Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 98/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR- - 31.09.2009

DECIZIA PENALĂ NR. 98/

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Florin Popescu

JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa fost reprezentat de procuror.

S-au luat în examinare apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ, inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 398 din 01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant în stare de arest preventiv asistat de apărător ales avocat, pentru partea civilă apelantă lipsă, avocat ales

Procedură de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.

Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea apelurilor.

Procurorul susține apelul solicitând admiterea lui, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice de condamnare a inculpatului arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece instanța de fond a făcut o aplicarea parțială a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c), respectiv a reținut aceste prevederi doar pentru una din infracțiunile pentru care a dispus condamnarea inculpatului. Mai arată că sentința penală este și netemeinică, deoarece instanța a aplicat o pedeapsă prea blândă în raport de gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat și cu persoana acestuia.

Apărătorul ales al părții civile apelante, avocat G, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate ca nelegală și netemeinică și în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de omor calificat. Pe latură civilă solicită obligarea inculpatului la plata integrală a daunelor morale în sumă de 20.000 lei reprezentând prejudiciul de afecțiune precum și la plata cheltuielilor de judecată - onorariu de avocat - în primă instanță și în apel. Arată că în mod greșit prima instanță a înlăturat fără nici o justificare cele relatate în raportul medico-legal, era normal ca prima instanță să admită cererea de schimbare a încadrării juridice, instanța în mod greșit a înlăturat premeditarea, fapta nu a fost una spontană, inculpatul a profitat de neputința victimei de a se apără. Mai arată că s-au reținut largi circumstanțe atenuante inculpatului. Cu privire la apelul parchetului, solicită admiterea în parte a acestuia arătând că nu există motive pentru a se reține circumstanțe atenuante cu privire la cuantumul sancțiunii. Depune concluzii scrise.

Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat, solicită admiterea apelului așa cu a fost formulat, desființarea sentinței penale și în rejudecare admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 183 arătând că a fost o împrejurare nefericită, nu a fost premeditată. Solicită respingerea apelurilor declarate de parchet și de către partea civilă, fără cheltuieli de judecată.

Procurorul, cu privire la apelul părții civile, solicită admiterea parțială a acestuia cu privire la cheltuielile de judecată arătând că cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptei este neîntemeiată, deoarece simpla înarmare a inculpatului nu e premeditare, ci doar un act de înarmare, iar cu privire la daunele morale, lasă la aprecierea instanței. Cu privire la apelul inculpatului, solicită admiterea parțială a acestuia în sensul înlăturării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) arătând că inculpatul nu s-a folosit de nici o funcție sau profesie specială. În rest, solicită respingerea apelului inculpatului arătând că încadrarea juridică a faptei reținută de prima instanță este corectă, fapta nu prezintă elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.

Apărătorul ales al părții civile apelante, avocat G, cu privire la apelul inculpatului, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Inculpatul apelant solicită admiterea apelului său, arătând că regretă fapta, că nu a avut intenția de a ucide victima și că dorește să rămână la pedeapsa ce a primit-o, fiind suficientă.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 398/PI/01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-au cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de partea civila si inculpat.

În temeiul art 174 alin 1 cu aplicarea art 74 lit a si c cod penala a condamnat pe inculpatul, fiul lui si, născut la data de 04.08.1987 în F, jud. T, CNP - -, domiciliat in comuna Curtea, sat nr. 80, jud. T, 8 clase, cetățean R, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

În temeiul art. 192 alin 2 cod penal a condamnat același inculpat la:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În temeiul art 33 lit a si art 34 lit b cod penal a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultanta de4 ani inchisoare in regim de detentie.

În temeiul art 65 cod penala a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art de art 64 lit a teza 2, lit b cod penal pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art 71 cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit a teza 2, lit b si cod penal pe durata executării pedepsei principale

În baza art. 350 cod pr. pen. a menținut starea de arest a inculpatului si in baza art. 88 cod penal a dedus din pedeapsa durata reținerii si arestului preventiv începând cu data de 14 11 2008 si pana la zi

În baza art 14 si 346 cod pr pen si art 998 si urm cod civil a admis în parte acțiunea civila formulata de partea civila și a obligat inculpatul să achite în favoarea acesteia suma de 3746,6 lei cu titlu de daune materiale lei și suma de 10 000 lei cu titlu de daune morale. A respins în rest pretențiile civile.

