât nu s-a dovedit că acesta a urmărit moartea victimei.
Prin urmare s-a apreciat de prima instanță că fapta inculpatului, care în urma loviturilor aplicate a cauzat moartea victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 183.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen.
S-a avut în vedere faptul că inculpatul nu prezintă antecedente penale care atrag starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b pen. fiind condamnat prin sentința penală nr. 1019/033.04.2007 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fiind arestat în data de 04.03.2002 și eliberat la data de 15.06.2004 cu un rest neexecutat de 446 de zile, dar și faptul că inculpatul a fost expertizat neuropsihiatric și s-a constatat că a avut discernământul păstrat în raport cu fapta sa.
Împotriva sentinței penale nr. 312/PI/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat apel, în termen legal, inculpatul, apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara în data de 14.05.2008.
În motivarea apelului, inculpatul a solicitat audierea unui martor, pe care l-a indicat la termenul de judecată, iar în declarația dată în fața instanței de apel a susținut că activitatea sa a constat numai în a ridica victima, care era căzută, și i-a dat o palmă pentru aot rezi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 371 al.2 pr.pen. instanța de apel apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probatoriului administrat în cursul procesului penal, care conduce la concluzia comiterii de către inculpat a infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută și pedepsită de art. 183 Cod penal.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv concluziile raportului medico-legal nr. 363/A/02.10.2007, declarațiile martorului și ale inculpatului.
În declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 18 dosar UP), inculpatul a relatat că s-a întors din oraș în jurul orei 21,00, că a avut o altercație cu partea vătămată, căruia i-a reproșat că bea prea mult; că acesta s-a ridicat de pe pat și s-a prăbușit la pământ fără să-l fi atins. În fața instanței (fila 16 dosar -), inculpatul a susținut că victima a fost apostrofată de martorul cu privire la consumul exagerat de alcool și că după ce a cumpărat o cartelă reîncărcabilă a venit din nou acasă și a observat că victima avea leziuni cu sânge la genunchi. Cele două declarații conduc la concluzia că inculpatul încearcă să ascundă adevărul, din certificatul medico-legal coroborat cu declarațiile martorului rezultând fără putere de tăgadă că inculpatul a aplicat victimei loviturile în urma cărora a survenit decesul acesteia. Astfel, martorul (fila 25 dosar -, fila 8 dosar UP) a relatat că în seara incidentului a auzit bubuituri din camera inculpatului, că inculpatul și victima locuiau în aceeași cameră, iar în seara respectiv nu a mai fost nici o altă persoană în cameră cu cei doi; că s-au certat și a apreciat că se băteau, iar la un moment dat inculpatul a anunțat că partea vătămată este mor. Raportul medico-legal nr. 363/A/02.10.2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală Tac oncluzionat că moartea numitului a fost violentă; că s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui politraumatism cu fractură craniană, hemoragie cerebrală, fracturi costale, ruptură pleuro-pulmonară, hemotorax, rupturi hepatice și hemoperitoneu, leziunile de violență fiind produse prin loviri repetate cu și de corpuri dure.
Pe de altă parte, apărarea inculpatului este nefondată și în ce privește celelalte leziuni constatate pe corpul victimei. Astfel în raportul medico-legal sunt relevate două categorii de leziuni: cele care au condus la decesul victimei și care corespund ca vechime cu data faptei, și unele cu o vechime de 4-6 zile, fără legătură cauzală cu decesul.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. Cod Penal Sub acest aspect, instanța constată că încadrarea juridică nu mai poate fi agravată întrucât funcționează principiul prevăzut de art. 3858.C.P.P.
În ce privește sancțiunea aplicată, instanța de apel apreciază că prin sentința penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. Cod Penal este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. Relevante sunt și concluziile referatului de evaluare nr. 43/28.01.2008 întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș (fila 38 dosar fond) care estimează că inculpatul prezintă un risc crescut de a săvârși noi fapte penale și că perspectivele de reintegrare socială se situează la un nivel scăzut; manifestarea unui comportament antisocial marcat de agresiuni fizice, neasumarea vinovăției pentru cele întâmplate; iar raportul de expertiză medico legală psihiatrică (fila 43 - 44 dosar UP) constată că inculpatul prezintă diagnosticul tulburări de personalitate de tip dissocial, dar păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Totodată, se reține atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului în fața organelor judiciare. Este adevărat că inculpatul nu este obligat să recunoască săvârșirea infracțiunii, legea conferindu-i potrivit art. 70 alin. 2.C.P.P. "dreptul la tăcere", respectiv dreptul de a nu face nici o declarație; însă, în măsura în care inculpatul este de acord să dea declarații, potrivit aceluiași text legal, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Astfel, comportarea nesinceră în cursul procesului penal, fără a fi reglementată ca o circumstanță agravantă, poate fi de natură a influența pedeapsa aplicată prin prisma criteriului prevăzut de art. 72.Cod Penal "persoana infractorului". Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 72.pen, prima instanță a efectuat o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor producerii faptei și consecințele acesteia.
În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța de apel constată că în mod corect i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod Penal; în acord cu decizia în interesul legii nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b în Cod Penal condițiile art. 71.Cod Penal este în măsură a contribui la atingerea scopului pedepsei, având în vedere gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului. În cauză, inculpatul a comis o infracțiune care a avut ca rezultat suprimarea vieții unei persoane, iar evaluările psihiatrice au relevat un comportament antisocial cu perspective reduse de reintegrare. Gravitatea faptei relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viața; iar câtă vreme inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al celor cu care vine în contact se impune în mod rezonabil concluzia că acesta, cu atât mai mult, nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegea corpului legislativ, de a exercita funcții publice. Prin urmare, măsura interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b este Cod Penal proporțională și justificată.
Față de cele anterior arătate, în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 312/PI/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, fiind confirmate până la acest moment de soluțiile pronunțate în cauză, pericolul social concret al faptei rezultând din modalitatea comiterii faptei, în baza art. 350.C.P.P. va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 88.Cod Penal va deduce în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data pronunțării sentinței apelate, respectiv 18.04.2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 379 alin. 1, pct. 1, lit. b Cpp, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva nr.312/PI/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 350.C.P.P. rap. la art. 3002.C.P.P. art. 160 menține C.P.P. în continuare măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul prev. art. 88.Cod Penal, deduce în continuare din durata pedepsei aplicată, arestul preventiv, de la data pronunțării sentinței penale apelată, la zi.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul apelant la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat în apel și dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului T, a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 05 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.
Tehnored.CU -16.06.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă
