Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 37/2010. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

ROMANIA

CURTEA DE APEL

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 37

Ședința publică de la 21 ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anton Dan

JUDECĂTOR 2: Cenușă Maria

JUDECĂTOR 3: Dumitrescu Daniela

Grefier - - -

Ministerul Public - DNA Serviciul Teritorial Iași - a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 14.01.2010 prin procuror

La ordine fiind soluționarea recursurilor penale promovate de Ministerul Public - DNA Serviciul Teritorial Iași și inculpații și împotriva deciziei penale nr. 191 din data de 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.

La apelul nominal lipsă părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra recursurilor penale de față au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2010, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,

Curtea,

Asupra recursurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 5124/11.11.1005 Judecătoria Iașia hotărât următoarele:

"În baza dispozițiilor art. 334.pr.Cod Penal schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare al instanței (ds. 65/P/2003 al Parchetului Național Anticorupție, Serviciul Teritorial lași) din infracțiunile prev. de art. 277 alin.3) din Legea 31/1990, republicata(in vechea numerotare art. 271 alin.3) raportat la art. 17 lit.(h) si art. 18 alin.5) din Legea 78/2000 si de art. 12 lit.(a) din Legea 78/2000, in infracțiunea prev. de art. 12 lit.(a) din Legea 78/2000.

În baza disp. art. 11 pct.2 lit.(a) pr. raportat p. la art. 10 lit.(a) pr.Cod Penal, achită inculpatul, fiul lui si, născut la data de 6.08.1967 in., jud. lași, domiciliat in lași, str. -. -, nr. 3, -hica nr.3, 1A,.4,. 14, având studii-superioare, căsătorit având 3 copii, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de art. 323.pen. raportat Ia art. 17,(b) si art. 18 alin. 1) din Legea 78/2000.

În baza disp. art. 11 pct.2 lit.(a) pr.Cod Penal coroborat cu art. 10 lit.(d) pr.Cod Penal achita inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 272 pct.2 din Legea 31/1990, republicata(art. 266 pct.2 in vechea numerotare), raportat la art. 17 lit.(h) si art. 18 alin.5) din Legea 78/2000 și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323. pen. raportat la prevederile art. 272 pct.2 din Legea 31/1990 republicata(art. 266 pct.2 in vechea numerotare), raportat la art. 17 lit.(h) si art. 18 alin.5) din Legea 78/2000.

În baza disp. art. 11 pct.2 lit.(a) pr.Cod Penal coroborat cu art. 10 lit.(c) pr.pen. achita inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii preț. de art. 25.pen. raportat la art. 290.pen. raportat la art. 17 lit.(c) si art. 18 alin.1) din Legea 78/2000.

În baza disp. art. 11 pct.2 lit.(a) pr.Cod Penal coroborat cu disp. art. 10 lit.(d) pr.Cod Penal achita inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 31 alin.2) pen. raportat la art. 264. pen. raportat la art. 17lit.(a) si art. 18 alin.1) din Legea 78/2000.

Condamnă inculpatul pentru:

- săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 12 lit.(a) din Legea 78/2000 la pedeapsa de 1(un) an închisoare;

-săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 26.pen. raportat la art¹2 lit.(a) din Legea 78/2000 la pedeapsa de 1(un) an inchisoare; -săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 290.pen. raportat, la disp. art. 17 lit.(c) si art. 18 alin.1) din Lg. 78/2000 la pedeapsa de 3(trei) luni inchisoare, faptele fiind săvârșite in condiții de concurs real conf. art. 33 lit.(a) pen.

În baza disp. art. 34 lit.(b) pen. contopește pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta sentința, urmând ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea, de1(un) an inchisoare.

În baza disp. art. 81.pen. suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durata de 3(trei) ani, care, conf. art. 82.pen. constituie termen de încercare.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83.pen.

În baza disp. art. 11 pct.2 lit.(a) pr.Cod Penal coroborat cu disp. art. 10iit.(d) pr.Cod Penal achita inculpatul, fiul lui si, ns. i 4.06.1974 in O, jud. B, domiciliat in O, str. -,. 24,.36, jud. B, având CNP - de cetățenie, studii superioare, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 272 pct.2 din Legea 31/1990 republicata(art. 266 pct.2, in vechea numerotare), raportat la art. 17 lit.(h) si art. 18 alin.5) din Legea 78/2000 si pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 26.pen. raportat la disp. art. 272 pct.2 din Lg.31/1990 republicata(art. 266 pct.2 in vechea numerotare), raportat la art. 17 lit.(h) si art. 18 alin.5) din Legea 78/2000.

În baza disp. art. 11 pct.2 lit.(a) pr.Cod Penal coroborat cu art. 10 lit.(a) pr.Cod Penal achita inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 323.pen. raportat la art. 17 lit.(b) si art. 18 alin. 1) din Legea 78/2000.

Condamnă inculpatul pentru:

- săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 12 lit.(a) din Legea 78/2000 la pedeapsa de 1(un) an închisoare.

-săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 26.pen. raportat la art. 12 lit.(a) din Legea 78/2000, la pedeapsa de 1(un) an închisoare, faptele fiind săvârșite in condiții de concurs real, conf. art. 33 lit.(a) pen.

În baza disp. art, 34 lit(b) pen. contopește pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta sentința, urmând ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea, de1 (un) an închisoare.

În baza disp. art. 81.pen. suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentința pe o durata de 3(trei) ani, care, conf. art. 82.pen. constituie termen de încercare.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83.pen.

În baza disp. art. 11 pct.2 lit.(a) pr.Cod Penal coroborat cu art. 10 lit.(a) pr.Cod Penal achita inculpata, fiica lui si, ns. la 14.09.1966 in lași, domiciliata in lași, sos., nr. 30,. 555,.A, 3t.2,.7, cetățean R, având -, studii superioare, căsătorita, necunoscuta cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 323.pen. raportat la art. 17 lit.(b) si art. 18 alin. 1) din Legea 78/2000.

În baza disp. art. 11 pct.2 lit.(a) pr.Cod Penal coroborat cu disp. art. 10 lit.(d) pr.Cod Penal achita inculpata a pentru săvârșirea a doua infracțiuni prev. si ped. de disp. art. 26.pen. raportat la art. 272 pct.2 din Legea 31/1990 republicata(art. 266 pct.2 in vechea numerotare), cu aplicarea art. 17 lit.(h) si art. 18 alin.5) din Legea 78/2000.

În baza disp. art. 11 pct.2 lit.(a) pr.Cod Penal coroborat cu disp. art. 10 lit.(d) pr.Cod Penal achita inculpata a, pentru săvârșirea a doua infracțiuni prev. si ped. de disp. art. 26.pen. raportat la art. 12 lit.(a) din Legea 78/2000.

Condamnă inculpatul -, fiul lui si a, născut la data de 3.03.1965 in lași, domiciliat in lași,-,.1,.3, de cetățenie, având -, studii superioare, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale pentru:

- săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 290.pen. raportat la art. 17 lit.(c) si art. 18 alin. 1) din Legea 78/2000 la pedeapsa de 500(cînci sute) lei(Ron) amenda penala;

-săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 290.pen. raportat la art. 17 lit.(c) si art. 18 alin.1) din Legea 78/2000 la pedeapsa de 500(cinci sute) lei(Ron) amenda penala;

-săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 31 alin.2) pen. raportat la disp. art. 264.pen. cu aplicarea art. 17 lit.(a) si art. 18 alin.1) din Legea 78/2000 la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare, faptele fiind săvârșite in condiții de concurs real conf. art. 33 lit.(a) pen.

În baza disp. art. 34 lif.(d) pen. contopește pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta sentința, urmând ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea, de3(trei) luni inchisoare.

În baza disp. art. 81.pen. suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentința pe o durata de 2(doi) ani si 3(trei) luni, care, conf. art. 82.pen. constituie termen de încercare.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83.penal.

Ia act ca părțile vătămate SA cu sediul in O,-, jud. B si SA cu sediul in, lași,- prin reprezentanții lor legali nu s-au constituit parti civile in cauza.

În baza disp. art. 19 din Legea 78/2000 confisca de la inculpatul suma de 34500 lei(Ron) iar de la inculpatul suma de 22610 lei(Ron).

În baza disp. art. 348.pr.Cod Penal dispune desființarea înscrisului adresat "Către: National lași", cu numărul de înregistrare 166/6.02.2003 in registrul de intrare - ieșire al C- Mediam SRL(aflat la fila 14 dosar 13/P/2004, voi. 2+3 al Parchetului National Anticoruptie -Serviciul Teritorial lași) si anularea mențiunii false din registrul de intrare-iesire al - Mediam" SRL de la poziția 166/6.02.2003 precum si a celei de la poziția 340(dupa 359/13.02.2003, din registrul de intrare-ieșire ai SA lași.

Anulează delegațiile apărătorilor din oficiu(nr. 6100/2004, 6099/2004, 6429/2004, 2368/2004 si 2367/2004).

În baza disp. art. 191.pr.penala obliga inculpații sa plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează: inculpatul suma de 1000 lei(Ron); inculpatul suma de 500 lei(Ron) și inculpatul - suma de 500 lei lei(Ron).

Cu drept de apel in 10 zile de la pronunțare pentru cei prezenți si delacomunicare pentru părțile lipsă."

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului National Anticoruptie-Serviciul Teritorial Iași, dat in dosarul 65/P/2003, la data de 26.02.2004 s-a pus in mișcare acțiunea penala împotriva inculpaților:

1., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni in condiții de concurs real:

-infracțiunea prev de art. 271 alin. 3) din Legea 31/1990, raportat la prevederile art. 17 lit.(h) si ale art. 18) alin.5) din Legea nr. 78/2000, constând in incalcarea prevederilor referitoare la incompatibilitate;

-infracțiunea prev. de art. 323 din Codul penal, raportat la prevederile art. 17 lit.b) si ale art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000, constând in asocierea la comiterea de infracțiuni;

-infracțiunea prev. de art. 266 pct.(2) din Legea nr. 31/1990, raportat la prevederile art. 17 lit.(h) si ale art. 18 alin.5) din Legea nr. 78/2000, constând in folosirea cu rea credința a resurselor financiare ale Național. I, contrar intereselor acesteia și in scopul de a obține foloase necuvenite;

-infracțiunea prev. de art. 26 din Codul penal, raportat la prevederile art. 266 pct.(2) din Legea nr. 31/1990, raportata la prevederile art. 17) lit.(h) si ale art. 18 alin.5) din Legea nr. 78/2000, constând in ajutorul dat inculpatului la comiterea aceleași infracțiuni, in forma autoratului uzând de calitatea de administrator ale si & lași;

-infracțiunea prev. de art. 12 lit.a) din Legea nr. 78/2000 constând in efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț interzise de lege, uzând de informațiile obținute in virtutea funcției de administrator al lași, provenite de la serviciul de marketing si folosite pentru efectuarea de studii proprii;

-infracțiunea prevăzuta de art. 26 din Codul penal raportata la prevederile art. 12 lit.a) din Legea nr. 78/2000 constând in utilizarea informațiilor obținute de la. lași in folosul inculpatului in vederea efectuării studiului de marketing de către firma pe care o administra in comun cu acesta, pentru a crea premisele obținerii de foloase necuvenite.

2. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni în condiții de concurs real:

-infracțiunea prev de art. 271 alin. 3) din Legea nr. 31/1990, raportat la prevederile art. 17 lit.(h) si ale art. 18) alin.5) din Legea nr. 78/2000, constând in încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilitate;

-infracțiunea prev. de art. 323 din Codul penal, raportat la prevederile art. 17 lit.b) si ale art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000, constând in asocierea la comiterea de infracțiuni;

-infracțiunea prev. de art. 266 pct.(2) din Legea nr. 31/1990, raportat la prevederile art. 17 lit.(h) si ale art. 18 alin.5) din Legea nr. 78/2000, constând in folosirea cu rea-credinta a resurselor financiare ale "" O contrar intereselor acesteia si in scopul de a obține foloase necuvenite;

-infracțiunea prev. de art. 26 din Codul penal raportat la prevederile art. 266 pct.(2) din Legea nr. 31/1990, raportata la prevederile art. 17) lit.(h) si ale art. 18 alin.5) din Legea nr. 78/2000, constând in ajutorul dat inculpatului la comiterea aceleași infracțiuni, in forma autoratului;

-infracțiunea prev. de art. 12 lit.a) din Legea nr. 78/2000 constând in efectuarea de operații financiare cu acte de comerț interzise de lege, uzând de informațiile obținute in virtutea funcției de administrator al "" O;

-infracțiunea prevăzuta de art. 26 din Codul penal raportata la prevederile art. 12 lit.a) din Legea nr. 78/2000, constând in ajutorul dat inculpatului la comiterea aceleași infracțiuni in forma autoratului.

3.pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni aflate in concurs real:

-infracțiunea prev. de art. 323 din Codul penal, raportata la prevederile art. 17 lit.b) si ale art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000;

- două infracțiuni prevăzute de art. 26 din Codul penal raportat la prevederile art. 12 lit.a) din Legea nr. 78/2000, constând in ajutorul dat inculpaților si la comiterea acelorași infracțiuni in forma autoratului;

- două infracțiuni prevăzute de art. 26 din Codul penal, raportat la prevederile art. 266 pct.(2) din Legea nr. 31/1990, raportat la prevederile art. 17 lit.(h) si ale art. 18 alin.5) din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut prin actul de sesizare a instanței ca in decursul lunii ianuarie 2003 fost desemnat consiliul de administrație al "Național " lași din care făceau parte, si

Prin Decizia Consiliului de Administrație nr. 2 din data de 17 ianuarie 2003, inculpatul a fost desemnat in funcția de director general. La aceeași data aaf ost desemnata in funcția de director economic. In ce ii privește pe inculpatul, este menționat faptul ca, fiind membrul al Consiliului de Administrație al Național din lași, având deci calitatea de administrator, deținea si funcția de director general al fabricii de C "" O din județul

La nivelul "Național " din lași a funcționat până in ultimul trimestru al anului 2003, un serviciu de vânzări si marketing, ale cărui sarcini erau de a tine evidenta desfacerilor sortimentelor de, de a prospecta piața pentru a cunoaște volumul vânzărilor societăților de profil asemănător si de a efectua studii de specialitate, care sa ofere soluții in vederea îmbunătățirii performantelor societății. Acest serviciu era incadrat cu patru persoane și, așa cum se retine in rechizitoriul parchetului, si-a îndeplinit obiectivele.

Cu toate acestea, retine actul de sesizare, inculpații au conceput un sistem ingenios care --a permis să obțină venituri suplimentare, prin eludarea dispozițiilor legale referitoare la incompatibilității prevăzute de Legea nr. 31/1990 si Legea nr. 161/2003.

Astfel, la data de 17.03.2003, C "Management & ", înființată de inculpații si, a încheiat cu "" O si C "National " lași câte un contract de consultanta pe o durata de 1 an fiecare, stabilindu-se ca prestațiile sa fie plătite cu suma de 60 milioane lei lunar si respectiv cu 100 milioane lei lunar.

S-a susținut in actul de sesizare ca, deși nu fusese executata nici o prestație din partea inculpaților, lași si respectiv O au efectuat o plata anticipata, cu toate ca in contract nu figura o asemenea clauza.

Din totalul sumei de 600 milioane lei achitata de către lași, a încasat de la casieria societății suma de 345.000.000 lei, cu titlul inițial de avans de dividente, iar din totalul sumei de 343.000.000 lei achitata de către O, a ridicat de la casieria MC & T suma de 226.100.000 lei, tot sub forma de avansuri de dividente, operațiunea fiind evidențiata in contabilitatea firmei in contul 457- dividente de plata. de avansuri au fost întocmite de către inculpata

Ulterior, realizând faptul ca aceste operațiuni contabile încălcau prevederile Legii nr. 82/1991 si ale art. 266 pct.(5) din Legea nr. 31/1990, inculpații si, consultându-se cu inculpata a au decis sa storneze plățile de avansuri de dividende si au înregistrat operațiunile de plata in contul 461- debitori diverși.

Argumentul invocat de inculpați in cursul urmăririi penale, ca prin activitatea de consultanta pe care au prestat-o au sporit cifra de afaceri al celor doua firme pe care le administrau, a fost considerat de parchet ca ineficient din doua motive:

- pe de o parte, date fiind obligațiile de serviciu care le reveneau conform fisei postului si dispozițiilor din Legea nr. 31/1990, ei trebuiau sa administreze societățile cu buna-credință, in vederea realizării unor indicatori de performanta care sa asigure obținerea de profituri, iar

- pe de alta parte, date fiind interdicțiile de a presta servicii firmelor pe care le administrau, nu puteau obține beneficii pe calea uzitata, indiferent daca activitățile de consultanta au dus la obținerea de profituri suplimentare. Totodată, a considerat organul de urmărire penala, ca este dovedit faptul ca serviciul de marketing, pe care inculpații îl coordonau, si-a îndeplinit atribuțiile ce ii reveneau, astfel încât nu se poate distinge cărui fapt se datorează îmbunătățirea indicatorilor economici: studiului de marketing sau contractelor de publicitate încheiate cu firmele de profil.

În consecință, s-a apreciat că, prin încheierea contractului de consultanta, inculpații si, au încălcat interdicția prevăzuta de art. 148 alin.2) lit.(b) din Legea nr. 31/1990, respectiv aceea de creditare de către societate a administratorilor și directorilor acesteia, prin intermediul unor operațiuni precum: acordarea de avantaje financiare cu ocazia sau ulterior încheierii de către societate, cu aceștia, de operațiuni de prestări servicii sau executare de lucrări.

S-a considerat ca apărarea invocata de inculpați referitoare la faptul ca nu au recurs la consultanta unor firme specializate in domeniu, datorita preturilor prohibitive practicate, nu este dovedita, din contractele încheiate cu firme de publicitate, rezultând valori mai mici.

De asemenea, a fost depusa in fotocopie oferta numărul 166 din data de 6.02.2003 a "- Mediam" din lași, adresata către "Național " lași, înregistrata la aceasta din urma sub numărul 340 din data de 13.02.2003, prin care ofertanta, evocând acțiunile publicitare desfășurate pe parcursul anului 2002, estimate la aproximativ 50.000 dolari USD, propunea, pentru anul 2003, reluarea publicității pentru berea "Coroana", estimând cheltuielile publicitare la aproximativ 20.000 de dolari USD, precum si un plan de publicitate, prin intermediul televiziunilor naționale, estimat la o cheltuiala de aproximativ 80.000 de dolari USD.

a mai propus o gama de servicii, insa, a considerat procurorul ca pentru prestarea unor astfel de servicii nu a fost avansata o suma estimativa a costurilor, care să fi permis inculpaților sa efectueze comparațiile și, astfel, să le justifice apărările.

S-a apreciat, în actul de sesizare, ca evocarea contractelor și a ofertei promoționale a prezentat o importanță deosebită în lumina apărării principale, formulată de către avocata care îi asigura apărarea inculpatului, și care, în contextul dosarului, ar trebui să fie și în avantajul celorlalți inculpați, motivat de împrejurarea că prin Legea nr. 161/2003 au fost modificate prevederile art. 148 din Legea nr. 31/1990.

Având în vedere că prin încheierea contractelor de consultanță, inculpații au încasat o sumă totala mai mare de 5.000 de EURO, prevederile art. 148 alin.4 lit.a) nu le sunt aplicabile.

În încercarea de a demonstra că in favoarea lor operează prevederile art. 148 alin.4 lit.b) au fost depuse la dosar mai multe contracte. Fiind sau contracte de publicitate, sau contracte de vânzare-cumpărare, acestea au o altă natură juridică decât contractul de consultanță de tip marketing, iar semnarea lor de către inculpați nu reprezintă decât demonstrarea faptului ca au acționat in vederea îndeplinirii sarcinilor la care erau obligați, potrivit funcțiilor ce le dețineau.

Inculpații nu au produs nici o probă din care să rezulte ca societățile pe care le conduceau au încheiat în mod obișnuit contracte de marketing cu societăți de specialitate. Dacă ar fi existat asemenea contracte, ele s-ar fi putut compara cu cele pe care le-au încheiat în calitate de administratori ai & și s-ar fi putut stabili dacă în favoarea lor operează sau nu clauza de nepedepsire.

S-a mai menționat în actul de sesizare, că inculpații au realizat faptul că nu pot administra dovezi concludente în apărare și astfel, au depus la dosar oferta de publicitate complexa a C- Mediam", în intenția de a demonstra că prețul cuprins în aceasta era cu mult mai mare decât cel convenit de ei la încheierea contractelor.

A apreciat însă organul de urmărire penală, redând definiția noțiunii de marketing că, contractele de publicitate nu reprezintă decât un aspect al problemei și ca ele nu pot fi încadrate astfel în noțiunea de marketing. Pe cale de consecință, contractele de consultanță, încheiate de inculpați, cu firmele pe care le conduceau, chiar având caracteristici care se circumscriu noțiunii de marketing, nu se regăsesc în activitatea curentă a acestora.

Prin aplicarea raționamentuluiper a contrario,s-a considerat că inculpaților nu le pot fi aplicate nici dispozițiile art. 148 alin.4 lit.b) din Legea nr. 31/1990 apreciindu-se, astfel, că subzista toate cazurile de incompatibilitate prezentate in cuprinsul rechizitoriului, împrejurare care a condus la aceea, că ei au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați.

Existând suspiciuni ca oferta - Mediam, invocata în apărare, era falsă, ulterior trimiterii in judecată a inculpaților, si a, prin rechizitoriul nr. 65/P/2003, Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Teritorial Iași, s-a sesizat din oficiu și a dispus începereain rem,a urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătura privată, uz de fals și favorizarea infractorului.

În consecință, a fost ridicat de la - Mediam lași caietul de înregistrare a corespondenței și, după examinare, s-a constatat ca mențiunea de la fila 6 verso, la poziția 166, purta urmele unei răzuiri, peste care a fost înscris cuvântul "".

Concluziile constatării tehnico-științifice efectuate au relevat comiterea neechivocă falsului material prin răzuire, fără a se putea stabili scriptura anterioară. Fiind evident falsul, s-a dispus verificarea registrului de intrare-ieșire al aferent lunii februarie 2003.

Din examinarea mențiunilor a rezultat că la poziția 340 din data de 12 februarie 2003 figurează mențiunea "adeverință salar ". În continuare sunt înregistrate diverse mențiuni de la numărul 341 la numărul 349 aferent zilei de 12 februarie, iar de la numărul 350, incep înregistrările zilei de 13 februarie 2003, care se continuă până la poziția 359, după care este înscris din nou numărul 340, iar pe fila următoare se continua cu numerele 361 si 362, care încheie înregistrările aferente zile de 13.

A rezultat că oferta 166 din 6 februarie 2003 - Mediam a fost înregistrată într-un spațiu liber la sfârșitul zilei de 13 februarie 2003, prin repetarea numărului 340, fără să se efectueze modificări asupra altor rubrici.

Examinarea ofertei provenite de la - Mediam lasi, a relevat faptul că înainte de a da dispoziția de înregistrare, inculpatul a pus rezoluția și a semnat. Această rezoluție datată 13 februarie 2003 fost de asemenea prezumată ca fiind falsă.

În aceste condiții, a fost solicitată autorizația de percheziție a sediului - Mediam, percheziție care a fost efectuata în ziua de 10 mai 2004, în prezența și cu concursul unui specialist în informatica din cadrul Parchetului Național Anticorupție.

Constatarea de specialitate a relevat faptul că " documentul obiectiv, prezentat în copie, în anexa 1, pagina 32 ( oferta - Mediam din dosarul de urmărire penală 13/P/2004, vol.2), purtând număr de înregistrare 166 din 6.02.2003, a fost creat pentru prima oară la data de 17februarie 2004, orele 13.59, de utilizatorul numit"- Mediam" pe sistemul de calcul - Mediam( S 1 ), a fost ultima oară imprimat( prin comanda utilizatorului) de pe sistemul de calcul - Mediam (S 1 ), tot pe data de 17.02.2004 orele 14.20 și nu a fost creat la data de 6 februarie 2003, dată înscrisă in conținutul acestuia".

Ulterior, ofertă falsă i-a fost data avocatei de către care, în ziua de 18.02.2004, s-a deplasat cu aceasta la. de unde pretinde că actul i-a fost pus la dispoziție de către consilierul juridic.

S-a stabilit în cursul urmăririi penale că oferta falsă a fost creată de către inculpatul -, director general la - Mediam L, la solicitarea inculpatului, în intenția de a determina incidența cauzei de nepedepsire prev. de art. 148 alin.4 din Legea nr. 31/1990, reținându-se că, uzându-se de un act fals s-a urmărit achitarea pentru toate infracțiunile care au format obiectul trimiterii in judecată a inculpatului, si a, în dosarul 65/P/2003.

Apreciind ca dovedită vinovăția inculpaților, Parchetul National Anticoruptie, Serviciul Teritorial lași a dispus la data de 1.07.2004, prin rechizitoriul 13/P/2004 punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecata a inculpaților:

1).-pentru săvârșirea a doua infracțiuni de fals in înscrisuri sub semnătura privata, prev. de art. 290 din Codul penal, raportata la prevederile art. 17 lit.(c) si art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000 si a infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 din Codul penal, raportat la prevederile art. 17 lit(a) si art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea prevederilor art. 31 alin.2) din Codul penal si art. 33 lit.(a) din Codul penal;

2). pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

-o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 din Codul penal, raportat la art. 17 lit.(c) si 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000;

- infracțiune de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 din Codul penal, raportat la art. 17 lit.(c) si 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000;

-o infracțiune de favorizare a infractorului prevăzuta de art. 264 din Codul penal, raportat la prevederile art. 17 lit.(a) și 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea prevederilor art. 31 alin.2) din Codul penal și art. 33 lit.(a) din Codul penal.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penala a învinuiților:

-, cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 raportat la art. 291 din Codul penal, raportat la art. 17 lit.(c) și art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000 și a infracțiunii prev. de art. 25 raportat la art. 264 din Codul penal, raportat la art. 17 lit.(a) și 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000;

-, cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 291 din Codul penal, raportat la prevederile art. 17 lit.(c) si art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea prev. de art. 264 din Codul penal, raportat la prevederile art. 17 lit.(a) si 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000, ca efect al aplicării prevederilor art. 51 alin.1) din Codul penal;

-, cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 raportat la art. 291 din Codul penal, raportat la art. 17 lit.(c) si 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea prevăzuta de art. 264 din Codul penal, raportata la prevederile art. 17 lit(.a) si 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus, de asemenea, scoaterea de sub urmărire penala, în temeiul prevederilor 18 indice 1 din Codul penal a învinuitei, cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 din Codul penal raportat la prevederile art. 17 lit.(c) și 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000, și sancționarea administrativă învinuitei cu amendă în cuantum de 5.000.000 de lei.

Rechizitoriul Parchetului Național Anticorupție, Serviciul Teritorial lași, cu numărul 13/P/2004 s-a înaintat Judecătoriei lași spre competenta soluționare, fiind înregistrat sub numărul 13223/2004.

La termenul de judecata din data de 12.11.2004 apărătorii pârtilor și reprezentantul parchetului au solicitat reunirea celor doua cauze(dosar 3862/2004, conținând rechizitoriul 65/P/2003 și dosarul 13223/2004, conținând rechizitoriul 13/P/2004).

Instanța, văzând solicitarea reprezentantului Parchetului Național Anticorupție, văzând susținerile părților cu privire la cererea de reunire a celor doua cauze, în temeiul dispozițiilor art. 35 aliniatul final din Codul d e procedura penală, cu referire la art. 34 lit.(c) si (d) din Codul d e procedura penală, constatând că există conexitate între cauze și că reunirea acestora se impune pentru o mai bună înfăptuire a justiției, existând legătura între infracțiunile deduse judecății, a dispus reunirea celor doua cauze, sens în care s-a conexat dosarul 13223/2004 al Judecătoriei lași la dosarul 3862/2004 al Judecătoriei lași.