În baza art. 191 cod penal a obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 2468/P/2008 emis la data de 26.02.2009 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 06.03.2009, inculpatul, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cp, și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că a aplicat victimei G mai multe lovituri cu un par și cu picioarele în zona superioară a capului, inclusiv la cap și a pătruns fără drept în curtea domiciliului victimei, pe timp de noapte și înarmat cu un par.

În cursul cercetării judecătorești s-a luat declarație inculpatului (fila 30), s-au luat declarații martorilor ( fila 49), Martorului ( fila 50), martorului (fila 51), ( fila 52) ( fila 53), ( fila 54) martorei ( fila 55) martorului.

Partea civilă a depus la dosar un incsris ( fila 19) in care arata ca se constituie parte civila cum suma totala de 23.746,6 lei reprezentând 3746,6 lei despăgubiri materiale, constând in contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și 20.000 lei daune morale.

Inculpatul, audiat în fața instanței de judecata a recunoscut săvârșirea faptelor, însa în apărarea sa a relatat că intenția sa nu a fost de a suprima viața părții vătămate ci doar de a-l agresa.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procesele verbale de sesizare din oficiu și cercetare la fața locului, declarațiile părți vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, și, Buletin de analiză biocriminalistică nr. 94/2008 al IML T, raportul de constatare medico-legală nr. 55/14.11.2008 al Cabinetului medico-legal L 2454/11.09.2008 al IML planșe foto, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 12.11.2008, numitul G si sora sa au efectuat împreună unele munci ale pe parcela lui, acesta a plecat mai repede de la lucru, iar s- întors în jurul orei 15.00, având mai multe discuții cu fratele său. În final, în jurul orelor 18.30, Gav enit la sora sa acasa, cerându-i bani pentru a-și cumpara țigări, context in care i-a spus ca va merge sa isi ia și tigări de la o vecină, respectiv martora care avea un mic magazin în apropiere.

Gaa juns astfel la acel magazin unde se aflau mai multi consăteni ce consumau la masa din incintă băuturi alcoolice, printre care și inculpatul.

Starea conflictuală dintre partea vătămată și inculpat era bine cunoscută de cei din magazin, inclusiv de către patroana acestuia, martora. Aceasta a arătat că după ce intrat în magazin, inculpatul a plecat. După ce si-a luat țigări, a părăsit magazinul, iar martora a arătat că la cca 20 de minute de când a plecat, a apărut inculpatul, împreună cu martorul. Inculpatul părea agitat și înfrigurat și la propunerea martorului cei doi au plecat acasa la acesta din urmă.

În declarația dată atât în cursul urmăririi penale cat si a cercetării judecătorețti, inculpatul a arătat că în urma faptului că fusese de mai multe ori jignit de intrucat acesta avea o relatia cu mama sa si se comporta urat cu aceasta, a luat hotărârea să se răzbune. Inculpatul i-a cerut martorului sa îl însoțească pentru a-l, dar întrucât acesta nu a fost de acord s-a hotărât să facă asta singur. Astfel, a luat o din locuința martorului, și văzând pe partea vătămată îndreptându-se de la fântână spre locuința sa l-a ajuns din urmă. Victima a ajuns în fata porții sale, astfel inculpatului i-a aplicat o lovitură în spate și astfel încât acesta, fiind și în stare de ebrietate a căzut jos peste poartă, s-a răsturnat în curte. Inculpatul a pătruns în curte si a continuat să-l lovească de mai multe ori. Susține că victima era căzută la pământ dar era în viață. Mai arată ca nu își explică leziunile din zona capului, decât ca fiind urmare a căzăturii.

După ce a finalizat agresiunea, a părăsit curtea lui s-a retras pe o ulita laturalnica și l-a sunat pe telefonul mobil pe martorul, care urma să se uite pe stradă să vadă dacă nu vine un anume, concubinul lui. Apoi inculpatul s-a întâlnit cu martorul în fața casei, relatându-i acestuia ce a făcut.

