Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 99/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 99

Ședința publică din data de 26.10.2009

PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu

JUDECĂTOR 2: Georgescu Cristina

Grefier: - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva sentinței penale nr. 151/23.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, prin care în baza art. 20 rap la art. 174 cu aplic. art. 73 lit. baf ost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 17 martie 1955 în M, jud. D, domiciliat în, sat nr. 37, jud. P, la pedeapsa de 3 ani închisoare. Cu aplic. art. 81 si art. 82

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat, personal și asistat din oficiu de avocat -, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 2253/20.07.2009 eliberată de Baroul Prahova, lipsă fiind intimatul parte vătămată și intimatul parte civilă Spitalul Județean de Urgență

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

S-a adus la cunoștință apelantului inculpat că are dreptul de a da declarație și în fața instanței de apel, numai în situația în care dorește, acesta precizând că dorește să dea declarație, motiv pentru care s-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate priind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Avocat din oficiu - pentru intimatul inculpat, precum și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.

Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA și critică hotărârea instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

O primă critică este aceea greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate inculpatului în raport de dispozițiile art. 72 și 73, în sensul că pedeapsa a fost coborâtă excesiv sub minimul special prevăzut de lege ca efect al circumstanței atenuante legale a provocării.

O altă critică se referă la greșita individualizare judiciară a executării pedepsei aplicate, precum si înlăturarea nejustificată a aplicării pedepselor complementare.

Susține că elementele avute în vedere de instanța de fond nu erau apte să conducă la concluzia că, și în situația în care s-a reținut circumstanța atenuantă legală provocării, se justifică reducerea pedepsei principale până la pedeapsa de 3 ani închisoare. Nici modalitatea de executare a pedepsei, neprivativă de libertate nu se justifică, fiind vorba de o atingere gravă adusă celei mai importante valori protejate de lege, viața.

Potrivit art. 72, la stabilirea și aplicarea pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului si de împrejurările care atenuează răspunderea penală.

Circumstanțele atenuante constituie, potrivit art. 76 din codul penal, împrejurări care atenuează răspunderea penală. Acestea constau în stări, situații exterioare conținutului esențial al infracțiunii, dar care având o legătură particulară cu fapta autorului ei, sunt de natură să influențeze hotărâtor gravitatea socială concretă a celei dintâi și periculozitatea socială a celui din urmă.

Tribunalul a arătat în considerente că va avea în vedere la individualizarea pedepsei, pe lângă gradul de pericol social generic al infracțiunii săvârșite, determinat de importanța valorii sociale ocrotite, gradul de pericol social concret al faptei, reieșit din modul și mijloacele folosite - comiterea faptei cu violență, folosind un instrument vulnerant, de rezultatul produs - punerea în pericol a vieții părții vătămate, dar si de datele care caracterizează persoana inculpatului, respectiv că acesta a comis fapta în stare de provocare, a avut o poziție procesuală sinceră și s-a împăcat cu partea vătămată, cu care nu a avut conflicte anterior, iar în prezent sunt în relații bune, neavând pretenții.

În raport de toate aceste considerente, reținând circumstanța atenuantă a provocării, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, care s-ar încadra în limitele prevăzute de lege și ar fi de natură să realizeze scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52

Pentru aceleași considerente, instanța a înlăturat si aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

Relativ la modalitatea de executare a pedepsei, deși instanța a dispus suspendarea condiționată a pedepsei, nu a motivat în nici un fel această alegere, respectiv că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 cu deosebire aceea că scopul pedepsei ar putea fi atins fără privare de libertate.

În procesul de individualizare a pedepsei, judecătorul este dator să dea eficiența cuvenită primordial elementelor ce țin de gravitatea faptei si de pericolul social concret, de rezonanța socială și de așteptările pe care comunitatea le are de la sistemul judiciar vizând tragerea la răspundere a persoanelor care săvârșesc fapte deosebit de grave.

pedeapsa și scopul ei, în art. 52 legiuitorul a înțeles să recurgă la măsuri de constrângere și mijloace de reeducare a persoanei care a săvârșit infracțiune, așa încât să se realizeze dezideratul prevenirii comiterii de noi fapte penale.

