Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 11/2010. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 11

Ședința publică de la 21 ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Scriminți Elena

JUDECĂTOR 2: Juverdeanu Tatiana

Grefier - - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 07.01.2010 prin procuror

La ordine fiind judecarea apelurilor penale formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, de inculpații, și de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 252 din 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- având ca obiect infracțiunile de "omor deosebit de grav".

La apelul nominal lipsă părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra apelurilor penale de față au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2010, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 14.01.2010, apoi, din aceleași motive pentru azi, când,

Curtea,

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 252/31.03.2009 a Tribunalului Iași, în baza disp. art.334 proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei de tâlhărie, prin actul de sesizare al instanței, din cea prev. de art.211 alin.1, alin.2 indice 1 lit.a, b penal, în infracțiunea de tâlhărie prev. de art. art.211 alin.1, alin.2 indice 1 lit.a, b, c penal.

Totodată, au fost condamnați:

Inculpatul-,pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- omor deosebit de gravprev de art. 174-175 lit.a, 176 lit.d penal la pedeapsa de 23 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b penal pe durata de 8 ani și

- tâlhărieprev. de art. art.211 alin.1, alin.2 indice 1 lit.a, b, c penal la pedeapsa de 10 ani închisoare, ambele fapte fiind săvârșite în condiții de concurs real prev. de art.33 lit.a penal.

Inculpata-, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- omor deosebit de gravprev de art. 174-175 lit.a, 176 lit.d penal la pedeapsa de 20 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b penal pe durata de 6 ani și

- tâlhărieprev. de art. art.211 alin.1, alin.2 indice 1 lit.a, b, c penal la pedeapsa de 10 ani închisoare, ambele fapte fiind săvârșite în condiții de concurs real prev. de art.33 lit.a penal.

Inculpatul, fiul lui și I, ns. la data de 21.07.1980 în I, domiciliat în I,-,.549,.D,.3,.10, -, studii universitare-absolvent I, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tăinuire, prev. de art.221 penal la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- favorizareainfractorului, prev. de art.264 penal la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- nedenunțarea unor infracțiuni, prev. de art.262 alin.1 penal la pedeapsa de 1 an închisoare;

- conducerepe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de conducere i-a fost suspendat, prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată, la pedeapsa de 1 an închisoare, faptele fiind săvârșite în condiții de concurs real prev. de art.33 lit.a penal.

În baza disp. art.34 lit.b penal coroborat cu disp. art.33 lit.a penal contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de3 ani închisoare.

În baza disp.art.86 indice1.pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință pe o durată de 8 ani, care constituie termen de încercare potrivit disp. art. 86 indice 2.pen, iar conf. art.71 alin.5 penal suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 21.08.1985 în Bârlad, jud. V, domiciliat în Bârlad,-, --2,.1,.7, -, studii medii, ocupația- student, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tăinuire, prev. de art.221 penal la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- favorizarea infractorului, prev. de art.264 penal la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- nedenunțarea unor infracțiuni, prev. de art.262 alin.1 penal la pedeapsa de 1 an închisoare;

În baza disp. art.34 lit.b penal coroborat cu disp. art.33 lit.a penal contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de3 ani închisoare.

În baza disp.art.86 indice 1.pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare potrivit disp. art. 86 indice 2.pen, iar conf. art.71 alin.5 penal suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Admite acțiunile civile formulate de partea civilă și părțile civile și, ambii reprezentați legal de.

În baza disp. art.14 și art.346 proc.pen. coroborat cu disp. art.998, art.1003 cod civil obligă inculpații - și -, în solidar, să plătească părții civile precum și părților civile și, ambii reprezentați legal de suma de 30170 lei cu titlu de daune materiale (respectiv câte 10.056,66 lei pentru fiecare) și suma de 850.000 lei cu titlu de daune morale (respectiv câte 283.333,33 lei pentru fiecare), sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele inflației de la momentul plății.

În baza disp. art.14 și art.346 proc.pen. coroborat cu disp. art.998, art.1003 Cod civil obligă inculpații -, -, și, în solidar, să plătească părții civile precum și părților civile și, ambii reprezentați legal de suma de 7420 lei cu titlu de daune materiale (respectiv câte 2473,33 lei pentru fiecare) sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele inflației de la momentul plății.

Stabilește, în mod solidar, în sarcina inculpaților - și -, o obligație de întreținere lunară de câte 500 lei în favoarea fiecăruia dintre minorii și (ambii reprezentați legal de ), sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele inflației de la momentul plății.

Respinge acțiunea civilă formulată de numitul, domiciliat în sat, jud.

Respinge contestația formulată de numitul, în temeiul art.168 proc.pen.

În baza disp. art.109 alin.5 proc.pen. dispune restituirea către partea civilă a autoturismului marca AUDI A4, 1,9, culoare gri, an de fabricație 2002, înmatriculat la 05.04.2007 sub nr.-, având seria -, ridicat de la numitul, prin Ordonanța emisă la 03.07.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, precum și a cheii și certificatului de înmatriculare ale autoturismului, aflate în custodia IPJ I-Serviciul de Investigații Criminale. Pune în vedere numitei să păstreze bunurile restituite până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza disp. art. 109 proc.pen. dispune restituirea, la rămânerea definitivă a cauzei, către domiciliat în S,-,.14,.D,.3,.12 a unității centrale a calculatorului 1, seria cas 4000mdb190.

În baza disp. art.109 proc.pen. dispune restituirea către inculpata, la rămânerea definitivă a cauzei, a unei cutii metalice, în formă de inimă, având inscripția.

În baza disp. art.109 proc.pen. dispune restituirea către numita domiciliată în sat, com. jud.B, la rămânerea definitivă a cauzei, a lopeții și hârlețului aparținând acesteia.

În baza disp. art.118 lit.e penal confiscă de la inculpații - și suma de 1000 Euro, reprezentând suma obținută prin vânzarea autoturismului marca AUDI A4, aparținând vicimei.

În baza disp. art.118 lit.d penal confiscă de la inculpații și suma de câte 500 lei de la fiecare, reprezentând sumele primite de aceștia de inculpatul -.

În baza disp. art.118 lit.b penal dispune confiscarea de la inculpata - a telefonului marca Nokia seria - nr-1/8 și a telefonului marca 2110 seria -.

În termen legal sentința a fost apelată de inculpații, partea civilă și procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.

Inculpații liberi au fost prezenți în instanță, părțile civile nu s-au prezentat în instanță - toți apelanții - inculpații și părțile civile - fiind asistați / reprezentați de avocați aleși - aceștia nu au solicitat să facă alte declarații în fața instanței de control judiciar, au susținut probele prin motivele de apel d epuse și în scris.