Martorul a remarcat ca bata din mâna inculpatului era rupta și faptul că adidașii purtați de inculpat aveau urme de sânge. Inculpatul și martorul au intrat în casă unde inculpatul a ars bâta respectivă în sobă, apoi a cerut o pereche de mănuși, fiindcă intenționa să se ducă la acasă să-l ajute să intre înăuntru.

Inculpatul sustine ca s-a dus la victimă acasă, dar a văzut că în curtea unde s-a finalizat nu mai era nimeni, iar în camera unde de obicei locuia partea vătămată era lumină. Inculpatul a sustinut că l-a și auzit pe strigând din casă "te omor puștiule", dar crede că nu l-a văzut când a venit a doua oară. Sustinerile inculpatului ca s-a deplasat a doua acasa la victima sunt confirmate de martorul si de fratele sau, care confirma faptul ca inculpatul a cerut de la ei o pereche de manusi, ca a plecat din nou la casa victimei, iar la intoarcere le-a relatat ca victima nu a pre nimic intrucat a intrat singur in casa.

A doua zi dimineața, în jurul orelor 9:00, partea civila s-a deplasat la domiciliul lui Partea civila a remarcat găleata cu care victima obișnuia să aducă apă, lângă ușa de acces în curtea imobilului, și a cărat-o până la colțul coridorului pe unde se face accesul la încăperea unde locuia de obicei încăperii era întredeschisă, lumina era aprinsă și se auzea radioul. și-a strigat fratele, care nu i-a răspuns. A pătruns în încăpere și l-a văzut pe G stând în șezut cu spatele sprijinit de peretele din dreapta în sensul intrării.

Din cercetări a reieșit că este decedat ca urmare a unor agresiuni care au cauzat un politraumatism cu rupturi de organe interne și o hemoragie internă. Victima avea o rană adâncă la cap(parietal posterior, în apropiere de zona occipitală).

Din raportul de expertiza medico legala s-a despins concluzia ca leziunile depistate pe corpul victimei s-au produs după următoarea dinamică " lovitura care a provocat plaga occipitala a fost prima aplicata, victima aflandu-se cu spatele la agresor, acesta a avut ca rezultata scăderea capacității de apărarea în altercație. Leziunile traumatice externe toraco - abdominale si periferice denota aplicarea unor multiple lovituri cu un obiect de forma alungita cat timp victima se afla in picioare, dar posibil si culcata la pământ, aceste au avut ca rezultata fracturarea sternului și ruptura hepatica care a determinata decesul victimei. Cu leziunile periferice victima s-a putut deplasa pe o distanta scurta iar perioada de timp pana la instalarea decesului a putut fi de la câteva minute pana la o ora"

Instanța a observat că dinamica arătată prin acest raport de expertiza se coroborează perfect cu susținerile inculpatului care a descris cu lux de amănunte modalitatea de săvârșire a faptei și de asemenea se coroborează cu relatările martorilor.

Starea de fapt expusa dovedește vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea celor două infracțiuni, respectiv infracțiunea de omor prevăzută de art 174 alin 1 cod penal cât si a infracțiunii de violare de domiciliu prev de art 192 cod penal în modalitatea agravantă prev de alin 2 cod penal constând în faptul că a pătruns în curtea casei victimei, fără drept, înarmat cu un par.

În ce privește încadrarea juridică dată faptelor prin actul de acuzare, partea civilă a solicitat schimbarea încadrării juridice din varianta prev de art 174 cod penal în varianta prev de art. 175 alin 1 lit d cod penal, considerând că inculpatul a profitat de starea de neputință a victimei respectiv că victima era în stare de ebrietate. A arătat că împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea denotă premeditarea săvârșirii faptei și intenția inculpatului de a urmări victima cu scopul de aou cide.

Având a se pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice susținută de partea civilă, instanța a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru reține modalitatea agravantă a infracțiunii întrucât starea de ebrietate a victimei, chiar dacă ipotetic era de natură sa-i diminueze reacțiile, nu poate fi interpretată în speță ca o situație care să-l pună în imposibilitatea de a se apăra, în condițiile în care este dovedit că victima venea de la fântână cu o găleată.