Când circumstanțele săvârșirii faptei reliefează un pericol social ridicat, nu i se poate reține ca suficientă atitudinea sinceră și de regret faptei pentru a beneficia de efectele favorabile covârșitoare, in sensul reducerii excesive a pedepsei aplicate. Chiar dacă se reține că fapta este săvârșită în condițiile provocării, nu se justifică reducerea pedepsei de la 5 ani cât este minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor, în forma tentativei, la 3 ani, cuantumul pedepsei aplicate.

De asemenea, nu se justifică stabilirea unei modalități neprivative de executare a pedepsei. Condiția esențială pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei este fără îndoială aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija. Judecătorul trebuie să constate posibilitatea reală pe care ar prezenta-o inculpatul, constatare ce trebuie să rezulte din anumite date obiective, care să reflecte această posibilitate. Aceste date le oferă nu numai conduita anterior, ci și comportarea lui în însăși săvârșirea infracțiunii.

Posibilitatea aplicării suspendării condiționate a pedepsei își află o limită obiectivă în gravitatea faptei săvârșite, care reflectă totodată starea de periculozitate a persoanei.

Existența unei fapte grave, cum este aceea de omor, dar și a unei stări de periculozitate, face ca aplicarea acestei instituții să nu fie nu numai ineficace, dar și de-a dreptul dăunătoare apărării intereselor sociale.

Deși posibilitatea aplicării suspendării condiționate nu mai este expres interzisă de lege pentru anumite infracțiuni grave, după modificarea art. 81, instanța trebuie să țină seama de aplicarea măsurii si de conștiința socială, de atitudinea pe care oamenii o manifestă împotriva infracțiunilor grave care reclamă, în general o reacție represivă severă.

Lăsarea în libertate a unei persoane condamnare pentru o faptă gravă poate crea un sentiment de nesiguranță în ce privește săvârșirea în viitor a unor astfel de fapte, iar pentru cei predispuși la comiterea de infracțiuni, reprezentarea că nu riscă decât pedepse reduse și chiar cu suspendarea executării, periclitându-se astfel ordinea publică. Rezultă din declarațiile persoanelor care puteau desfășura activități la și nici nu a mai fost acceptat.

Simpla recunoaștere a săvârșirii faptei de către inculpatul, conduita așteptată de societate, semnificând doar asumarea responsabilității faptei observate în mod direct de martori, astfel că nu poate fi negată, precum și neconstituirea de părți civile în cauză nu pot conduce la reducerea importantă a pedepsei si nici la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Inculpatului nu i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unora din drepturile prevăzute de art. 64 din - respectiv cele prevăzute de lit. a), cu excepția dreptului de a alege, b și e, pentru o faptă la care aplicarea pedepsei complementare este obligatorie și mai ales, este justificată.

Față de toate acestea, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA în parte, în latură penală în sensul majorării pedepsei și executarea acesteia în regim privativ de libertate, precum și aplicarea pedepselor complementare.

Avocat din oficiu - pentru intimatul inculpat solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt și a aplicat o pedeapsă just individualizată.

Susține că, din punctul său de vedere, corect s-a apreciat de instanța de fond că fapta inculpatului a fost comisă fără ca acesta să aibă intenția de a-l omorî pe partea vătămată și față de această împrejurare, precum și față de circumstanțele sale personale, în sensul că a recunoscut și regretat fapta comisă, s-a împăcat cu partea vătămată, care ulterior nici măcar nu s-a mai constituit parte civilă în cadrul procesului penal, fiind de asemenea bolnav, suferind de astm, se impune suspendarea executării pedepsei.

Solicită respingerea apelului.

Intimatul inculpat având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului si menținerea pedepsei pe care i-a aplicat-o instanța de fond.

CURTEA:

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 151/23.04.2009 TRIBUNALUL PRAHOVAa respins cererea formulată de inculpatul de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20.Cod Penal rap la art. 174.Cod Penal cu aplic. art. 73 lit. b în Cod Penal infracțiunea de vătămare corporală, prev. și ped. de art.181 Cod penal.