Investită cu soluționarea cauzelor reunite, instanța, analizând actele și lucrările dosarului, fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 alin.2) Cod procedură penală, a reținut următoarele:

În fapt, inculpatul a fost angajat din anul 1991 la National " lași ( inițial ""SA), iar de la data de 5.01.2001 a deținut în cadrul acesteia diverse funcții de conducere precum: director tehnic, consilier și director de investiții; inculpatul deținea funcția de director general al fabricii de C"" O din data de 17.10.2001 (denumita in continuare ).

La data de 9.10.2002, cei doi au înființat "Management & lngeneering" L (denumită in continuare ) în care fiecare asociat deținea un capital social de 1.000.000 de lei, împreuna asigurând administrarea firmei.

În ianuarie 2003 inculpații, si a au devenit membrii ai Consliliului de Administrație al CNational " lași (denumită in continuare ).

Prin Decizia Consiliului de Administrație nr. 2 din 17.01.2003, inculpatul a fost desemnat în funcția de director general, concomitent emițându-se și fișa postului. Validarea numirii a fost făcută în cadrul ședinței ordinare a Consiliului de Administrație ce a avut loc la data de 22.04.2003, când a fost emisă Hotărârea numărul 1/22.04.2003. În cadrul ședinței din 17.01.2003, inculpata aaf ost desemnată în funcția de director economic.

După desemnarea în funcția de or General al a inculpatului, acesta împreună cu (în calitate de or General al O), la inițiativa și cu consultarea patronului celor doua fabrici, numitul -, pe fondul rezultatelor nesatisfăcătoare obținute de cele doua fabrici patronate de acesta în anul 2002, au decis să încheie între societățile pe care le conduceau și societatea cu răspundere limitată ai căror asociați și administratori erau, câte un contract de consultanță în afaceri.

În acest context, la începutul lunii ianuarie 2003, cu ocazia unei ședințe desfășurate la, la care a participat și -, cei doi inculpați au prezentat în linii mari un plan menit să la rentabilizarea activității celor două fabrici de. de eficienta planului, - a fost de acord ca cei doi directori generali să îi pună în aplicare și, așa cum au susținut martorii, ulterior evidențierii primelor rezultate, în martie 2003, s-au încheiat contractele de consultanță cu societatea celor doi inculpați.

Astfel, la data de 17.03.2005, a încheiat cu contractul nr. 1, care a fost semnat din partea firmei de consultanta, de către, iar din partea clientului de către.

La data de 18.03.2005 a încheiat un contract identic in conținut cu, contract ce poarta numărul 2/2003. Din partea consultantului contractul a fost semnat de, iar din partea clientului a fost semnat de către directorul economic, inculpata Contractul a fost înregistrat la fabrica de din lași la data de 2.04.2003 sub numărul 780.

Din conținutul contractelor de consultantă, rezultă că obiectul acestora îl reprezenta desfășurarea de către a unei activități de consultanță și asistență în domeniul afacerilor și managementului.

Contractele au fost încheiate pe câte o durata de 1 an fiecare, începând cu data de 1.03.2003, cu menționarea timpului de lucru, a drepturilor și obligațiilor părților( consultantul se obliga să presteze exclusiv activitățile de consultanță în activitatea de afaceri și management solicitate de client) a obligațiilor clientului (privitoare in general la rambursarea cheltuielilor făcute de consultant în numele clientului și alte taxe diverse în asigurarea obiectului contractului), modalitățile de plată, clauzele de confidențialitate, încetarea contractului și daunele interese.

Prima factură s-a emis de către inculpata a care ținea, în virtutea relației de prietenie cu ceilalți doi inculpați, contabilitatea firmei de consultanță, aceasta purtând numărul -/23.04.2003, factură din care rezultă că, în lunile martie și aprilie 2003,. a prestat servicii in valoare de 200.000.000 lei care includeau în valoare de 31.923.773 lei. La rubrica privind expediția erau cuprinse atât datele lui a cat și numele lui în calitate de delegat al furnizorului, iar semnătura de primire din partea clientului îi aparținea acestuia din urma.Factura a fost achitata de către prin ordinul de plata numărul 32 din 24 aprilie 2003, dar semnătura care a autorizat plata aparține numitei, care, la rândul său, deținea funcția de director economic la. Pe ordin apare ștampila iar banca plătitoare a fost Sucursala Post

La data de 26.05.2003, a emis factura 1994/54 in valoare de 100.000.000 lei ce includea în suma de 15.996.387 lei, pe care a expediat-o la fabrica, prin posta. Plata facturii a fost dispusă prin ordinul de plată nr. 59 din data de 27.05.2003, acest document fiind autorizat la plata de către, iar decontarea a fost efectuată prin intermediul aceleași bănci.

La data de 20.06.2003, a emis factura fiscala - pentru valoarea de 100.000.000 lei ce include, iar achitarea sumei a fost dispusă prin ordinul de plată numărul 855 din data de 25.06.2005, semnat de și a, plata fiind efectuată de către Sucursala lași.

La data de 21.07.2003, inculpatul a emis factura fiscala numărul -, pentru valoarea de 100.000.000 lei ce include, achitarea sumei fiind dispusa de către si a, prin ordinul de plata numărul 975 din 21.07.2003, plata fiind efectuata de aceeași bancă.

La data de 11.08.2003, societatea de consultanță a emis factura fiscală nr. -, pentru suma de 100.000.000 lei, la furnizor apărând semnătura lui, în timp ce acceptul de plata fusese acordat de către

În ceea ce privește derularea contractului cu numărul 1/2003 încheiat cu "" O, firma de consultanta a emis următoarele facturi fiscale: factura -/23.04.2003 în valoare de 103.500.000 lei; factura -/26.05.2003, în valoare de 60.000.000 lei; factura -/20.06.2003, în valoare de 60.000.000 lei; factura -/21.07.2003, în valoare de 60.000.000 lei; factura -/22.08.2003, în valoare de 60.000.000 lei.

Achitarea acestor sume, în valoare totala de 343.000.000 lei a fost dispusa de către prin ordine de plata electronice semnate de către în calitatea sa de director general.

Din totalul sumei de 600.000.000 lei achitata de către ) inculpatul a încasat de la caseria suma de 345.000.000 lei, cu titlu de avansuri dividende, iar din totalul sumei de 343.000.000 lei, achitata de către, a ridicat de la casieria suma de 226.100.000 lei tot sub forma de avans-dividende, operațiunea fiind evidențiata în contabilitatea firmei in contul 457- dividende de plata.

Ulterior, realizând faptul că aceste operațiuni contabile încălcau prevederile Legii nr. 82/1991 și ale Legii nr. 31/1990, cei doi inculpați au decis să storneze plățile de avansuri de dividende, înregistrând operațiunile de plata in contul 461 - debitori diverși. Astfel, în conformitate cu balanța de verificare contabila pe luna decembrie 2003, la contul 461, la acea data exista un sold debitor în valoare de 571.000.000 lei, iar sumele de bani se aflau în posesia inculpaților și.

În ce privește executarea obiectului contractului de către firma de consultanță, instanța a reținut că la data de 14.05.2003 a fost primit si înregistrat la. un raport - studiu de piață - prin care consultantul, în urma studiilor întreprinse își exprima punctul de vedere în legătura cu achiziționarea unui număr de 481.984 acțiuni emise de "" S și a momentului optim pentru vânzarea acestora, arătând că din tranzacție s-a obținut un profit de peste 3.300.000.000 lei; la data de 22.05.2003 la. a fost înregistrat studiul de piața privind evoluția vânzărilor realizate pe sortimente, preturi, în perioada solicitata, în vederea stabilirii politicii de vânzări viitoare, cuprinzând un număr de 63 de pagini;la adresa, Serviciul Teritorial lași din data de 12.02.2004, a înaintat planul de marketing întocmit pentru anul 2003 de către, acesta conținând un număr de 20 de pagini, cuprinzând statistici comparative privind vânzările de produse ale firmelor si, pe ani și mărci, propuneri privind campaniile promoționale pentru fiecare marca în parte, masurile menite să asigure buna desfășurare a campaniilor, atributele campaniilor și costurile estimate etc. ( fila 279 dosar urmărire penala 65/P/2003, volumul 2).

În cursul urmăririi penale efectuate în dosarul 65/P/2003, inculpații s-au apărat în mod constant, invocând argumentul ca prin activitatea de consultanță pe care au prestat-o au sporit cifra de afaceri al celor doua firme pe care le administrau, astfel că prejudiciul astfel reținut este inexistent. În sprijinul acestor susțineri și pentru a dovedi incidența în speță a cauzelor de nepedepsire prev. de art. 148 alin.4 din Legea nr. 31/1990, de natura a înlătura caracterul penal al faptelor comise de inculpați prin încălcarea dispozițiilor imperative referitoare la incompatibilități, apărătorul inculpatului, d-na avocat, care a prezentat împuternicirea avocațială din 12.02.2004, alăturat notei de probe solicitate a depus la dosar mai multe contracte încheiate cu firme de publicitate din conținutul cărora rezulta ce cheltuieli au fost efectuate de cele doua fabrici de pentru promovarea produselor.

Odată cu acestea, a fost depusă și oferta înregistrata la. lași cu numărul 340/13.02.2003, prin care firma ofertantă - Mediam, evocând acțiunile publicitare desfășurate pe parcursul anului 2002, estimate la aproximativ 50.000 de dolari USD, propunea pentru anul 2003 reluarea publicității pentru berea "Coroana", estimând cheltuielile publicitare la aproximativ 20.000 de dolari USD, precum si un plan de publicitate prin intermediul televiziunilor naționale, estimat la o cheltuiala de aproximativ 80.000 de dolari USD. a mai propus o gama de servicii: -, TV, Radio, Prinț, Media,; -, -,; Public -Media, Pres, / Management; Internet Marketing-, Marketing, E- matketing.

În consecință, după ce inculpaților si a, ia data de 13.02.2004, li s-a prezentat materialul de urmărire penala, apărătorul nou ales al inculpatului a solicitat in apărare proba cu efectuarea unei expertize contabile in cadrul căreia sa se analizeze daca, în urma întocmirii și implementării planului de marketing, s-au înregistrat creșteri privind vânzările de produse finite, respectiv, prin comparație cu perioada anterioara implementării, prin analiza evidentei contabile; dacă aceste contracte sunt întocmite cu respectarea reglementarilor în vigoare; dacă s-au achitat obligațiile fiscale rezultate ca urmare a încasării și a înregistrării sumelor la venituri de către; să se analizeze prin comparație dacă sumele încasate pentru lucrări prestate de către sunt comparabile cu alte prestări de servicii angajate de către și de către în anul fiscal 2003; dacă inculpatul, în funcția pe care o ocupa putea să angajeze societatea în raport cu terții și pentru ce sume comparativ mai mari decât cele ce fac obiectul cauzei.

S-a solicitat, de asemenea, în nota de probe, reaudierea martorilor - și, motivat de faptul că aceștia au fost audiați la data de 6.02.2004, fără a se putea asculta martorii în condițiile art. 86 din Codul d e procedura penala, pentru a se lamuri aspectele legate de faptele pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale, prin Ordonanța din data de 9.02.2004, precum și proba cu înscrisuri, având in vedere prevederile art. 228 alin.4 din Codul d e procedura penala, coroborat cu prevederile art. 10 lit.i) si prevederile art. 148 alin.4 din Legea nr. 31/1990, așa cum a fost modificata prin Legea nr. 161/2003.

Prin ordonanța data in dosarul nr. 65/P/2003 la data de 18.02.2004, având în vedere cererea de probe formulata de, avocata inculpatului, cu ocazia citării acestuia pentru prezentarea materialului de urmărire penala, a dispus respingerea cererii privind efectuarea expertizei contabile, motivat de faptul că din actele depuse la dosarul cauzei rezulta ca societățile si nu au făcut dovada ca ar fi încheiat contracte de marketing cu societăți specializate ci, doar dovezi referitoare la contracte de publicitate a unor sortimente de, ori contractele de publicitate au o alta natura juridica decât contractele de marketing.

S-a respins și cel de-al doilea obiectiv al expertizei contabile considerându-se că obiectivul propus nu reprezintă un obiectiv de expertiza contabila, interpretarea conținutului contractelor constituind o chestiune de specialitate juridica.

S-a respins și obiectivul prin care s-a solicitat o analiza comparativa referitoare la faptul daca sumele încasate de sunt compatibile cu alte prestări de servicii angajatului H și în anul fiscal 2003, cu motivarea expusa la punctul 1 al ordonanței.

S-a respins și obiectivul prin care se solicita stabilirea împrejurării dacă inculpatul, în funcția pe care o ocupa, putea să angajeze societatea în raport cu terții, pentru motivele invocate la punctele anterioare; s-a respins de către procuror și cererea referitoare la reaudierea martorului -, deoarece din declarația acestuia rezultă că și-a dat acordul la încheierea contractelor de consultanta și a pretins că societatea nu este prejudiciată, având în vedere și faptul că declarația sa profită inculpaților; s-a respins, de asemenea, și cererea de reaudiere a martorului, deoarece relevanța declarațiilor sale este relativă,în contextul împrejurării că până în luna aprilie a fost singura persoana încadrată la serviciul de marketing, încadrarea cu încă trei persoane a acestui serviciu fiind posterioară încheierii contractelor de consultanță și că, independent de sarcina acestui serviciu, cele doua contracte de consultanță și-au produs efectele până în luna august 2003, când au fost reziliate din inițiativa inculpaților.

S-a admis însă, cererea de probe cu înscrisuri care au fost reținute la dosarul cauzei.

Împotriva tuturor actelor întocmite de către procuror în dosarul nr.65/P/2003, inculpatul prin apărătorul sau ales, în temeiul art. 278 Cod procedură penală a formulat o plângere, considerând că punerea în mișcare a acțiunii penale este abuzivă, reiterându-se solicitările făcute prin nota de probe despre care s-a făcut vorbire anterior. S-a arătat că probele au fost în mod nelegal și netemeinic respinse. S-a invocat că Legea nr. 31/1990 modificata prin Legea nr. 161/2003 prevede cauze de nepedepsire, de dezincriminare care, practic, nu au fost luate în considerare, ceea ce este în mod vădit un abuz.

A mai arătat apărătorul ca, din probatoriile administrate, de altfel total insuficiente, nu pot fi reținute elementele constitutive si vinovăția in săvârșirea infracțiunilor prevăzute de textele de lege incriminate, susținând, in continuare, ca s-a dovedit ca exista o oferta cu mult mai dezavantajoasa pentru aceste firme, din punct de vedere financiar.

Prin adresa 262/II/2004, Parchetul Național Anticorupție, Secția de Combatere a infracțiunilor conexe, infracțiunilor de corupție comunica Serviciului Teritorial lași că plângerea formulata de învinuitul a fost respinsă ca neîntemeiata. În consecința, la data de 18.02.2004 se prezintă materialul de urmărire penala inculpatului, iar la data de 20.02.2004 se prezintă din nou materialul de urmărire penala inculpaților a si, iar prin rechizitoriul 65/P/2003 din data de 26.02.2004 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpaților, și a pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de Legea nr. 78/2000 si Legea nr. 31/1990.

După acest moment, conform susținerilor procurorului care a instrumentat cauza, "existând suspiciuni întemeiate că oferta - Mediam, invocata în apărare, era falsa " s-a procedat la sesizarea din oficiu și s-a dispus începereain remurmăririi penale, cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătura privata, uz de fals si favorizarea infractorului.

În consecința, a fost ridicat de la - Mediam caietul de înregistrare a corespondentei și după examinare s-a constatat că mențiunea de la fila 6 verso, la poziția 166, purta urmele unei răzuiri, peste care a fost înscris cuvântul "", din concluziile constatării tehnico-științifice efectuate rezultând comiterea neechivocă a falsului material prin răzuire, fără a se putea stabili scriptura anterioara.

În consecință, s-a dispus verificarea registrului de intrare -ieșire al aferent lunii februarie 2003.

Din examinarea conținutului acestuia a rezultat că la poziția 340 din data de 12 februarie 2003 figurează mențiunea "adeverința salariu ". În continuare sunt înregistrate diverse mențiuni de la numărul 341 la numărul 349 aferent zilei de 12 februarie, iar de la numărul 350, încep înregistrările zilei de 13 februarie 2003, care se continuă până la poziția 59, după care este înscris din nou numărul 34, iar pe foaia următoare se continua cu numerele 361 și 362, care încheie înregistrările aferente zile de 13.

A rezultat că oferta 166 din 6 februarie 2003 - Mediam a fost înregistrată într-un spațiu liber la sfârșitul zilei de 13 februarie 2003, prin repetarea numărului 340, fără sa se efectueze modificări asupra altor rubrici.

Examinarea ofertei provenite de la - Mediam lași, a relevat faptul că aceasta poartă rezoluția și semnătura inculpatului. Această rezoluție, datata 13 februarie 2003, fost,de asemenea, prezumată ca fiind falsă.

În aceste condiții a fost solicitată autorizația de percheziție a sediului - Mediam, percheziție care a fost efectuată în ziua de 10 mai 2004, în prezența și cu concursul unui specialist în informatica din cadrul Parchetului Național Anticorupție.

Cu ocazia efectuării percheziției s-a constatat că toate cele patru calculatoare din sediul percheziționat aparțineau firmelor - Mediam si Cadastrale al căror proprietar este inculpatul -. Acestea erau unite într-o memorie comună în care se făceau înregistrări, prelucrări și redactări ale documentelor provenite de la cele doua persoane juridice. Pentru verificarea informațiilor conținute s-a decis ridicarea calculatoarelor însă, administratorul firmei - Mediam, a protestat, arătând ca nu puteau fi supuse acestei proceduri bunuri ale altei firme, necuprinse în mandatul de percheziție; în consecință, s-a procedat la copierea datelor înregistrate in memorie, urmând ca cele referitoare la înscrisul suspicionat ca fals, să facă obiectul constatării de specialitate.

Analiza înregistrărilor, relevată în concluziile raportului de constatare, a demonstrat prin cele patru metode de verificare folosite că: "documentul obiectiv, prezentat în copie în anexa 1, pag. 32, purtând numărul de înregistrare 166 din 6.02.2003, a fost creat pentru prima oară la data de 17.02.2004, orele 13.59 de utilizatorul numit- Mediampe sistemul de calcul- Mediam(S 1 ), a fost ultima oară imprimat (prin comanda utilizatorului) de pe sistemul de calcul- Mediam,tot pe data de 17.02.2004, orele 14.20. În consecința acesta nu a fost creat la data de 6.02.2003, înscrisa in conținutul sau ".

Este de menționat ca, potrivit lucrării de specialitate efectuate, din conținutul tipărit al documentuluiScrisoare de intenție pt 2003. doc.se poate observa documentul-sursă de la care s-a pornit, și anumeScrisoare de intenție. doc,precum si locația unde se afla acest document-sursă, si anumeD:/// Publicitate//,precumși numele autorului ( numele utilizatorului)- Mediam.

Singurul utilizator care a editat documentul, - Mediam, a procedat mai întâi la salvarea documentului - sursă cu un alt numeScrisoare de intenție pt. 2003. doc.și într-o alta locație/My Documents/- Mediam/Publicitate/Coroana 2002/pe aceeași unitate logica a aceluiași calculator.

Aplicând cea de-a doua metodă, prin deschiderea succesivă pentru consultare a fișierelor document - obiectivScrisoare de intenție pt. 2003 doc.din locația corespunzătoare/My Documents//Publicitate/Coroana 2002/și document - sursaScrisoare de intenție.docdinDJN.// Publicitate//s-au localizat părțilede finalale documentelor. Din cele doua forme tipărite ale ecranelor de analiza, din istoric, s-a putut observa că fișierul document - sursaScrisoare de intenție, doc.de la creare și până la forma sa finală a fost salvat de utilizatorul - Mediam numai în locațiaDJN.// Publicitate//, pornind de la un document șabloncu linie, doc,localizat pe același calculator in/My Documents/- Mediam//si ca fișierul document-obiectivScrisoarede intenție pt 2003.fost creat pornind de laDJN.//Publicitate// Scrisoare de intenție, doc.si a fost ultima salvat in locația/My Documents/- Mediam/Publicitate/Coroana 2002/.De asemenea, din analiza istoricului documentului-obiectivScrisoare de intenție pt. 2003mai rezultă și faptul că, pentru editare s-a lucrat numai pe acest sistem din momentul creării acestuia și pana la forma sa finală.

cea de a treia metoda, după deschiderea fișierului-obiectivScrisoare de intenție pt. 2003. doc.s-a obținut o imagine exacta a momentelor creării ultimei modificări efectuate si salvate, inclusiv al tipăririi.

Din fereastra de statistica internă rezultă următoarele: data si ora creării documentului-17.02.2004, ora 13.59; data si ora ultimei modificări salvate-17.02.2004, ora 14.42; data si ora ultimei imprimări-17.02.2004, ora14.20.

Aceleași rezultate pentru statistica internă s-au obținut prin deschiderea fișierului-sursa din locațiileD/My Documents/- Mediam/Publicitate//Scrisoare de intentie.docși a documentului-obiectiv/My Documents/- Mediam/Publicitate/Coroana 2002/ scrisoare de intenție pt. 2003.doc:s-a putut observa pe de o parte, subsolul personalizat identic (inclusiv cu numerotarea telefoanelor cu 094, în loc de 0744) și prezența aceluiași număr de caractere neimprimabile (corespunzătoarei tastei [ ] pe ultimul rând, justificata in cazul fișierului-sursa, prin data documentului21.09.2001și, aparent fără motivație, în cazul fișierului - obiectiv, întrucât nu mai urmează vreun caracter imprimabil pana la subsol, aceasta pentru ca, practic, utilizatorul a șters numai data de 21.09.2001.

A mai procedat ulterior expertul la analiza documentelor informatice conexe foii-registru - Mediam, observând corespondenta corecta pentru data înscrisa în conținutul documentelor ( de exemplu, cel cu număr de înregistrare 161/6.01.2003, 162/10.01.2003, 163/14.01.2003 si 172/24.02.2003) și data înregistrării în registru, pe de o parte, și datele calendaristice din statistica interna a calculatorului pentru documentele informatice, pe de alta parte.

Astfel, din analiza altui document informatic, purtând numeleScrisoare de intenție 2003.docdin altă locație(adresat ) s-a putut constata că persoana semnatară este directorul executiv, aceeași care semnează șiScrisoare de intentie.docadresata Grupului Industrial (documentul-sursa pentru crearea documentului - obiectivScrisoare de intenție pt. 2003.docanalizat), spre deosebire de documentul în discuție cu număr 166/6.02.2003, unicul de acest fel, semnat de directorul general.

S-a mai putut observa ca subsolul personalizat in cazul acestui document, reprezentând o scrisoare de intenție adresata, datata prin conținut si editata pe calculator la 22.01.2003, la sediul - Mediam, diferă la subsolul personalizat al documentului-obiectiv 166/6.02.2003, adresat Național SA, atât prin adresa diferii^:, nr.3, in cazul, respectiv -. - nr. 27, in cazul Național, cat si prin formatul numerelor de telefon: 0232 si 0744, in cazul, respectiv 032 si 094, în cazul Național.

Având în vedere ca oferta 166/6.02.2003 apare ca fiind întocmita de directorul general, care o și semnează, s-a procedat in cursul urmăririi penale la audierea acestuia, in prezenta apărătorului ales, d-nul av..

În declarația de învinuit data de, acesta a susținut că "scrisoarea de intenție" reprezintă forma scrisa a numeroase negocieri purtate în perioada februarie-mai 2003 între reprezentanții celor doua firme, atât telefonic cât și nemijlocit, însă negocierile purtate în acea perioada nu au avut nici o finalitate. Cât privește numărul de înregistrare de la - Mediam, respectiv 166/6.02.2003, a precizat că a fost atribuit de către el, însă nu-și mai amintește cum a fost transmisă această ofertă către.

În luna februarie sau martie 2004, susținut inculpatul, a fost înștiințat de către d-na, administratorul - Mediam, despre faptul că s-a primit la firmă un telefon de la un reprezentant al prin care li s- au solicitat documente care să ateste colaborarea celor doua firme în perioada anterioara. În acest context, a dat dispoziție d-nei să caute în arhivă documentele legate de pentru anii 2002 si 2003. După câteva zile, aceasta l-a anunțat că nu a găsit nimic pentru anul 2003, nici măcar în memoria calculatorului. Amintindu-și că exista cel puțin un document din anul 2003 emis către, inculpatul susține că a căutat și în hârtiile personale, găsind o copie a adresei 166/6.02.2003.

Fiind în posesia copiei, inculpatul a verificat și în registrul de intrare - ieșire al firmei, ocazie cu care a constatat că la numărul 166/6.02.2003 era înregistrată o alta adresa. Apreciind că, probabil, la momentul înregistrării a luat numărul prin telefon, după care a uitat să înregistreze efectiv oferta, inculpatul a radiat numele celui căruia ii era adresata oferta, trecând în dreptul poziției 166/6.02.2003-.

A mai susținut inculpatul că, ulterior, în aceeași perioada de timp, mai exact pe 17.02.2004 ora 13.59, intenționând să inițieze o noua serie de negocieri cu acest partener tradițional, a reprodus pe calculatorul firmei - Mediam conținutul exact al adresei nr. 166/6.02.2003, întocmai așa cum era în copia găsita in documentele sale personale, inclusiv cu formatul subsolului. A mai precizat inculpatul că intenția sa era, ca, în viitorul apropiat, să folosească forma electronica a acestui înscris pentru ca, după modificările de rigoare, să conceapă o noua scrisoare de intenție către pentru anul 2004. La ora 14.20 aceleași zile a scos la imprimantă unul sau mai multe exemplare.

A ținut să precizeze inculpatul, că adresa în cauză nu a fost transmisa în anul 2004 de către el și nu știe să fi fost transmisă de o altă persoană din firmă. Nu cunoaște inculpatul nici dacă documentele pe care d-na --a găsit pentru anul 2002 au fost transmise către.

Văzând susținerile inculpatului, organul de urmărire penala a dispus verificarea registrului de intrare-ieșire din cadrul, ocazie cu care a constatat, așa cum s-a arătat deja, că oferta cu numărul 166/6.02.2003 a fost înregistrată in registru la poziția 340/13.02.2003, prin repetarea numărul 340 după numărul 359, într-un spațiu liber.

În acest context, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico - științifice grafice, care în urma examinării scrisului de la poziția 340, după 359, constatat că acesta aparține numitei -loana, care lucrând la. în fapt, efectua și înregistrări în registrul de corespondență al firmei.

Interpelata, -loana nu a negat posibilitatea ca scrisul să îi aparțină, însă nu-și amintește contextul în care a dispus înregistrarea respectiva.

În cursul urmăririi penale nu s-a putut stabili cu precizie modul în care oferta falsă a ajuns la inculpatul, deși s-a presupus că acesta a introdus-o în fabrica, a dat apoi dispoziție de înregistrare numitei, care, dată fiind autoritatea lui în calitate de director general, ar fi făcut mențiunea falsă din registrul de corespondență din anul 2003 al, dând un număr dublu de înregistrare, mai exact prin repetarea numărului 340.

Este de reținut că, potrivit specialistului informatician, acest fapt trebuia să aibă loc în ziua de 17.02.2004, ulterior orei 14.20, ora imprimării ofertei presupus a fi falsificate.

În dimineața zilei de 18.02.2004 inculpatul, însoțit de avocata sa, s-a prezentat la sediul, solicitându-i consilierului juridic să-i predea toate ofertele de publicitate din anii anteriori. Acesta din urma i-a adus un set de documente din anul 2002-2003, iar a predat copiile acestor înscrisuri avocatei care îi reprezenta interesele iar aceasta --a depus la dosarul cauzei.