Faptul ca victima putea sa efectueze astfel de activități administrative conduce la concluzia că nu se afla într-o situație de neputință astfel cum prevede textul art 175 lit d cod penal. De asemenea instanța a remarcat faptul că nu se poate reține nici premeditarea săvârșirii infracțiunii. Inculpatul s-a întâlnit cu victima în aceeași după amiază în local, în mod întâmplător și, pe fondul conflictelor existente și atitudinii agresive a victimei, situație cunoscută în localitate a hotărât, pe moment, să îl agreseze. Acest aspect rezultă și din declarația martorului care confirma faptul că inculpatul, i-a spus că merge sa-l bată pe Instanța a mai observat că intervalul de timp care s-a derulat de la întâlnirea cu victima în local este foarte scurt, iar rezoluția infracțională, chiar daca a avut la bază sentimentele reprimate față de comportamentul agresiv al victimei față de mama sa, a fost una spontană, urmare a întâlnirii întâmplătoare cu victima din aceea zi. Instanța a opinat că activitatea psihică a inculpatului nu conduce la ideea că inculpatul a pus la cale o modalitate de a ucide victima și a desfășurat acte pregătitoare pentru a-și duce la îndeplinire acest scop, ci urmare a întâlnirii din local a decis să aibă o confruntare cu aceasta, și în mod spontan, s-a deplasat la locuința prietenului său de unde a luat o cu scopul de a-l agresa.

În ce privește încadrarea juridică dată faptei, prev de art 174 cod penal a avut obiecțiuni și inculpatul prin avocat. Astfel s-a solicitat instanței, schimbarea încadrării juridice din prevederile art 174 cod penal în prevederile art. 183 cod penal, lovituri cauzatoare de moarte.

Instanța nu a fost de acord nici cu această încadrare juridică și a opinat, în ceea ce privește poziția subiectivă a inculpatului, ca acesta a săvârșit infracțiunea de omor cu intenție indirectă, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale și fără a-l urmări a acceptat posibilitatea producerii acestuia. Acest aspect rezultă din faptul că a folosit o pentru a agresa victima, aptă să producă leziuni serioase, rezultă din zonele corpului în care au fost aplicate lovituri și din faptul că, deși victima căzut la pământ a continuat sa-l lovească. De asemenea s-a reținut ca există legătură de cauzalitate între loviturile aplicate și decesul victimei, care s-a putut produce la un interval scurt de la momentul agresiunii astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico legal

La individualizarea pedepselor instanța a avut in vedere criteriile generale prev de art 72 cod penal, pericolul social crescut al faptelor, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale cât și a judecății, atitudine care a condus la stabilirea împrejurărilor concrete de săvârșire a infracțiunilor. De asemenea instanța a avut în vedere faptul că inculpatul este cunoscut în localitate ca o persoană care nu creează probleme, spre deosebire de victima care și-a câștigat un renume de persoană agresivă, de asemenea instanța a avut în vedere că inculpatul săvârșit infracțiunile și sub influența unei tulburări față de repetate agresiuni verbale ale victimei asupra mamei sale și în considerarea sentimentului său protector față de aceasta, iar această tulburarea care nu este interpretată de instanța ca o provocare, dar este avută în vedere la individualizarea pedepsei aplicate.

În consecință, instanța a apreciat că, în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțele atenuante judiciare, prev de art 74 lit a si c cod penal și a dispus reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul incriminator.

În ce privește soluționarea acțiunii civile, instanța a observat că partea civilă, sora victimei a solicitat ca inculpatul să fie obligat să achite contravaloarea cheltuielilor suportate cu înmormântarea fratelui său, precum și daune morale în cuantum de 20 000 lei. Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru prejudiciul material și moral suferit de partea civilă, și a admis acțiunea acesteia în parte, respectiv în baza art 14 și 346 cod pr pen și art 998 și urm cod civil va fi obligat inculpatul să achite în favoarea acesteia suma de 3746,6 lei cu titlu de daune materiale, sumă care a fost dovedită cu înscrisurile depuse de partea civilă. În ce privește daunele morale s-a apreciat că și suma de 10 000 lei cu titlu de daune morale asigură o dezdăunare justă pentru trauma psihică pe care o constituie pierderea fratelui său în aceasta modalitate.