În baza art. 20.Cod Penal rap la art. 174.Cod Penal cu aplic. art. 73 lit. b p, a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 17 martie 1955, in orașul M, jud.D, CNP- -, cetățean R, studii 7 clase, ocupația cioban, căsătorit, 5 copii majori, fără antecedente penale, domiciliat in comuna, sat nr.37 jud. P, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, faptă din data de 31.07.2008, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64

Cod Penal

În baza art.71 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, cu excepția dreptului de a alege, și b p de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art.81 si art. 82 s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe o perioada de 5 ani, termen de încercare.

În baza art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 privind Cod Penal revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni in termenul de încercare.

În baza art.71 al.5 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.

S-a luat act că partea vătămată și Spitalul Județean de Urgență P nu s-au constituit parți civile în cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 112 lit. f și art. 118 alin. 1 lit. b s Cod Penal-a confiscat de la inculpat cuțitul cu mânerul din plastic cu plăsele negre, cu o lungime a lamei tăietoare de 9 cm, ridicat de organele de urmărire penală și predat Tribunalului Prahova prin adresa nr. 867/P/2008 din data de 26.01.2009 (fila 2 dosar fond).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut ca situație de fapt că nculpatul este oier și în vara anului 2008 lucrat ca îngrijitor de animale la ferma numitului.

În ziua de 31.07.2008 în timp ce se afla în strunga de oi din punctul "" din localitatea, inculpatul a consumat 2 litri de vin împreună cu partea vătămată și martorii și, după care în jurul orelor 13,00 s-au apucat să mulgă oile.

La această activitate a participat și, iar a pregătit masa de prânz.

În timpul acestei activități, și inculpatul au intrat în conflict verbal și au schimbat reciproc insulte și amenințări, plecând de la o neînțelegere privind împărțirea unor animale.

La un moment dat, enervat, s-a ridicat de pe scăunelul pe care ședea și s-a repezit asupra inculpatului luându-l cu mâinile de gât, încercând astfel să-l îndepărteze din strunga de oi.

Surprins de acțiunea violentă a părții vătămate, inculpatul a luat un cuțit pe care îl purta asupra sa și l-a lovit în torace, în partea pe.

Acesta a încetat imediat agresiunea și cu ajutorul martorului s-a spălat și a încercat să oprească sângerarea.

Partea vătămată a fost transportată de martorul la Spitalul Județean P unde a fost internat și i s-au acordat îngrijiri medicale.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, arătând că este mai în vârstă decât agresorul și suferind de astm, iar violențele comise desfășurate brusc și fără nici un avertisment l-au speriat și a acționat în apărare.

Din raportul medico-legal nr.1922/11.08.2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală P rezultă că aceasta a fost internată în Secția Chirurgie Ia S pitalului Județean de Urgență P, în perioada 31.07.2008 - 08.08.2008 ( nr.34519/31.07.- 08.08.2008), cu diagnosticul "plagă înjunghiată bază hemitorace stâng: penetrantă abdominal: plagă hemidiafragm stâng; plagă perforată față anterioară perete anterior corp gastric; hemoperitoneu - cca.500 ml", suferind o intervenție chirurgicală.

Raportul medico-legal a concluzionat faptul că "numitul prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin înjunghiere cu cuțit, în contextul unei hetero-agresiuni, conform datelor de anchetă, ce pot data din 31.07.2008 și necesită 35-40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, de la data producerii lor, în absența complicațiilor. pot fi consecința traumatismului suferit în data de 31.07.2008. Leziunile traumatice au pus în pericol viața victimei".

Această situație de fapt a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, respectiv din declarațiile părții vătămate, actele medicale, actele medico-legale si declarațiile martorilor, și.

Astfel, declarația părții vătămate dată în cursul urmăririi penale și menținută în cursul judecății, în sensul că aceasta l-a agresat mai întâi pe inculpat și, în timp ce îl prinsese cu mâinile de gât, a fost lovită cu un cuțit de către inculpat, este confirmată în primul rând, sub aspectul loviturii aplicate, a instrumentului folosit, a leziunilor și a mecanismului de producere, de actele medicale și medico-legale, iar în al doilea rând de declarațiile martorilor oculari, și.