Situația de fapt reținută de instanță rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, a căror prezentare în cele ce urmează considerăm necesară, astfel:

- procesul verbal încheiat la 27.10.2003 de către J lași, din cuprinsul căruia rezulta ca societatea a înregistrat in evidenta contabila, in perioada aprilie 2003-august 2003, facturi fiscale primite de la. reprezentând prestări servicii, în valoare totala de 600 milioane lei din care TVA 95.798.321 lei; din actul de control, conform Cap. VI, art. 24 alin.2 lit.(a) din Legea nr. 345 /2002, republicată, rezultă că nu poate fi dedusă TVA aferentă intrărilor referitoare la operațiuni care nu au legătură cu activitatea economică a persoanelor impozabile, societatea neprezentând documente justificative care să ateste efectuarea serviciilor facturate; de asemenea, se menționează în actul de control, că în luna mai 2003, a vândut prin societatea de intermedieri valori imobiliare SC SA S, un număr de 481.984 acțiuni deținute iaSCSA S; contravaloarea acestor acțiuni in evidenta contabila & societății a fost in suma de 2.525.029.200 lei iar valoarea de tranzacționare a fost de 5.848.308.000 lei; a încasat prin cont bancar suma de 5.813.187.536 lei, deci s-a obținut un profit de 3.323.279.000 lei, iar cu suma încasată din tranzacționarea acțiunilor, societatea a achitat contravaloarea dozatoarelor de achiziționate de la SC SRL T în baza contractelor încheiate cu aceasta din urma societate.

- anexa nr. 21, privind situația vânzărilor de, pe sortimente, în ianuarie-august 2003, pe totalul celor 8 luni rezultând o valoare de 300.919.603.000 mii lei;

- adresa emisa de referitoare la solicitarea cu numărul 65/P/26.11.2003 prin care se înaintează organului de urmărire penala: ultimele doua pagini din carnetul de munca al inculpatului; facturile cu numărul -/23.04.2003, -/26.05.2003, -/20.06.2003, -/21.07.2003 si -/ 11.08.2003 emise de, înregistrate la. și respectiv ordinul de plată nr. 32/24.04.2003, 59/27.05.2003, 855/25.06.2003, 1092/15.08.2003;

- raportul de studiu de piața nr. 1189/14.05.2003 întocmit de prin care se oferă consultanta in legătura cu momentul optim al vânzării celor 481.984 acțiuni SC SA S;

- studiul de piața privind evoluția vânzărilor realizate pe sortimente, preturi in perioada solicitata in vederea stabilirii politicii de vânzări viitoare, numărul 1269/22.05.2003 al ( fila 86-45 dosar urmărire penala 65/P/2003, voi. I);

- contractul de consultanta nr.2 încheiat la 18.03.2003 intre si;

- decizia nr. 2/17.01.2003 al Consiliului de administrație al prin care se dispune numirea in funcția de director general al inculpatului, începând cu aceeași data;

- fisa postului orului General;

- fisa postului orului Economic a;

- adresa nr. 552/6.02.2004 către din care rezulta că în cadrul societății funcționează un serviciu de marketing, înfiintat la data de 22.04.2003, încadrat cu patru persoane:, -,; din aceiași adresa mai rezultă că, înainte de înființarea acestui departament, exista o singura persoana cu atribuții și în domeniul marketing-ului, respectiv;

- hotărârea AGA din 22.04.2003, procesul-verbal a AGA din 22.04.2003, organigramele de funcționare a societății pe anii 2002 si 2003;

- fisele posturilor numiților, -,;

- evidenta contabila a;

- certificatele de înregistrare de mențiuni al;

- actul adițional prin care se revoca mandatul de administrator al al inculpatului care cedează toate părțile sociale inculpatei;

- adresa către prin care se solicita realizarea unui studiu de piața privind poziționarea produsului " Coroana" si propunerea unui plan de marketing pentru promovarea produsului;

- programul de activitate pentru perioada 2003-2004 pentru, intocmit de, planul de marketing întocmit pentru aceeași societate(fila 216-241 dosar urmărire penală 65/P/2003, voi. II);

- nota de constatare preliminară întocmită la data de 7.11.2003 de către specialistul, prin care se constata că a suferit un prejudiciu ca urmare a sumelor plătite nelegal către, concluzionând că, în calitatea sa de director general a dobândit foloase în interes personal, prin efectuarea în mod nelegal al plaților către propria societate, fapta sa ducând la prejudicierea societății unde îndeplinea funcția de director general;

- raportul de constatare încheiatla 26.01.2004de către, vizând legalitatea operațiunilor financiare ca acte de comerț, încheiat în perioada 1 ianuarie - 1 decembrie 2003 de către și cu, concluzionând că efectuarea operațiunilor a avut ca scop transferarea în mod nelegal a sumei de 600.000.000 lei de la. către, unde era asociat, operațiune în urma căreia acesta a obținut suma de 345.000.000 lei și transferul, în același mod, de la a sumei de 343.000.000 lei, din care a beneficiat de suma de 226.100.000 lei. S-a reținut că pentru a beneficia de sume mai mari în condițiile unei impozitări reduse, au încheiat prin intermediul un contract de servicii de management nelegal, aceștia desfășurând această activitate ca urmare a raporturilor de munca din cadrul si, prevăzute în fișa postului fiecăruia;

- o serie de înscrisuri privind situația vânzărilor, a premiilor campaniei, profilul demografic, participanții la concursul "Coroana ", rapoarte săptămânale de vânzări;

- adresa nr. 873/25.07.2004 întocmita de din care rezulta evoluția cifrei de afaceri a pe anii de referința 2001, 2002, 2003, societatea înregistrând profit în anul 2003 față de anii anteriori, datele prezentate fiind extrase din bilanțurile depuse la. Cu privire la vânzările de ale din conținutul adresei rezultă că, în anul 2003, s-a înregistrat o creștere procentuala de 16% față de anul 2002. Din conținutul adresei rezultă și împrejurarea că în decursul lunii februarie 2003 au fost angajate 3 persoane la. respectiv numiții, și pe funcția de agenți marketing care, sub conducerea lui au dus la îndeplinire, împreuna cu o echipa de vânzări, planul de marketing întocmit de; Astfel, în mod efectiv, s-au pus în aplicare campaniile promoționale și s-au abordat clienții potențiali stabiliți în planul amintit mai-sus, rezultatele concretizându-se printr-o creștere a vânzărilor și, implicit, a profitului pentru anul 2003;

- planul de marketing întocmit de pentru anul 2003 pentru (filele 280-300 dosar urmărire penală 65/P/2003 voi.II);

- contractele de publicitate și prestări servicii încheiate de cu diferite firme între anii 2002-2003( fila 361-407 dosar urmărire penala 65/P/2003 voi.II) depuse de d-na avocat printre care și oferta 340/13.02.2003;

- adresa emisa de Romtelecom din care rezultă că în perioada 1.02.-18.02.2004 de la posturile telefonice - numărul - și numărul - - nu a fost apelat postul telefonic -;

- adresa emisa de România privind convorbirile efectuate de pe numărul de telefon - al cu numărul - aparținând firmei - Mediam și listele convorbirilor telefonice efectuate;

- contractul de asistență juridica numărul 6/12.02.2004 încheiat intre si;

- copia cărții de muncă a inculpatului;

- cererile de demisie depuse de, a si in luna iulie 2003 la.;

- decizia nr. 173/18.08.2003 de numire în funcția de director general al numitului G;

- copiile actelor de stare civila depuse de inculpații, si;

- datele de identificare ale - Mediam lași furnizate de B;

- rezultatele verificărilor efectuate de către lași cu privire la relațiile - Mediam si, referitor la modul de executare și încasare a contractului de prestări de servicii publicitare numărul 86/8.04.2002, anexa 1/8.04.2002, actul adițional numărul 1/23.07.2002 la anexa 1/8.04.2002, anexa 2/16.04.2002 la contractul de servicii publicitare cu numărul 86/8.04.2002, în valoare de 39.617 USD fara TVA, Media-Planul intocmit de - Mediam, anexa numărul 3/27.06.2002 la contractul de servicii publicitare numărul 86/8.04.2002;

- contractele de închiriere intre Tehnica lași si - Mediam SRL;

- copia registrului de intrare - ieșire corespondența pentru anul 2002-2003 al - Mediam;

- raportul de constatare tehnico-știinfica nr. 19976/15.03.2004, privind falsificarea prin răzuire a unei mențiuni din caietul de evidenta al - Mediam din care rezulta că asupra suportului de hârtie supus examinării in dreptul poziției nr. 166, unde este prezenta sintagma"" s-a intervenit prin răzuire;

- copia registrului de intrări - ieșiri al din perioada 11.02.2003-24.05.2003 din care rezultă că, după poziția 359, s-a înscris din nou poziția 340 cu oferta marketing 2003 provenita de la - Mediam;

- nota de probe solicitata de apărătorul inculpatului, d-na avocat;

- autorizația de percheziție nr. 35/2004, la birourile care compun sediul și punctul de lucru al - Mediam data prin încheierea Judecătoriei lași nr. 8595/6.05.2004; instanța apreciază că efectuarea percheziției s-a făcut în condiții de legalitate, având în vedere ca cele patru sisteme de calcul existente la sediul - Mediam aflate în legătura fizica și logica, erau legate intr-o memorie comuna; împotriva actului întocmit de procuror, cei vătămați nu au făcut plângere,potrivit art.278 Cod procedura penală;

- raportul de constatare tehnico - științifică privind inspectarea informațiilor de pe sistemele de calcul aflate în sediul firmei - Mediam;

- declarațiile martorului -, în calitate de acționar majoritar la. din care rezultă că a avut cunoștință despre înființarea încă de la sfârșitul anului 2002 și a fost de acord cu contractele încheiate de. pe de o parte si si pe de alta parte; discuțiile in legătura cu încheierea contractelor de consultanta s-au purtat din inițiativa martorului cu cei doi directori; la începutul anului 2003, cei doi inculpați i-au prezentat un plan de acțiune care se referea la o serie de campanii publicitare pentru promovarea produselor celor doua societăți; din declarația martorului reiese că a fost de acord ca planul de marketing să fie întocmit de societatea celor doi inculpați, având in vedere și faptul că din ofertele similare prezentate de inculpați, prețurile erau mult prea mari; activitatea de consultanta depusa de inculpați a contribuit alături de alți factori la creșterea vânzărilor produselor " "si "Coroana";

- declarațiile martorilor, si, audiați in cursul urmăririi penale si a cercetării judecătorești din care rezulta ca au cunoștința despre derularea mai multor campanii de promovare a produselor n baza planului de marketing existent la data înființării serviciului de marketing, adică în februarie 2003; astfel, martorul a arătat că din discuțiile purtate cu inculpatul la începutul anului 2003, când acesta i-a propus să-l angajeze la serviciul de marketing ce urma sa fie înființat, i-a fost prezentat un plan de vânzări foarte ambițios, susținut de un plan,de marketing întocmit de o firma ce aparținea inculpatului, în aceste împrejurări martorul acceptând contractul de angajare; toți martorii relevă împrejurarea că datorita planului de marketing întocmit, care presupunea promovarea produselor, vânzările au crescut fata de anul anterior.

- martora, în calitate de contabil sef la a declarat că a participat în luna ianuarie 2003 la o ședință la, cu care ocazie s-au discutat: cifra de afaceri ce urma a fi realizata în cursul anului 2003; planul de marketing, ofertele pentru efectuarea unui studiu de piața în vederea concretizării planului de marketing pentru, întocmit la acel moment, în schița de departamentul de vânzări; cu aceeași ocazie s-au purtat discuții asupra oportunității înființării unui serviciu de marketing care să pună în aplicare planul propus și totodată asupra necesitații realizării unui studia de piața; s-a discutat că, la nivelul conducerii celor doua fabrici de, să sedepună diligente pentru a găsi firmele de profil ce se ocupau cu elaborarea studiilor de piața, o astfel de lucrare neputând fi întocmită decât de către specialiști în domeniu, pe care cele doua firme nu le dețineau. A mai precizat martora că la acea ședință inculpatul a prezentat trei oferte ale unor societăți de profil care ofereau aceste servicii la un preț foarte mare de aproximativ de 100.000 EURO. Cu acea ocazie s-a prezentat și societatea, dar nu s-a spus în aceste împrejurări nimic despre vreo implicare a inculpaților în relațiile de afaceri ale acestei societăți și nici nu s-a stabilit că aceasta societate să efectueze studiul de piața necesar. Martora a aflat abia cu ocazia semnării contractului cu despre componenta conducerii acestei societăți.

- martora, in calitate de director de producție la. a declarat că, încă de la sfârșitul anului 2002 au avut loc discuții între acționarul majoritar - și inculpații si, cel dintâi propunându-le acestora să se ocupe de partea de marketing a produselor celor doua fabrici de, dat fiind că în anul 2002 vânzările au fost sub nivelul planificat, prin firma lor de consultanta,. La ședința din 14.01.2003 cei doi inculpați, în urma discuțiilor purtate cu acționarul majoritar, au propus acestuia un plan de marketing pentru si; materializarea acestui plan însemna însa și înființarea unui serviciu de marketing la nivelul societăților respective, lucru care nu existase până atunci, chestiunile legate de marketing fiind rezolvate de firme specializate: cu acea ocazie cei prezenți la ședință și-au exprimat acordul cu privire la planul de marketing prezentat și cu privire la numirea lui, care ocupase anterior postul de director de vânzări, în funcția de sef-serviciu marketing, care lua ființa tocmai pentru a pune în aplicare planul propus de;atunci s-a hotărât ca planul de marketing sa fie pus în aplicare și, în funcție de primele rezultate, să se încheie contractul de consultanta cu. După întâlnirea de la, s-a început organizarea primei campanii promoționale, conform planului de marketing întocmit de, in urma desfășurării acestora vânzările produselor fabricilor de crescând simțitor. A mai arătat martora ca are cunoștința despre împrejurarea ca in anul 2002 s-a derulat un contract intre si - Mediam si ca, ulterior acestuia, au mai fost oferte de contracte, probabil unele dintre ele si din partea - Mediam.

- declarația martorei, în calitate de director executiv la - Mediam, din care rezultă că și-a menținut declarațiile date în faza urmăririi penale, iar în cursul cercetării judecătorești, în legătura cu relațiile de colaborare existente între firma - Mediam si, a declarat următoarele: în perioada 2001-2002 - Mediam a avut relații de afaceri cu implicând activități de publicitate. În anii 2003 si 2004 nu au mai avut relații de afaceri cu aceasta firma, purtându-se doar telefonic convorbiri în legătura cu posibilitatea reluării contractului din anul anterior(2002) la o scara mult mai mare; în acest sens, a mai precizat martora, personal, a întocmito ofertă de publicitateprivind produsele "Coroana" ale, oferta care presupunea o întreagă documentație ce a fost întocmită, de asemenea personal de către martora; oferta, care se cifra la 800-900 de milioane lei nu s-a materializat însă într-un contract, datorita lipsei banilor și a împrejurării că dezvoltase un serviciu de marketing. Martora a precizat însă, cu certitudine, că oferta făcuta în anul 2003 nu are nici o legătura cu scrisoarea de intenție încriminată. În ce privește modalitatea de efectuare a percheziției la sediul - Mediam, martora a precizat că s-a opus percheziționării tuturor celor patru calculatoare, având în vedere că doar unul aparținea firmei - Mediam, pentru care exista autorizație de percheziție, celelalte trei aparținând SC Cadastrale si Agenției de Publicitate - Mediam; a arătat martora că a fost nevoita să permită percheziția, având în vedere că procurorul a amenințat că dacă nu va permite inspectarea tuturor computerelor, va dispune ridicarea silită a acestora;

- declarația martorului propus de inculpatul, -, directorul rețelei de ziare de la Media Pro, dată în cursul cercetării judecătorești, din care rezultă că la începutul anului 2002, la. a existat un buget destinat promovării produselor acestei societăți și are cunoștință că, în acest scop, s-a organizat o licitație pentru un proiect de promovare a acestor produse. În calitate de consilier la firma - Mediam în acea perioada, cunoaște martorul că această firma a participat la licitație cu un proiect amplu ce cuprindea: clipuri publicitare, un nou pentru etichetele produselor și alte variante de promovare a acestor produse. Cunoaște martorul că proiectul propus a fost acceptat în parte, datorita bugetului limitat de care dispunea. Pentru ca firma - Mediam dorea ca să fie un client în portofoliul societății a încercat să păstreze relațiile de afaceri și, la începutul anului 2003 firma la care lucra a propus un nou proiect de publicitate asemănător celui propus in anul 2002;

- martora, persoana care a înregistrat oferta numărul 166/6.02.2003 emisă de - Mediam în registrul de intrare - ieșire al la poziția 340/13.02.2003, a declarat că în acea perioada era inspector "de resurse umane la. și, în mod accidental, desfășura activitate de secretariat ce presupunea și înregistrarea ofertelor. Martora a precizat că din momentul retragerii inculpatului din societate( în luna septembrie 2003) nu a mai purtat nici o discuție cu acesta legat de vreo ofertă;

- martorul propus de inculpate, director de vânzări si marketing in cadrul, începând cu februarie 2002 până în noiembrie 2003, arătat că in anul 2002 existat un contract de promovare a produsului "Coroana" cu firma - Mediam, încheiat în urma examinării unei oferte făcute de către de către aceasta din urmă societate prin luna martie 2002. Oferta privea mai multe aspecte, respectiv o campanie de promovare a produsului, modelul de eticheta, activitatea de divertisment în favoarea consumatorului scop în care s-a închiriat un spațiu în fața lullius -. La începutul anului 2003, - Mediam a mai făcut o ofertă către, privind promovarea produselor acesteia printre care se propunea și reiterarea evenimentului de la. Martora a declarat că în cursul negocierilor s-a întâlnit o singură dată cu inculpatul și a vorbit de doua ori la telefon cu acesta, în prima Jaa nului 2003. Cele mai multe discuții legate de activitatea de care se ocupa personal, martorul --a purtat cu () de la - Mediam. În legătura cu oferta din anul 2003 își amintește martorul, că privea și un aspect referitor la un plan de marketing, însă nu-și amintește detaliile acestuia; știe martorul că oferta făcută de - Mediam a interesat conducerea din perspectiva închirierii cortului din fata -ului, această ofertă fiind discutată în Consiliul director al;

- martorul a arătat că la începutul anului 2004, când îndeplinea funcția de jurist la. inculpatul i-a cerut să-i remită o serie de acte din arhiva societății, ce priveau contracte de marketing sau publicitate; martorul a selectat mai multe mape, care, pe partea exterioară, vizibilă aveau un astfel de contract și care cuprindeau mai multe foi, a căror conținut nu a fost insă verificat de martor și pe care --a înmânat inculpatului, fără să întocmească un opis al acestora;inculpatul --a lăsat ulterior la secretariatul unității, în decursul unei săptămâni;a precizat martorul că nu-și amintește, ca, ulterior acestui moment, inculpatul sau o alta persoana să-i fi solicitat același lucru.

În actul de sesizare al instanței, în calitate de martor a figurat și apărătorul inculpatului, d-na. În cursul cercetării judecătorești, fiind citată în aceasta calitate, a prezentat instanței contractul de asistență juridica nr.6 din data de 12.02.2004, invocând incompatibilitatea audierii sale în calitate de martor, incompatibilitate prevăzuta de art. 44 alin.2 și alin.3 din Legea nr. 51/1995, la care se adaugă prevederile statutare ale profesiei de avocat care stabilesc că secretul profesional și confidențialitatea garantează încrederea în avocat și constituie o obligație fundamentală a profesiei de avocat. În completarea acestor argumente, s-au invocat prevederile art. 9 din Codul d eontologic al avocatului R, completat cu Codul d eontologic al avocatului din Uniunea Europeana. Având in vedere dispozițiile art. 79 Cod procedura penala, instanța a dispus ca martorul din lucrări, dată fiind incompatibilitatea calității de martor cu cea de avocat, să nu fie audiată în cauză.

Inculpatul, audiat în calitate de învinuit în cursul urmăririi penale in ds.13/P/2004 și de martor în cursul cercetării judecătorești, în legătură cu oferta înregistrată la sediul sub numărul 340/13.02.2004, a precizat că, personal, s-a prezentat la sediul, în cursul lunii februarie 2004, în două rânduri, solicitându-l juristului firmei, numitul, să-i pună la dispoziție înscrisurile pe care le-ar putea folosi în apărarea sa, respectiv contractele de marketing încheiate de.M anul 2002-2003 și documentațiile privind vânzările de materii prime, pentru a dovedi că a încheiat contracte cu valori mai mari decât contractul încheiat cu și ca acesta nu a reprezentat un caz special pentru, ci a fost încheiat în cadrul activității curente a firmei. A mai susținut martorul că nu a avut nici un fel de înțelegere cu inculpatul în ce privește eliberarea înscrisurilor de la. și, cu atât mai puțin, în legătura cu identificarea anumitor înscrisuri ale acestei societăți și folosirea lor în dosarul parchetului. Avocatul său nou angajat, nu a încercat o strategie comună de apărare și pentru inculpatul, iar în ce-l privește, a susținut că nu îl cunoștea pe inculpatul.

în legătură cu faptele reținute în sarcina lor prin rechizitoriul nr. 65/P/2003, în ambele faze procesuale, inculpații și au arătat că, încă din toamna anului 2002, pe fondul discuțiilor referitoare la lipsa de rentabilitate a celor doua fabrici de au purtat discuții cu acționarul majoritar - asupra măsurilor menite să la rentabilizarea societăților.

Au susținut inculpații că au luat legătura cu aproximativ 4-5 firme de specialitate în domeniul vânzărilor, firme care să ofere strategii de creștere a vânzărilor de produse, în anul 2002; la o parte din discuțiile cu aceste firme au fost prezenți ambii inculpați, cu acele ocazii s-au făcut oferte de preț și s-au prezentat studiile de marketing oferite de aceste firme; analizând aceste studii, inculpații (ca, de altfel, și membrii consiliului de administrație, membrii comitetului director și respectiv, patronatul celor doua firme) au ajuns la concluzia ca studiile respective sunt neadecvate, in primul rând datorita prețului excesiv, iar, în al doilea rând, datorita împrejurării că, bazându-se pe experiența căpătată în domeniu, cei doi inculpați au considerat că propunerile respective nu erau viabile pentru creșterea vânzărilor la. si.

În aceste condiții, cei doi inculpați au conceput un plan de marketing, privitor la activitatea celor două societăți, propunând desfășurarea a 6 campanii promoționale, concursuri cu premii și altele, în vederea promovării produselor celor doua fabrici de, pentru aceasta activitate urmândafi remunerați. Este de menționat că, în linii mari, planul de marketing a fost prezentat la ședința din 14.01.2003, desfășurată la, ocazie cu care - și-a exprimat acordul în privința derulării acestuia, fără a se pune accent, la acel moment, în legătură cu remunerația celor doi directori.

S-a stabilit că, după ședința din ianuarie 2003, să se demareze campaniile promoționale, una dintre ele având loc în ianuarie 2003, iar a doua în februarie 2003 și că, ulterior, în funcție de rezultatele obținute, să se încheie contracte de consultanță cu firma celor doi inculpați.

În scopul punerii in aplicare a planului de marketing propus de inculpați, in aceeași ședința, s-au convenit o serie de masuri, printre care înființarea la. a unui departament de marketing, încadrat cu patru persoane, avându-l ca șef pe și numirea unui nou director de vânzări în persoana lui.

Au precizat inculpații că, contractele încheiate de cu a erau contracte întocmite în forma tipizată în materie, fără a conține vreo prevedere contractuala neobișnuita, aceste contracte fiind încheiate în cadrul activității curente a societăților conduse de cei doi inculpați.

După desfășurarea primelor doua campanii de promovare a produselor celor doua societăți, firma a început să înregistreze profit. În luna iulie 2003, datorita unor neînțelegeri cu patronul celor doua firme, inculpatul și-a dat demisia din funcția de director general al, dispunându-se și rezilierea celor doua contracte încheiate de (cu si ) și, în consecința returnarea ultimei tranșe de bani virate de către in contul, respectiv a sumei de 133.000.000 lei, considerându-se, în condițiile rezilierii contractelor că reținerea acestor bani ar echivala cu o plată nedatorată.

Inculpata a arata că, din luna februarie 2002 fost angajată la. în funcția de contabil șef, iar din septembrie 2002 fost numita director economic. A precizat inculpata că în urma analizei activității firmei pe anul 2Q02, s-a constatat o pierdere de aproximativ 3,6 miliarde lei, motiv pentru care, la finele anului 2002- începutul anului 2003, între directorii generali ai si și acționarul majoritar s-au purtat o serie de discuții cu privire la rentabilizarea activității celor doua fabrici de. În acest context, În cadrul unei ședințe de lucru de la, cei doi inculpați au prezentat acționarului principal un plan de marketing menit să ducĂ la eficientizarea activității celor doua societăți, - exprimându-și acordul în privința demarării acestuia. Datorită faptului că în anul 2002, partea de marketing a societăților a fost încredințată firmei - Mediam, însă rezultatele obținute in domeniul vânzărilor de nu au fost cele scontate, cei doi inculpați au oferit, în cadrul ședinței din ianuarie 2003, serviciile firmei de consultanță pe care o administrau, respectiv. În acest context, planul de marketing prezentat de inculpați, întocmit de aceștia în calitate de administratori ai, a fost aprobat de acționarul majoritar și pus în aplicare prin demararea unor campanii publicitare. În luna martie 2003 s-au semnat contractele între cele doua fabrici de si, fapt ce a constituit doar o formalitate,atâta timp cât contractarea serviciilor a fost hotărâtă în ianuarie 2003.

A mai precizat inculpata că existența în cadrul a unui serviciu de marketing nu excludea posibilitatea ca societatea să încheie contracte de consultanță cu alte firme care efectuau studiile de piața necesare și elaborau planuri de marketing în scopul creșterii economice. A susținut, de asemenea, inculpata că a mai apelat și la alte firme de specialitate pentru efectuarea studiilor de marketing, dar că soluțiile oferite de aceste firme, după ce au fost discutate cu factorii de decizie din cadrul si, nu s-au dovedit optime, împrejurare în care planul de marketing al prezentat de cei doi inculpați, a apărut la vremea respectiva ca fiind cea mai bună soluție.

Cu privire la cele constatate de controlul efectuat în luna septembrie 2003 inculpata a arătat că organele au constatat că facturile prin care s-a efectuat plata către sunt nedeductibile fiscal, motivat de faptul că nu s-a putut face dovada prestațiilor efectuate de firma de consultanță către si, însa inculpata a precizat că documentele justificative se găseau, la momentul controlului, la inculpatul care se afla in concediu, acesta fiind motivul pentru care nu au putut fi puse la dispoziția organului de control fiscal.

A mai precizat inculpata, că în virtutea relației de prietenie cu cei doi inculpați a ținut in mod gratuit contabilitatea firmei de consultanță; nu a cunoscut existența cazului de incompatibilitate referitor la cei doi directori generali, arătând că, dacă ar fi știut acest lucru, nu ar fi semnat contractele încheiate cu. Deși majoritatea contractelor erau semnate si de juriștii celor doua firme, cele încheiate cu nu poartă semnătura acestora, această împrejurare constituind probabil, o omisiune.

În cursul cercetării judecătorești, s-a solicitat de către inculpații, și a, prin apărătorii lor aleși, efectuarea unei expertize în afaceri și financiar - contabile având ca obiective stabilirea împrejurării dacă există prejudiciu la. și și, în caz afirmativ, să se stabilească cuantumul acestuia, în concordanță cu o serie de acte normative expres menționate în conținutul notei de probe și care sunt persoanele răspunzătoare;s-a solicitat, de asemenea, să se prezinte o evoluție a situației financiare a si, de la privatizare la zi, și o raportare a rezultatelor financiare ale acestor societăți la perioada în care s-au derulat contractele de consultanță numărul 1 si 2 din 18.03.2003.

Obiectivele expertizei contabile solicitate în cauză priveau stabilirea împrejurării dacă contractele de consultanță încheiate între și au fost întocmite cu respectarea reglementărilor în vigoare; dacă s-au achitat obligațiile fiscale rezultate în urma încasării și înregistrării sumelor la venituri de către; evidențierea prin comparație a faptului dacă sumele încasate de către I sunt comparabile cu alte servicii angajate de aceasta societate și dacă inculpații puteau să angajeze societățile, în contractele cu terții pentru sume mai mari decât cele care fac obiectul cauzei.