Instanța s-a pronunțat asupra probelor solicitate, iar cele admise au fost administrate în mod nemijlocit (înscrisuri și proba testării comportamentului simulat a inculpatului ).

Curtea, ca instanță de apel, a verificat legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului de fond, al probelor administrate în faza judecării apelurilor, al motivelor invocate de fiecare apelant în parte, constatând următoarele:

Prin rechizitoriul procurorului au fost trimiși în judecată inculpații:

- și pentru săvârșirea infracțiunilor deomor deosebit de gravprevăzută de art. 174-175 lit. a, raportat la 176 lit. d din Codul penal și detâlhărieprevăzută de art. 211 alin. 1, 211 alin. 2 indice 1 lit. a, b din Codul penal cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.

S-a reținut în sarcina acestora că fapta ce li se impută constă în punerea victimei în imposibilitate de a se apăra prin pulverizarea sprayului paralizant în fața acesteia, lovirea cu cuțitul (din față) și respectiv cu o de lemn (din spate) a numitului în ziua de 09.02.2007 în locuința lor, apoi aplicarea repetată a unui număr de 20 de lovituri cu două cuțite diferite, toate loviturile vizând zonele vitale ale corpului și care au produs decesul acestuia.

Inculpații au luat bunurile și suma de 250 lei ron aflate asupra victimei, au reținut ceea ce se putea valorifica și au aruncat trei carduri bancare și permisul de conducere, au vândut în B bijuteriile și lap-topul victimei, încasând suma de 500 lei ron, iar mașina AUDI A 4a fost vândută pentru suma de 6000 euro,m din care au încasat efectiv 900 euro, la Pitești.

- și pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiunuire prev. de art. 221 Cod penal, favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 Cod penal și nedenunțarea unei infracțiuni prevăzută și pedepsită de art. 262 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

S-a reținut în sarcina acestora că faptele ce li se impută constau în aceea că nu au anunțat de îndată autoritățile după ce au luat cunoștință personal de săvârșirea omorului de către și, transportarea cadavrului și ascunderea lui într-o pădure situată pe raza localității, jud. S, conducerea mașinii proprii iam așinii victimei transportând obiecte murdare de sânge și cadavrul victimei, precum și ajutorul dat la valorificarea mașini Audi A 4 și a bunurilor aparținând victimei, înlesnind valorificarea lor la B prin transportarea acestora în calitate de șoferi.

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate direct următoarele probe: audiați inculpații, acte în circumstanțiere și acte medicale depuse de inculpați, audiați martorii din lucrări, audiată partea civilă, acte depuse de partea civilă.

Situația de fapt reținută de instanța de fond urmare a unei temeinice evaluări și aprecieri probatorii în conformitate cu dosp. Art. 63 Cod procedură penală, a constat în următoarele:

"La data de 12.02.2007, numita din Bas esizat Poliția Județului I cu privire la faptul că soțul ei, în vârstă de 31 de ani, director de vânzări la SC " " SRL B, a plecat de la domiciliu spre I, în ziua de 09.02.2007 cu autoturismul proprietatea sa, marca Audi A4, cu număr de înmatriculare -, iar după ora 16,00 nu a mai putut fi contactat de nimeni, ultima oară fiind văzut în jurul orelor 14,00 în localitatea, județul I, la un atelier de mașini dezmembrate.

Inculpatul - din S, era student în anul I la Facultatea de Informatică din I, ocupându-se și cu procurarea de accesorii și piese auto pentru amatorii de tunning (îmbunătățirea performanțelor și decorarea autoturismelor), cu intermedierea vânzării - cumpărării de autoturisme, de haine, parfumuri, precum și cu diverse alte "afaceri".

Inculpata - era studentă în anul III la Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor I - învățământ la distanță, și se înscrisese și la Facultatea de Drept din cadrul Universității " " din I, locuind împreună cu inculpatul - la data săvârșirii faptei - 09.02.2007 - într- garsonieră închiriată de ea în I,-, bloc 918, Tr. III,.2,.6.

La sfârșitul lunii iulie - începutul lunii august 2006, cei doi inculpați l-au cunoscut pe numitul agent comercial la SC " " SRL B, care fiind amator de tunning se întâlnea cu inculpații pentru a procura diverse echipamente auto. Pe fondul acestor întâlniri între și inculpata - s-a înfiripat o legătură amoroasă. Inculpatul - i-a fost prezentat lui de către - ca verișor, dar din luna septembrie 2006 inculpata a început o relație de concubinaj și cu -, cu care până atunci împărțea numai chiria și garsoniera închiriată de ea.

a ajuns la locuința inculpaților - și - în jurul orelor 14, lăsând mașina într-o parcare din apropierea blocului în care aceștia locuiau.

Inculpatul - i-a deschis ușa, a intrat în locuință. În timp ce victima s-a retras cu inculpata - în dormitor pentru a discuta, își făcea de lucru la calculator în sufragerie.

După orele 16, a intenționat să plece, grăbindu-se să ajungă la B, unde avea o ședință de lucru la orele 18, astfel încât a ieșit pe hol. În acel moment, inculpatul a venit din sufragerie și a pulverizat în fața lui cu un jet de spray paralizant.

Victima a încercat să riposteze, însă aflată în spatele acesteia, inculpata - a luat o de baseball de 36 cm lungime care-i aparținuse inculpatului (pe care acesta i-a dat-o inculpatei la solicitarea acesteia, pe motiv că-i place) ce se afla în debaraua aflată pe hol, lovindu-l pe în zona coloanei vertebrale și a capului.

Totodată, folosindu-se de un cuțit - briceag tip " fluture" a înjunghiat de mai multe ori victima în zona omoplatului stâng, zona subclaviculară, zona capului și a pieptului. Pentru că lama acestuia s-a îndoit iar victima nu murise, inculpatul - a luat un cuțit de bucătărie cu care a mai aplicat câteva lovituri victimei care s-a prăbușit la pământ horcăind. Văzând că nu moare, inculpata a luat cuțitul tip fluture pe care l-a înfipt în gâtul victimei, sub mandibula stânga, producând o tăietură de 5 cm lungime și 2 cm lățime, secționând astfel artera maxilară inferioară și carotida, după acest moment victima decedând.

După aceasta cei doi inculpați au făcut curățenie în apartament, spălând gresia, geamurile, pereții și tocurile ușilor, celelalte locuri stropite cu sânge, obiectele murdare de sânge și cuțitele folosite fiind puse în câteva sacoșe.

Inculpații - și - au înfășurat cadavrul într-o pilotă și în covorul din sufragerie, aparținând proprietarilor precum și în cel tip carpetă de pe balcon, aparținând inculpatei, după care s-au sfătuit cum să scape de cadavru și să valorifice bunurile de valoare ale victimei.