Împotriva sentinței penale nr. 398/PI/01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 06.03.2009 au declarat apel în termenul legal PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ (la data de 09.07.2009), partea civilă (la data de 06.07.2009) și inculpatul (la data de 03.07.2009 personal și la data de 08.07.2009, pentru el, apărătorul), înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 31.07.2009.

În motivarea apelului procurorului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat desființarea sentinței atacate și, în rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri, arătând că: sentința este nelegală prin aplicarea parțială a circumstanțelor atenuante, respectiv reținerea acestora doar pentru infracțiunea de omor, nu și pentru cea de violare de domiciliu, invocând în acest sens decizia penală nr. 2187/18.05.2000 a Curții Supreme de Justiție; sentința este netemeinică prin cuantumul redus al pedepsei rezultante, chiar în condițiile reținerii de circumstanțe atenuante pedeapsa de 4 ani pentru infracțiunea de omor fiind prea mică, deoarece inculpatul s-a pregătit pentru săvârșirea faptei, a distrus parul folosit la uciderea victimei, și-a curățat încălțămintea pentru a putea intra din nou în bar să consume alcool deși știa în ce stare a lăsat victima (filele 2-5).

În motivarea apelului său, partea civilă a solicitat desființarea sentinței atacate și, rejudecându-se cauza, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 175. pen. obligarea inculpatului la plata integrală a daunelor morale și a cheltuielilor judiciare în primă instanță și în apel, arătând că:

1. inculpatul a profitat de starea de neputință a victimei. Nu numai starea de ebrietate a victimei l-ar fi putut pune pe acesta în situația ipotetică de a i se diminua reacțiile punându-l în imposibilitatea de a se apăra, ci chiar neprevăzutul situației, întunericul, prima lovitură aplicată prin surprindere și din spate de către inculpat au creat o situație menită și plănuită expres aop une pe victimă în imposibilitatea de a se apăra. Doctrina și jurisprudența au consacrat că starea de neputință a victimei poate fi provocată de aceasta însăși (starea de ebrietate) ori se poate datora unei situații de fapt (intoxicație alcoolică), nefiind necesar să se datoreze faptelor autorului ( "Codul penal comentat și adnotat. Partea specială", vol. I, Ed. și,. 1975, p. 85-86). Inculpatul s-a folosit de starea victimei, iar circumstanța agravantă se reține și atunci când autorul s-a folosit numai parțial de starea de neputință a victimei;

2. indiferent de conflictele anterioare (petrecute mult anterior datei de 12.11.2008, tot inculpatul lovind victima, care s-a limitat doar la agresarea verbală), hotărârea de a se răzbuna luată de inculpat nu a fost spontană, deoarece victima nu l-a provocat cu nimic când a intrat în local, neavând importanță timpul scurs de la plecarea victimei din local până la producerea omorului. Injuriile ori jignirile aduse de victimă mamei inculpatului au avut loc cu cel puțin o lună înainte de 12.11.2008. inculpatul a apreciat încă din local că sosise momentul să încheie socotelile cu victima, însă în condiții de clandestinitate, după o pregătire prealabilă, o chibzuință anticipată, în acest sens pregătindu-și bâta, ceea ce demonstrează precugetarea;

3. prima instanță a reținut circumstanțe atenuante în favoare inculpatului, deși la dosar există ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Făget din 09.12.2008 prin care i-a fost aplicată o amendă administrativă pentru furt calificat (în dezvoltarea acestui motiv de apel, apărătorul părții civile folosește un limbaj agresiv și defăimător la adresa primei instanțe, care nu poate fi redat);

4. fost respins restul daunelor morale, deși a făcut dovada că victima era singurul ajutor în gospodărie iar uciderea victimei având ca repercusiune indirectă și decesul altui frate, infarctul cauzator al morții acestuia datorându-se consumului psihic prilejuit de fapta de omor. Instanța de fond trebuia să-l oblige pe inculpat și la cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă (filele 11, 14-16).