Instanța, având în vedere încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, actele și lucrările dosarului de urmărire penală dar și probatoriile administrate în cursul cercetării judecătorești, constatând ca cererea formulata de către inculpați, privind administrarea probei cu expertiza în afaceri și financiar contabile, nu este utilă și concludentă soluționării cauzei, a respins-o ca atare.

Cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în dosarul 13/P/2004 al, inculpatul,în cursul urmăririi penale, s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații în cauză. În cursul cercetării judecătorești, interogat, inculpatul a declarat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Acesta a arătat că își amintește de scrisoarea de intenție care i-a fost prezentata în 2003, provenind de la - Mediam si pe care a pus rezoluția de primire și îndrumare la un anumit compartiment la data de 13.02.2003, scrisoare care a fost înregistrata în registrul de intrare -ieșire al sub numărul 340, întrucât dorea ca - Mediam să pună la dispoziția și pentru anul 2003, locația din fața -ului.

A precizat inculpatul că își recunoaște scrisul și semnătura conținuta în rezoluția aplicata pe înscrisul ce i se prezintă în instanță, însă a susținut, că după data de 1.09.2003, nu mai are nici o cunoștință despre activitățile desfășurate de, fiind în concediu și că nu a mai intrat în sediul firmei până în luna decembrie 2003, când și-a făcut lichidarea.

Inculpatul arată că, în acest context, nu are nici o legătură cu falsificarea vreunui înscris sau cu modul în care un astfel de înscris, în speță, oferta 166/6.02.2003, provenind de la - Mediam, a ajuns la. și, ulterior, la procuror, în februarie 2004.

În cursul cercetării judecătorești, reprezentantul - Serviciul Teritorial lași, având in vedere modificările aduse Legii nr. 31/1990 în urma republicării acesteia la data de 17 noiembrie 2004 în Monitorul Oficial al României, numărul 1066, arătat că înțelege să facă precizările necesare în acest context în sensul că art. 266 din Legea nr. 31/1990 a devenit art. 272 si art. 271 din Legea nr. 31/1990 a devenit art. 277 din aceeași lege, cu precizarea că pedepsele au rămas aceleași.

La termenul de judecata din 17.06.2005, reprezentantul in instanța, a învederat ca înțelege să facă precizări în cauză din perspectiva încadrării juridice, astfel: în condițiile în care normele de incriminare prevăd mai multe modalități alternative de săvârșire a infracțiunii, iar trimiterea inculpaților în judecata prin rechizitoriu s-a făcut cu indicarea articolului și a literei, sunt necesare precizări în raport de teza din textul de lege indicat, avuta în vedere la reținerea vinovăției inculpaților prin actul de sesizare a instanței. Din aceasta perspectiva, au fost avute în vedere infracțiunile prevăzute de art. 271 din Legea nr. 31/1990 (art. 277 in forma actuala a legii) in raport de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, ambele norme de incriminare vizează exercitarea unei funcții dintre acelea care se regăsesc in cauza de fata, cu încălcarea dispozițiilor legii referitoare la incompatibilități. Exista insa o diferența intre cele doua norme, pana a se ajunge la regimul sancționator: Legea nr. 31/1990, prin dispoziția care sancționează faptele incriminate in art. 277 are in vedere, pur si simplu, încălcarea cazurilor prevăzute de lege pentru incompatibilități; ca dispoziție asemănătoare, prin Legea nr. 78/2000, art. 12 lit.a teza I vizează același aspect, dar face precizarea in aliniatul 1 referitoare la scopul urmărit, pentru sine sau pentru altul, prin săvârșirea infracțiunii. Aceasta este condiția care afectează ambele modalități si de la lit.a) si de la lit.b) a art. 12 din Legea nr. 78/2000. Ori, din aceasta perspectiva, nu s-ar avea in vedere doar existenta unui concurs ideal, pentru ca, prin nerespectarea cazurilor de incompatibilitate la încheierea contractelor de consultanta de către inculpați, s-au încălcat ambele norme de incriminare.

A considerat, in consecința, reprezentantul parchetului ca art. 12 lit.(a)teza I din Legea 78/2000 se cantonează exact pe situația care interesează in cauza, pentru ca altfel, s-ar pune problema, daca ambele norme se adresează acelorași categorii de subiecți activi, când se poate retine dispoziția din Legea privind societățile comerciale si când este operanta dispoziția din Legea nr. 78/2000? S-a concluzionat ca, dispoziția din Legea nr. 31/1990 este operanta numai atunci când s-au exercitat atribuții cu încălcarea cazurilor de incompatibilitate fără, insă, să se fi urmărit prin aceasta obținerea vreunui folos; ori, în speță, obținerea unui profit de către inculpați încadrează fapta săvârșita de către aceștia in dispozițiile art. 12 lit. a teza I din Legea nr. 78/2000. Fată de considerentele mai sus expuse, chiar daca în sarcina inculpaților urmează să se rețină o situație mai favorabilă, s-a solicitat punerea in discuția contradictorie a pârtilor a schimbării încadrării juridice data faptei prin rechizitoriu în sensul arătat; interpelate părțile au fost de acord cu solicitarea făcuta de reprezentantul parchetului privind schimbarea încadrării juridice data faptelor prin actul de sesizare al instanței.

În ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpaților și cu precizările făcute de reprezentantul parchetului, de încadrare a faptei în dispoz. art. 12 lit.(a) teza I din Legea nr. 78/2000, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. art. 12 lit.(a) teza I din Legea nr. 78/2000, este pedepsita cu închisoarea de la 1 la 5 ani, fapta de a efectua operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoana, daca este săvârșita în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Potrivit art. 153 alin.2) lit.(b)(art.148 al.2 lit.(b) în vechea numerotare) din Legea nr. 31/1990 republicata, este interzisa creditarea de către societate a administratorilor sau a directorilor acesteia, prin intermediul unor operațiuni precum acordarea de avantaje financiare administratorilor sau directorilor cu ocazia sau ulterior a încheierii de către societate cu aceștia de operațiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii, sau executare de lucrări.

Potrivit aliniatului 4 al aceluiași articol, prevederile aliniatului 2 nu se aplică:

a) în cazul operațiunilor a căror valoare exigibila cumulata, este inferioara echivalentului in lei al sumei de 5.000 de;

b) în cazul în care operațiunea este încheiată de societate în condițiile exercitării curente a activității sale, iar clauzele operațiunii nu sunt mai favorabile persoanelor menționate la alin.2) si 3), decât cele pe care, în mod obișnuit, societatea le practica fata de terțe persoane.

Instanța apreciază că, în cauză, s-a dovedit împrejurarea că prin prestarea de activități de consultanta de către cei doi inculpați prin firma, a crescut cifra de afaceri a societăților si.

Ipoteza reținută în actul de sesizare precum ca, dat fiind ca in cadrul funcționa un serviciu de marketing, încadrat cu patru persoane, care erau specializate tocmai pentru problemele care au constituit obiectul contractelor de consultanta, nu se poate distinge datorita cui a crescut cifra de afaceri a societății, nu poate fi primita de către instanța, având in vedere probatoriile administrate in cursul cercetării judecătorești. Astfel, așa cum s-a arătat din declarațiile martorilor audiați în cauza, din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că planul de marketing a fost întocmit de către ca și studiile de piață pentru cele doua fabrici de; serviciul de marketing a fost înființat tocmai pentru a facilita și a face posibilă punerea în aplicare a planului de marketing întocmit de către cei doi inculpați, prin firma.

Conform fișei postului de director general, celor doi inculpați le revenea obligația principala de a coordona personalul din cadrul firmei, sens în care, printre atribuții figura și aceea de a aviza planurile de lucru ale personalului din subordine și de a stabili prioritățile in executarea sarcinilor pentru aceștia, precum și obligația de planificare a activității, condiții în care aveau sarcina de a prezenta planul anual de dezvoltare - investiții ( în timp și structura) pe trimestre și luni, în funcție de resursele financiare ale societății, și de a-l supune atenției conducerii companiei etc.

Nu poate retine instanța interpretarea data prin rechizitoriu obligațiilor ce reveneau inculpaților prin fisa postului, de a solicita serviciului de specialitate ( de marketing ) sa facă studiile de piața si sa propună soluțiile cele mai convenabile firmelor pe care le administrau, atâta timp cat in cauza, s-a dovedit ca efectuarea unor astfel de studii si intocmirea planurilor de marketing era o activitate laborioasa ce necesita pregătire specializata, experiența si timp.

Din coroborarea tuturor probelor administrate in cauza, instanța apreciază insa ca, in speța, nu s-a dovedit ca angajarea serviciilor de consultanta in afaceri a altor firme si nu a firmei inculpaților, nu ar fi adus beneficii mai mari sau la același nivel, la un preț egal sau mai mic decât cel practicat de inculpați.

Astfel, atât actul de sesizare cat si instanța au reținut ca apărarea invocata de inculpați, referitoare la faptul ca nu au recurs la consultanta unor firme specializate in domeniu, datorita preturilor prohibitive practicate de acestea, nu este dovedita.

În cauză au fost audiați martori care au încercat să acrediteze ideea că în ședința din ianuarie 2003 inculpații si au prezentat împrejurarea ca celelalte firme in domeniu cereau preturi foarte mari. Fără existența unui suport scriptic al acestor informații, pe baza cărora instanța să stabilească cu certitudine, oferta altor firme de consultanță în domeniu, adaptată nevoilor și cerințelor celor două societăți si, la acel moment, și, prin urmare, ca pe baza lor, să se poată stabili avantajul prezentat de serviciile oferite de, nu se poate aprecia asupra acestui aspect.

Cunoscând împrejurarea că sunt incompatibili sa contracteze, în calitate de directori generali, serviciile unor firme in care au interese direct sau indirect, incompatibilitatea prezentată neproducând efecte doar în condițiile unor servicii de valoare (sub 5.000 de EURO) sau în cazul în care s-ar fi făcut dovada încheierii unor asemenea operațiuni în cadrul exercitării curente a activității, iar clauzele operațiunii să fie mai favorabile decât cele pe care, în mod obișnuit, societatea le practica față de terțe persoane, inculpații ar fi trebuit ca, în momentul în care au prezentat posibilitatea ca să presteze serviciile de consultanță,(la nivelul lunii ianuarie 2003) să facă o ofertă certă, reala, fără echivoc, pe baza căreia, și prin compararea cu alte oferte, întocmite de alte firme, pentru aceeași perioada și pentru același gen de servicii, în condiții de egalitate, să se poată stabili de către factorii de decizie, natura avantajoasă a celei propuse de.

Ori, în speță, nici un martor nu a testat asupra împrejurării ca la momentul prezentării posibilității ca să ofere servicii de consultanță către și, inculpații să fi indicat valoarea serviciilor pe care se obligau să le presteze și din care să rezulte, practic, că aceste servicii sunt competitive echivalente sau mai mici, ca și cost, decât cele practicate de alte firme în același domeniu.

Nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul cercetării judecătorești nu s- a făcut dovada de către inculpați că ar fi solicitat serviciile altei firme. Este de menționat că, așa cum a afirmat martorul, în anul 2002 firma a organizat o licitație pentru serviciile de publicitate pe care intenționa să le contracteze, licitație care, așa cum s-a precizat, a fost câștigată de - Mediam pe baza documentației depusă de aceasta firmă.

În aceleași împrejurări, inculpații trebuiau să facă dovada, dacă nu a organizării unei licitații la care să participe firme de consultanță în afaceri și marketing, cel puțin a existentei solicitării din partea și către astfel de firme și a documentațiilor depuse de acestea în vederea participării lor la o competiție în acest sens. În acest mod s-ar fi putut dovedi că serviciile oferite de erau cele mai avantajoase, condiții în care, ar fi fost incidența clauza de nepedepsire prevăzută de art. 148 al.4 din Legea nr. 31/1990.

Ori în speța, rezultă cu certitudine că, în calitatea lor de directori generali, inculpații si-au asigurat o poziție avantajoasa, ei prezentând ca notă informativă în ședința din ianuarie 2003, că prețul unor servicii care interesau și, la acel moment, în domeniul consultantei în afaceri și al marketing-ului sunt prohibitive (eventual prezentând și o astfel de oferta) în timp ce propuneau, în condiții de concurență "neloiala" (față de alte firme de același gen pe piața românească), angajarea serviciilor în care aveau interese in mod direct, în scopul de a obține pentru sine de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Este de menționat ca utilizarea termenului de "necuvenite" are in vedere considerația de mai sus, referitoare la obținerea pentru a contractelor de consultanta, in condițiile stopării accesului liber, in mod egal, a altor firme de același gen,fata de cererea și.

În altă ordine de idei, așa cum s-a reținut și în actul de sesizare, clauza de nepedepsire nu este incidența în cauza si motivat de împrejurarea ca nu exista dovezi din care sa reiasă ca sa încheiau contracte de consultanță și asistență în afaceri, în exercitarea curentă a activității pe care o desfășurau, contractele depuse la dosar fiind doar contracte de prestări servicii de publicitate pe care cele doua societăți le-au încheiat cu diferite firme în domeniu.

În considerarea celor mai sus-expuse, rezultă, fără putință de tăgadă, că inculpații, profitând de poziția pe care o aveau la.H și, respectiv la, au încheiat cu contracte în condiții mai avantajoase, contracte în urma cărora inculpatul a încasat suma de 345.000.000 lei, iar inculpatul suma de 226.100.000 lei.

Cum în speța nu operează clauza de nepedepsire invocata de inculpați, instanța urmează să constate că aceștia, în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, au efectuat operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția pe care o dețineau, fapta prevăzuta și pedepsita de disp. art. 12 alin.1) lit.(a) teza I din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere că în cauză s-a făcut dovada existenței scopului urmărit și realizat de inculpați, prin încasarea prin firma a sumei totale de 571.100.000 lei, ca urmare a prestării de servicii către firmele în cadrul cărora exercitau funcția de director general,( pe care inculpatul o deținea la. iar inculpatul o deținea la ), cu încălcarea cazului de incompatibilitate prev. de art. 153 alin.2) lit.(b) din Legea 31/1990,republicata ( 148 alin.2 lit.(b) in vechea reglementare), instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpați se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 lit.(a) teza I din Legea nr. 78/2000.

Existenta scopului urmărit și realizat de inculpați, respectiv obținerea de bani, califică fapta și o circumscrie, așa cum s-a arătat, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 lit.(a) din Legea nr. 78/2000, în timp ce dispozițiile art. 277 alin.3) din Legea nr. 31/1990 (art. 271 în vechea numerotare) sancționează doar exercitarea de către directori a funcțiilor sau însărcinărilor cu încălcarea dispozițiilor legii referitoare la incompatibilitate.

Apreciind instanța ca, in acest context, infracțiunea prevăzuta de art.277 alin.3) din Legea nr. 31/1990 este absorbita in infracțiunea prev. de art. 12 lit.(a) din Legea nr.78/2000, a admite ca inculpații se fac vinovați de săvârșirea ambelor infracțiuni ar însemna sa admitem o dubla incriminare a aceleași conduite infracționale.

În consecință, văzând si susținerile procurorului precum si ale părților, instanța apreciază ca solicitarea reprezentantului parchetului de schimbare a încadrării juridice data faptelor prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea prev. de art. 277 alin.3) din Legea nr. 31/1990, republicata( art. 271alin.3) in vechea numerotare) si infracțiunea prev. de art. 12 lit.(a) din Legea nr. 78/2000, intr-o singura infracțiune, aceea prevăzuta de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, este întemeiata, sens in care o va admite, dispunând in consecința.

Fapta inculpaților și, de a se ajuta reciproc la comiterea acestei infracțiuni, prin înlesnirea încheierii și derulării contractelor de consultanță cu firma în care aveau interese în mod direct, folosindu-se de funcția pe care o dețineau la. și, respectiv, cu încălcarea cazului de incompatibilitate prev. de Legea nr. 31/1990, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 12 lit.(a) teza I din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 12 lit.a) din Legea nr. 78/2000, reținute in sarcina inculpatei a, constând in ajutorul dat fiecăruia dintre cei doi inculpați la săvârșirea acestei infracțiuni, instanța a reținut următoarele:

Așa cum s-a arătat mai sus, pentru existenta infracțiunii, legea cere urmărirea unui scop de către cel care o săvârșește, acela de a obține pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Existența scopului califică forma de vinovăție cu care poate fi săvârșită fapta, aceea a intenției directe.

Din prevederea expresa a legii rezultă că faptele care definesc elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 12 lit.(a) din Legea nr. 78/2000 trebuie să fie săvârșite în scopul dobândirii pentru sine sau pentru altul, de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Pentru existența infracțiunii, era necesar deci, că inculpata a sa fi acționat, urmărind acest scop.

Ori, din actele si lucrările dosarului, rezulta ca inculpata a a acționat permanent dezinteresat. Aceasta a ținut contabilitatea firmei,pe care inculpații si o administrau in comun, fără să primească nici o remunerație, în virtutea relației de prietenie cu inculpații și pentru că, ținerea evidenței contabile a acestei societăți, la acel moment, era un lucru facil.

În calitate de director economic la. a semnat actele necesare derulării contractului încheiat de firma la care lucra cu consultantul în afaceri, cu aprobarea factorilor de decizie, în executarea obligațiilor de serviciu.

În consecință, instanța, constatând că nu s-a făcut dovada urmăririi de către inculpata aas copului prevăzut de lege, necesar pentru existenta infracțiunii, lipsind deci unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, vinovăția în forma intenției directe (forma necesara pentru existenta faptei) va dispune achitarea inculpatei, potrivit art. 11 pct.2 lit.(a) Cod procedura penala coroborat cu art. 10 lit.(d) Cod procedura penala pentru săvârșirea a doua infracțiuni prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 12 lit.(a) teza I din Legea nr. 78/2000, fapte aflate in concurs real.

În ce privește săvârșirea de către inculpații si a infracțiunii prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990 republicata ( art. 266 pct.2 in vechea numerotare), reținuta in sarcina inculpaților prin actul de sesizare, instanța, analizând norma de incriminare in discuție, constată că, potrivit textului legal se pedepsește fondatorul, administratorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societății care folosește cu rea credința bunuri sau creditul de care se bucura societatea, intr-un sens contrar intereselor acesteia sau in folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect.

Pentru existenta elementului material al laturii obiective este necesara întrunirea cumulativa a următoarelor condiții: sa se săvârșească o fapta de folosire a unui bun sau a creditului societății; acțiunea de folosire să fie realizată cu rea credință, și acțiunea de folosire să fie săvârșită de către administratorii, directorii sau lichidatorii societății într-un scop contrar intereselor societății, în folosul lor propriu, sau pentru a favoriza o alta societate în care au interese, direct sau indirect.

Pentru existenta laturii obiective a infracțiunii este necesar, așa cum s-a arătat, ca acțiunea de folosire a bunului sau creditului societății sa fie realizată cu rea - credință.

Reaua - credința nu este prezumata, așa cum retine actul de sesizare, prin simpla împrejurare ca inculpații, în calitate de directori generali, au încheiat cu I, firma pe care o administrau ca asociați. contracte de consultanta, încălcând astfel incompatibilitățile prevăzute de Legea nr. 31/1990 si respectiv 161/2003.

Din examinarea textului legal rezulta ca prin rea - credință se înțelege o atitudine incorectă, necinstită, perfidă, în toate cazurile fără îndrituirea legală, săvârșită conștient, adică cu intenție.

Aceasta condiție relevă legătura indisolubilă ce exista între latura obiectiva și cea subiectiva a acestei infracțiuni, întrucât pentru existența laturii subiective este necesar ca fapta să fie săvârșită cu vinovăție sub forma exclusiva a intenției directe, calificată de scop, adică prin obținerea unor foloase în paguba societății comerciale, în speța a și.

Totodată, din analiza prevederilor legale în discuție, se constata că această infracțiune este o infracțiune materială (de rezultat). Urmarea materială imediată cerută de lege constă în producerea unei pagube sau a unui dezavantaj patrimonial societății comerciale a cărei bunuri sau credit sunt folosite ilicit.

Ori în cauză, din declarațiile tuturor martorilor audiați în această chestiune, din înscrisurile depuse la dosar ( adresa nr. 873/2004 emisa de, înscrisurile depuse la dosar de cele doua societăți privind situația vânzărilor de ), coroborat cu precizările făcute de reprezentanții O si Național lași, prin care aceștia comunica instanței că nu înțeleg să se constituie parți civile în cauză, motivat de împrejurarea că intre cele doua societăți si au existat raporturi contractuale în corespondență cu voința părților, iar încheierea acestor contracte a fost profitabila societăților comerciale, părți vătămate în cauză, rezultă că cele doua societăți nu au fost în nici un fel prejudiciate urma colaborării cu.

Ori, nefăcându-se dovada existentei unei pagube, a unui dezavantaj patrimonial pentru si, în speța, urmarea materiala imediata ceruta de lege pentru existenta acestei infracțiuni nu este realizata.

Apreciind, în consecință, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990 republicata, instanța, în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit.a Cod procedura penala, coroborat cu art. 10 lit.d Cod procedura penala va dispune achitarea inculpaților și pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Pentru aceleași considerente, având în vedere că atâta timp cât s-a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea faptei in calitate de autori, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, nu se poate dispune condamnarea acestora și a inculpatei a pentru săvârșirea aceleiași fapte în forma de participație a complicității, sens în care, în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală coroborat cu art. 10 lit.d) Cod procedura penala va dispune achitarea inculpatei a și a inculpaților si pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990 republicata (art. 266 pct.2 in vechea numerotare), cu aplicarea art. 17 lit.(h) si art. 18 alin.5) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 Cod penal, reținuta in sarcina celor trei inculpați in actul de sesizare, instanța apreciază ca fapta nu exista, motivat de următoarele considerente:

Potrivit textului legal, a se asocia în scopul săvârșirii uneia sau a mai multor infracțiuni înseamnă a lua parte la constituirea unei asocieri, având scopul arătat, prin manifestarea voinței de a se constitui asocierea si a de a fi membru al acesteia. Asocierea se realizează prin acțiunea fiecăreia dintre persoanele care înțeleg să-si alăture eforturile si presupune un consens neechivoc, o înțelegere stabilita între acele persoane, de a se asocia, de a se supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan, pentru săvârșirea uneia sau a mai multor infracțiuni.

În consecința, asocierea presupune o reunire cu perspectiva unei durate in timp, a mai multor persoane, in vederea realizării unui scop infracțional comun.

Ori, în speța, nu s-a făcut dovada existenței unui astfel de plan, a unei minime organizări din partea inculpaților, care ar presupune cunoașterea răspunsului la o serie de întrebări relative la: data apariției ideii de săvârșire a uneia sau mai multor infracțiuni; momentul adoptării unui plan de comitere a acestor infracțiuni, durata acestuia în timp; atribuțiile fiecărei persoane asociate (când au hotărât inculpații, si să se asocieze în vederea comiterii de infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție sau în legătura directă cu infracțiunile de corupție: - la data constituirii, în septembrie 2002 - în ianuarie 2003, când inculpatul a devenit director general și director economi - în martie 2003 când s-au încheiat contractele de consultanță cu. Sunt tot atâtea întrebări care, fără un răspuns cert, neechivoc, nu pot conduce decât la constatarea inexistentei acestei infracțiuni, motiv pentru care, în baza disp. art. 11 pct.2 lit(a) Cod procedura penala coroborat cu art. 10 lit.a Cod procedura penala, instanța va dispune achitarea inculpaților, si a pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 Cod penal, cu aplicarea art. 17 lit.(b) si art. 18 alin.1 din Legea nr. 78/2000.

În legătura cu înscrisul sub semnătura privata adresat de - Mediam către, înregistrat la sediul emitentului, in registrul de intrare - ieșire sub numărul 166/6.02.2003 și având în conținutul său înserată această mențiune, instanța a reținut următoarele:

S-a susținut de către apărătorul inculpatului, că în raportul specialistului care a inspectat memoria computerului se precizează că oferta a fost creată prin reactualizarea ofertelor din anii anteriori, invocând în acest sens mențiunile expertului din raportul de expertiza, că a localizat un fișier cu un conținut identic cu al documentului anterior, purtând numele scrisoare de intenție, în trei dezvoltări succesive, făcând trimitere la anii 2000 si 2001.

Instanța, examinând conținutul raportului, așa cum pe larg a fost descris acesta cu ocazia expunerii situației de fapt, constata ca nu este vorba despre recrearea aceluiași document, cu același conținut sau cu un conținut măcar asemănător cu al înscrisului in discuție, așa cum a încercat să acrediteze apărătorului inculpatului, ci ca, documentul - sursa esteScrisoare de intenție, docdin locațiaD:/My Documents/- Mediam/Publicitate/creat la 21.09.2001. Prin metodele aplicate de expert acesta a constatat ca fișierul document-sursa de la creare si pana la forma sa finala a fost salvat de utilizatorul - Mediam numai in locația/MyDocuments/- Mediam/Publicitate/,pornind de la un document șabloncu linie. doclocalizat pe același calculator in/My Documents/- Mediam//și că fișierul - obiectivScrisoare de intenție pt 2003.docin care s-a găsit înscrisul incriminat a fost creat pornind de la:/My Documents/- Mediam/Publicitate// Scrisoare de intentie. doc.

Importanta este si observația expertului privitoare la faptul ca pentru editare s-a lucrat numai pe acest sistem di momentul creării documentului si pana la forma sa finala.

Totodată, din analiza secțiunilor finale ale documentului - sursa și a documentului - obiectiv( /My Documents/- Mediam/Publicitate/Coroana 2002/Scrisoare de intențiept. 2003. doc)s-a putut observa subsolul personalizat identic( inclusiv in ce privește numerotarea telefoanelor) și prezența aceluiași număr de caractere neimprimabile pe ultimul rând, justificata în cazul fișierului - sursa prin data documentului respectiv 21.09.2001 și aparent fără motivație, în cazul fișierului - obiectiv, întrucât nu mai urmează vreun caracter imprimabil pana la subsol, aceasta pentru ca practic, utilizatorul a șters numai data de 21.09.2001 (respectiv data creării acestuia).

În consecință, instanța apreciază că, în cauză, s-a dovedit fără dubiu căînscrisul incriminat, în conținutul său prezentat, nu a mai fost creat pe computerele găsite la sediul firmei - Mediam până la data de 17.02.2004, ora 13.59.

De aceeași părere este si inculpatul care nu faptul ca a editat înscrisul respectiv, la acea data, insa susține ca acesta a fost reconstituit pe baza unei copii scrise, cu un conținut identic cu cel al înscrisului incriminat, pe care a găsit-o intre hârtiile sale personale.

Nu a prezentat inculpatul înscrisul respectiv "găsit printre hârtiile personale", singurul exemplar "original" existent la dosar fiind cel prevăzut cu numărul de înregistrare - ieșire la societatea - Mediam 166/6.02.2003 și numărul de înregistrare-intrare la societatea 340/13.02.2003,înscris purtând și viza inculpatului.

Nu poate explica inculpatul de ce, daca nu a făcut decât sa copieze un înscris, pentru ca acesta sa constituie baza unor viitoare negocieri cu, negocieri în care era interesat, a mai fost necesar să insereze in conținutul acestuia si numărul 166 precum si data de 6.02.2003.

este si conduita inculpatului, ulterioara "reconstituirii" înscrisului, in condițiile in care acesta era un act dezinteresat, fără intenția de a servi intr-un scop concret la acel moment, de a altera prin răzuire conținutul registrului de intrare - ieșire al - Mediam și de a înscrie ulterior in dreptul poziției 166, in locul cuvântului scris anterior.

Din coroborarea tuturor acestor împrejurări rezulta ca inculpatul, în intenția de a-i ajuta pe inculpați (sau pe unul dintre aceștia), a creat la 17.02.2004 inscrisul(oferta sau scrisoare de intenție).

S-au purtat discuții cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei asupra capacității înscrisului respectiv de a produce consecințe juridice, considerându-se că, doar în aceste condiții fapta inculpatului poate constitui de fals în înscrisuri sub semnătura privata.

În conformitate cu articolul 290 Cod penal, constituie fals în înscrisuri sub semnătură privată falsificarea unui înscris sub semnătura privată prin vreunul din modurile arătate in art. 288 Cod penal, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat sau îi încredințează unei alte persoane spre folosire învederea producerii unei consecințe juridice.