Inculpata - a telefonat surorii sale, domiciliată în comuna, sat, județul B și i-a cerut o lopată sau un hârleț pentru a îngropa cadavrul pe un câmp arat.

Dându-și seama că nu pot manevra și deplasa singuri cadavrul până la mașină, l-a sunat la orele 19 pe inculpatul student în anul V la Facultatea de Medicină I și l-a rugat să treacă pe la el.

Deoarece nu puteau căra cadavrul nici în trei, inculpatul l-a apelat telefonic în jurul orelor 20,30 pe inculpatul student în anul III la Facultatea de Construcții I, un alt prieten al lor, pasionat de tunning.

Ulterior, l-a invitat în apartament, unde inculpatul a văzut un covor rulat murdar de sânge. Întrebat fiind ce este acolo, i-a răspuns că proprietarul mașinii. Apoi inculpații și i-au povestit modul în care l-au ucis pe, lovindu-l amândoi cu bâta și cuțitul, din față și din spate și folosind și spray-ul paralizant."

Instanța de apel a reevaluat întreg probatoriul administrat și apreciat reținând ca situație de fapt următoarele:

apta săvârșită de inculpații - și -care, luând hotărârea să intre în posesia bunurilor numitului, în ziua de 09.02.2007 l-au atras în apartamentul în care aceștia locuiau cu chirie, unde prin pulverizarea unui spray paralizant, prin lovirea cu o de baseball și aplicarea repetată a unui număr de peste 20 de lovituri de cuțit, toate loviturile vizând zonele vitale ale corpului, au suprimat viața acestuia, constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 - 175 lit. a raportat la art. 176 lit. d Cod penal.

Instanța a apreciat că fapta de omor a numitului prevăzută de art. 174 Cod penal, s-a săvârșit cu premeditare, în condițiile art. 175 lit. a Cod penal și în scopul comiterii unei tâlhării, conform art. 176 lit. d Cod penal.

Nu prezintă relevanță dacă unicul mobil al crimei a fost tâlhăria sau hotărârea de a ucide s-a grefat și pe gelozia inculpatului -, conform probelor administrate în cauză, deoarece inculpatul - dorea să elimine definitiv victima din viața inculpatei și să dobândească foloase materiale de pe urma faptei sale.

Inculpata a cunoscut această împrejurare și a contribuit la comiterea faptei în mod direct, făcând demersuri pentru atragerea victimei în apartament și ulterior ajutând la uciderea acesteia.

În speță împrejurarea care atribuie faptei de omor caracter deosebit de grav constă în scopul urmărit de făptuitori și anume săvârșirea unei tâlhării, inculpații suprimând cu intenție viața victimei pentru a crea condițiile favorabile comiterii acestei din urmă infracțiuni. Pentru existența infracțiunii legiuitorul a impus ca acest scop să fie numai urmărit de făptuitor nu și realizat efectiv, dacă însă scopul a fost realizat efectiv (inculpații intrând în posesia bunurilor victimei) fapta acestora întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

Astfel, fapta celor doi inculpați care prin violență, au intrat în posesia bunurilor victimei, pe care ulterior și le-au însușit și le-au valorificatîntrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin 1, 211 alin 2 indice 1 lit. a, b, c Cod penal.

Fapta săvârșită de inculpații și de a nu anunța, de îndată, autoritățile după ce au luat cunoștință de săvârșirea omorului de către inculpații - și -, aîntrunit elementele constitutive ale infracțiunii de " nedenunțarea unor infracțiuni" prev. de art. 262 alin 1 Cod penal.

Art. 3 al art. 262 Cod penal, prevede că nu se pedepsește persoana care mai înainte de a fi început urmărirea penală pentru infracțiunea nedenunțată încunoștințează autoritățile competente despre acea infracțiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovații au fost descoperiți a înlesnit arestarea acestora.

În speță cauza de nepedepsire nu poate fi aplicabilă nici unuia dintre inculpați. După începerea urmăririi penale fiecare dintre inculpați a recunoscut, parțial, săvârșirea faptelor, anterior dând declarații neconforme realității.

Instanța a reținut că pe data de 28.04.2007 inculpatul a fost audiat de procuror și nu a denunțat infracțiunile de care luase cunoștință (denunțarea acestora, ca urmare a recunoașterii participării sale la ascunderea cadavrului și valorificarea bunurilor, având loc abia pe 29.04.2007, după ce inculpata - a descris modalitatea de săvârșire a faptelor).

Din probele administrate instanța a constatat că anterior momentului la care inculpata - a acceptat să dea declarație în lipsa apărătorului și a dezvăluit elemente care au dus la descoperirea faptelor, stabilirea autorilor și a participanților, precum și contribuția fiecăruia, inculpatul a negat că ar cunoaște ceva legat de victima.

În aceste împrejurări, instanța a constatat clar că nu declarația inculpatului a condus la înlesnirea arestării inculpaților, iar recunoașterea făcută de acesta imediat anterior arestării sale, ca și poziția procesuală ulterioară arestării sale - nu se pot circumscrie condițiilor impuse de legiuitor pentru a beneficia de o cauză de nepedepsire ( dar au fost avute în vedere de instanță la individualizarea pedepsei, a modalității de executare a pedepsei aplicate).

Fastfel, fapta inculpaților și care prin ajutorul dat inculpaților - și - de deplasa la B autoturismul victimei precum și bunurile personale ale acesteia, unde au fost valorificate ulterior de inculpatul -, contra sumei de 6 milioane lei și 1000 de Euro, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de " tăinuire" prev. de art. 221 Cod penal.

Cei doi inculpați au cunoscut proveniența banilor deținuți de autorii omorului, - a achitat camera de hotel cu banii primiți de la și proveniți de la victima omorului și au fost de față cu ocazia valorificării bijuteriilor și lap-topului victimei, iarjutorul dat de către inculpații șiinculpaților - și - fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunilor de omor și tâlhărie prin ștergerea urmelor infracțiunii ( curățarea apartamentului, transportul cadavrului din locuința inculpatului și îngroparea acestuia, ascunderea cadavrului în pădure și revenirea pentru a-l acoperi cu pământ pentru, stropirea cu clor a acestuia, arderea covoarelor în care a fost înfășurată victima), aruncarea obiectelor care au folosit la ștergerea urmelor infracțiunii), ascunderea bâtei prin încredințarea acesteia unei alte persoane, străină de evenimente, aconstituit infracțiunea de " favorizare a infractorului" prev. de art. 264 Cod penal.