În motivarea apelului său, inculpatul a solicitat desființarea sentinței atacate și, rejudecându-se cauza, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, condamnarea la J din minimul pedepsei aferente săvârșirii acestei fapte și respingerea cererii părții civile privind obligarea sa la plata sumei de 10.000 lei daune morale, arătând că:

1. fapta sa nu este de omor, ci de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, deoarece nu a lovit victima în cap, ci numai în zona corpului, iar rana existentă în capul victimei este rezultatul căderii acesteia și lovirii de un aflat în fața porții sale. Obiectul contondent folosit de el nu a fost de natură să producă leziuni serioase, fiind un băț uscat și subțire care la prima atingere s-a rupt. Nu a avut intenția de a ucide victima, ci de a-i aplica o corecție corporală. La 30 de minute după agresiune s-a deplasat la victimă cu intenția de aot ransporta, în caz de necesitate, în locuința ei, având în vedere că era frig și ceață, ocazie cu care a constatat că victima era în locuința ei vorbind și amenințându-l că îl va omorî. Victima nu a murit la locul agresiunii datorită loviturilor aplicate, ci datorită unei hemoragii interne cauzate de loviturile aplicate de el;

2. nu poate fi obligat să plătească daune morale surorii victimei, atâta timp cât cererea părții civile nu este dovedită și însăși ea a suferit lovituri, bătăi și jigniri din partea victimei, care prin comportamentul avut era un pericol social pentru întreaga comunitate din localitatea, jud. T (filele 9, 24-26).

La dosar, partea civilă a mai depus copii după ordonanța nr. 459/P/2008 din 09.12.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Făget ( 17-18), certificatul de deces al numitului ( 19), 3 înscrisuri notariale intitulate "declarație" ( 20-22), decizia penală nr. 65/A/27.02.2009 a Tribunalului Timiș ( 29-33) și alte înscrisuri.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, Curtea constată că apelul inculpatului este nefondat, apelul procurorului este fondat sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei închisorii prin nereținerea circumstanțelor atenuante și pentru infracțiunea de violare de domiciliu și prin cuantumul prea mic al pedepsei aplicate pentru infracțiunea de omor, precum și sub aspectul aplicării pedepsei accesorii prev. de at. 64 alin. 1 lit. c) pen. iar apelul părții civile este fondat sub aspectul cuantumului prea redus al daunelor morale acordate.

Astfel, starea de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, părțile necontestând acest aspect. Din declarațiile date de inculpat, partea civilă, martori, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de depistare, raportul de constatare medico-legală, planșă foto, buletine de analiză biocriminalistică rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul apelant a comis infracțiunea de omor asupra victimei G reținută în sarcina sa.

Referitor la încadrarea juridică a faptei, se observă că prima instanță în mod just a considerat că fapta inculpatului constituie infracțiunea de omor. Instanța de apel nu își poate însuși punctul de vedere al inculpatului în sensul că fapta sa ar fi una de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. În cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183. pen. latura subiectivă este caracterizată prin praeterintenție, lovirea sau vătămarea corporală fiind săvârșită cu intenție iar rezultatul mai grav (moartea victimei) fiindu-i imputabilă făptuitorului sub forma culpei. Or, în speța de față, având în vedere că inculpatul a folosit un obiect să producă moartea (un par), numărul loviturilor (echimoze, plăgi, fractură stern, ruptură de ficat, hemoperitoneu) și zonele corpului vizate de acestea (cap, torace, abdomen), reiese că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, chiar dacă este posibil să nu-l fi urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, poziție subiectivă specifică intenției.

Tot în privința încadrării juridice a faptei, Curtea înlătură susținerile apărătorului părții civile conform cărora fapta ar constitui infracțiunea de omor calificat cu premeditare și profitând de stare de neputință a victimei de a se apăra prev. de art. 175 lit. a) și d) pen.

Pentru a exista premeditării sunt necesare: 1 - trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârși omorul și până în momentul comiterii infracțiunii; 2 - efectuarea unor acte de pregătire materială în vederea săvârșirii faptei, constând în luarea de măsuri sau/și procurarea de instrumente ori mijloace; 3- efectuarea unor acte de pregătire morală, psihică, în vederea săvârșirii faptei, constând în activitatea de reflectare, de chibzuire asupra modului cum va săvârși infracțiunea. Dacă în cauză se poate admite îndeplinirea celei de-a doua condiții a premeditării (efectuarea unor acte de pregătire materială), nu același lucru se poate spune și despre prima și a treia, deoarece este evident că inculpatul nu a avut la dispoziție un interval de timp suficient în care să chibzuiască asupra modului în care va comite fapta.