Deci, pentru existenta elementului material al acestei infracțiuni se cere ca falsificarea înscrisului sa se facă in vederea producerii unei consecințe juridice. Ori, fiind evident ca inculpatul a creat înscrisul pentru a servi inculpaților in fata organelor de ancheta, acesta a realizat falsurile in scopul prevăzut de norma de incriminare.

Nu interesează daca consecințele juridice s-au produs, ci doar ca falsificarea înscrisurilor (oferta și registru de intrare - ieșire al - Mediam) s-a realizat în vederea producerii unor asemenea consecințe.

În altă ordine de idei, s-a invocat împrejurarea că în speță nu s-a făcut dovada încredințării înscrisului falsificat spre folosire, ori a folosirii înscrisului de către inculpatul.

Instanța constată că în speță, pe de o parte, este dovedit faptul folosirii înscrisului falsificat, în primul rând prin aceea că, pe baza mențiunii înscrise în conținutul acestuia, referitoare la numărul de înregistrare și data, inculpatul a procedat la răzuirea rubricii corespunzătoare numărului de criteriu 166 cu data de 6.02.2003 din registrul de intrare - ieșire al societății - Mediam, alterând astfel conținutul real al altui înscris sub semnătura privata. Pe de alta parte, este de menționat ca, așa cum s-a reținut anterior, instanța a considerat ca înscrisul "oferta sau scrisoare de intenție" nu a existat anterior, fiind pentru prima data creat de către inculpatul la data de 17.02.2004. Pornind de la acest fapt si având in vedere ca înscrisul incriminat a fost in posesia inculpatului, evident, după crearea lui la data de 17.02.2004, motivat de aceea ca pe el se găsesc mențiunile făcute de, referitoare la repartizarea înscrisului unuia dintre compartimente, spre analiza, data 13.02.2003 si semnătura, mențiuni pe care inculpatul le recunoaște ca ii aparțin, in mod logic se ajunge la concluzia ca inculpatul l-a încredințat acestuia.

Încredințarea spre folosire a înscrisului este dovedită de faptul că pentru a crea o aparență cât mai mare de veridicitate a înscrisului, ulterior creării lui, inculpatul a procedat la falsificarea registrului de intrare - ieșire a corespondentei aparținând - Mediam.

A raționa altfel, fata de elementele de fapt existente, ar însemna sa admitem ca infracțiunea realizata face parte dintre acelea pentru care legea cere a fi probata doar prin proces-verbal de constatare al infracțiunii flagrante.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca vinovăția inculpaților si este dovedita în cauza, fapta acestora de a falsifica, denaturând prin alterare înscrisul intitulat "Către, Național lași", prin înscrierea în conținutul acestuia a numărului de înregistrare 166/6.02.2003, număr care aparținea altui înscris și respectiv a vizei "Spre analiza CD si CA/13.02.2003", urmat de semnătura, pentru a crea aparența că acesta a existat și a circulat la acele momente, în vederea folosirii acestuia ca mijloc de probă în fața organelor - Serviciul Teritorial lași, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privata, prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 17 lit.(c) și art. 18 alin.1 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului de a altera prin răzuire conținutul registrului de intrare - ieșire al - Mediam, la poziția 166/6.02.2003, pentru a se întări convingerea că înscrisul intitulat "Către, National lași", creat la 17.02.2004 a existat și a fost înaintat către la acea data, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privata prev. și ped. de disp. art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 17 lit.(c) si art. 18 alin.1 din Legea nr. 78/2000.

Instanța a reținut incidența dispozițiilor art.17lit.(c) și, în mod corespunzător a dispozițiilor art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000, motivat de împrejurarea ca falsul a fost săvârșit de către inculpații si în scopul de a ascunde comiterea infracțiunii prev de art. 12 din Legea nr. 78/2000.

Ceea ce nu s-a putut dovedi în cauza, este împrejurarea că inculpatul ar fi determinat-o pe să facă mențiunile din registrul de intrare - ieșire al, la numărul 340 după 359 din 13.02.2003.Instanța a avut în vedere că, în analiza făcuta în actul de sesizare pentru dovedirea acestui fapt, s-a pornit de la o premiză greșită, aceea că ar fi falsificat mențiunile înscrise la poziția din registru la presiunea exercitată de inculpatul, în virtutea funcției de director general pe care acesta o deținea, intrucat la nivelul lunii februarie 2004 acesta nu exercita nici o funcție in cadrul. Pentru aceste motive, existența incertitudinii în legătură cu săvârșirea acestei fapte de către inculpatul, în aplicarea principiuluiin dubio pro reo,instanța va dispune achitarea inculpatului in temeiul disp. art. 11 pct.2 lit.(a) Cod procedura penala coroborat cu art. 10 lit.(c) Cod procedura penala, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 17lit.(c) si art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000, fapta nefiind săvârșita de către inculpat.

În legătura cu infracțiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 Cod penal, cu aplicarea art. 31 alin.2 Cod penal, raportat la art. 17 lit.(a) și art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina inculpaților și, instanța a reținut următoarele:

S-a considerat, chiar de către organul de urmărire penala, că inculpatul nu putea comite o favorizare care să-l privească pe sine, în cauza pentru care a fost inculpat, dar că poate fi autor al infracțiunii de favorizare al unui coinculpat, din cadrul aceluiași proces, în speță al lui. A considerat reprezentantul parchetului ca este mai mult decât evident că acțiunile sale vizau și o finalitate proprie constând în determinarea unei soluții de achitare în ce îl privește.

Prevederile art. 31 alin.2) din Codul penal au fost reținute in actul de sesizare, considerându-se că prin falsurile săvârșite, inculpații au determinat comiterea de infracțiuni de către ceilalți făptuitori care, menționează reprezentantul parchetului, nu vor fi inculpați deoarece au comis faptele fără vinovăție.

Analizând textul infracțiunii prev. de art. 264 Cod penal, instanța constată că legea nu condiționează existenta infracțiunii de vreo calitate speciala a autorului, aceasta infracțiune putând fi săvârșita, în principiu, de orice persoana. Referindu-se la ajutorul dat "unui infractor", legea presupune o activitate de autofavorizare; în consecința, subiect al infracțiunii nu poate fi autorul și nici participanții infracțiunii în legătura cu care s-a săvârșit infracțiunea de favorizare. Datorita aceleași rațiuni, autorul sau participantul la o infracțiune nu poate fi instigator sau complice la o infracțiune de favorizare privitoare la propria sa persoana.

Instigarea sau complicitatea sunt forme ale participației penale, denumita și participație proprie, care se caracterizează prin aceea ca toți participanții acționează cu intenție, în timp ce forma de participație reținuta inculpatului, prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal, la săvârșirea de către numiții, si (fata de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala) a unor fapte prin care se urmarea favorizarea inculpatului, denumita și participație improprie, presupune determinarea, înlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intenție, la săvârșirea din culpa de către o alta persoana a unei fapte prevăzute de legea penala.

Ori, așa cum s-a arătat mai sus, nu prezintă importanta forma de participație cu care a acționat inculpatul (proprie sau improprie), atâta timp cat autorul sau participantul la o infracțiune nu poate determina, înlesni sau ajuta la săvârșirea unei infracțiuni de favorizare privitoare la persoana sa.

În consecință, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, instanța, în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit.(a) Cod procedura penala coroborat cu art. 10 lit.(d) Cod procedura penala, urmează să dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pcev. de art. 31 alin.2 Cod penal raportat la art. 264 Cod penal, cu referire la art. 17 lit.(a) si 18 alin.1 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului, care, prin folosirea unui înscris sub semnătura privata, încredințat spre a servi ca probă în fața organelor de ancheta ale - Serviciul Teritorial lași, a urmărit să favorizeze pe inculpați (sau pe unul dintre aceștia), determinând comiterea de către făptuitori de fapte penale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, săvârșita în forma participației improprii, prevăzuta de art. 264 Cod penal cu aplicarea art. 31 alin.2 Cod penal, raportat la disp. art. 17 lit. a si art. 18 alin.1 din legea nr. 78/2000.

persoanelor care au comis infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, așa cum este cea prevăzuta de disp. art. 12 din Legea nr. 78/2000, atrage incidența dispozițiilor art. 17 lit (a) si, in mod corespunzător, a disp. art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere ca inculpații, si au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați și care se circumscriu elementelor constitutive al infracțiunilor pentru care urmează a fi condamnați, înainte să se fi pronunțat vreo hotărâre definitive de condamnare pentru vreuna dintre ele, în speța sunt aplicabile regulile referitoare la concursul real de infracțiuni, conform dispozițiilor art. 33 lit.(a) Cod penal.

Pentru săvârșirea acestor infracțiuni, inculpații, si vor fi condamnați.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modului de executare a acestora, pentru fiecare inculpat, instanța, in lumina prevederilor art. 72 Cod penal, ținând seama de dispozițiile pârtii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, dar si de prevederile legii speciale aplicabile, de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, de persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, de poziția procesuala a acestora care recunosc faptele comise insa nu se considera vinovați de săvârșirea vreunei infracțiuni, apreciază ca reeducarea inculpaților se va putea realiza si scopul pedepsei va fi atins prin stabilirea unor pedepse cu închisoarea(și respectiv cu amenda penala pentru doua dintre infracțiunile săvârșite de inculpatul, acelea de fals în înscrisuri sub semnătura privata) a căror cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege pentru faptele săvârșite.

În baza disp. art. 34 lit.(b) Cod penal va contopi pedepsele stabilite inculpaților si, prin prezenta sentință urmând ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an închisoare.

În baza disp. art. 34 lit.(d) Cod penal va contopi pedepsele stabilite inculpatului, urmând ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea, de 3(trei) luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate fiecărui inculpat, instanța, având in vedere ca aceștia nu au mai suferit condamnări, având in vedere limita pedepsei aplicate si aprecierea ca scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea efectiva a acesteia, in temeiul art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat, pe cate o durata, prevăzuta de art. 82 Cod penal, care constituie termen de încercare( 3(trei) ani pentru inculpații si si 2(doi) ani și 3(trei) luni pentru inculpatul ).

- atrage atenția inculpaților asupra disp. art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare stabilit, având ca efect executarea in întregime a pedepsei.

În ceea ce privește suma de 571.100.000 de lei încasată de inculpații și, prin firma, suma folosită în interes personal, fiind dobândită prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 78/2000, infracțiune asimilata infracțiunilor de corupție, instanța, in conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000, urmează sa dispună confiscarea ei, respectiv a sumei de 345.000.000 de lei de la inculpatul, și a sumei de 226.100.000 de lei de la inculpatul.

În ceea ce privește solicitarea Parchetului Național Anticoruptie de a dispune confiscarea computerului folosit de către inculpatul la redactarea adresei false, numărul 166 din 6.02.2003, dând efect prevederilor art. 118 lit.(a) din Codul penal si prevederilor art. 22 din OUG 43/2002, instanța o va respinge, motivat de următoarele:

În speță, instanța constată că incidente sunt dispozițiile art. 118 lit.b Cod penal și nu ale art. 118 lit.a Cod penal, însă, potrivit textului legal invocat " unt supuse confiscării speciale lucrurile care au servit la săvârșirea unei infracțiuni, cu condiția ca acestea să fie ale infractorului".

Ori, în cauză, nu exista nici un dubiu ca sistemul de calcul folosit pentru redactarea înscrisului fals nu aparținea inculpatului, ci uneia din firmele ce aveau sediul la adresa firmei - Mediam.

În ce privește latura civila, instanța urmează să constate că părțile vătămate O si Național lași nu s-au constituit părți civile în cauza, considerând că nu au fost prejudiciate în nici un fel prin fapta inculpaților, așa cum rezulta din adresele numărul 1138/18.03.2004 și numărul 377/18.03.2004 (filele 47,48 dosar cercetare judecătoreasca), luând act de poziția acestora.

În temeiul disp. art. 348 Cod procedura penala, instanța, va dispune desființarea înscrisului falsificat, identificat prin titulatura ca fiind adresat "Către: Național lași", purtând numărul de înregistrare 166/6.02.2003 al - Mediam si figurând cu aceasta mențiune in registrul de intrare - ieșire a acestei societăți, și numărul 340/13.02.2003 (după 359), din registrul de intrare - iesire al (înscris aflat la fila 14 dosar 13/P/2004, voi. 2+3 al - Serviciul Teritorial lași).

- dispune, de asemenea, anularea mențiunilor false din registrul de intrare - ieșire al - Mediam, de la poziția 166/6.02.2003, precum si a mențiunilor de la poziția 340 (după 359) din 13.02.2003 din registrul de intrare - ieșire al.

- anula delegațiile apărătorilor din oficiu (delegațiile numărul 6100/2004, 6099/2004, 6429/2004 si 2368/2004, 2367/2004), având in vedere ca asistenta juridica a fost asigurata in cauza de către apărătorii aleși ai inculpaților.

În baza disp. art. 191 Cod procedura penala va obliga inculpații, si - la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

* * *

În termenul prev. de art. 363. proc. pen. hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată atât de către Ministerul Public, prin DNA - Serviciul Teritorial Iași, cât și de către inculpații, și -,fiecare parte invocând netemeinicia și nelegalitatea sentinței penale apelate atât în latură penală cât și în latură civilă.

Astfel,Ministerul Public - DNA - Serviciul Teritorial Iași, a invocat, în esență, ca motive de nelegalitate și netemeinicie următoarele:

- instanța de fond a făcut o greșită apreciere a materialului probator administrat în cursul întregului proces penal, pronunțând achitarea inculpaților și pentru unele din infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și achitarea totală a inculpatei a pentru toate infracțiunile cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată, deși s-ar fi impus condamnarea celor patru inculpați pentru toate faptele comise (a se vedea motivele detaliate depuse în scris la dosar, ce vor fi analizate de către instanță pe larg în cele ce urmează);

- instanța nu a aplicat inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art.64 lit. pen. deși aceștia s-au folosit de funcțiile și activitatea pe care o desfășurau pentru a comite infracțiunile pentru care au fost condamnați;

- instanța a aplicat inculpaților, și pedepse netemeinice sub aspectul cuantumului acestora și modalități de executare, deși față de faptele concrete comise și circumstanțele personale se impunea aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum ridicat și cu executare în regim de detenție.

Inculpatula criticat sentința penală sub următoarele aspecte:

- instanța de fond a apreciat greșit probatoriul administrat în cauză considerând că a profitat de poziția pe care o avea la, când de fapt, împreună cu coinculpatul a înființat firma în luna septembrie 2002, dată la care nu era director general și nici nu putea să prevadă că peste patru luni, respectiv 17.01.2003 va fi numit în această funcție;

- obligațiile din contractul de consultanță între și au fost executate, drept pentru care în decurs de 6 luni, în urma aplicării planului de marketing propus, cifra de afaceri a crescut cu 30%;, vânzările cu 25 %, precum și profitul;

- în mod eronat s-a acreditat ideea de acuzare, ce a fost preluată și de instanța de fond, că nu a fost dovedit faptul că asemenea contracte de consultanță au mai fost încheiate de anterior, când la dosar au fost atașate contractele de publicitate încheiate cu mai multe firme de profil, publicitate care se circumscrie, în realitate, termenului de marketing, care include și alte activități de rentabilizare a activității economice și de producție;

- în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță că prejudiciul constă în prețul-plata efectuat de către în baza contractului de consultanță încheiat, când dacă ar fi vorba de un prejudiciu acesta ar putea fi concretizat în eventuala diferență între prețul convenit prin contract și alte oferte ce ar fi sub valoarea cerută de;

- astfel și măsura confiscării sumei de 34500 Ron este nelegală, în primul rând pentru faptul că prejudiciul nu a fost legal stabilit avându-se în vedere această sumă reprezintă de fapt plata unui contract comercial legal, a cărei reziliere nu s-a solicitat niciodată;

- cu privire la falsul săvârșit prin rezoluția pusă pe o ofertă a AD Mediam, a fost condamnat pe baza presupunerii că a determinat înregistrarea actului, dar simpla mențiune "spre verificare" și semnătura sa, ce a fost consemnată pe act până în luna septembrie 2003, când a încetat raporturile de muncă cu, nu sunt de natură a considera că a avut vreo contribuție cu privire la cuprinsul actului; astfel, și dacă ar fi cunoscut că actul este fals, simpla rezoluție fără decizie asupra conținutului nu poate fi determinantă în atrage răspunderea penală;

- referitor la infracțiunea prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, în mod greșit s-a reținut că pretinsa incompatibilitate stabilită prin acest text de lege, dar și în Legea nr. 31/1990se aplică și lui întrucât aceste se referă doar la demnitari și funcționari publici dau organe de control.

- în consecință, se impunea achitarea sa pentru infracțiunile prev. de art.12 lit. a din Lg.78/2000,art.26 pen. rap. la art.12 lit. a din Lg.78/2000 și art.290 pen. rap. la art.17 lit.c și art.18 al.1 din Lg.78/2000, achitare care să se facă în baza art.11 pct.2 lit. a și art.10 lit. a pr.pen.

Inculpatula criticat sentința penală sub următoarele aspecte:

- la dosar există probe care atestă împrejurarea că serviciile de consultanță și asistență în afaceri prestate de alte societăți implicau sume foarte mari, imposibil de onorat de către cele două firme, și, în acest sens fiind și declarațiile martorilor și, precum și contractul, derulat în anul 2002 de cu SC - Mediam SRL, care pentru serviciile de consultanță și asistență în marketing percepuse sume cu mult mai mari decât cele percepute de cei doi inculpați prin societatea, în baza contractelor nr. 1 și 2 din 17.03.2003;

- declarațiile acelorași martori, mai sus amintiți, persoane implicate prin natura profesiei lor în activități de marketing, precum și prin prisma experienței lor profesionale, confirmă faptul că nu a acționat cu rea credință și nu a urmărit să obțină avantaje necuvenite, prin exercitarea unei concurențe neloiale;

- având în vedere că nu a fost dovedit în cauză existența unor oferte de prețuri mai mici decât cele stipulate și încasate de cei doi inculpați, nu se putea aprecia de către prima instanță că ar fi încheiat împreună cu coinculpatul contracte în condiții mai avantajoase pentru ei;

- astfel, este incidentă cauza de nepedepsire prev. de art.153 al.4, din Lg.31/1990, ce impune achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit. a și art.10 lit. pr.pen.

Inculpatula solicitat a se dispune achitarea sa în temeiul disp. art. 10 lit. a proc. pen. pentru ambele infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, pentru următoarele motive

- referitor la infracțiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", era necesară înde plinirea următoarelor condiții:

a) o situație premisă, constând în preexistența unei stări de fapt ori de drept pozitivă sau negativă, în detrimentul căreia se creează o probă falsă prin plăsmuirea sau alterarea unui înscris sub semnătură privată, în speța de față această situație nefiind stabilită, având în vedere că Iaî nregistrat o creștere a profitului și nu o pagubă;

b) fapta să fie săvârșită asupra unui înscris sub semnătură privată cu relevanță juridică; oferta de a contracta, oferta de publicitate nu întrunește elementele unui înscris sub semnătură privată întrucât nu are aptitudinea de a produce efecte juridice, scopul acesteia fiind acela de a constitui punctul de pornire pentru eventuale negocieri;

c) este necesar ca făptuitorul să folosească el însuși înscrisul falsificat sau să-l încredințeze unei anumite persoane pentru a fi folosi, dar la dosarul cauzei nu există vreo probă că inculpatul a încredințat oferta cu nr. 166/06.02.203 unei anumite persoane sau către I spre a fi folosită în vedere producerii unei consecințe juridice, prezumția procurorului că inculpatul a încredințat adresa fie lui fie direct Către I, nu împlinește cerința dovedirii prin probe a împrejurării că presupusul autor al falsului a încredințat înscrisul falsificat altei persoane spre folosire, de altfel și instanța de fond nu a acceptat ca dovada săvârșirii faptelor să se facă pe baza de deducții logice sau de prezumții atunci când a apreciat că nu s-a putut stabili cu precizie modul în care oferta falsă a ajuns la inculpatul, și apoi la constatarea inexistenței ofertei în arhiva la data de 13.02.2003, atâta timp cât consilierul juridic a scos din arhivă ofertele de publicitate aferente anilor 2002-2006, și nu-și amintește se oferta AD Mediam, fapt ce înseamnă că ar fi fost introdusă în arhivă doar consecutiv datei de 17.02.2004;

d) oferta în discuție a fost redactată în luna februarie 2003, în vederea pornirii unor negocieri pentru continuarea relațiilor dintre cele două firme, iar ulterior, în februarie-martie 2004, observând interesul SC SA față de SC - Mediam SRL, a decis să inițieze o nouă serie de negocieri, drept pentru care a reprodus pe calculatorul firmei AD Mediam SRL conținutul exact al adresei 166/06.02.2003;

- referitor la infracțiunea de "favorizare a infractorului", prev. de art. 264. pen. aceasta nu poate fi reținută în sarcina sa, în condițiile în care nu a săvârșit mai întâi fapta prin care să fi fost acordat ajutorul (falsul în înscrisuri sub semnătură privată; mai mult pe parcursul procesului penal nu a fost stabilită împrejurarea că inculpatul a avut cunoștință despre săvârșirea prealabilă a unor infracțiuni de către ceilalți inculpați sau că ulterior a înțeles să le acorde ajutor pentru a se sustrage de la urmărirea penală sau judecată.

Prin dec. pen. nr. 347/05.07.2007 Tribunalul Iașia dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de Ministerul Public - DNA - Serviciul Teritorial Iași și inculpații, și împotriva sent. pen. nr. 5124/11.11.2005, sentință ce a fost menținută.

Decizia Tribunalului Iașia fost recurată de către de Ministerul Public - DNA - Serviciul Teritorial Iași și inculpații, și, recursuri ce au fost admise de cătreCurtea de Apel Iași prin dec. pen. nr. 223/17.04.2008, cu motivarea că instanța de apel nu a examinat motivele invocate, prin invocarea în conținutul deciziei a temeiurilor de fapt și de drept pentru care apelurile au fost apreciate nefondate. Pronunțând în acest mod decizia atacată, tribunalul a încălcat și disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind caracterul echitabil a procesului, care implică și obligația instanței de a proceda la un examen atent al tuturor argumentelor și cererilor părților, precum și de a-și motiva decizia, mai ales atunci când hotărârea este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanță superioară. Noțiunea de "proces echitabil" impune ca instanța să examineze efectiv problemele esențiale și cererile formulate de părțile din proces și să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază deciziile, deoarece numai în acest mod un acuza poate exercita căile de atac prevăzute de lege.

În consecință, constatându-se încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor imperative ale art. 378 al. 3 și art. 383 al. 1. proc. pen. s-a decis trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la ribunalul Iași.

Decizia Tribunalului Iașia fost recurată și de inculpata, recurs ce a fost respins ca inadmisibil întrucât aceasta nu a exercitat calea de atac a apelului în cauză, iar sentința nu a fost modificată în apelul procurorului.

* **

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 11.02.2008, sub același nr-.

Inculpatul prin notele de concluzii depuse la dosar (filele 85-92 ds apel), a invocat în esență aceleași motive de apel ca și cu prilejul primei judecări a apelului, dar pe care le-a completat cu următoarele precizări:

a) nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 lit. a teza I din Legea nr. 78/2000, pentru următoarele considerente:

- lipsește calitatea calificată a subiectului activ, respectiv cea de funcționar în sensul prev. de art. 147 al. 2. pen. el a având doar calitatea de director generala a unei societăți cu capital integral privat, ce nu poate fi asimilată calității de "funcționar";

- operațiunile financiare efectuate de inculpat prin intermediul nu au fost incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcina pe care a îndeplinit-o în cadrul SC SA; în acest sens incompatibilitatea nu poate fi confundată cu "interdicția" care reprezintă incapacitatea constituită de lege a unei persoane de a efectua anumite operațiuni sau de a ocupa anumite funcții, în situația în care are o anumită poziție într-o societate comercială, în speța de față disp. art. 144⁴al. 1, lit. din Legea nr. 31/1990 referindu-se la interdicții și nu la incompatibilități, astfel cu în mod greșit a reținut prima instanță;

- nu a fost dovedită vătămarea suferită de societate, ca urmare a actelor săvârșite prin încălcare presupusei interdicții, simpla indicare a unei dispoziții legale din Legea nr. 31/1990 care ar fi fost încălcată de inculpat, raportată la dispozițiile unei infracțiuni asimilată infracțiunilor de corupție, nu este suficientă, ci ar fi trebuit probată și producerea unor pagube efective în patrimoniul societății.

b) referitor la infracțiunea prevăzută de art. 290. pen. rap. la art. 17 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000:

- din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a efectuat acte de contrafacere a scrierii prin imitare sau reproducere frauduloasă și nici acte de alterare a înscrisului intitulat "Către Național I, prin modificarea materială a redactării textului unui asemenea înscris, ori prin adăugiri, înlocuiri sau ștersături;

- având în vedere că în perioada 01.09.2003-30.11-2003 s-a aflat în concediu medical, după care nu a mai intrat în sediul până în luna decembrie 2003 când și-a făcut lichidarea, trebuia să se constate că nu are nici o legătură cu contrafacerea sau alterarea conținutului înscrisului reprezentând oferta nr. 166/06.02.2003 provenind de la firma AD Mediam și nici cu folosirea acesteia;

- deși scrisul și semnătura conținută în rezoluția aplicată pe înscrisul îi aparțin, nu există probe certe care să ateste că înscrisul fost falsificat sau folosit de către el, ori că a fost încredințat altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Inculpatul, prin concluziile scrise depuse la dosar (filele 93-97ds apel) a reluat aceleași critici și argumente ce au fost invocate în scris și cu ocazia judecării primului apel (filele 129-134 ds7096/2006) și care au fost precizate mai sus.

Inculpatul și reprezentantul parchetului nu au formulat în scris alte motive de apel decât cele depuse în prima fază de judecată a apelului, și care au fost precizate mai sus, motive pe care le-au învederat oral cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei.

La termenul din data de 30.01.2009, tribunalul, din oficiu, a constatat că este necesar a se pune în discuția contradictorie a părților a oportunității unor schimbări de încadrare juridică date faptelor imputate inculpaților de către prima instanță, în sensul:

în ceea ce-i privește pe inculpații șidin infracțiunile prev. și ped. de:

a)1.art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000(așa cum s-a dispus, de judecătorie, schimbarea

încadrării juridice, în acest sens, din două infracțiuni: a) art. 277 alin. 3 (fost art. 271 alin. 3) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000, și b) art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000)și 2.art. 26 Cod penal raportat la art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000,într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000,cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

b)1.art. 272 pct. 2 (fost art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17

lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000și 2.art. 26 raportat la art. 272 pct. 2 (fost art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000,într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 272 pct. 2 (fost art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată, raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

II. în ceea ce o privește pe inculpata adin:

a)două infracțiuniprev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000,într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

b)două infracțiuniprev. și ped. de art. 26 raportat la art. 272 pct. 2( fostul art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000,într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 26 raportat la art. 272 pct. 2( fostul art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

III. în ceea ce-l privește pe inculpatul -din:

a)două infracțiuniprev. și ped. de art. 290 Cod penal raportat la art. 17 lit. "c" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000,într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

b) infracțiunea prev. și ped. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 264 Cod penal cu referire la art. 17 lit. "a" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000,în infracțiuneaprev. și ped. de art. 264 Cod penal.

Părțile au pus concluzii pe schimbările de încadrare juridică la termenul de judecată din data de 26.03.2009, odată cu dezbaterile pe fondul cauzei, când au fost de acord cu încadrările noi propuse, iar reprezentantul parchetului a precizat doar faptul că în cazul infracțiunilor prev. de art. 290 și 264. pen. să fie reținute și disp. art. 17 lit. c și respectiv lit. a și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000.