În ce priveștefapta inculpatului, de a conduce în intervalul 23.01.2007 - 22.02.2007 un autoturism pe drumurile publice, deși avea permisul de conducere suspendat, instanța a constatat că aceastacircumscris infracțiunii prev. de art. 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002pentru următoarele considerente:

La data de 07.01.2007 inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere, fiindu-i suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule între 23.01.2007 - 22.02.2007, conform art. 100 alin 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

Sub aspectul criticilor invocate de apelanții inculpați s-au constatat următoarele:

În latură penală, inculpatul apelant a solicitat achitarea în baza disp. art. 10 pct. 1 lit. b C.P.P.- pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264.Cod Penal, considerând că nu este îndeplinit un element constitutiv al infracțiunii referitor la "înțelegerea prestabilită sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a îngreuna urmărirea penală, judecata ori executarea pedepsei".

Probele administrate au evidențiat fiecare dintre actele materiale infracționale desfășurate de inculpatul - încă din momentul în care a sosit în apartamentul unde victima era ucisă și înfășurată în covor și a luat cunoștință de faptele săvârșite de la coinculpații și (în special, declarațiile inculpatului, declarațiile inculpatului ).

Critica este nefondată, nici un element probator nu indică argumentul invocat de inculpatul.

Apelantul inculpat a solicitat încetarea procesului penal invocând existența unei cauze de nepedepsire în ceea ce privește infracțiunea de "nedenunțarea unor infracțiuni" prev. de art. 262 Cod penal - întrucât inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală oferind date despre locul îngropării victimei.

Critica este nefondată întrucât elementele constitutive al acestei infracțiuni (latura obiectivă) impune asupra momentul "de îndată .- al. 1 art. 262 Cod penal" ori "mai înainte de a se fi început urmărirea penală." - al. 3 art. 262 Cod penal.

Niciuna din activitățile materiale ale inculpatului din momentul intrării în apartament și al vizualizării victimei - nu au argumentat în sensul existenței vreunei cauze de nepedepsire în sensul disp. art. 10 al. 1 lit. I ind. 1 Cod procedură penală în referire la cap. V - cauze care înlătură caracterul penal al faptei.

Dimpotrivă, actele materiale desfășurate de inculpatul de ajutorare a coinculpaților și au conturat în mod clar elementele infracțiunii de "nedenunțarea unor infracțiuni", anume: în mașina sa, inculpatul a introdus sacoșele și geanta cu îmbrăcămintea victimei; inculpatul a mers cu mașina sa, în care se afla și inculpata în spatele mașinii victimei - condusă de inculpații și (unde se afla și victima); acesta a participat la îngroparea victimei, apoi i-a însoțit pe ceilalți coinculpați pentru vânzarea mașinii victimei și la toate acțiunile ulterioare.

Aceste acte materiale infracționale desfășurate de inculpatul nu pot fi înlăturate prin niciunul dintre argumentele invocate de inculpat prin avocat (sau prin probele administrate).

Apelantul inculpat critică hotărârea și sub aspectul individualizării cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 Cod penal, infracțiune a cărei săvârșire o recunoaște, solicitând reducerea pedepsei la 2 ani închisoare (deși pentru infracțiunea de tăinuire i s-au aplicat 2 ani închisoare).

Reevaluarea circumstanțelor reale ale faptei: a contribuției și gradului de participație "in concreto" conturat în sarcina inculpatului și anterior expres - raportat la infracțiunile săvârșite - favorizarea infractorului, nedenunțarea unor infracțiuni, tăinuire, la urmările produse (efect, periculozitate și rezonanță socială, valoare socială lezată) prin strictă raportare la infracțiunea "de bază" cea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 -175 lit. a, art. 176 lit. d Cod penal săvârșită de coinculpații și, cât și circumstanțele personale ale inculpaților (atitudinea socială înainte de săvârșirea infracțiunii, atitudinea procesuală adoptată) - instanța de apel constată că instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului acesteia pentru infracțiunea de tăinuire, cât și al modalității de executare - nejustificându-se probator reducerea cuantumului acesteia.

În latură civilă, criticile inculpatului au vizat aprecierea incorectă raportat la contribuția acestuia la producerea prejudiciului material efectiv al părților civile, cât și referitor la confiscarea sumei de 500 lei, întrucât nu s-a probat ce reprezintă această sumă.

Rezolvarea acțiunii civile a cauzei (în conformitate cu disp. art. 14 Cod penal și art. 346 Cod procedură penală raportat la disp. art. 998, art. 1003 Cod civil) a fost temeinic raportată la infracțiunea dovedit a fi săvârșită și față de care s-a dispus condamnarea.

Astfel, referitor a bunurile victimei, care au fost comercializate și de inc. și față de care partea civilă (soția victimei) a formulat pretenții civile ce au fost dovedite, în mod legal s-a dispus obligarea inculpatului la plata contravalorii acestora (restituirea în natură nefiind posibilă).

În ceea ce privește confiscarea specială de la inculpatul apelant a sumei de 500 lei, instanța de control judiciar a cconstatat că probator a fost dovedită legătura de cauzalitate (suma respectivă fiind oferită ca recompensă pentru ajutorul oferit, de către inculpatul ). Apărările inculpatului referitoare la "suma de bani" că, ar fi fost în scopul procurării de combustibil pentru mașină și alte cheltuieli nu s-au probat prin probele administrate (declarațiile coinculpaților), rezultând că, pentru acele cheltuieli (combustibil, cazare), au fost folosiți banii rezultați din valorificarea bunurilor victimei, plătind inculpații și și, pe de altă parte, chiar inculpatul menționează într-una din declarațiile date că i s-a promis obținerea sumei de 200 Euro.

Urmează a se constata probator că aceste critici în latura civilă nu sunt fondate.

În ceea ce privește criticile apelantului inculpat:

În latura penală, s-a invocat lipsa "intenției" în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, întrucât inculpatul nu a avut cunoștință că i se suspendase dreptul de a conduce, întrucât nu a primit nicio comunicare în acest sens de la IPJ I, solicitându-se achitarea - în baza disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Din actele și lucrările dosarului a rezultat cert că la data de 07.01.2008 inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere și suspendat dreptul de a conduce în perioada 23.01.2007-22.02.2007.

Inculpatul nu a făcut dovada contestării acestei sancțiuni, sancțiune de care avea cunoștință, astfel încât aspectele invocate, că ulterior (după expirarea termenului legal de 15 zile) nu a primit din partea IPJ comunicarea asupra perioadei de suspendare a dreptului de a conduce - nu sunt fondate, nu au suport probator, nici legal.

"Intenția" - chiar indirectă, în definirea laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/20902 a existat la inculpat, chiar din momentul în care a luat cunoștință de sancțiunea aplicată, ulterior nemaifiind interesat de consecințele acesteia.

Al doilea aspect de critică, referă la infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 Cod penal, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, acesta invocând lipsa laturii obiective a infracțiunii și a solicitat achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Probele administrate în cauză au demonstrat nemijlocit fiecare act material infracțional desfășurat de inculpat, din momentul în care a dat curs solicitării inculpatei și a acordat ajutor acesteia și inculpatului.