Reținând ca certe și decisive probele sus-menționate, tribunalul a notat că martorul a lucrat împreună cu partea vătămată și cu inculpatul ca cioban la stâna numitului. Acesta a declarat că la acea dată, în timp ce mulgea oile, partea vătămată și inculpatul au început să se certe, fără a cunoaște motivul acestei dispute. Aceștia au continuat să își adreseze injurii reciproc, iar la un moment dat partea vătămată s-a ridicat de pe scaun și l-a prin cu mâna de gât pe inculpatul. Acesta din urmă a scos un cuțit din buzunar și a înjunghiat-o pe partea vătămată în zona coastelor. Inculpatul i-a aplicat o singură lovitură părții vătămate, iar după această lovitură, partea vătămată a început să sângereze și a fost dusă la spital de, precizând faptul că părțile se înțelegeau bine înainte de acest incident.

În acest sens s-a apreciat că este și declarația martorului, acesta arătând că, în perioada respectivă, lucra împreună cu părțile din proces la stâna numitului, precizând că în timp ce pregătea masa a auzit că partea vătămată și inculpatul se certau, iar la un moment dat cearta a încetat, iar când a ieșit să vadă ce s-a întâmplat a văzut că partea vătămată era tăiată în zona toracică de către inculpat. Ulterior, partea vătămată a mers la izvorul din apropiere, martorul spunându-i inculpatului să plece pentru a nu se mai crea tensiuni între cei doi, după care partea vătămată a fost transportată la spital de către.

Leziunile constatate prin raportul medico-legal menționat mai sus, natura instrumentului folosit (un cuțit), precum și mecanismul de producere, respectiv prin lovire activă, au confirmat pe deplin afirmațiile martorilor audiați în cauză, în sensul că partea vătămată a fost lovită o singură dată cu un cuțit. Acest obiect cu care a fost lovită partea vătămată a fost identificat și ridicat de organele de urmărire penală.

S-a mai reținut de tribunal și faptul că, inculpatul a fost ascultat în faza de urmărire penală, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, și, pe tot parcursul procesului penal, acesta nu a negat comiterea faptelor, arătând că este mai în vârstă decât agresorul și suferă de astm, iar violențele comise desfășurate brusc și fără nici un avertisment l-au speriat și a acționat în apărare, n susținerea acestei poziții fiind audiați în cursul cercetării judecătorești martorii mai sus-menționați.

Tribunalul a mai precizat că, fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, săvârșită în condițiile provocării, prev. de art. 20 rap. la art. 174 cod penal cu aplicarea art.73 lit.b cod penal.

Din punct de vedere al laturii obiective, s-a arătat că tentativa de omor reținută a constat în lovirea părții vătămate cu un instrument vulnerant să producă moartea, într-o zonă vitală a corpului, în hemitorace stâng, provocându-i leziuni ce au produs vătămarea acesteia și i-au pus în pericol viața.

Sub aspect subiectiv, s-a apreciat că a fost evidentă intenția indirectă de a ucide, dovedită în cauză de instrumentul folosit de inculpat, de zona corpului vizată, lovitura aplicată, intensitatea acesteia, precum și de urmările produse și de toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârșită fapta.

Toate aceste aspecte reținute, au evidențiat că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului acțiunii, pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, ceea ce caracterizează intenția de a ucide, specifică și tentativei la infracțiunea de omor. În acest sens, fiind întreaga jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție ( ex. prin dec. nr. 6002/18.11.2004 ÎCCJ- Secția Penală a statuat că, constituie tentativă la infracțiunea de omor, lovirea unei persoane în cap cu o de topor, cu urmarea unei fracturi craniene cu pierdere de substanță osoasă și infirmitate fizică permanentă și invaliditate, existând intenția de a ucide).

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20.Cod Penal rap la art. 174.Cod Penal cu aplic. art. 73 lit. b în Cod Penal infracțiunea de vătămare corporală, prev. și ped. de art.181 Cod penal, formulată de inculpat prin apărător, tribunalul, având în vedere urmarea produsă, respectiv punerea în pericol a vieții victimei, evidențiată în raportul medico-legal nr.1922/11.08.2008, urmare mai gravă decât cea specifică infracțiunii de vătămare corporală, prev. și ped. de art.181 Cod penal, a considerat- ca lipsită de temei.