* * *

Prin decizia penala nr. 191 din 09.04.2009, a Tribunalului I, s-a decis:

Admite apelurile formulate de cătreinculpații, cu. în I, str. -. - nr. 3, -hica,. A. 4,. 14, jud. Iși, cu. în O Calea nr. 27,. B,. 20, jud. B, împotriva sentinței penale nr. 5124/11.11.2005 a Judecătoriei Iași, pe care o desființează, în parte, în latură penală, în sensul:

- schimbării încadrărilor juridice în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, art. 26 rap. la art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rap. la art. 17 lit. h și art. 18 al. 5 din Legea nr. 78/2000, art. 26 rap. la 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rap. la art. 17 lit. h și art. 18 al. 5 din Legea nr. 78/2000, în ceea ce-i privește pe inculpații și, iar prin extindere în temeiul art. 373. proc. pen. și în ceea ce o privește pe inculpata a;

- achitării inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de Legea nr. 78/2000, în noua încadrare juridică;

- reducerii termenului de încercare, stabilit potrivit disp. art. 82. pen. inculpatului;

- înlăturării dispoziției de confiscare de la inculpați a sumelor de 34500 Ron și, respectiv, 22610 Ron.

Rejudecând cauza:

a) Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare aplicatăinculpatului, prin sentința apelată în pedepsele componente de:

- 1(un) an închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 12 lit. a) din Legea 78/2000;

- 1(un) an închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 26. pen. raportat la art. 12 lit. a) din Legea 78/2000 și

- 3 (trei) luni stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 290.pen. raportat, la disp. art. 17 lit. c) si art. 18 alin. 1) din Lg. 78/2000.

b) Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare aplicatăinculpatului, prin sentința apelată în pedepsele componente de:

- 1(un) an închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 12 lit. a) din Legea 78/2000 și

- 1(un) an închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 26. pen. raportat la art. 12 lit. a) din Legea 78/2000

II. În temeiul disp. art. 334. proc. pen. dispune schimbarea următoarelor încadrări juridice date faptelor de către prima instanță, în sensul:

- n ceea ce-i privește pe inculpații șidin infracțiunile prev. și ped. de:

a) art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000 (așa cum s-a dispus, de judecătorie, schimbarea încadrării juridice, în acest sens, din două infracțiuni: a) art. 277 alin. 3 (fost art. 271 alin. 3) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000, și b) art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000)șiart. 26 Cod penal raportat la art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000,într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

b) art. 272 pct. 2 (fost art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000șiart. 26 raportat la art. 272 pct. 2 (fost art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000,într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 272 pct. 2 (fost art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată, raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

- în ceea ce o privește pe inculpata a din:

a) două infracțiuni prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000,într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 26 raportat la art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

b) două infracțiuniprev. și ped. de art. 26 raportat la art. 272 pct. 2 (fostul art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000,într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 26 raportat la art. 272 pct. 2( fostul art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

III. În baza disp. art. 11 pct.2 lit. a) proc. pen. coroborat cu art. 10 lit. d) proc. pen. achită inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000,cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Menține soluția de achitare dispusă de către prima instanță în ceea ce privește infracțiunea prev. și ped. de art. 272 pct. 2 (fost art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată, raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (noua încadrare), în ceea ce-i privește pe ambii inculpați.

Menține atât soluția de condamnare a inculpatului în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 290. pen. raportat, la disp. art. 17 lit. c) si art. 18 alin. 1) din Lg. 78/2000, cât și modalitatea de executare a pedepsei.

Reduce termenul de încercare stabilit în conformitate cu disp. art. 82. pen. la 2 (doi) ani și 3 (trei) luni.

IV. Menține soluția de achitare dispusă de către prima instanță în ceea ce o privește peinculpatareferitor la infracțiunile prev. și ped. de:

-26 raportat la art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și

-26 raportat la art. 272 pct. 2 (fostul art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (noile încadrări).

Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate în ceea ce-i privește pe inculpații apelanți și.

Admite apelul formulat de cătreinculpatul -, cu. în I,-,. 1,. 3 jud. I, împotriva sentinței penale nr. 5124/11.11.2005 a Judecătoriei Iași, pe care o desființează, în parte, în latură penală, doar în sensul schimbării încadrărilor juridice în ceea ce privește infracțiunileprev. și ped. de art. 290 Cod penal raportat la art. 17 lit. "c" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și prev. și ped. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 264 Cod penal cu referire la art. 17 lit. "a" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

Rejudecând cauza:

a) Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului -, prin sentința apelată în pedepsele componente de:

- 500 (cinci sute) lei Ron amenda penală stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 290.pen. raportat la art. 17 lit.(c) si art. 18 alin. 1) din Legea 78/2000 la pedeapsa de

- 500 (cinci sute) lei Ron amenda penală stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 290 .pen. raportat la art. 17 lit.(c) si art. 18 alin. 1) din Legea 78/2000 și;

- 3 (trei) luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art. 31 alin. 2) pen. raportat la disp. art. 264. pen. cu aplicarea art. 17 lit.(a) si art. 18 alin.1) din Legea 78/2000;

II. În temeiul disp. art. 334. proc. pen. dispune schimbarea următoarelor încadrări juridice date faptelor de către prima instanță, în sensul:

a) din două infracțiuni prev. și ped. de art. 290 Cod penal cu referire la art. 17 lit. "c" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000,într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 17 lit. "c" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

b) dininfracțiunea prev. și ped. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 264 Cod penal cu referire la art. 17 lit. "a" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000,în infracțiuneaprev. și ped. de art. 264 Cod penal cu referire la art. 17 lit. "a" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

III. Aplică inculpatului aceeași pedeapsă de 500 (cinci sute) lei Ron amenda penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art.290 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 17 lit. "c" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (noua încadrare).

Menține pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de art. 264. pen. cu aplicarea art. 17 lit.(a) si art. 18 alin.1) din Legea 78/2000 (noua încadrare).

În temeiul disp. art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. d pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea,de 3 (trei) luni închisoare

IV. Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate în ceea ce-l privește pe inculpatul -, inclusiv modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate.

C) Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către Ministerul Public, prin Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, împotriva aceleași sentințe penale Judecătoriei Iași.

În luarea acestei decizii, instanța de apel a argumentat după cum urmează:

1. Referitor la infracțiunea prev. de art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000.

Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a dispus prin rechizitoriu trimiterea în judecată ainculpaților șipentru infracțiunile:

- prev. și ped. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, constând în efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț interzise de lege, uzând de informațiile obținute în virtutea funcției de administrator al - inculpatul și, respectiv, de director general al SA O - inculpatul, provenite de la serviciul de marketing și folosite pentru efectuarea de studii proprii;

- prev. și ped. de art. 26 rap. la disp. art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, constând utilizarea informațiilor obținute de la în folosul învinuitului, în vederea efectuării studiului de marketing de către firma ce o administra în comun cu acesta pentru a crea premisele obținerii de foloase necuvenite, provenite de la serviciul de marketing și folosite pentru efectuarea de studii proprii, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul, constând în ajutorul dat inculpatului la comiterea aceleiași infracțiuni în forma autoratului.

Pe parcursul cercetării judecătorești, reprezentantul parchetului făcut o serie de precizări cu privire la încadrarea juridică în sensul că încadrarea corectă este cea prev. de art. 12 lit. a, teza I din Legea nr. 78/2000.

Instanța de fond a reținut cu privire la aceeași infracțiune, după administrarea probatoriului că este dovedit faptul că inculpații și, profitând de poziția pe care o aveau la și, respectiv la, au încheiat, cu încălcarea cazului de incompatibilitate prev. de art.153 al. 2, lit. b din Legea nr. 31/1990 (148 al. 2, lit. b în vechea reglementare) cu contractele în condiții mai avantajoase, contracte în urma cărora inculpatul a încasat suma de 345.000.000. lei ROL, iar inculpatul suma de 226.100.000 lei, fapte ce se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 lit. a teza I din Legea nr. 78/2000.

Totodată, s-a apreciat că infracțiunea prev. de art. 277 al. 3 din Legea nr. 31/1990 este absorbită în infracțiunea prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 și în acest sens a admis cererea reprezentantului parchetului de schimbare a încadrării juridice, în sensul reținerii unei singure infracțiuni și a nume cea prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat că fapta inculpaților și de a se ajuta reciproc la comiterea acestei infracțiuni, prin înlesnirea încheierii și derulării contractelor de consultanță cu firma în care aveau interese în mod direct, folosindu-se de funcția pe care o dețineau la și respectiv, cu încălcarea cazului de incompatibilitate prev. de Legea nr. 31/1990, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26. pen. rap. la art. 12 lit. a, teza I din Legea nr. 78/2000.

Prin rechizitoriu s-a dispus trimitere în judecată și ainculpatei apentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 26.pen. rap. la art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, constând în ajutorul dat inculpaților și, atât în calitate de director economic al cât și cea de contabilă la societatea inculpaților, la comiterea acelorași infracțiuni în forma coautoratului.

Instanța de fond constatând că nu s-a făcut dovada urmăririi de către inculpata aas copului prevăzut de lege, respectiv dobândirea pentru sine sau pentru altul, de bani, bunuri sau alte foloase, necesare pentru existența infracțiunii, lipsind deci unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, vinovăția în forma intenției directe, a dispus achitarea a cesteia pentru cele două infracțiuni de complicitate la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 lit. a, teza I din Legea nr. 78/2000, în temeiul disp art. 10 lit. d proc. pen.

Tribunalulreanalizând întregul material probator administrat în cauză, constată, referitor la infracțiuneaprev. de art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000, următoarele:

. juridicedate faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, și a și, ulterior, reținute și de către prima instanță sunt greșite.

Astfel, fiecare acțiune a inculpaților și, constând atât în încheierea de contracte de consultanță în calitate de directori generali ai și, respectiv, O cu firma în care aveau interes direct, cu încălcarea cazului de incompatibilitate prev. de prev. de art.153 al. 2, lit. b din Legea nr. 31/1990, cât și în ajutorul reciproc dat la comiterea acestei infracțiuni, prin înlesnirea încheierii și derulării contractelor de consultanță cu firma în care aveau interese în mod direct, folosindu-se fiecare inculpat de funcțiile anterior precizate, prezintă fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni, prev. de art. 12 lit. din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere intervalele scurte de timp în care se reține prin rechizitoriu și apoi de către prima instanță că au fost săvârșite și scopul pentru care au fost comise, tribunalul constată că au fost săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, aflându-se, astfel, în fața unei infracțiuni continuate.

Pentru aceste considerente, se va dispune schimbarea încadrării juridicedin infracțiunileprev. și ped. de: art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000 (așa cum s-a dispus, de judecătorie, schimbarea încadrării juridice, în acest sens, din două infracțiuni: a) art. 277 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000, și b) art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000, această schimbare de încadrare nefiind criticată de nici o parte)șiart. 26 Cod penal raportat la art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000,într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Și în ceea ce o privește pe inculpata a, tribunalul apreciază că din modalitatea concretă de comitere a faptelor de către această inculpată, așa cum a fost descrisă prin rechizitoriu, prin comiterea mai multor acte materiale la intervale scurte de timp, ce întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni, rezultă că inculpata ar fi acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, aplicabile fiind disp. art. 41 al. 2. pen.

În consecință, se va dispune schimbarea încadrării juridice dindouă infracțiuniprev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 26 raportat la art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal

II. În mod greșit s-a reținut că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii.

a)Precizări prealabile.Potrivit art. 12 lit.(a) teza I din Legea nr. 78/2000, este pedepsita cu închisoarea de la 1 la 5 ani, fapta de a efectua operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoana, daca este săvârșita în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Aceeași lege în art. 1, lit. bas tabilit că se aplică și persoanelor care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economici;

Incompatibilitatea ce a fost reținută prin actul de sesizare și prin sentința apelată că ar fi fost nesocotită de inculpați cu ocazia efectuării operațiunilor financiare este cea prevăzută art. 153 alin.2,lit. b (art.148 al. 2 lit. b în vechea numerotare) din Legea nr. 31/1990 republicata, potrivit căruia este interzisa creditarea de către societate a administratorilor sau a directorilor acesteia, prin intermediul unor operațiuni precum acordarea de avantaje financiare administratorilor sau directorilor cu ocazia sau ulterior a încheierii de către societate cu aceștia de operațiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii, sau executare de lucrări.

Dar, introducerea acestei incompatibilități în legea privind societățile comercialea avut loc la data de 23.04.2003, prin Legea nr.161/19.04.2003, publicată în Of. nr. 279/21.04.2003, lege care, prin Titlul II, art. IX, pct. 66, modificat integral textul art. 148 din Legea nr. 31/1990.

b) Data comiterii faptelor reținute în sarcina inculpaților și.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul constată că situația de fapt referitoare la încheierea și derularea celor două contracte de consultanță, ce de altfel nu a fost contestată de către apelanți, a fost corect stabilită de către prima instanță.

Cu toate acestea trebuie făcute următoarele precizări, ce sunt de natură a stabili data comiterii operațiunilor financiare de către cei doi inculpați:

Astfel, la data de 9.10.2002, inculpații și au înființat "Management & lngeneering" L (denumită in continuare ) în care fiecare asociat deținea un capital social de 1.000.000 de lei, împreuna asigurând administrarea firmei.

În ianuarie 2003 inculpații, si a au devenit membrii ai Consiliului de Administrație al "National " lași (denumită in continuare ), iar în aceeași lună inculpatul prin Decizia Consiliului de Administrație nr. 2 din 17.01.2003, a fost desemnat în funcția de director general, fiind validat în această funcție ulterior,la data de 22.04.2003 de către consiliul de administrație.

Inculpatul, în aceeași perioadă, deținea funcția de director general al fabricii de C"" O din data de 17.10.2001 (denumita in continuare ).

La începutul lunii ianuarie 2003, cu ocazia unei ședințe desfășurate la, la care a participat și -, acționar majoritar la ambele societăți comerciale, cei doi inculpați au prezentat în linii mari un plan de marketing, menit să la rentabilizarea activității celor două fabrici de.

Martorii prezenți la această ședință, respectiv, în calitate contabil șef la, în calitate de director de producție la, dar și -, acționarul majoritar, au declarat în fața instanței, că cei doi inculpați au prezentat oral, dar și în scris, un plan de marketing pe anul 2003 - a se vedea filele 278 și urm. vol. II ds. urm. pen. și au propus ca pentru punerea lui în aplicare să se înființeze un departament de marketing în cadrul societăților. În respectiva ședință acționarul majoritar a luat decizia de încheia cu societatea de consultanță a inculpaților câte un contract, prin intermediul cărora inculpații să fie plătiți atât pentru planul de marketing cât și pentru studiile și asistența ce urmau să o asigure pentru implementarea planului.

Martora a declarat instanței că, în ședințele anterioare lunii ianuarie, au fost discuții între acționarul majoritar și cei doi inculpați cu privire la faptul că cei doi să se ocupe cu partea de marketing a produselor celor două societăți, prin intermediul firmei lor de consultanță, fapt ce determinat ca, în ședința în luna ianuarie cei doi inculpați să propună un plan de marketing. A mai adăugat martora că în cadrul respectivei ședințe, acționarul majoritar a precizat că, după ce se vor vedea primele rezultate ca urmare a aplicării planului prezentat de inculpați, se va încheia și contractele de consultanță cu firma acestora.

Mai mult, martorul -, în fața instanței, a declarat că cei doi inculpați i-au adus la cunoștință, într-o primă fază, doar verbal schițele unui plan de marketing ce implica campanii de promovare a produselor Coroana și, plan cu care a fost de acord și de asemenea ca firma de consultanță a inculpaților să întocmească în concret acest plan. În ședința din luna ianuarie a consiliului de administrație, a fost prezentat în detaliu de către cei doi inculpați o propune de plan de marketing, a fost aprobat de către el și ceilalți membri și s-a decis să se treacă la implementarea acestuia. A fost de acord și cu încheierea contractelor de consultanță cu firma celor doi inculpați.

Aceste aspecte au fost confirmate și de declarațiile inculpaților, și a, date pe tot parcursul procesului penal.

Inculpații și au declarat că acționarul majoritar le-a propus să întocmească pentru anul 2003 un plan de marketing, iar pentru munca prestată în plus, în afara atribuțiilor de serviciu și a programului, să fie plătiți suplimentar prin intermediul unui contract de consultanță încheiat cu firma lor.

Ca urmare a acestei discuții, în ședința consiliului de administrație din luna ianuarie 2003 au prezentat un plan de marketing, însoțit de studii de piață, plan care a fost aprobat în acea ședință, în care s-a decis și înființarea unui departament de marketing în cadrul societăților pentru punerea în aplicare a planului. Astfel, la momentul încheierii contractelor de consultanță, respectiv luna martie, erau întocmite atât studiile de piață cât și planul de marketing.

Ulterior, la sfârșitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie inculpatul a prezentat singurului angajat la compartimentul marketing, respectiv lui, studiile de piață și planul de marketing, și l-a însărcinat pe acesta să angajeze încă trei persoane în acest compartiment pentru punerea în aplicare a planului de marketing. Prima din cele 6 campanii promoționale prevăzute în plan s-a derulat începând cu data de 15 februarie, iar ulterior până în toamna anului 2003 s-au derulat încă trei, ultimele două fiind sistate.

Martorii, șeful departamentului marketing, și, persoane ce au fost angajate în luna februarie în cadrul compartimentului marketing, și, director de vânzări, audiate fiind, au declarat că studiile de piață și planul de marketing erau întocmite la începutul lunii februarie și le-au fost date de conducerea, respectiv de inculpatul, fără a cunoaște cine efectiv le-a întocmit. Aceste persoane au mai arătat că au pus în aplicare patru din cele 6 campanii de promovare prevăzute în planul de marketing.

În luna martie, mai exact la data de 17.03.2005, a încheiat cu contractul nr. 1, care a fost semnat din partea firmei de consultanta, de către, iar din partea clientului de către.

La data de 18.03.2005 a încheiat un contract identic in conținut cu, contract ce poarta numărul 2/2003. Din partea consultantului contractul a fost semnat de, iar din partea clientului a fost semnat de către directorul economic, inculpata Contractul a fost înregistrat la fabrica de din lași la data de 2.04.2003 sub numărul 780.

Din conținutul contractelor de consultantă, rezultă că acestea au clauze generale, fiind precizat la obiectul acestora că va desfășura activități de consultanță și asistență în domeniul afacerilor și managementului..

Contractele au fost încheiate pe câte o durata de 1 an fiecare, începând cu data de 1.03.2003, cu menționarea timpului de lucru, a drepturilor și obligațiilor părților (consultantul se obliga să presteze exclusiv activitățile de consultanță în activitatea de afaceri și management solicitate de client) a obligațiilor clientului (privitoare in general la rambursarea cheltuielilor făcute de consultant în numele clientului și alte taxe diverse în asigurarea obiectului contractului), modalitățile de plată, clauzele de confidențialitate, încetarea contractului și daunele interese.

Dar, în ceea ce privește modalitatea de plată, prin fiecare contract s-a stipulat că se va achita consultantului, lunar, câte o sumă de 60.000.000 de către și, respectiv, 100.000.000 lei Rol de către, pe bază de factură până la data de 05 lunii, pentru luna anterioară.

În luna aprilie, s-a emis prima factură de către inculpata a care ținea, contabilitatea firmei de consultanță, și care așa cum am arăta mai sus avea și funcția de director economic la, aceasta purtând numărul -/23.04.2003, factură din care rezultă că, în lunile martie și aprilie 2003,. a prestat servicii in valoare totală de 200.000.000 lei.

Factura a fost achitata de către prin ordinul de plata numărul 32 din 24 aprilie 2003, dar semnătura care a autorizat plata aparține numitei, care, la rândul său, deținea funcția de director economic la. Pe ordin apare ștampila iar banca plătitoare a fost Sucursala Post

În această lună, mai exact la data de 02.04.2003, a primit și număr de înregistrare în evidențele contractul de consultanță cu nr.2.

În luna mai, inculpatul a emis factura -/26.05.2003 in valoare totală de 100.000.000 lei, pe care a expediat-o la fabrica, prin posta. Plata facturii a fost dispusă prin ordinul de plată nr. 59 din data de 27.05.2003, acest document fiind autorizat la plata de către, iar decontarea a fost efectuată prin intermediul aceleași bănci.

În aceeași lună, a primit număr de înregistrare, respectiv 1269/22.05.2003, și studiul intitulat "Evoluția vânzărilor în perioada iunie 2001-decembrie 2002, întocmit de, studiu ce a fost prezentat, așa cum s-a arătat mai sus, prima ora în ședința consiliului de administrație din luna ianuarie și care a stat la baza întocmirii planului de marketing.

În lunile iunie, iulie și august, societatea de consultanță a emis câte o factură lunar(cu nr. -, - și -), fiecare pentru valorarea de 100.000.000 lei, inclusiv TVA, plățile fiind onorate de, prin ordin, de plată în aceeași lună.

În ceea ce privește derularea contractului cu numărul 1/2003 încheiat cu "" O, firma de consultanta a emis facturi fiscale cu numerele: -/23.04.2003 în valoare de 103.500.000 lei, -/26.05.2003 în valoare de 60.000.000 lei, -/20.06.2003, în valoare de 60.000.000 lei, -/21.07.2003 în valoare de 60.000.000 lei și -/22.08.2003 în valoare de 60.000.000 lei.

Achitarea acestor sume, în valoare totala de 343.000.000 lei a fost dispusa de către prin ordine de plata electronice semnate de către în calitatea sa de director general.

Din totalul sumei de 600.000.000 lei achitata de către ) inculpatul a încasat de la caseria suma de 345.000.000 lei, cu titlu de avansuri dividende, iar din totalul sumei de 343.000.000 lei, achitata de către, a ridicat de la casieria suma de 226.100.000 lei tot sub forma de avans-dividende, operațiunea fiind evidențiata în contabilitatea firmei in contul 457- dividende de plata, iar ulterior, după stornarea acestor plăți, în contul 461 - debitori diverși.

În ceea ce privește planul de marketing, acesta s-a regăsit în arhiva ambelor societăți, dar nu a primit vreun număr de înregistrare în evidențele societăților, (a se vedea adresa de înaintare către a planului de la fila 223 și conținutul acestuia - filele 224 și urm. dar și adresa emisă de de înaintare parchetului național anticorupție a aceluiași plan - filele 278 și urm. vol. II ds. urm. pen.).

Analizând întregul material probator ce a fost expus mai sus, tribunalul constată că, în fapt, acționarul majoritar al societăților și, -, la sfârșitul anului 2002 solicitat inculpaților și să întocmească un plan de marketing pentru anul 2003, urmând a fi retribuiți separat de salariul ce-l primea fiecare, în calitate de director general, acționarul majoritar fiind de acord să-i plătească prin intermediul firmei de consultanță la care inculpații erau acționari și administratori.

Prin această modalitate de plată s-a urmărit, în principal, eludarea legislației privind impozitele și contribuțiile aferente drepturilor salariale, respectiv impozitul pe salarii, contribuțiile la asigurările sociale, la fondul de sănătate și la fondul de șomaj, care potrivit legii sunt suportate atât de angajat (circa 30% din venit), cât și de angajator (circa 28 % din venit), legislație ce era net dezavantajoasă pentru inculpați, ținând cont de suma netă ce ar fi putut să o obțină, în raport cu legislația privind impozitarea veniturilor din consultanță, ce prevedea la acel moment doar o cotă de impozit de 1,5%.

Astfel, în luna ianuarie a anului 2003, în ședința consiliului de administrație, inculpații au prezentat acționarului majoritar și celorlalți membri ai consiliului o analiză a vânzărilor pe anii 2001-2002, intitulat studiu de piață, precum și un plan de marketing prin care se propuneau campanii de promovare a produselor Coroana și, prima campanie începând chiar din 15 februarie 2003.

Cu această ocazie, acționarul majoritar a aprobat planul de marketing prezentat de cei doi inculpați și s-a hotărât să fie semnat ulterior și contracte de consultanță cu firma acestora pentru a putea fi plătiți pentru munca prestata la elaborarea planului de marketing și a studiului de piață.

În luna martie societățile și au încheiat cu societatea inculpaților câte un contract de consultanță, în care s-a stipulat că societățile vor plăti lunar 10.000 lei și respectiv 6.000 lei, iar firma inculpaților se obligă să presteze servii de consultanță, servicii ce nu au individualizate în contract. Contractul a fost deliberat întocmit doar cu clauze generale, pentru a nu se putea urmări dacă firma inculpaților au prestat vreun serviciu societăților, în ce perioadă, cu ce rezultate. Dar, singura clauză clară și determinată a fost cea cu privire la plată, stipulându-se atât suma cât și faptul că va fi plătită lunar.

Cum, inculpații au prestat serviciile de consultanță, respectiv studiile de piață și planul de marketing încă din luna ianuarie, înainte de încheierea contractului, din lunile aprilie au emis facturi, în care au trecut doar că reprezintă prestări serviciu pentru luna respectivă, conform contractului, fără a fi menționat și, în concret, în ce a constat serviciul, având în vedere că nici în contract, la care se făcea referire, nu era consemnat, și au dat numere de intrare în societate a studiilor de piață tocmai în luna mai. Societățile și au onorat aceste facturi în fiecare lună, ceea ce a făcut ca inculpații, prin intermediul societății lor de consultanță să încaseze în total 345.000.000 lei ROL - inculpatul, și respectiv, 226.100.000 lei ROL - inculpatul (dacă ar fi încasat aceste sume ca venituri salariale de la societățile la care erau director, sumele nete ar fi fost cu aproximativ 60 % mai mici).

Totodată, trebuie precizat că în ceea ce privește planul de marketing propus de inculpați, încă din luna februarie a fost pus în aplicare, prin începerea campaniei de promovare a produsului Coroana, iar până în luna septembrie s-au derulat 4 din cele 6 campanii prevăzute în plan.

Concluzionând, se constată că în luna martie 2003, mai exact în zilele de 17 și 18, au fost încheiate contractele de consultanță dintre societatea inculpaților și societățile și, moment în care erau și prestate serviciile de consultanță convenite de inculpați cu acționarul majoritar și consiliile de administrație, iar o parte din propunerile inculpaților de promovare a produselor erau deja în derulare de la Ja lunii februarie a aceluiași an. Din luna aprilie și până în luna august inclusiv inculpații, prin firma de consultanță au primit banii pentru serviciile de consultanță fără a mai presta vreun nou serviciu, în afara celor din luna ianuarie.

În consecință, operațiunile financiare, ca acte de comerț ce au fost efectuate de inculpați, în calitatea lor de directori generali la și, respectiv, au constat în încheierea a câte un contract de consultanță cu firma la care erau acționari, serviciile de consultanță fiind executate la momentul încheierii contractelor, respectiv 17 și 18 martie 2003. Aceasta este și data la care inculpații au efectuat operațiunile financiare în scopul obținerii pentru sine de bani, fapte care s-au și epuizat la aceeași dată, având în vedere că serviciile de consultanță erau deja prestate, iar ulterior nu a mai fost prestat vreun alt serviciu.

c) infracțiunii. Potrivit art. 1, lit. b din Legea nr. 78/2000 prevederile legii se aplică și persoanelor care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economici;

Cum, inculpații au încheiat contractele de consultanță în calitatea de director general la societățile comerciale și respectiv, calitate în virtutea căreia au participat la luarea deciziei, tribunalul constată că aceștia îndeplinesc condiția subiectul activ calificat prevăzută de legea pentru prevenirea, descoperirea și sancționare faptelor de corupție, motivul de apel invocat de inculpatul, referitor la acest aspect, fiind, astfel, nefondat.

d) Latura obiectivă. Așa cum a s-a constatat mai sus, elementul material al laturii obiective a fost realizat în speța de față, prin efectuarea la datele de 17 și 18 martie 2003 de inculpați, în calitate de directori generali, de operațiuni financiare.

Dar, legea a prevăzut o condiție ca efectuarea de operațiuni financiare, ca element material al infracțiunii, să aibă relevanță penal, și anume ca aceste operațiuni să fie incompatibile cu funcția pe care o îndeplinește o persoană, în speța de față să fie incompatibilă cu funcția de director general.