"Acțiunea de tăinuire" a început în momentul în care inculpatul a vizualizat existența cadavrului și apoi a luat cunoștință de la cei doi coinculpați de modalitatea în care a fost omorâtă victima, iar ulterior a participat la toate acțiunile desfășurate de/și împreună cu ceilalți coinculpați (a ajutat la curățarea apartamentului și la transportul victimei, la îngroparea acesteia, a condus autoturismul victimei,a ajutat la transportarea bunurilor victimei valorificate ulterioi de coinculpatul, a primit o sumă de bani pentru ajutorul acordat), iar aceste activități au reprezentat elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului.

Astfel, s-au conturat în sarcina inculpatului elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire.

Aspectele legate de "starea sa inițială" de șoc la vederea cadavrului, de faptul că nu a urmărit obținerea unui folos material și nici nu a obținut vreo sumă de bani drept plată pentru ajutorul acordat, nu au suport probator fiind simple susțineri ale inculpatului (contrazise de celelalte declarații date parțial - chiar de inculpatul, de ceilalți coinculpați) și, pe de altă parte, nu pot argumenta susținerea lipsei laturii obiective a infracțiunii de tăinuire prin absorbția în elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului și nu poate fi absorbită infracțiunea de tăinuire în latura obiectivă a infracțiunii de favorizarea infractorului.

În concret, inculpatul a înlesnit valorificarea unor bunuri aparținând victimei deci, bunuri provenind din săvârșirea unor infracțiuni și, ulterior, a primit o sumă de bani de la inculpatul. Chiar dacă se invocă că suma a reprezentat o datorie mai veche a inculpatului, această susținere cât și celelalte motive invocate nu confirmă situația de fapt reală.

Declarațiile coinculpatului, ale inculpatului, chiar și una din declarațiile inculpatului ( chiar dacă conține și unele inadvertențe referitoare la momentul săvârșirii fiecărui act infracțional ) sunt edificatoare în "participația, contribuția " inculpatului în înlesnirea valorificării bunurilor provenind din infracțiune, a cunoscut acest lucru și a acceptat primirea unor bani ( sumă ce a reprezentat cert, o plată pentru serviciile/ajutorul dat).

Prin prisma acestor argumente de fapt, existența infracțiunii de tăinuire săvârșită de inc. s-a conturat dar șidistinct de infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 Cod penal săvârșită neechivoc de inculpatul( dovedită prin actele materiale infracționale desfășurate de inculpat ce au reprezentat distinct ajutorul conferit, infracțiune a cărei săvârșire a fost recunoscută de inculpat).

Un alt aspect criticat de inculpatuleste cel al existenței infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiuni prev. de art. 262 al. 1 Cod penal- infracțiune pentru care a fost condamnat.

Criticile au vizat lipsa elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât inculpatul a acționat doar la rugămintea inculpatului, pe un fond psihic labil și confuz.

Existența infracțiunii prev. de art 262 alin. 1 Cod penal impune "omisiunea de a denunța deîndată săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile prev. de art.art. 174,175,176,211,212,215¹,217alin. 2 - 4,art. 218alin. 1 șiart. 276alin. 3, în speță și infracțiunea de omor deosebit de grav săvârșită de inculpații și.

Inculpatul a aflat de la coinculpatul, în prezența inculpaților și despre infracțiunea de omor a victimei și,indiferent de circumstanțele invocate, aceasta dă ajutor autorilor infracțiunii de omor, prin toate actele materiale la care participă - transportarea cadavrului, a bunurilor, valorificarea bunurilor și a mașinii, îngroparea cadavrului, etc. ( acte materiale cert și distinct concretizate probator ).

Chiar dacă aceste acte materiale infracționale au constituit latura obiectivă a infracțiunii de "favorizare a infractorului" acțiunea inculpatului "de a omite" anunța de îndată autoritățile despre săvârșirea infracțiunii - constituie latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 262 al.1 Cod penal în concurs cu infracțiunea prev. de art. 264 Cod penal, cât timp cele două fapte sunt distinct incriminate prin lege, iar inculpatul le-a comis pe amândouă, acesta trebuie să răspundă pentru fiecare dintre ele - favorizarea autorului neputând constitui o cauză de nepedepsire pentru omisiunea denunțării omorului săvârșit de acesta.

Inculpatul apelanta criticat sentința penală pentru următoarele motive:

Acesta solicită achitarea în baza disp. art. 11 al.2 lit. a Cod procedură penală raportat la. 10 lit. c Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav întrucât nu există probe directe că ar fi suprimat viața lui.

Instanța de fond a evaluat probele în integralitatea lor ( urmărirea penală și judecată) coroborându-le just, administrându-le nemijlocit, raportat la fiecare susținere inculpatului . Deși inculpatul a oferit pe parcursul procedurilor judiciare declarațiile cu conținut inadvertent, motivat prin diferite circumstanțe care nu au putut fi probator justificate, aprecierea asupra "discernământului de săvârșire a faptei" a fost contestată prin expertiza psihiatrică efectuată.

Aspectele de critică invocate că nu ar fi fost prezent la locul săvârșirii faptei și nu ar fi participat la suprimarea vieții victimei - au fost înlăturate probator prin declarațiile inculpatei, declarațiile inculpaților și - care au precizat că inculpatul a fost cel care i-a chemat la locul săvârșirii faptei - respectiv, apartamentul în care locuiau inculpații și, loc în care se afla și victima înfășurată în covor și că le- povestit cum a lovit victima; cât și declarațiile inculpatului date în fața procurorului ( pe de o parte invocă și se dovedește prezența leziunilor, ca urmare a altercației cu victima; pe de altă parte, contestă prezența la locul faptei) probele prelevate la locul faptei - care nu au putut fi înlăturate prin susținerile inculpatului - iar probele în sensul acestora nu au fost produse; declarațiile martorului și - care deși referă aspecte ulterioare săvârșirii infracțiunii de omor, concretizează asupra bunurilor pentru care inculpatul le-a cerut ajutorul în valorificare, bunuri dovedit a fi aparținut victimei, cât și asupra momentului la care au fost contactați de inculpatul - moment apropiat săvârșirii infracțiunii și înainte de săvârșirea acesteia.

Elementul constitutiv al existenței infracțiunii de omor, nu impune nici un moment asupra existenței unei probe directe, deși s-a concretizat și existența acestora: probele prelevate de la locul faptei, ce au dovedit și prezența inculpatului în acel loc, declarațiile coinculpaților, și, chiar declarația inițială a inculpatului.

Raportat la aceste argumente, faptic probate, săvârșirea infracțiunii de omor și de către inculpatul a fost cert dovedită.