Se putea, însă, pune în discuție schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art.182 alin.2 Cod penal.

Potrivit art. 182 alin.2 Cod Penal, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, fapta prin care s-a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei.

Ceea ce deosebește cele două infracțiuni (tentativa de omor și vătămarea corporală gravă în forma sus-menționată) este poziția subiectivă a făptuitorului.

Sub acest aspect, tentativa de omor se săvârșește cu intenție, care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei ca rezultat al acțiunii sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat.

Referitor tot la latura subiectivă, infracțiunea de vătămare corporală gravă, în forma sus-menționată, este o infracțiune praeterintenționată. Lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă - punerea în primejdie a vieții victimei - i se atribuie făptuitorului pe baza culpei. Cu alte cuvinte, făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se produce o consecință mai gravă, rezultat pe care, fie că l-a prevăzut dar a crezut că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.

Sub acest aspect, atât în doctrină cât și în jurisprudență, s-a subliniat că poziția subiectivă a făptuitorului - intenția de a ucide sau de a lovi sau vătăma integritatea corporală - se stabilește în fiecare caz ținându-se seama de toate circumstanțele, respectiv de instrumentul folosit de făptuitor, de zona corpului vizată, numărul loviturilor, intensitatea acestora, urmarea produsă, precum și de toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârșită fapta.

In speță, analizând toate aceste elemente, s-a putut observa că lovirea părții vătămate cu un instrument vulnerant, cuțit, să producă moartea, într-o zonă vitală a corpului, în hemitorace stâng, provocându-i leziuni ce au produs vătămarea acesteia și i-au pus în pericol viața, aspecte ce evidențiază că inculpatul a reacționat violent având reprezentarea rezultatului acțiunii sale, ceea ce caracterizează intenția specifică infracțiunii de omor.

Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 334.C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20.Cod Penal rap la art. 174.Cod Penal cu aplic. art. 73 lit. b în Cod Penal infracțiunea de vătămare corporală, prev. și ped. de art.181 Cod penal.

În ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante a provocării, prev de art. 73 lit. b Cod Penal, tribunalul a apreciat că în mod corect organul de urmărire penală a reținut în favoarea inculpatului această circumstanță.

În raport de dispozițiile legale cuprinse în art. 73 lit.b, condițiile de existență ale provocării privesc: 1.existența unei anumite activități de provocare din partea persoanei vătămate; 2. actul provocator al victimei să determine o puternică tulburare sau emoție infractorului; 3. sub stăpânirea puternicei tulburării sau emoții infractorul să fi săvârșit infracțiunea; 4. infracțiunea să se îndrepte împotriva provocatorului.

În speță, tribunalul a observat că sunt îndeplinite cerințe legale privind starea de provocare, fiind dovedite toate condițiile sus-menționate. Astfel, în contextul stării de fapt descrise, s-a putut și se poate reține existența unui act de provocare al părții vătămate, cât timp s-a putut stabili cu certitudine cine a declanșat conflictul, respectiv partea vătămată, care l-a agresat pe inculpat, că actul a fost de natură să determinate o puternică tulburare sau emoție inculpatului și că acesta a acționat sub stăpânirea acestora, felul în care inculpatul a acționat și a lovit partea vătămată susțin teza că se poate reține scuza provocării.

La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Tribunalul a avut în vedere, pe lângă gradul de pericol social generic al infracțiuni săvârșite, determinat de importanta valorii sociale ocrotite, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite reieșit din modul și mijloacele folosite, respectiv că inculpatul a comis fapta cu violență, folosind un instrument vulnerant, de rezultatul produs - punerea în pericol a vieții părții vătămate, dar si de datele care caracterizează persoana inculpatului, respectiv faptul că acesta se află la prima încălcare a legii penale, a comis această faptă în stare de provocare, a avut o poziție procesuala sincera pe tot parcursul cercetărilor și s-a împăcat cu partea vătămată, care a declarat că anterior nu a avut conflicte cu inculpatul iar în prezent se află în relații foarte bune și nu are nici un fel de pretenții față de acesta.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

O primă critică vizează greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului în raport de dispozițiile art. 72 și 73, în sensul că pedeapsa a fost coborâtă excesiv sub minimul special prevăzut de lege ca efect al circumstanței atenuante legale a provocării.