Prin actul de inculpare s-a reținut că incompatibilitatea în care se găseau la momentul încheierii contractelor cei doi inculpați este cea prevăzută de art. 153 alin.2, lit. b (art.148 al. 2 lit. b în vechea numerotare) din Legea nr. 31/1990 republicata, incompatibilitate ce a fost ulterior reținută și de către prima instanță.

Dar, această incompatibilitateprevăzută de art. 153 alin.2, lit. b (art.148 al. 2 lit. b în vechea numerotare) din Legea nr. 31/1990 republicata, constând în interzicerea creditării de către societate a administratorilor sau a directorilor acesteia, prin intermediul unor operațiuni precum acordarea de avantaje financiare administratorilor sau directorilor cu ocazia sau ulterior a încheierii de către societate cu aceștia de operațiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii, sau executare de lucrări, nu era în vigoare la data efectuării operațiunilor financiare, respectiv 17-18 martie 2003, ci a fost introdusă în legea privind societățile comerciale, așa cum s-a precizat și mai sus,la data de 23.04.2003, prin Legea nr.161/19.04.2003, publicată în Of. nr. 279/21.04.2003, lege care, prin Titlul II, art. IX, pct. 66, modificat integral textul art. 148 din Legea nr. 31/1990.

legii, principiu consacrat în art. 15 al. 2 din Constituția României, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile (excepție ce nu este aplicabilă în cauză), are ca principală consecință faptul că legea nouă nu poate fi aplicabilă și raporturilor juridice care erau pe deplin constituite până la în momentul intrării sale în vigoare.

În consecință, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, respectiv data de 23.04.2003, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi juridice definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul perfectării lor, rămân câștigate.

Se poate invoca faptul că după intrarea în vigoare a legii noi, inculpații au încasat timp de 5 luni, lunar sume de bani, în temeiul contractelor de consultanță, dar aceste sume de bani reprezintă contravaloarea unor prestații, care la data efectuării lor sub legea veche erau legale, în raport cu incompatibilitatea în discuție, și, astfel, sumele de bani, ce au fost plătite în temeiul unor raporturi juridice legale, nu pot fi decât legale (organele fiscale au competența de verifica dacă sub aspect financiar-contabil plata facturilor fiscale, neînsoțite de alte documente care să dovedească efectuarea prestațiilor, este justificată, aspect ce nu are legătură cu speța de față).

Astfel, tribunalul constată că referitor la infracțiunea prev. de art. 12 lit.(a) teza I din Legea nr. 78/2000, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații și, că îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, nefiind întrunită o condiție esențială laturii obiective, și anume ca operațiunile financiare să fi fost efectuate în condiții de incompatibilitate cu funcția de director general.

Pentru aceleași considerente, și soluția de confiscare de la inculpați a sumelor de 34500 Ron și, respectiv, 22610 Ron este neîntemeiată.

2. Referitor la infracțiunea prev. de art. 323. Pen. rap. la art. 17 lit. b și a rt. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000.

Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Iașia dispus prin rechizitoriul dat în ds. 65/P/2003 trimiterea în judecată ainculpaților,și pentru săvârșirea infracțiunii de "asociere pentru săvârșirea de infracțiuni"prev. de art. 323. Pen. rap. la art. 17 lit. b și a rt. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000,reținându-se în sarcina acestora au constituit o firmă de consultanță, în cadrul căreia au cooptat-o și pe directoare economică pentru a preveni eventuala opoziție la efectuarea plăților, cu intenția expresă de a eluda legea, în scopul de a obține foloase materiale ilicite.

Instanța de fond a reținut cu privire la această infracțiune, după administrarea probatoriului, că fapta nu exista, reținând ca principal argument faptul că nu s-a făcut dovada existenței vreunui plan, sau a unei minime organizări din partea inculpaților.

În sprijinul acestui argument prima instanță a arătat că din actele dosarului nu rezultă care ar fi data apariției ideii de săvârșire a uneia sau mai multor infracțiuni, momentul adoptării unui plan de comitere a acestor infracțiuni, durata acestuia în timp, atribuțiile fiecărei persoane asociate.

Prin motivele de apel Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Iașia arătat că materialul probator dovedește foarte clar înțelegerea între asociați, durata în timp a acțiunilor, interesele comune, rolul acestora în comiterea faptelor și conturează fără dubiu interdependența dintre acțiunile inculpaților, aspecte ce reies din următoarele:

- de la data de 09.10.2002, momentul înființări de către inculpații și a societății de consultanță și până la finele anului 2003, această societate nu a încheiat contracte cu nici un alt partener, fapt ce demonstrează că inculpații au premeditat fapta;

- datele foarte apropiate de încheiere a contractelor de consultanță, conturează planul precis pe care l-au urmat cât și perseverența infracțională în realizarea acestuia;

- faptul că inculpata a achiesat și a fost implicată în planul conceput de ceilalți doi inculpați, acționând în mod repetat pentru îndeplinirea lui.

Tribunalulanalizând întreg materialul probator administrat în cauză, constată că, în mod fondat, prima instanță a apreciat că fapta de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni nu este dovedită în cauză.

Astfel, deși este dovedit că inculpații și au înființat o societatea comercială, cu obiectul principal de activitate consultanță în domeniul afacerilor, iar inculpata a fost implicată în derularea contractelor încheiate de către această societate, respectiv, și societatea, dar și în ținerea contabilității societății nou înființate, din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că între acești trei inculpați a avut loc o acțiune de asociere în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni, acțiune ce ar fi trebuit să aibă la bază consensul tuturor de ființa în timp, de a pregăti, de a organiza și duce la împlinire un plan de comitere a unor infracțiuni. Totodată nu ne aflăm în fața unei asocieri supusă unor discipline interne, unor reguli privind ierarhia și rolurile membrilor în realizarea unor planuri infracționale, ci, așa cum sunt descrise faptele prin actul de sesizare, sunt conturate mai multe forme de participație prevăzute în partea generală a Codului penal.

În concluzie, doar organizarea grupului, existența unor reguli de acționare, o ierarhie a membrilor și repartizarea rolurilor pot contura existența infracțiunii prev. de art. 323. pen. situație premisă ce în speța de față nu este dovedită.

Dar, în cauză mai există și un alt argument referitor la inexistența faptei de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și anume că la momentul înființării societății de consultanță, și, ulterior, cu ocazia întocmirea planului de marketing și a studiilor de piață, după care cu ocazia încheierii contractelor de consultanță, inculpații nu puteau urmări săvârșirea vreuneia dintre infracțiuni. Așa cum s-a arătat mai sus, la momentele respective, incompatibilitateaprevăzută de art. 153 alin.2, lit. b (art.148 al. 2 lit. b în vechea numerotare) din Legea nr. 31/1990 republicata,nu era prevăzută de lege, drept pentru care este absurd să se considere că au premeditat comiterea unei infracțiuni, înainte ca aceasta să fie incriminată de legiuitor.

3.Referitor la infracțiunea prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată (art. 266 pct. 2 în vechea reglementare), rap. la art. 17 lit. h și a rt. 18 al. 5 din Legea nr. 78/2000.

Precizări prealabile. Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a dispus prin rechizitoriu trimiterea în judecată ainculpaților și

pentru infracțiunile:

- prev. și ped. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 17 lit. h și art. 18 al. 5 din Legea nr. 78/2000, constând în folosirea cu rea-credință a resurselor financiare ale și respectiv, contrar intereselor acesteia și în scopul de a obține folaose necuvenite

- prev. și ped. de art. 26 rap. la disp. art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 17 lit. h și art. 18 al. 5 din Legea nr. 78/2000, constând în ajutorul dat reciproc de către inculpați pentru comiterea aceleiași infracțiuni, în forma autoratului.

În ceea ce o privește peinculpataprin același act de sesizare a fost trimisă în judecată pentru săvârșire a două infracțiuni prev. și ped. de art. 26 rap. la disp. art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 17 lit. h și art. 18 al. 5 din Legea nr. 78/2000, constând în ajutorul dat inculpaților și pentru comitere aceleiași infracțiuni în forma autoratului.

Instanța de fond a reținut, după administrarea probatoriului că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni în forma autoratului pentru următoarele considerente:

- nu este dovedită în cauză reaua-credință, ca legătură indisolubilă între latura obiectivă și cea obiectivă;

- urmarea materială imediată cerută de lege, ce ar putea consta în producerea unei pagube sau a unui dezavantaj patrimonial societății comerciale a cărei bunuri sau credit ar fi fost folosite ilicit, nu este realizată în cauză. cu privire la aceste infracțiuni că în ceea ce-i privește pe inculpații și

Cum, s-a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea faptei in calitate de autori, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, s-a apreciat, pentru aceleași considerente, că nu se poate dispune condamnarea acestora și a inculpatei a pentru săvârșirea aceleiași fapte în forma de participație a complicității, sens în care, în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală coroborat cu art. 10 lit.d) Cod procedura penala s-a dispus achitarea tutor acestor inculpați.

DNA - Serviciul Teritorial Iași, prin motivele de apel a criticat aceste soluții, invocând, în esență, următoarele:

- date fiind interdicțiile pe care le aveau inculpații și de a presta servicii firmelor pe care ei le administrau, aceștia nu puteau obține nici un fel de beneficiu, indiferent dacă activitățile de consultanță au dus la obținerea unor venituri suplimentare;

- orice folos obținut de inculpați acționând contra intereselor societății pe care le administrau constituie o pagubă cauzată societăți;

- reaua credință rezultă tocmai din faptul încălcării cu intenție a dispozițiilor legale, și în special cele prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000.

II.Tribunalulreferitor lancadrările juridicedate faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, și a și, ulterior, reținute și de către prima instanță, constată că sunt greșite.

Astfel, fiecare acțiune a inculpaților și, constând atât în folosirea cu rea-credință a resurselor financiare ale și, respectiv, contrar intereselor acestor societăți și în scopul de a obține foloase necuvenite, cât și în ajutorul reciproc dat la comiterea aceleași fapte, prezintă fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni, prev. de art.272 pct.2 din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată (art. 266 pct. 2 în vechea reglementare).

Având în vedere intervalele scurte de timp în care se reține prin rechizitoriu că au fost săvârșite și scopul pentru care au fost comise, tribunalul constată că au fost săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, aflându-ne, astfel, în fața unei infracțiuni continuate.

Pentru aceste considerente, se va dispune, în ceea ce-i privește pe inculpații și, schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 272 pct. 2 (fost art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000șiart. 26 raportat la art. 272 pct. 2 (fost art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000,într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 272 pct. 2 (fost art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată, raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

Și în ceea ce o privește pe inculpata a, tribunalul apreciază că din modalitatea concretă de comitere a faptelor de către această inculpată, așa cum a fost descrisă prin rechizitoriu, prin comiterea mai multor acte materiale la intervale scurte de timp, ce întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni, rezultă că inculpata ar fi acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, aplicabile fiind disp. art. 41 al. 2. pen.

În consecință, se va dispune, prin extindere, în temeiul disp. art. 373. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 272 pct. 2 (fostul art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000,într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 26 raportat la art. 272 pct. 2( fostul art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

III. Tribunalul referitor la soluția primei instanțe de achitare a inculpaților, și pentru comiterea acestei infracțiuni, în temeiul disp. art. 10 lit. d proc. pen. constată că aceasta este corectă.

Așa cum a reținut și prima instanță, nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 (fostul art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990 și anume două condiții de existență a laturii obiective nu sunt conturate în cauză, respectivacțiunea de folosirea resurselor financiare ale fiecărei societăți să fie realizată cu rea-credință și să producă o pagubă sau a un dezavantaj patrimonial societăților comerciale și.

În ceea ce privește reaua-credință, din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpații și au acționat cu știința și, mai ales, cu acordul acționarului majoritar și al consiliului de administrație, încheierea ambelor contracte de consultanță fiind agreate de organele de conducere anterior menționate, din cadrul fiecărei societăți.

Argumentul că reaua-credință ar rezulta din faptul că au încălcat cu intenție dispozițiile legale, și, în special, cele prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 nu este întemeiat, întrucât așa cum s-a arătat mai sus inculpații nu au săvârșit infracțiunea anterior precizată și nici celelalte infracțiuni, ce au legătură cu încheierea contractelor de consultanță.

Și susținerea apelantului DNA - Serviciul Teritorial Iași că orice folos obținut de inculpați acționând contra intereselor societății pe care le administrau constituie o pagubă cauzată societăți, nu este fondată, având în vedere că scopul real al încheierii contractelor de consultanță, așa cum, de altfel, a fost și reținut prin rechizitoriu, nu a fost să prejudicieze societățile pe care le administrau, ci de a eluda dispozițiile legislative referitoare la impozitele și contribuțiile aferente drepturilor salariale, modalitatea de eludare aleasă de inculpați, la acel moment, nefiind incriminată de Legea nr. 78/2000 cu referire la Legea nr. 31/1990.

În fapt, așa cum s-a demonstrat mai sus, folosul inculpaților a constat în diferența dintre cele două regimuri de impozitare, cel referitor la drepturile salariale și cel referitor la veniturile din consultanță, diferență care a fost de natură a afecta doar bugetul de stat și nu patrimoniul celor două societăți.

Față de cele arătate, tribunalul constată a fi nefondate motivele de apel formulate de apelantul DNA - Serviciul Teritorial Iași, urmând a menține soluția de achitare pentru săvârșirea acestor fapte, cu încadrarea juridică așa cum s-a dispus schimbarea mai sus, atât pentru inculpații și, cât și pentru inculpata, argumentele prezentate mai sus fiind valabile și în ceea ce o privește pe aceasta.

4. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 290. pen. atât în forma autoratului cât și instigării, raportat la art. 17 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000.

Precizări prealabile. Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Iașia dispus prin rechizitoriu trimiterea în judecată ainculpaților:

a) pentru două infracțiuni:

- prev. și ped. de art. 290. pen. raportat la art. 17 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000, constând în fapta de a concepe și redacta pe calculator, în ziua de 18 februarie 2004, ora 13,59, oferta AD Mediam, antedatată 06 februarie2003, adresată către Național I, document ce în aceeași zi a fost înscris în caietul de corespondență, prin radierea unui cuvânt din rubrica 166/2003 a caietului de corespondență și scrierea deasupra a inițialelor, iar ulterior în scrisul a ajuns la, după care a fost folosit pentru a determina scoaterea de sub urmărire penală sau, ulterior, achitarea inculpaților șI ce urmau să fie trimiși în judecată în ds. cu nr. 65/P/2003;

b) pentru infracțiunile:

- prev. și ped. de art. 290. pen. raportat la art. 17 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000, constând în fapta de a consemna pe oferta concepută de inculpatul rezoluția " Spre analiză, și CA", urmată de semnătura sa indescifrabilă, document ce a fost folosită ulterior de inculpatul în fața organului de urmărire penală;

-art. 25 rap. la art. 290. pen. raportat la art. 17 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000, constând în faptul că a i-a dat dispoziție secretarei, să înregistreze oferta falsă sub un număr antedatata, la o poziție liberă din registrul de intrare-ieșire a corespondenței aferent anului 2003, fiind dat un număr dublu, respectiv 340/13.02.2003, ofertă ce a fost folosită ulterior de inculpatul în fața organului de urmărire penală

Instanța de fond a reținut, după administrarea probatoriului, că vinovăția inculpaților si este dovedita în cauza, iar faptele acestora de a falsifica, denaturând prin alterare înscrisul intitulat "Către, Național lași", prin înscrierea în conținutul acestuia a numărului de înregistrare 166/6.02.2003, număr care aparținea altui înscris și respectiv a vizei "Spre analiza CD si CA/13.02.2003", urmat de semnătura, pentru a crea aparența că acesta a existat și a circulat la acele momente, în vederea folosirii acestuia ca mijloc de probă în fața organelor - Serviciul Teritorial lași, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privata, prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 17 lit.(c) și art. 18 alin.1 din Legea nr. 78/2000.

. elementele constitutive al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privata prev. și ped. de disp. art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 17 lit.(c) si art. 18 alin.1 din Legea nr. 78/2000 și fapta inculpatului de a altera prin răzuire conținutul registrului de intrare - ieșire al - Mediam, la poziția 166/6.02.2003, pentru a se întări convingerea că înscrisul intitulat "Către, National lași", creat la 17.02.2004 a existat și a fost înaintat către la acea data,

Instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art.17lit.(c) și, în mod corespunzător a dispozițiilor art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000, motivat de împrejurarea ca falsul a fost săvârșit de către inculpații si în scopul de a ascunde comiterea infracțiunii prev de art. 12 din Legea nr. 78/2000.

Dar, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 17lit.(c) si art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000, apreciind că fapta nu a fost săvârșita de către inculpat, la dosar neexistând vreo probă că ar fi falsificat mențiunile înscrise la poziția din registru la presiunea exercitată de inculpatul, iar organele de urmărire penală au pornit de la o premisă greșită, respectiv că inculpatul la nivelul lunii februarie a anului 2004 mai avea funcția de director general, realitatea fiind că la acel moment nu mai exercita vreo funcție in cadrul.

DNA - Serviciul Teritorial Iași, prin motivele de apel a criticat această din urmă soluție de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 17lit.(c) si art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000 invocând, în esență, următoarele:

- este evidentă că singura persoană ca re a avut interes să fie efectuate mențiunile din registrul de intrare-ieșire al este;

- înscrisul s-a aflat în posesia inculpatului în ziau de 17.04.2004 și a fost folosit în încercarea de a ascunde comiterea unei infracțiuni despre care cunoștea doar inculpatul nu și martora, care nu ar fi avut motiv să înregistreze documentul, fără să-i fi fost cerut acest lucru;

- argumentul instanței de fond că inculpatul nu mai avea nici o funcție în cadrul la data comiterii faptelor nu este suficient pentru a susține hotărârea de achitare a acestuia, având în vedere că față de funcția pe care inculpatul a deținut-o avea ascendentul necesar pentru ca să ceară și să obțină acțiunea funcționarei de a înregistra înscrisul.

Inculpatul prin motivele de apel depuse înscris la dosar a criticat soluția primei instanțe de condamnare a sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290. pen. rap. la art. 17 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000, invocând, în esență, următoarele:

- din actele dosarului rezultă că nu a efectuat acte de contrafacere a scrierii prin imitare sau reproducere frauduloasă și nici acte de alterare a înscrisului intitulat "Către Național I, prin modificarea materială a redactării textului unui asemenea înscris, ori prin adăugiri, înlocuiri sau ștersături;

- având în vedere că în perioada 01.09.2003-30.11-2003 s-a aflat în concediu medical, după care nu a mai intrat în sediul până în luna decembrie 2003 când și-a făcut lichidarea, trebuia să se constate că nu are nici o legătură cu contrafacerea sau alterarea conținutului înscrisului reprezentând oferta nr. 166/06.02.2003 provenind de la firma AD Mediam și nici cu folosirea acesteia;

- deși scrisul și semnătura conținută în rezoluția aplicată pe înscrisul îi aparțin, nu există probe certe care să ateste că înscrisul fost falsificat sau folosit de către el, ori că a fost încredințat altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Inculpatulprin motivele de apel depuse înscris la dosar a criticat soluția primei instanțe de condamnare a sa pentru săvârșirea celor două infracțiuni prevăzute de art. 290. pen. rap. la art. 17 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000, invocând în esență următoarele:

- fapta să fie săvârșită asupra unui înscris sub semnătură privată cu relevanță juridică; oferta de a contracta, oferta de publicitate nu întrunește elementele unui înscris sub semnătură privată întrucât nu are aptitudinea de a produce efecte juridice, scopul acesteia fiind acela de a constitui punctul de pornire pentru eventuale negocieri;

- este necesar ca făptuitorul să folosească el însuși înscrisul falsificat sau să-l încredințeze unei anumite persoane pentru a fi folosi, dar la dosarul cauzei nu există vreo probă că inculpatul a încredințat oferta cu nr. 166/06.02.203 unei anumite persoane sau către I spre a fi folosită în vedere producerii unei consecințe juridice;

- oferta a fost redactată în luna februarie 2003, în vederea pornirii unor negocieri pentru continuarea relațiilor dintre cele două firme, iar ulterior, în februarie-martie 2004, observând interesul SC SA față de SC - Mediam SRL, a decis să inițieze o nouă serie de negocieri, drept pentru care a reprodus pe calculatorul firmei AD Mediam SRL conținutul exact al adresei 166/06.02.2003.

Trebuie precizat faptul că tribunalul expus pe larg mai sus motivele de apel ale fiecărei părți, drept pentru care nu au mai fost reluate în detaliu și cu această ocazie, dar toate criticile acestora vor fi analize în cele ce urmează:

II.Tribunalulreferitor lancadrările juridicedate faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul - și, ulterior, reținute și de către prima instanță, constată că sunt greșite.

Astfel, fiecare acțiune a inculpatului-, constând în denaturarea prin alterare a înscrisul intitulat "Către, Național lași", prin înscrierea în conținutul acestuia a numărului de înregistrare 166/6.02.2003, număr care aparținea altui înscris, după care de a altera prin răzuire conținutul registrului de intrare - ieșire al - Mediam, la poziția 166/6.02.2003, pentru a se întări convingerea că înscrisul intitulat "Către, National lași", creat la 17.02.2004 a existat și a fost înaintat către la acea data, toate acestea pentru realizarea aceluiași scop, și anume, pentru a fi folosit acest document în fața organului de urmărire penală, prezintă fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni, prev. de art. de art. 290. pen. rap. la art. 17 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000,

Având în vedere intervalele scurte de timp în care se reține prin rechizitoriu că au fost săvârșite, respectiv în aceeași zi, la intervale de câteva minute și scopul pentru care au fost comise, tribunalul constată că au fost săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, aflându-ne, astfel, în fața unei infracțiuni continuate.

Pentru aceste considerente, se va dispune schimbarea încadrării juridice date faptelor mai sus precizate de către prima instanță, din două infracțiuni prev. și ped. de art. 290 Cod penal cu referire la art. 17 lit. "c" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000,într-o singură infracțiuneprev. și ped. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 17 lit. "c" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

III. Tribunalul referitor la reținerea de către prima instanță a vinovăției inculpatului - în ceea ce privește comiterea infracțiuniiprev. și ped. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 17 lit. "c" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, constată că este corectă.

Astfel, prima instanță a apreciat în mod just probatoriul administrat în ceea ce privește această infracțiune, probatoriu care dovedește pe deplin și fără echivoc vinovăția inculpatului.

Mai mult, prima instanță în cuprinsul expunerii a analizat în detaliu și temeinic atât probele care au servit ca temei a reținerii vinovăției, și anume: a)copia registrului de intrare - ieșire corespondența pentru anul 2002-2003 al - Mediam; b) raportul de constatare tehnico-știinfica nr. 19976/15.03.2004, privind falsificarea prin răzuire a unei mențiuni din caietul de evidenta al - Mediam din care rezulta că asupra suportului de hârtie supus examinării in dreptul poziției nr. 166, unde este prezenta sintagma"" s-a intervenit prin răzuire; c) copia registrului de intrări - ieșiri al din perioada 11.02.2003-24.05.2003 din care rezultă că, după poziția 359, s-a înscris din nou poziția 340 cu oferta marketing 2003 provenita de la - Mediam; d) raportul de constatare tehnico - științifică privind inspectarea informațiilor de pe sistemele de calcul aflate în sediul firmei - Mediam; e) raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/28.06.2004 care a concluzionat că scrisul de la poziția dr. 359 din registrul de intrări-ieșiri al aparține numitei; f) raportul de constatare tehnico - științifică prin care s-a concluzionat că asupra suportului de hârtie al filei nr. 6, în dreptul poziției nr. 166 unde este prezentă sintagma s-a intervenit prin răzuire; g) declarațiile martorilor, director executiv la - Mediam, inspector de resurse umane la, jurist la, cât și cele care au fost înlăturate, respectiv declarațiile inculpaților și -, argumentare pe care instanța de control și-o însușește, atâta timp cât în cauză nu s-au relevat date noi de respingere a acestei motivări.

De altfel, concluziile raportului raportul de constatare tehnico - științifică referitoare la faptul că înscrisul intitulat "Către: Național I" a fost creat pentru prima oară la data de 17 februarie 2004, orele 13,59 de utilizatorul numit "- Mediam", pe sistemul de calcul - Mediam (s1_)și a fost ultima oară imprimat, prin comanda utilizatorului de pe același sistem de calcul la aceeași dată de 17 februarie 2004 nu au fost contrazise de inculpatul -, dar acesta a invocat faptul că a că acest înscris reprezintă de fapt reproducere a unei oferte nul 2003 pe care a găsit-o în hârtiile personale, întocmirea acestei noi oferte având scopul de a demara noi negocieri cu.

Această susținere a inculpatului a fost verificată și de către prima instanță care a apreciat în mod just că nu este fondată pentru următoarele argumente: nu a fost dovedită existența înscrisului inițial din anul 2003; inculpatul nu dat vreo explicație credibilă faptului că pe oferta reprodusă în anul 2004 tehnoredactat data de 06.02.2003 și nr. de ieșire 166; dacă oferta se dorea fi pentru cursul anului 2004, inculpatul nu a explicat de ce a fost reprodusă exact o ofertă pentru anul 2003, și, cel mai important de ce a fost alterat prin răzuire conținutul registrului de intrare -ieșire al Mediam de la poziția 166 al anului 2003, unde s-a scris.

În mod corect a constatat prima instanță că toate aceste elemente de fapt se coroborează și dovedesc faptul că intenția reală a inculpatului - a fost de a-i ajuta pe unul dintre inculpații sau să folosească acest înscris ca mijloc de probă în ancheta penală ce-i priveau.

Astfel, se constată că înscrisul sub semnătură privată intitulat "Către: Național I", care conține o ofertă, mai exact o propunere media plan complex de promovare pentru anul 2003, fost falsificat prin două procedee, și anume:

- prin contrafacerea scrierii, care în cazul de față trebuie interpretată lato senso, având în vedere căînscrisul a fost tehnoredactat,(în prezent, înscrisurile sub semnătură privată, și, în special cele emise de către societățile comerciale, sunt realizate în prea mică măsură prin scriere liberă cu mână, foarte des fiind folosite tehnoredactarea pe calculator și imprimarea ulterioară a textului)și anumecontrafacerea scrierii înseamnă a reproduce conținutul pe care-l are în mod obișnuit un asemenea înscris adevărat;

- prin alterare, prin adăugire de text, respectiv "nr. înreg. 166/06.02.2003", care a avut ca drept scop schimbarea realității momentului efectuării acestei oferte.

prin răzuire a conținutul registrului de intrare -ieșire al Mediam de la poziția 166 al anului 2003, unde s-a scris, este un alt act material de falsificare dovedit a fi săvârșit de inculpatul -.

Inculpatul - a invocat prin motivele de apel, dar și în fața primei instanțe, că nu s-a făcut dovada că a încredințat înscrisul vreunei alte persoane spre folosire.

Această susținere este nefondată, în cauză fiind dovedit fără echivoc că a fost încredințat spre folosire și chiar folosit.

Astfel, acest înscris a ajuns în posesia inculpatului, fapt dovedit de rezoluția acestuia pe înscris "Spre analiză CD și /13.02.2003", după care în arhiva, fiind înregistrată de numita în registrul de intrări-ieșiri, într-un spațiu liber al lunii februarie 2003, după care a fost depus la dosarul de urmărire penală nr. 65/P/2003, ca mijloc de probă, de către avocata inculpatului, în data de 19 februarie 2004, la două zile de la momentul la care a fost concepută de către inculpatul -, tot acest circuit al documentului neputându-se realiza dacă acest din urmă inculpat după tehnoredactarea documentului nu-l încredința spre folosire.

Și critica că acest înscris nu are aptitudinea de a produce efecte juridice nu este fondată atâta timp cât acesta ca mijloc de probă are valoare probantă, și din acest motiv a fost depus în cadrul unui dosar penal, ca mijloc de probă, el fiind falsificat și încredințat spre folosire în acest scop.

Aptitudinea de a produce consecințe juridice se apreciată în funcție de contextul în care este folosit acest înscris. Este adevărat că dacă această ofertă pentru anul 2003 era destinată, în realitate, pentru demararea unor negocieri cu în anul 2004, nu avea aptitudinea să producă vreo consecință juridică, dar cum a fost încredințată spre folosire în fața unui organ judiciar, ca mijloc de probă, această ofertă era aptă să producă consecințe juridice, inculpatul solicitând a se avea în vedere acest în scris în dovedirea netemeiniciei acuzațiilor ce i se aduceau.