Împrejurărilor ce au determinat atitudinea inculpatului " modalitățile de săvârșire a faptei ( contribuție, grad de participație, mijloace materiale - obiecte contondente ), atitudinea ulterioară de înlăturare a urmelor infracțiunii - prin toate actele materiale desfășurate - acestea au fost concretizate clar prin probele administrate conturând și în drept, fapta săvârșită.

Astfel: circumstanța săvârșiriifaptei cu premeditare( ce a fost contestată) s-a conturat din momentul în care inculpatul a solicitat coinculpatei să întrerupă relația cu victima, moment în care cei doi coinculpați au hotărât să locuiască în același apartament și să facă rost de bani de la victimă și, chiar dacă starea conflictuală inițială s-a ivit între victimă și inculpata, inculpatul a intervenit violent în virtutea discuțiilor anterioare cu inculpata - iubita sa la acel moment. Probele ce au conturat aceste aspecte au fost: declarațiile inculpatului ( referitor la discuția acestuia cu inculpatul - fila 634 - dosar urmărire penală ) - ce nu pot fi înlăturate, întrucât se coroborează cu alte probe: declarațiile inculpatei, declarațiile martorului referitor la solicitarea inculpatului pentru vânzarea unui autoturism marca Audi A4 ( mașina victimei ) - anterior uciderii acesteia -, declarațiile inculpaților și, referitoare la relatările inculpatului în momentul în care aceștia au sosit în apartament și au aflat că inculpatul a fost prezent la sosirea victimei în apartament; obiectele contondente folosite care s-au dovedit a fi imediat la îndemâna inculpatului: spray paralizant, briceag tip fluture, apoi cuțitul de bucătărie; cât și declarațiile inițiale ale inculpatului.

Astfel, rezoluția infracțională a fost luată de inculpatul înainte de desfășurarea propriu-zisă a acțiunii de lovire ( ucidere) a victimei, a fost menținută până la executare ( (declarațiile inculpaților, raportul de necropsie, dovedesc multitudinea loviturilor, locul aplicării lor, persistența în obținerea rezultatului cât și distincția între loviturile aplicate de inculpatul și loviturile aplicate de inculpata ).

În timp, de la momentul intrării victimei în apartament, până la momentul încercării acestuia de a pleca, inculpatul, aflat în altă cameră, a avut posibilitatea de a reflecta suficient asupra comiterii infracțiunii însă, a hotărât să continue rezoluția infracțională.

, în înțelesul dispozițiilor art. 175 lit. a Cod penal - a fost cert conturată înlăturându-se ca neîntemeiate probator susținerile apelantului raportat la această circumstanță ( susținerile evidențiind doar împrejurări și modalități de săvârșire a faptei care însă, nu au putut înlătura "premeditarea", excluzând " de facto" varianta unui "omor spontan").

O altă critică a vizat lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, al. 2¹lit. a,b,c, Cod penalpentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în concurs cu infracțiunea de omor; - cât și lipsa circumstanței prev. de lit. d art. 176 alin. 1 Cod penal.

Probator, a rezultat modul de acțiune a inculpatului, inclusiv premeditarea, iar concluziile raportului de expertiză au evidențiat alături de celelalte probe: numărul loviturilor aplicate, intensitatea acestora, frecvența loviturilor date, poziționarea acestora precum și conduita inculpaților ulterioară săvârșirii faptei - atestând fără putință de tăgadă că aceștia au urmărit suprimarea vieții victimei, fiind exclusă moartea accidentală, în sensul că urmările agresiunii ar fi depășit voința acestora.

La stabilirea faptului că acțiunea celor doi inculpați a fost premeditată prezintă relevanță și obiectele folosite de inculpați la săvârșirea faptei, aceștia având din fază incipientă asupra lor un spray paralizant, o de baseball, cât și un cuțit în apropiere (la îndemână).

Chiar dacă inculpatul a susținut că, inițial mobilul crimei ar fi fost tâlhărie victimei sau gelozia inculpatului față de victimă, prin acțiunile efectuate acesta a conturat clar voința de a înlătura victima și a dobândi bunurile acestuia, iar ceea ce a atribuit faptei de omor un caracter deosebit de grav a constat în scopul urmărit de făptuitori, anume săvârșirea unei tâlhării - inculpații suprimând cu intenție viața victimei pentru a crea condițiile favorabile comiterii acestei din urmă infracțiuni.

prevăzută de art. 176 lit. d pen. s-a concretizat prin scopul săvârșirii omorului - care a și fost realizat, precedat prin acțiunile săvârșite de inculpatul împreună cu inculpata, anume: armele ce le avea asupra sa în momentul întâlnirii cu victima (cuțit, spray paralizant) și folosite pentru săvârșirea omorului.

, s-a concretizat și infracțiunea de tâlhărie săvârșită prin însușirea cu violență a bunurilor victimei și a omorului pentru a înlesni comiterea tâlhăriei.

Inculpatul a premeditat cu inculpata să "facă rost de bani de la victimă", și a efectuat anterior întâlnirii cu victima unele acte pregătitoare, aspect rezultând din declarațiile martorului, ale coinculpatului și demonstrând că inculpatul le-a solicitat să intermedieze vânzarea unei mașini Audi A4 - ce aparținea victimei).

Chiar dacă inculpatul se ocupa cu intermedieri - vânzări auto, această situație nu poate înlătura probator intervenția sa premeditată în "obținerea de bunuri de la victimă" și "înlăturarea victimei din viața coinculpatei " acțiuni ce au fost gândite și intenționate de inculpatul anterior, urmărit a fi realizate și, în final, realizate prin săvârșirea celor două infracțiuni distincte: omor deosebit de grav și tâlhărie (împrejurările vânzării, ale pregătirilor prealabile vânzării bunurilor victimei și ale autoturismului acesteia, acțiunile întreprinse pentru ascunderea urmelor infracțiunii etc.).

Faptele săvârșite de inculpatul prin luarea hotărârii de a intra în posesia bunurilor victimei, atragerea victimei în apartamentul său și al inculpatei la data de 09.02.2007, pulverizarea sprayului paralizant, lovirea inițială a victimei cu o de baseball, aplicarea repetată de multiple lovituri de cuțit în zone vitale ale corpului au reprezentat acțiuni ce au dus la suprimarea vieții victimei, la însușirea bunurilor și valorificarea acestora, și au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și de tâlhărie săvârșite în concurs real (față de care instanța de fond a dispus în mod legal condamnarea).

Prin prisma acestor argumente de fapt, încadrarea juridică reținută de instanța de fond este temeinică și legală, respectiv infracțiunea prev. de art. 174 - 175 lit.a și art. 176 lit. d pen. și infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1, 211 alin. 2 ind. 1 lit. a, b, c pen.(întrucât infracțiunile au fost săvârșite de inculpatul împreună cu inculpata ) - apelul inculpatului fiind nfeondat.