O altă critică se referă la greșita individualizare judiciară a executării pedepsei aplicate, precum si înlăturarea nejustificată a aplicării pedepselor complementare.

S-a susținut că, elementele avute în vedere de instanța de fond nu erau apte să conducă la concluzia că, și în situația în care s-a reținut circumstanța atenuantă legală provocării, se justifică reducerea pedepsei principale până la pedeapsa de 3 ani închisoare și că nici modalitatea de executare a pedepsei, neprivativă de libertate nu se justifică, fiind vorba de o atingere gravă adusă celei mai importante valori protejate de lege, viața.

Pentru aceleași considerente, instanța a înlăturat si aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

S-a mai susținut că atunci când circumstanțele săvârșirii faptei reliefează un pericol social ridicat, nu se poate reține ca suficientă atitudinea sinceră și de regret faptei pentru a beneficia de efectele favorabile covârșitoare, în sensul reducerii excesive a pedepsei aplicate. Chiar dacă se reține că fapta este săvârșită în condițiile provocării, nu se justifică reducerea pedepsei de la 5 ani cât este minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor, în forma tentativei, la 3 ani, cuantumul pedepsei aplicate.

De asemenea, nu se justifică nici stabilirea unei modalități neprivative de executare a pedepsei. Condiția esențială pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei este fără îndoială aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija. Judecătorul trebuie să constate posibilitatea reală pe care ar prezenta-o inculpatul, constatare ce trebuie să rezulte din anumite date obiective, care să reflecte această posibilitate. Aceste date le oferă nu numai conduita anterior, ci și comportarea lui în însăși săvârșirea infracțiunii.

Deși posibilitatea aplicării suspendării condiționate nu mai este expres interzisă de lege pentru anumite infracțiuni grave, după modificarea art. 81, instanța trebuia să țină seama de aplicarea măsurii si de conștiința socială, de atitudinea pe care oamenii o manifestă împotriva infracțiunilor grave care reclamă, în general o reacție represivă severă.

Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA în parte, în latură penală în sensul majorării pedepsei și executarea acesteia în regim privativ de libertate, precum și aplicarea pedepselor complementare.

Examinând sentința apelată în raport de materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața primei instanțe și a instanței de apel, de motivele cuprinse în apelul parchetului, de dispozițiile art. 371 al.2 care C.P.P. impun analizarea cauzei sub toate aspectele, de fapt și de drept, curtea constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA este parțial fondat.

Prima critică din acest apel vizează individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acesteia, considerat de parchet prea mic, cât și sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 81, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite.

Curtea consideră însă că, atât în raport de circumstanțele concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, fiind provocat de partea vătămată, cât și în raport de circumstanțele sale personale, cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță și modalitatea de executare neprivativă de libertate aleasă, sunt pe deplin justificate.

Încă de la finalizarea urmăririi penale, în chiar actul de acuzare, în favoarea inculpatului s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b, iar probele administrate în cursul cercetării judecătorești de la prima instanță au confirmat că inculpatul a acționat sub imperiul unei puternice stări de tulburare atunci când a lovit pe partea vătămată cu cuțitul pe care îl avea în apropiere.

În toate declarațiile date în cursul urmăririi penale, la prima instanță, dar și în faza de judecată a apelului, inculpatul a arătat că, după un schimb de replici injurioase cu partea vătămată, atunci când aceasta s-a ridicat de pe scaun și i-a înfipt mâna în gât, inculpatul, care este suferind de astm, s-a speriat că nu mai poate respira și a lovit cu cuțitul pe care îl avea la îndemână, cei doi aflându-se în desfășurarea unor activități de muls a oilor din strunga unde lucrau.