Față de cele arătate, tribunalul constată că în mod fondat s-a reținut vinovăția inculpatului -, în ceea ce privește falsificarea înscrisurilor mai sus precizate și s-a constatat, în mod corect, că faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", dar cu precizarea încadrării juridice corecte, respectiv reținerea unei singure infracțiuni în formă continuată.

IV. Tribunalul referitor la reținerea de către prima instanță a vinovăției inculpatului în ceea ce privește comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 17 lit. "c" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, constată că este corectă.

Deși, inculpatul a recunoscut că a scris personal rezoluția"Spre analiză CD și /13.02.2003" de pe înscrisulintitulat "Către: Național I", a susținut atât în prima instanță cât și prin motivele de apel că această mențiune ar fi fost pusă pe document în anul 2003, întrucât în anul 2004 nu mai avea nici o funcție în carul, și că nu există probe că ar fi folosit acest înscris sau că l-ar fi încredințat altei persoane spre folosire.

Dar, așa cum s-a arătat mai sus materialul probator relevă suficiente probe că inculpatul în perioada 17 - 19 februarie 2004 avut în posesie acest în scris, al cărui conținut l-a alterat prin adăugirea unui text, care era de natură a denatura data reală a documentului, creând aparența că a fost redactat în anul 2003, moment în care avea funcția de director general la (a se vedea concluziile raportului raportul de constatare tehnico - științifică a referitoare la acest în scris care stabilesc data tehnoredactării 17 februarie 2004, și mijloacele de probă depuse la dosarul de urmărire penală de avocatul inculpatului, la data de19 februarie 2004, printre care se regăsea și înscrisul de față).

Faptul că înscrisul pe care a adăugat inculpatul o rezoluție a ajuns, ulterior, în arhiva, după care la scurt timp la organul judiciar, face dovada că după ce l-a avut în posesie l-a încredințat spre a fi folosit în scopul în care a fost falsificat.

Astfel, criticile acestui inculpat sunt nefondate, soluția de condamnare a primei instanțe fiind legală și temeinică.

IV. Tribunalul referitor la soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 17lit.(c) si art. 18 alin.1) din Legea nr. 78/2000, constată că este corectă.

Prin rechizitoriu, și apoi prin motivele de apel s-a invocat că faptul că inculpatul ar avut în posesie înscrisul intitulat "Către: Național I", și era singurul interesat de fi înregistrat în evidențele și ulterior de a fi depus ca probă în dosarul în care era urmărit penal, demonstrează, fără echivoc, că el a fost persoana care ar fi determinat-o pe secretara de la să facă mențiunile din registrul de intrare-ieșire la numărul 340 după 359 din 13.02.2003.

Dar, prima instanță a reținut în mod fondat că atâta timp cât inculpatul la începutul anului 2004 nu mai avea nici funcție în cadrul, nu se poate prezuma fără a exista o probă sau directă sau cel puțin indirectă, că ar fi determinat un angajat al acestei societăți de a înregistra un act în evidențele din anul 2003.

Numita nu a recunoscut acest fapt, iar prezumțiile invocate de procuror nu conduc indubitabil la concluzia că doar inculpatul ar fi putut să o determine pe aceasta, fiind plauzibile și alte variante, și anume că o persoană din conducerea de la acel moment să fi dispus înregistrarea documentului, dar și varianta că inculpatul ar fi determinat-o pe această angajată în sensul anterior arătat, având în vedere că și acesta avea interes de fi folosit acest înscris în cadrul anchetei penale.

În concluzie, principiul in dubio pro reo a fost corect aplicat de către prima instanță, care a dispus, în mod fondat, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c, fapta nefiind săvârșită de către acesta.

5. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 264. pen. în forma participației improprii, raportat la art. 17 lit. a și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000.

Precizări prealabile. Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Iașia dispus prin rechizitoriu trimiterea în judecată ainculpaților:

a)pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 264. pen. raportat la art. 17 lit. a și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 31 al. 2. pen. reținându-se în sarcina acestuia că prin conceperea unui înscris sub semnătură privată, ce apoi l-a încredințat spre a servi ca probă în fața organelor de anchetă a urmărit să-i favorizeze pe inculpați;

b)pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 264. pen. raportat la art. 17 lit. a și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 31 al. 2. pen, reținându-se în sarcina acestuia că prin falsificarea înscrisului sub semnătură privată, ce ulterior a fost încredințat spre folosire în fața organelor de urmărire penală, a urmărit să-l favorizeze pe coinculpatul.

Prin actul de sesizare s-a apreciat că prevederile art. 31al. 2. pen. se impun a fi reținute întrucât prin falsurile săvârșite, inculpații au determinat comiterea de infracțiuni de către ceilalți făptuitori, respectiv, și.

Instanța de fond a reținut, după administrarea probatoriului, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "favorizare a infractorului", în ceea ce-l privește pe inculpatul, întrucât acesta având calitatea de autor al infracțiunii, nu poate determina, înlesni sau ajuta la săvârșirea unei infracțiuni de favorizare privitoare la persoana sa.

Referitor la inculpatul - s-a reținut că prin fapta sa de a încredința un înscris falsificat spre a servi ca probă în fața organelor de anchetă, a urmărit să favorizeze pe inculpați (sau pe unul dintre aceștia), determinând comiterea de către făptuitori de fapte penale, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 264. pen. raportat la art. 17 lit. a și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 31 al. 2. pen. dispunând condamnare acestuia.

DNA - Serviciul Teritorial Iași, prin motivele de apel a criticat soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii 264. pen. raportat la art. 17 lit. a și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 31 al. 2. pen. invocând faptul că prin faptele ale inculpatul l-a favorizat pe inculpatul în fața organelor judiciare.

Inculpatulprin motivele de apel depuse înscris la dosar a criticat soluția primei instanțe de condamnare a sa pentru săvârșirea infracțiunii de "favorizare a infractorului" în forma participației improprii, invocând faptul că, în condițiile în care nu a săvârșit mai întâi fapta prin care să fi fost acordat ajutorul (falsul în înscrisuri sub semnătură privată), nu putea săvârși nici această infracțiune, și, mai mult mai mult, pe parcursul procesului penal, nu a fost stabilită împrejurarea că a avut cunoștință despre săvârșirea prealabilă a unor infracțiuni de către ceilalți inculpați sau că ulterior a înțeles să le acorde ajutor pentru a se sustrage de la urmărirea penală sau judecată.

II. Tribunalulreferitor lancadrarea juridicădată faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul - și, ulterior, reținute și de către prima instanță, constată că este greșită.

Infracțiunea de favorizare a infractorului constă, potrivit art.264 al.1 pen, în ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

În sarcina inculpatului-,atât prin actul de sesizare, dar și prin sentința penală de condamnare s-a reținut că ajutorul dat inculpaților sau, sau numai a unuia dintre aceștia, a constat în falsificarea înscrisului intitulat "Către, Național lași", ce l-a încredințat spre a fi folosit ca probă în fața organelor judiciare.

Dar, acest ajutor al inculpatului - a fost acordat în mod direct și nu prin determinarea altor persoane, care ar fi comis faptele fără vinovăție, întrucât înscrisul falsificat a fost remis direct sau printr-un intermediar către inculpatul, pentru ca acesta să-l folosească în fața autorităților judiciare.

Faptul că și inculpatul a alterat conținutul înscrisului, prin adăugarea unei rezoluții, iar, ulterior, pentru a fi întări convingerea că înscrisul este din anul 2003, fost înregistrat în mod fraudulos și în evidențele, după care a fost depus la dosarul de urmărire penală prin intermediul avocatului inculpatului, nu constituie decât alte acte distincte decât cele ale inculpatului, ce au fost fi reținute ca fiind infracțiuni distincte prin actul de sesizare.

Concluzionând, tribunalul constată că fapta inculpatului - de a falsifica un înscris sub semnătură privată și de a-l încredința spre folosire ca probă în fața organelor judiciare, constituie un ajutor dat în mod direct de către acesta, în calitate de autor, infractorilor și, sau a unuia dintre ei, drept pentru care se va dispune schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 31. pen. încadrarea corectă fiind cea prev. de art. 264. pen. raportat la art. 17 lit. a și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000.

III. Tribunalul referitor la reținerea de către prima instanță a vinovăției inculpatului - în ceea ce privește comiterea infracțiuniide "favorizare a infractorului", constată că este corectă.

Așa cum s-a arătat mai sus în cauză este dovedit faptul că inculpatul -a falsificat un înscris sub semnătură privată și l-a încredințat (direct sau prin intermediul unei alte persoane) spre folosire inculpatului.

Inculpatul -, prin motivele de recurs a invocat faptul că nu este dovedit faptul că a cunoscut că inculpații și sunt cercetați penal într-un dosar și că el a dorit să le acorde ajutor în vederea îngreunării sau zădărnicii urmăririi penale sau a judecății.

Dar, scopul pentru care a falsificat și ulterior a încredințat spre folosire înscrisul sub semnătură privată este dovedit de următoarele împrejurări de fapt:

- la data 17 februarie 2004 inculpatul a falsificat un înscris sub semnătură privată, reproducând o ofertă pentru anul 2003 făcută firmei, conținut care evoca acțiunile publicitare desfășurate pe parcursul anului 2002, estimate la aproximativ 50000 USD și se propunea pentru anul 2003 reluarea publicității pentru berea Coroana, costurile toate de publicitate fiind estimate la suma de - USD,toate acesta demonstrând faptul că inculpatul cunoștea apărările inculpaților și, referitoare la faptul că prețul lucrărilor prestate de către este mult mai mic decât al altor firme, aceasta fiind singura explicație credibilă pentru care inculpatul în anul 2004 redactat o astfel de ofertă;

- faptul că după tehnoredactarea acestui înscris a falsificat și registrul de intrări-ieșiri al societății - Mediampentru a întări convingerea că documentul a fost redactat în anul 2003, întărește concluzia de mai sus că inculpatul cunoștea că situația de fapt ce se dorea fi dovedită prin acel înscris privea anul 2003;

- în aceeași zi sau în a doua azi a încredințat înscrisul, direct sau printr-un intermediar, inculpatului, care la acel moment nu mai avea nici o funcție în cadrul, fapt caredemonstrează din nou că a conceput acest înscris pentru a-l ajuta pe acesta în ancheta penală în care era implicat;

- la data de 19 februarie 2004, înscrisul a fost depus la dosarul de urmărire penală de către avocatul inculpatului,fapt ce demonstrează că scopul urmărit prin conceperea acestui înscris a și fost atins.

Astfel, tribunalul apreciază că, în mod corect, a constatat prima instanță că toate aceste elemente de fapt se coroborează și dovedesc fără echivoc faptul că intenția reală a inculpatului - a fost de a-i ajuta pe inculpații și, sau pe unul dintre aceștia, să folosească acest înscris ca mijloc de probă în ancheta penală ce-i priveau.

Fapta de ajutor dată inculpaților mai sus menționați pentru a îngreuna sau zădăr-nici urmărirea penală constituie infracțiune, deși se va dispune achitarea inculpaților și pentru infracțiunile pentru care s-a acordat ajutorul, pentru următoarele considerente:

- legiuitorul a incriminat această faptă de ajutor dat unui infractor pentru a proteja relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției penale, prin asigurarea descoperirii, cercetării și judecării celor care sunt cercetați sau judecați pentru comiterea unei infracțiuni, iar în cazul în care au fost condamnați, asigurarea executării pedepsei;

- astfel, situația premisă constă în existența unei urmăriri penale sau a unei judecăți, ori a existenței unei condamnări definitive, în speța de față fiind incidentă prima situație;

- ajutorul dat pentru a zădărnici urmărirea penală nu este condiționat de către legiuitor și de faptul ca infractorul, ulterior, să și fie condamnat pentru infracțiunea pentru care este urmărit penal, întrucât fapta de favorizare s-a consumat prin crearea stării de pericol pentru înfăptuirea justiției penale (infracțiunea fiind una de pericol);

- în speța de față, infracțiunea de favorizare a infractorului s-a consumat în momentul în care înscrisul falsificat de inculpatul - a fost depus ca mijloc de probă la dosar și invocat ca temei al reținerii cauzei de nepedepsire prev. de art. 148 al. 4 din Legea nr. 31/1990;

- atunci când legiuitorul a dorit să introducă o cauză de nepedepsire sau de reducere a pedepsei, în cazul infracțiunilor care împiedică înfăptuirea justiției, a făcut-o în mod expres (a se vedea infracțiunile de mărturie mincinoasă, nedenunțarea unor infracțiuni, chiar și cea de favorizare a infractorului, când este săvârșită de soț sau de o rudă apropiată, sau omisiunea de a încunoștința organele judiciare).

Dacă s-ar interpreta altfel, s-ar ajunge la situația în care o persoană după ce ar ajuta un infractor pentru a zădărnici sau îngreuna urmărirea penală, iar acesta, în cele din urmă, a fost condamnat, să se apere, în cazul în care este cercetată penal pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, spunând că nu cunoștea la momentul acordării ajutorului că persoana cercetată a comis vreo infracțiune, ci dimpotrivă credea în nevinovăția acesteia, apărare ce ar fi fondată, având în vedere că doar organele judiciare se pot pronunța cu privire la existența sau nu a unei infracțiuni, interpretare ce ar conduce, în fapt, la inaplicabilitatea acestei infracțiuni.

IV. Tribunalul referitor la soluția de achitare a inculpatului în ceea ce privește comiterea infracțiuniide "favorizare a infractorului", constată că și aceasta este corectă.

Infracțiunea prev. de art. 264. pen. se referă la ajutorul dat unui infractor. Așadar, este vorba de o activitate de favorizare a altuia, și nu de o activitate de autofavorizare, subiectul favorizării neputând fi deci autorul sau coautorul, și nici ceilalți participanți la fapta în legătură cu care s-a comis activitatea de favorizare.

Astfel, în mod corect prima instanță apreciat că autorul unei infracțiuni nu poate fi subiectul activ unor activități de favorizare a unui coautor, întrucât, implicit, aceste activități se constituie în acte de autofavorizare.

De altfel, chiar prin rechizitoriu s-a reținut că acțiunile inculpatului vizau și o finalitate proprie, constând în determinarea unei soluții de achitare în ce-l privește.

În consecință, tribunalul constată că motivele de apel formulate de către DNA - Serviciul Teritorial Iași în ceea ce privește această soluție sunt nefondate.

6.Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor.

Având în vedere că pentru infracțiunile prevăzută de art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000,cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, urmează se dispune achitarea, iar în cazul infracțiunilor pentru care s-a dispus achitarea de către prima instanță, se vor menține aceste soluții, tribunalul va verifica temeinicia individualizării cuantumului pedepsei și a modalității de executare, doar referitor la condamnările ce vor fi menținute.

Astfel, se vor menține: a) în ceea ce-l privește pe inculpatul, doar condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290. pen. raportat, la disp. art. 17 lit. c) si art. 18 alin. 1) din Lg. 78/2000; b) în ceea ce-l privește pe inculpatul -, doar condamnările pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. prev. de art. 290. pen. raportat, la disp. art. 17 lit. c) si art. 18 alin. 1) din Lg. 78/2000, cu aplic. art. 41 al. 2. pen. și, respectiv, prev. și ped. de art. 264 Cod penalcu referire la art. 17 lit. "a" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, potrivit noilor încadrări juridice.

Prin motivele apel DNA - Serviciul Teritorial Iașia invocat faptul că față de faptele concrete comise și circumstanțele personale ale inculpaților se impunea aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum ridicat și cu executare în regim de detenție.

Tribunalul, în raport de faptele comise de către inculpații și -, și care au fost mai sus analizate în detaliu, fiecare pedeapsă cu închisoarea aplicată, a fost corect dozată și adaptată gravității faptelor comise (gravitate conturată de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, respectiv au falsificat un înscris sub semnătură privată, ce a fost folosit ca mijloc de probă în dosarul în care se efectuau cercetări cu privire la săvârșirea unor infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție) și persoanei inculpaților, care sunt infractori primari, sunt căsătoriți au nivel de pregătire intelectuală ridicat, fiind absolvenți de studii superioare, și care au avut o poziție procesuală parțial necorespunzătoare.

În raport de cele mai sus arătate, tribunalul apreciază că pedepsele cu amenda penală și respectiv cu închisoarea au fost corect dozate și adaptate gravității fiecărei fapte comise, șică nu se impune reducerea cuantumului acestora.

Și în ceea ce privește modalitatea de executare, prima instanță a apreciat corect în raport de circumstanțe personale ale inculpaților că scopul pedepsei, respectiv prevenirea săvârșii de noi infracțiuni, poate fi atins chiar prin neexecutarea acesteia, drept pentru care a dispus, în mod fondat, suspendarea executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat, dar în ceea ce-l privește pe inculpatul, tribunalul constată că se impune doar reducerea termenului de încercare stabilit de prima instanță în raport de cuantumul pedepsei finale.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c pen. tribunalul constantă că nu se impune în cauză, având în vedere că inculpatul, nu s-a folosit de nici o funcție pentru a săvârși infracțiunea de fals în înscrisuri, iar inculpatul, deși era director general la - Mediam, nu s-a folosit de această funcție pentru a falsifica un înscris sub semnătură privată, conceperea unei oferte nefiind una din atribuțiile specifice ale unui director general, ci a directorului executiv sau al oricărui angajat cu astfel de atribuții.

* **

Pentru toate aceste considerente, tribunalul constată că sunt întemeiate, în parte, motivele de apel formulate doar deinculpații,și -, drept pentru care se va dispune, în temeiul disp. art. 379 pct. 2, lit. a) proc. pen. admitere apelurilor acestora și desființarea sentinței penale nr. 5124/11.11.2005 a Judecătoriei Iași, în parte, în latură penală, în sensul:

- schimbării încadrărilor juridice în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, art. 26 rap. la art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rap. la art. 17 lit. h și art. 18 al. 5 din Legea nr. 78/2000, art. 26 rap. la 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rap. la art. 17 lit. h și art. 18 al. 5 din Legea nr. 78/2000, în ceea ce-i privește pe inculpații și,iar prin extindere în temeiul art. 373. proc. pen. și în ceea ce o privește pe inculpata;

- achitării inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de Legea nr. 78/2000, în noua încadrare juridică;

- reducerii termenului de încercare, stabilit potrivit disp. art. 82. pen. inculpatului;

- înlăturării dispoziției de confiscare de la inculpați a sumelor de 34500 Ron și, respectiv, 22610 Ron și

- schimbării încadrărilor juridice în ceea ce privește infracțiunileprev. și ped. de art. 290 Cod penal raportat la art. 17 lit. "c" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și prev. și ped. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 264 Cod penal cu referire la art. 17 lit. "a" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000,și în ceea ce-l privește pe inculpatul -;

Rejudecând cauza,tribunalul va dispune, într-o primă fază, descontopirea pedepselor rezultante aplicate inculpaților. și -, după care în temeiul disp. art. 334. proc. pen. schimbarea încadrărilor juridice date faptelor de către prima instanță, în sensul ce a fost menționat mai sus la analiza motivelor de apel.

În baza disp. art. 11 pct.2 lit. a) proc. pen. coroborat cu art. 10 lit. d) proc. pen. se va dispune achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000,cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Se va dispune menținerea soluției de achitare dispusă de către prima instanță în ceea ce privește infracțiunea prev. și ped. de art. 272 pct. 2 (fost art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată, raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (noua încadrare), în ceea ce-i privește pe ambii inculpați.

Se va menține atât soluția de condamnare a inculpatului în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 290. pen. raportat, la disp. art. 17 lit. c) si art. 18 alin. 1) din Lg. 78/2000, cât și modalitatea de executare a pedepsei.

Se va reduce termenul de încercare stabilit în conformitate cu disp. art. 82. pen. la 2 (doi) ani și 3 (trei) luni.

Se va menține și soluția de achitare dispusă de către prima instanță în ceea ce o privește pe inculpata a referitor la infracțiunile prev. și ped. de26 raportat la art. 12 lit. "a" din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și26 raportat la art. 272 pct. 2 (fostul art. 266 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, republicată raportat la art. 17 lit. "h" și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (noile încadrări).

Se va plica inculpatului - aceeași pedeapsă de 500 (cinci sute) lei Ron amenda penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de disp. art.290 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 17 lit. "c" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (noua încadrare).

Se va menține pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de art. 264. pen. cu aplicarea art. 17 lit.(a) si art. 18 alin.1) din Legea 78/2000(noua încadrare).

În temeiul disp. art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. d pen. se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) luni închisoare

Se vor menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate în ceea ce-i privește pe inculpați.

Având în vedere că toate motivele de apel formulate de către Ministerul Public, prin Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, se va dispune, în consecință, în temeiul disp. art. 379 al.1, lit. b) proc. pen. respingerea, ca nefondat, a apelul formulat împotriva aceleași sentințe penale Judecătoriei Iași.

* * *

În termen legal, Ministerul Public, prin Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași si inculpații si, au declarat recurs împotriva acestei decizii criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate si netemeinicie.

Reprezentantul Ministerului Public,DNA-Serviciul Teritorial I, in esenta, aduce următoarele critici:

- cu privire la inculpații, a Și, instanța de apel făcut o greșită apreciere a materialului probator, administrat în cursul întregului proces penal, respingând apelul DNA- Serviciul Teritorial Iași si menținând soluția de achitare a inculpaților si pentru unele din infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, pronunțând achitarea susnumiților pentru alte infracțiuni și menținând hotărârea de achitare totală a inculpatei a pentru toate infracțiunile cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Apreciază ca s-ar fi impus condamnarea celor patru inculpați pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea lor in judecata.

- pentru reeducarea inculpaților nu este suficientă o pedeapsă minimă, a cărei executare să fie suspendată condiționat ci se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea și cu executare în regim de detenție.

Inculpatul critica decizia ca fiind nelegală sub aspectul menținerii soluției de condamnare a inculpatului în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.290 pen. rap. la disp. art.17 lit."c" și art.18 alin.l din Legea nr.78/2000 și, în rejudecare, instanța să dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", în conformitate cu dispozițiile art.ll pct.2 lit."a" pr.pen. rap. la art.10 alin.l lit. "c" pr.pen.

Consideră că prin soluțiile criticate, atât instanța de fond cât și cea de apel au comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" - evaluând în mod greșit probele administrate în cauză.

Si inculpatul considera ca, atât instanța de fond cât și cea de apel nu au sesizat ca, exista un mare dubiu cu privire la faptele pentru care inculpatul a fost condamnat fiind evaluat în mod greșit probele administrate în cauză. Solicita achitarea pentru toate faptele reținute în mod greșit in sarcina sa.

Motivele pe larg expuse de reprezentantul Ministerului Public si recurenti se regăsesc in încheierea de dezbateri din data de 03.12.2009 si care au fost menținute cu prilejul reluării dezbaterilor.

Examinând cele doua hotărâri prin prisma motivelor invocate Curtea constata că atât recursul Ministerului Public,DNA-Serviciul Teritorial Iași cat si recursurile celor doi inculpate sunt nefondate din următoarele motive:

Cu privire la recursul Ministerului Public;

Potrivit art. 62 cod proc. penală, instanța este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

Conform art. 63 al. 2 cod proc. penală probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecăreia se face in urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Art. 65 al 1, stipulează că: sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penala și instanței de judecată.

Instanța de fond a administrat un probatoriu complet, care a fost reevaluat de instanța de apel fiind interpretat just in lumina disp. art. 63 cod proc. penală și pe baza acestuia, s-au făcut încadrările in drept si, au dispus condamnarea inculpaților pentru faptele dovedite, iar pentru cele care nu au avut suficient suport probator au hotărât achitarea.

Stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente să devolueze cauza în fapt și în drept, respectiv, instanța de fond și instanța de apel, în cazul ambelor fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.

În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Si instanța de recurs îmbrățișează punctul de vedere al instanțelor de fond si apel, conform căreia, probele au fost apreciate si evaluate al justa lor valoare si, nu exista nici o discordanță între probele administrate si aspectele reținute in motivarea deciziei recurate cu privire la achitarea inculpaților.

Concluzionând, in mod temeinic si pe baza de probe solide, pentru inculpatul, au fost menținute de către instanța de apel doar condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290. pen. raportat, la disp. art. 17 lit. c si art. 18 alin. 1 din Lg. 78/2000; si pentru inculpatul -, doar condamnările pentru săvârșirea nfracțiunilor prev. și ped. de art. prev. de art. 290. pen. raportat, la disp. art. 17 lit. c si art. 18 alin. 1 din Lg. 78/2000, cu aplic. art. 41 al. 2. pen. și, respectiv, prev. și ped. de art. 264 Cod penal cu referire la art. 17 lit. "a" și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, iar pentru cele nedovedite cu privire la toți inculpații, s-a dispus achitarea.

Cat privește critica privind cuantumul redus al pedepselor si a modalității de executare, este de observat că, prima instanță a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 cod penal precum si de scopul acestora, prevăzut de art. 52 cod penal.

În concret instanța a ținut cont de modul si împrejurările comiterii faptelor comise de inculpați si pentru care s-a menținut condamnarea lor, de gradul de pericol social al acestor fapte, de limitele de pedeapsa pentru acest gen de infracțiuni, de datele care caracterizează persoana inculpaților, precum si de împrejurările care atenuează sau agravează raspunderea penală.

Art. 52 cod penal stipulează ca scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni si ca prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte fata de munca si ordinea de drept.

Având in vedere ca pentru inculpatul si pentru inculpatul -, au fost menținute doar condamnările amintite mai sus, precum si pedepsele aplicate pentru aceste infracțiuni nu poate fi dispusă executarea acestor pedepse în regim de detenție.

Referitor la recursurile inculpaților:

Așa cum motivat și instanța de apel, din materialul probator administrat in cauza rezulta suficiente probe că inculpatul, în perioada 17 - 19 februarie 2004 avut în posesie înscrisul intitulat "Către: Național I", al cărui conținut l-a alterat prin adăugirea unui text"Spre analiză CD și /13.02.2003", care era de natură sa denatureze data reală a documentului, creând aparența că a fost redactat în anul 2003, moment în care avea funcția de director general la .

Faptul că înscrisul pe care a adăugat inculpatul o rezoluție a ajuns, ulterior, în arhiva, după care la scurt timp la organul judiciar, face dovada că după ce l-a avut în posesie l-a încredințat spre a fi folosit în scopul în care a fost falsificat.

De asemenea s-a dovedit far putință de tăgadă, că inculpatul - a falsificat un înscris sub semnătură privată și l-a încredința spre folosire ca probă în fața organelor judiciare, fapt ce constituie un ajutor dat în mod direct de către acesta, în calitate de autor, infractorilor și, sau a unuia dintre ei.

Așa fiind, criticile celor doi inculpați care solicita achitarea lor, cu motivarea ca exista serioase dubii in privința comiterii faptelor reținute in sarcina lor, sunt nefondate, soluția de condamnare a primei instanțe menținută cu corecturile de rigoare de instanța de apel, fiind legală și temeinică

Din considerentele sentinței instanței de fond si a deciziei din apel, rezultă clar, si neechivoc, ca temeiurile de drept in baza cărora au fost condamnați inculpații si au aplicabilitate pe situația de fapt reținută si motivată pe larg de instanța de apel.

În baza acestor considerente, recursurile Ministerului Public si ale inculpaților vor fi respinse ca nefondate.

Văzând si disp. art. 192 al 2 si 3 Cod proc. penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile promovate de Ministerul Public - DNA Serviciul Teritorial Iași și inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 191 din data de 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.

Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului promovat în cauză de Ministerul Public - DNA Serviciul Teritorial Iași rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

2 ex.

08.02.2010

Tribunalul Iași:

Președinte -

Judecător - -

,

Președinte:Anton Dan
Judecători:Anton Dan, Cenușă Maria, Dumitrescu Daniela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Iasi Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 11/2010. Curtea de Apel Iasi