Față de motivele de apel susținute - prin avocat ales de inculpata,s-au constatat următoarele:

Sub aspectul criticii vizând reținerea circumstanței prev. de art. 73 lit.b pen. și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor prev. de art. 174.pen. și achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 ind. 1 lit. a, b, c pen. s-a evidențiat în fapt că probele administrate în cursul urmăririi penale, probele administrate în cursul judecății - au conturat concret fiecare dintre actele materiale infracționale săvârșite de inculpata, gradul de participație (modalități și împrejurări concrete) -reprezentând elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grad prevăzută de disp. art. 174 - 175 lit. a raportat la art. 176 lit. d Cod penal.

Inculpata era prietenă cu victima, din anul 2006, ulterior au devenit iubiți, însă inculpata care locuia și era studentă în I inițiase o relație și cu inculpatul locuind împreună cu acesta într-un apartament închiriat.

Din momentul în care inculpatul i-a solicitat să întrerupă relația cu victima, inculpata împreună cu au luat hotărârea să obțină bani de la acesta (să valorifice mașina pe care victima și-o schimbase).

Declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile coinculpatului și sunt concludente în privința împrejurările în care victima a fost ucisă - cu participarea exclusivă, directă a victimei - iubita victimei.

Chiar dacă declarațiile inculpatului - au fost contradictorii în fazele incipiente ale urmăririi penale în privința participării sale la săvârșirea infracțiunii, acestea au avut unconținut constantprivind inițierea discuțiilor asupra victimei și"atragerii" victimei de către inculpata în locul consumării infracțiunii (apartamentul în care locuiau cei doi inculpați).

Astfel, actele de premeditare ce au fost inițiate de cei doi coinculpați direct sau indirect - au rezultat probator neîndoielnic încât nici susținerile inculpatei referitor la existența unui conflict spontan nu pot fi excluse ca elemente certe ale "premeditării" - probele materiale directe (prezența victimei în locuința inculpatei, probele prelevate atât la locul faptei cât și pe obiecte de îmbrăcăminte privind "probele genetice ADN", "obiectele contondente care aparțineau inculpaților și " și au fost folosite pentru suprimarea vieții victimei, raporturile de constatare medico-legale);

Probele rezultate chiar din declarațiile inculpatei referitoare la modalitățile în care a început agresiunea asupra victimei, cât și împrejurările ce au determinat intervenția imediată a coinculpatului care se afla în apartament.

S-a invocat o anumită conduită "agresivă a victimei" față de inculpata atunci când aceasta l-a informat despre sfârșitul relației, însă împrejurarea invocată nu poate justifica "replica inculpatei " - aceea de a lovi victima cu bâta și intervenția imediată a inculpatului prin aplicarea sprayului paralizant și a loviturii de cuțit (declarațiile inculpatei precizează asupra locului în apartament în care a început conflictul - "pe hol") ori, nu a rezultat probator că victima care știa de prezența coinculpatului ar fi "agresat" inculpata și viața acesteia să fie amenințată încâtsă fie necesară, lovirea cu bâta- obiect ce era la imediată discreție a inculpatei - în înțelesul dispozițiilor art. 73 lit.b

Cod Penal

De asemenea, s-a conturat existența unui interval de timp între momentul luării rezoluției (cel concretizat prin discuțiile anterioare cu inculpatul, asupra victimei și bunurilor sale, pin discuțiile acestui inculpat cu martorii cauzei referitor la valorificarea bunurilor victimei, cât și îndepărtarea victimei din viața inculpatei, prin prezența inculpatului la momentul sosirii victimei în apartamentul inculpatei ) și până la momentul executării omorului;

Pregătirea psihică a inculpatei chiar dacă a fost negată de aceasta, a existat (chiar și indirect) prin "reflecția - hotărârea - discuțiile" cu coinculpatul - acceptând împreună ideea sfârșirii relației cu victima și obținerea de "bani de la aceasta".

Deși activitatea psihică este o circumstanță personală aceasta, s-a conturat cert atât raportat la inculpata cât și la inculpatul premeditarea săvârșirii faptei prin efectuarea actelor de pregătire împreună,având același scop - astfel încât, circumstanța premeditării a devenit obiectivă și s-a răsfrâns asupra celor doi participanți (coinculpații și ).

Argumentele probatorii reținute în fapt și expuse au nuanțat cert caracterul calificat al infracțiunii de omor săvârșită de inculpata (cât și de inculpatul ).

De asemenea, scopul săvârșirii omorului de către inculpata (ca și de către și împreună cu inculpatul ) s-a c oncretizat în obținerea bunurilor victimei, iar acest scop fiind și realizat s-a conturat astfel existența infracțiunii de omor deosebit de grav în concurs cu infracțiunea de tâlhărie - deoarece moartea victimei a constituit tocmai temeiul răspunderii penale a celor doi coinculpați și pentru infracțiunea de omor (aceștia urmărind de la început moartea victimei).

Tot prin argumentele expuse, aspectul de critică, susținut de inculpata ce a vizat inexistența infracțiunii de tâlhărie în sarcina sa - nu este fondat probator.

Instanța de fond a evaluat temeinic întreg ansamblu probator și l-a apreciat printr-o justă coroborare, reținând vinovăția inculpaților și în săvârșirea infracțiunilor de:

- "omor deosebit de grav" prev. de art. 174 - 175 lit. a pen. raportat la art. 176 lit. d pen. (la data de 09.02.2007, cei doi coinculpați după o înțelegere și hotărâre prealabilă de a intra în posesia bunurilor victimei - iubit al inculpatei, l-a atras în apartamentul lor unde, după un interval de timp, când victima a încercat să plece, inculpatul i-a pulverizat spray paralizant, inculpata i-a aplicat o lovitură cu bâta, victima a căzut și inculpatul a aplicat lovituri multiple în zone vitale ale corpului cu cuțitul - continuate de inculpata - până la suprimarea vieții acesteia);

- "tâlhărie" prev. de art. 211 alin. 1, 211 alin. 2 ind. 1 lit. a, c pen. - cei doi inculpați înlesnind prin violență însușirea bunurilor victimei (pe care ulterior le-au valorificat).

Atât sub aspectul săvârșirii infracțiunilor cât și sub aspectul încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpații și de inculpatul, criticile apelanților inculpați nu sunt întemeiate, instanța de fond dispunând în mod legal condamnarea acestora pentru săvârșirea fiecăreia dintre infracțiuni și reținerea dispozițiilor concursului de infracțiuni prev. de art. 33lit.a raportat Cod Penal la art. 34 lit.b

Cod Penal

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate și a modului de executare (aspecte de critică a inculpaților și ) instanța de fond a realizat o justă aplicare a criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, cât și al scopului prev. de art. 52 Cod penal.