Starea de neputință de a se apăra presupune existența unei stări fizice sau psihice ori a altei împrejurări care împiedică victima să reacționeze împotriva agresorului. juridică și practica judiciară au statuat că este vorba de împrejurări cu un oarecare caracter de continuitate (infirmități fizice sau psihice, boli, vârstă fragedă sau înaintată, epuizare fizică totală, forța fizică vădit disproporționată și altele asemenea), nu de unele momentane, cum este cea din cauză, respectiv lovirea victimei prin surprindere din spate. Nu se poate susține nici că victima a fost pusă în imposibilitatea de a se apăra prin aplicarea primei lovituri în zona capului, întrucât pentru existența agravantei prev. de art. 175 alin. 1 lit. d) pen. este necesar ca starea de neputință a victimei să fie exterioară activității făptuitorului, actele de natură să pună victima în stare de neputință de a se apăra săvârșite de făptuitor constituind acte de pregătire sau de executare a omorului, care sunt absorbite de infracțiunea consumată de omor.

Referitor la individualizarea pedepselor, Curtea remarcă faptul că în mod corect prima instanță a reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a) și c) pen. având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal (atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății), împrejurarea că inculpatul este cunoscut în comunitatea sa locală ca o persoană care nu creează probleme și starea de tulburare în care inculpatul a comis fapta, creată de comportamentul victimei care în mod repetat a agresat-o verbal pe mama inculpatului. Existența unei sancțiuni cu caracter administrativ aplicată inculpatului pentru o faptă de furt calificat nu are relevanță asupra circumstanțelor atenuante descrise mai sus, fapta anterioară nefiind una de violență, ca și în speța de față, unde starea de tulburare a jucat un rol esențial. Însă, în mod eronat tribunalul a acordat eficiență circumstanțelor atenuante doar față de infracțiunea de omor, nu și față de cea de violare de domiciliu, stabilind totuși pentru această din urmă o pedeapsă în afara limitelor legale, respectiv de 2 ani închisoare, sub minimul special prevăzut de lege. Circumstanțele atenuante reținute sunt privitoare la persoana făptuitorului, astfel încât ele se răsfrâng asupra ambelor fapte săvârșite în aceleași condiții de timp și spațiu. Prin urmare, vor fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a) și c) pen. și în privința infracțiunii de violare de domiciliu. Concomitent, va fi menținut cuantumul pedepsei stabilit de prima instanță, acela de 2 ani închisoare, acesta încadrându-se în limitele de pedeapsă rezultate prin aplicarea disp. art. 76 alin. 1 lit. c) pen. și fiind corespunzător pericolului social al faptei și al făptuitorului.

În legătură cu pedeapsa principală pentru infracțiunea de omor, instanța de apel consideră că aceasta a fost aplicată într-un cuantum situat prea mult sub minimul prevăzut de lege (4 ani închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 10 la 20 ani), în condițiile în care inculpatul a folosit la uciderea victimei un par care s-a rupt în urma lovirii acesteia și pe care apoi l-a distrus prin ardere pentru a șterge urmele, a lovit victima prin surprindere în cap și din spate, iar apoi a lăsat-o în frig și ceață, a sunat un consătean pentru a se asigura că nu este cineva pe stradă care să-l vadă când iese din curtea victimei, și-a șters încălțămintea de sânge și s-a întors la bar să consume alcool. Ca atare, va fi majorează la 8 ani închisoare pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de omor, acest cuantum fiind proporțional cu pericolului social al faptei și al făptuitorului și fiind în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei.

Pedeapsa complementară a interzicerii pe 2 ani, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. a fost corect stabilită și aplicată, prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul devenind nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b) și art. 35 alin. 1 raportate la art. 33. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen.

Curtea observă că prima instanță a aplicat în mod corect pedepsele accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. pe durata pedepsei închisorii, deoarece prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul devine nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Se mai remarcă faptul că prima instanță trebuia să aplice și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege, întrucât, din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al semenilor săi, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegea corpului legislativ. Însă, această eroare nu poate fi înlăturată în lipsa unui motiv de apel al procurorului sau al părții civile în acest sens.