Împrejurarea că partea vătămată începuse să-l strângă de gât pe inculpat este relevată nu dar de declarațiile inculpatului, dar apare și în declarația martorului ( filele 21-22 dosar fond), care a arătat că " au continuat să-și adreseze injurii, iar la un moment dat partea vătămată s-a ridicat de pe scaun și l-a prins cu mâna de gât pe inculpatul ".

Și partea vătămată recunoaște că a sărit la inculpat, susținând însă că l-ar fi tras doar de haine în zona gâtului.

Curtea consideră însă că, este plauzibilă apărarea inculpatului că a fost strâns de gât de partea vătămată, dacă se coroborează această susținere cu actul medical pe care acesta l-a depus la dosar încă din cursul urmăririi penale( fila 37 dosar ). Faptul că inculpatul are realmente afecțiuni pulmonare destul de grave reiese din acest bilet de ieșire din spital, ce atestă internare a acestuia la Spitalul de Boli din în perioada februarie - iunie 2008, deci dinainte de data săvârșirii faptei - 31 iulie 2008.

În plus, nici declarațiile celorlalți martori, nici fișa de cazier judiciar a inculpatului, care nu are antecedente penale, nu-l indică pe acesta ca fiind o persoană violentă sau predispusă la scandal. Chiar și partea vătămată a susținut în fața primei instanțe că nici înainte și nici după acest incident nu a avut vreun conflict cu inculpatul și că din punctul său de vedere se consideră împăcat cu acesta, fiind conștient că și el a greșit( fila 12,13 dosar fond).

Față de toate aceste considerente, curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani închisoare, situată în mod corect sub limita minimă de 5 ani prevăzută de textul legal incriminator - art. 20 rap la art. 174 este o pedeapsă bine individualizată sub aspectul cuantumului.

În ce privește alegerea de către prima instanță a aplicării dispozițiilor art. 81 și următoarele, curtea consideră că această alegere își găsește justificarea nu numai în împrejurările referitoare la săvârșirea faptei în stare de provocare, la atitudinea procesuală a inculpatului ce a fost prezent la toate termenele de judecată și a avut o atitudine sinceră și de regret, la lipsa antecedentelor penale, aspecte invocate și în considerentele primei instanțe, dar și în reținerea faptului că inculpatul are o stare de sănătate precară ce îi impune lungi perioade de internare în spital, demonstrată cu actul medical menționat anterior.

Apelul parchetului este însă fondat, în ceea ce privește neaplicarea de către prima instanță a pedepselor complementare prevăzute de art. 64 lit. a și b, cu excepția dreptului de a alege.

Curtea apreciază că unei persoane acuzate și condamnate pentru o infracțiune de tentativă de omor trebuie să-i fie restricționat, cel puțin dreptul de a fi aleasă într-o funcție electivă publică sau ce implică exercițiul autorității de stat, statutul de model în societate pe care trebuie să-l aibă persoana ce candidează pentru astfel de funcție, fiind grav afectat de existența unei condamnări pentru o infracțiune contra vieții.

Este adevărat că prin reținerea circumstanțelor atenuante, aplicarea pedepselor complementare, ca cea de mai sus, poate fi înlăturată, însă curtea consideră că acest lucru nu se justifică, mai ales că inculpatul beneficiază de o pedeapsă neprivativă de libertate.

În concluzie, pentru considerentele prezentate pe larg mai sus, în baza art.

379 pct.2 lit. a C.P.P. curtea va admite apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, va desființa în parte sentința și va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a si b, cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani.

În baza argumentelor de mai sus, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Văzând și disp. art. 192 al.3

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, desființează, în parte, sentința penală nr. 151/23.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA și aplică inculpatului, fiul lui și, născut la data de 17 martie 1955, domiciliat în, sat nr. 37, jud. P, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a si b cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei don fondurile Ministerului Justiției si Libertăților în contul Baroului de Avocați

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.10.2009.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

red. DG/

3ex/16.11.2009

f-- Tb.

jud. fond

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3113/2006

Președinte:Gabriela Diaconu
Judecători:Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina

#Judecator Gabriela Diaconu

Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 99/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 99/2009. Curtea de Apel Ploiesti