Astfel, față de inculpatul s-au aplicat pedepse diferențiate în cuantum pentru cele două infracțiuni săvârșite (față de inculpata ) printr-o temeinică raportare la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și personale ale acestuia, conduita adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, nerecunoașterea a faptelor săvârșite, declarațiile date de acesta pe parcursul cercetării judecătorești reprezentând denaturarea adevărului și îngreunarea desfășurării cercetării judecătorești, limitele de pedeapsă, natura și gravitatea faptelor.

Argumentele apelantului inculpat referitoare la influența și determinarea sa de către coinculpata asupra hotărârii sale nu pot înlătura precizia și reprezentarea exactă a tuturor actelor materiale infracționale desfășurate de acesta (care au fost dovedite probator a fi mai intense atât anterior cât și în momentul săvârșirii faptei, precum și ulterior suprimării vieții victimei).

Față de inculpata, de asemenea, s-a realizat o justă raportare a tuturor circumstanțelor personale la cele concrete ale săvârșirii faptei, de persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale și care a avut un comportament bun în societate anterior săvârșirii faptei, de poziția procesuală parțial corectă a inculpatei, încât pedepsele aplicate au fost temeinic individualizate (cuantum și modalitate de executare).

II. Hotărârea instanței de fond a fost apelată sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților și(cuantum și pedeapsa rezultantă de executat),de către procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.

Față de fiecare dintre infracțiunile săvârșite de fiecare dintre inculpații și instanța de fond a apreciat temeinic asupra criteriilor generale de individualizare a pedepselor aplicate (raportat la gradul de pericol social concret determinat prin modalitățile și împrejurările săvârșirii acestora, contribuția fiecărui inculpat în parte, la poziția procesuală adoptată și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat) și a scopului pedepsei prevăzute prin dispozițiile art. 52 Cod penal (concretizat a fi realizat pentru fiecare dintre inculpații și și prin executarea pedepselor fără privare de libertate).

Argumentele apelantului procuror s-au regăsit în evaluarea probatorie realizată just de instanța de fond, anume: inculpații și au fost arestați preventiv în cursul urmăririi penale și al judecății, ulterior fiind judecați în stare de libertate. Tocmai printr-o temeinică apreciere a circumstanțelor săvârșirii infracțiunilor și a circumstanțelor și conduitei personale.

Garanția realizării scopului educativ și coercitiv al executării pedepselor aplicate acestor inculpați, al reinserției lor sociale nu ar putea fi conferită printr-o executare efectivă a pedepselor în regim de detenție.

De altfel, s-a stabilit caexecutarea pedepselor de către inculpați să se realizeze prin impunerea unor măsuri restrictive în conformitate cu disp. art. 86 ind. 1 Cod penal (prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor).

Astfel, prin prisma acestor argumente criticile procurorului sunt nefondate, astfel încât apelul acestuia urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

III. În latură civilă, sentința penală a fost verificată atât din oficiu, cât și sub aspectul criticilor formulate departea civilăprin avocatul ales și al probelor administrate în apel (înscrisuri) cât și deinculpații apelanți și.

Inculpații și au criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul disproporționalității despăgubirilor la care au fost obligași față de coinculpații și.

Criticile sunt nefondate, întrucât instanța de fond a apreciat asupra acțiunii civile generate prin prejudiciul cauzat prin uciderea victimei.

Acțiunea civilă promovată de soția victimei și raportată la bunurile victimei în momentul decesului s-a răsfrânt și asupra inculpaților și (chiar dacă nu au fost autori ai infracțiunii de omor, însă au participat la valorificarea acestora împreună cu autorii acestei infracțiuni - coinculpații și ). Răspunderea pentru acțiunea civilă este solidară inculpaților (rezultând probator existența bunurilor și imposibilitatea restituirii lor în natură), și legal instanța a dispus obligarea inculpaților și la despăgubirile civile materiale în același cuantum cu al inculpaților și -.

Referitor la criticile părții civile, referitoare la modalitatea intrării în posesia bunului - autoturismul al victimei, ca un cumpărător de bună credință. Partea civilă - soția victimei a cerut restituirea acestui bun sau a contravalorii acestuia, instanța constatând în mod legal atât legitimitatea acțiunii părții civile, cât și existența în natură a acestui bun.

B credință a părții civile în achiziționarea autoturismului victimei nu poate subzista față de "viciile dobândirii bunului" - acesta a cunoscut că vânzătorul bunului nu este și proprietarul acestuia, acceptând acest viciu.

Faptul că partea civilă a suferit o pagubă (banii plătiți pentru autoturism) nu poate fi opozabil părții civile soția victimei.

Legal și temeinic instanța de fond a constatat că nu există o legătură de cauzalitate între paguba părții civile și infracțiunile săvârșite de inculpați (condiție necesară în existența acțiunii civile derivate din legea penală) și a respins acțiunea promovată de partea civilă.

Susținerile apelantului, prin avocat, în fața instanței de apel, și înscrisurile depuse nu pot probator stabili o legătură de cauzalitate între fapta inculpaților și prejudiciul acestuia.

În considerarea acestor argumente, urmează a se constata nefondate criticile formulate de partea civilă și, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins apelul părții civile.

Ulterior verificărilor și din oficiu asupra celorlalte aspecte de fapt și de drept ale sentinței penale apelate, și față de cererile și excepțiile invocate în apel d e către inculpați, ce au fost motivat respinse de către instanță prin încheierile de ședință pronunțate, urmează a se constata că sentința penală apelată este legală și temeinică.

În consecință, constatând nefondate apelurile formulate, în conformitate cu disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respinse apelurile inculpaților, al procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, al părții civile.

Conform dispozițiilor art. 191 al. 2 Cod procedură penală urmează a fi obligați apelanții inculpați (fiecare în parte) și partea civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Conform dispozițiilor art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului urmează a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, de inculpații, și și de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 252 din 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.

În baza disp. art. 350 alin. 1 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpaților și.

În conformitate cu prevederile art. 88 alin. 1 Cod penal deduce la zi perioada reținerii și a arestului preventiv al inculpaților și, începând cu data de 31.03.2009.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași rămân în sarcina statului.

În baza disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă apelanții, și la plata sumei de câte 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpații și și de la comunicare pentru inculpații aflați în stare de arest preventiv și, și pentru părțile civile partea civilă, și.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier,

- - - - - -

Red.

Tehnored.

2 ex. 24.02.2010

Tribunalul Iași -

Președinte:Scriminți Elena
Judecători:Scriminți Elena, Juverdeanu Tatiana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 37/2010. Curtea de Apel Iasi