Prima instanță a aplicat în mod eronat pedeapsa accesorie prevăzută la art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. c) pen. deoarece pentru săvârșirea infracțiunii inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție, profesie ori activitate. În consecință, va fi înlăturată aplicarea acestei pedepse accesorii.

Văzând că subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, în baza art. 350 alin. 1. proc. pen. va fi menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 381 alin. 1. proc. pen. raportat la art. 88 alin. 1. pen. se va scădea din durata pedepsei rezultante perioada arestării preventive din 1 iulie 2009 la zi.

În latura civilă, prima instanță a acordat daune morale în sumă de 10.000 lei, doar acest aspect fiind vizat de apelul părții civile și al inculpatului. În mod cert inculpatul, prin fapta sa, a cauzat un prejudiciu moral părții civile, aceasta având sentimente normale de afecțiune față de victimă, care era fratele ei. Curtea apreciază însă că acest cuantum nu asigură o reparare integrală a prejudiciului moral suferit de partea civilă. Ca urmare, vor fi majorate daunele morale la 15.000 lei, această sumă fiind în măsură să compenseze suferința încercată de partea civilă prin pierderea fratelui său. Se mai observă că nu au relevanță în privința stabilirii daunelor morale susținerile apărătorului părții civile în sensul că victima era singurul ajutor în gospodărie, această împrejurare având efect asupra daunelor materiale, care nu fac obiectul analizei instanței de apel. Tot irelevante în cauză, dar sub aspectul legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, sunt și afirmațiile părții civile, prin apărător, că uciderea victimei a avut ca repercusiune indirectă și decesul altui frate, infarctul cauzator al morții acestuia datorându-se consumului psihic prilejuit de fapta de omor.

Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) proc. pen. va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 398/PI/01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 06.03.2009, iar în baza art. 379 pct. 2 lit. a) proc. pen. vor fi admise apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ și de partea civilă împotriva aceleiași sentințe, se va desființa în parte, în latura penală și în latura civilă, sentința primei instanțe și, rejudecându-se cauza:

- se vor reține circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a) și c) pen. și în privința infracțiunii de violare de domiciliu;

- va fi majorată la 8 ani închisoare pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de omor;

- se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen.;

- va fi înlăturată aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. c) pen.;

- va fi menținută starea de arest a inculpatului și se va scădea din durata pedepsei rezultante perioada arestării preventive din 1 iulie 2009 la zi;

- vor fi majorate daunele morale la 15.000 lei;

- se vor menține în rest dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 192 alin. 3. proc. pen. vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea apelului procurorului.

În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. inculpatul apelant va fi obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

În temeiul art. 193 alin. 2. proc. pen. inculpatul apelant va fi obligat la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă în apel, proporțional cu pretențiile admise. Referitor la cererea părții civile de obligare a inculpatului și la plata cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta în primă instanță, Curtea constată că este neîntemeiată, deoarece nu a fost formulată o asemenea cerere în fața tribunalului, nici în constituirea de parte civilă și nici cu ocazia dezbaterilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 398/PI/01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 06.03.2009.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) proc. pen. admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ și de partea civilă împotriva aceleiași sentințe.

Desființează în parte, în latura penală și în latura civilă, sentința primei instanțe și, rejudecând cauza:

Reține circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a) și c) pen. și în privința infracțiunii de violare de domiciliu.

Majorează la 8 ani închisoare pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de omor.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b) și art. 35 alin. 1 raportate la art. 33. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen.

Înlătură aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. c) pen.

În baza art. 350 alin. 1. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 381 alin. 1. proc. pen. raportat la art. 88 alin. 1. pen. scade din durata pedepsei rezultante durata arestării preventive din 1 iulie 2009 la zi.

Majorează daunele morale la 15.000 lei.

Menține în rest dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 192 alin. 3. proc. pen. rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea apelului procurorului.

În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă inculpatul apelant la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

În temeiul art. 193 alin. 2. proc. pen. obligă inculpatul apelant la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă în apel.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și partea civilă și de la comunicare pentru inculpat.

Pronunțată în ședință publică, azi, 7 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - - -

GREFIER,

- -

Red. /13.10.2009

Dact. 3 ex./21.10.2009

Prima inst. - Tribunalul Timiș - jud.