Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 151/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 151
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea apelului penal, având ca obiect " omor deosebit de grav" promovat de inculpatul apelant -, împotriva sentinței penale nr.65 din data de 01.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei penale de față au avut loc în ședința publică din data de 11 2008 ( cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a doamnei procuror ), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare, cauza s-a amânat pentru astăzi 18.12.2008.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.65/1.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- s-au hotărât următoarele:
Condamnă pe inculpatul - la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat" prevăzută și pedepsită de art.174, 175 alin.1 lit. "i" Cod penal - prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.174, 175 alin.1 lit. "i" Cod penal, art.176 lit. "c" Cod penal.
În baza art.65 alin.2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a", "b" Cod penal pe o durată de 5(cinci) ani.
A constatat că infracțiunea de "omor calificat", dedusă judecății, a fost comisă în condiții de concurs real, prevăzut de art. 33 lit. "a" Cod penal, cu infracțiunea de "tâlhărie" prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1 lit. "b" Cod penal (comisă la data de 02/03.04.2004) pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare prin sentința penală nr. 797/02.11.2004 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 07/06.01.2005 a Curții de APEL IAȘI.
În baza art. 33 lit. "a" raportat la art. 34 lit. "b" și art. 35 alin. 1 Cod penal a contopit pedepsele sus-arătate și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă principală de 18 (optsprezece) ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal pe o durată de 5(cinci) ani.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a", "b" și "e" Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În baza art. 36 alin. 1 și art. 88 alin. 1 Cod penal a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia durata arestării preventive de la 14.02.2000 la 19.12.2003, precum și perioada deja executată de la 03.04.2004 și până la 24.04.2007.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil a obligat inculpatul să plătească părți civile suma de 1.500 lei noi (15.000.000 lei vechi) cu titlu de daune materiale.
În baza dispozițiilor art. 14 și 346 și art. 17 alin.3 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil a obligat inculpatul să le plătească părților civile și, prin reprezentantul lor legal, suma de 2280 lei noi (22.800.000 lei vechi), respectiv câte 1140 lei noi (11.400. 000 lei vechi) fiecăruia, reprezentând prestație periodică pentru perioada cuprinsă între 14.03.1998 - 27.03.2003, precum și suma de 50 lei noi (500.000 lei vechi) lunar pentru fiecare minor până la majoratul acestora, începând cu data de 27.03.2003, cu același titlu.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 313 alin. 1 din "Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății", modificată și completată prin nr.OUG 72/2006, a obligat inculpatul să plătească suma de 125,40 lei noi (1. 254.000 lei vechi) către partea civilă Serviciul de Ambulanță al Județului I, cu sediul în I,-, județul I, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul victimei cu ambulanța, la spital.
A constatat că Spitalul Clinic nr. 3 I nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
În baza art. 191 alin. 1 obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În pronunțarea acestei sentințe tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași dat în dosarul nr.13997P/1998 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de "omor deosebit de grav", faptă prevăzută de art.174, 176 lit. "c" Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, atunci, în sarcina inculpatului faptul că, în noaptea de 14/15.03.1998, i-a aplicat, într-un loc public, victimei, mai multe lovituri cu piciorul în zona capului, care, în final au condus, la decesul acesteia.
- Prin același rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei (actuală ) sub acuzația săvârșirii infracțiunii de "mărturie mincinoasă" prev. și ped. de art. 260 alin. 1 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatei (actuală ), în esență, faptul că, în cursul urmăririi penale aceasta a dat mai multe declarații mincinoase în calitate de martor, cu scopul de a susține apărarea inculpatului.
Ca urmare a sesizării prin rechizitoriul sus-menționat, cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului, I la data de 05.09.2000, sub nr. 8591/2000.
În cursul cercetării judecătorești, în acest ciclu procesual, au fost audiați: a) inculpații ( 20 - acesta a depus și memorii) și (21), nici unul nerecunoscând infracțiunile imputate; b) partea vătămată și civilă ( 19), în mod formal, în sensul că a declarat că se constituie parte civilă cu suma 15.000.000 lei vechi, ulterior fiind reaudiată ( 96); c) martorii propuși de acuzare sau de inculpat: ( 49), ( 54), ( 73), ( 74), ( 75), ( 76), ( 77), ( 94) și ( 101 - martor asistent la audierea părții vătămate ).
Prin sentința penală nr. 292/24.05.2001, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
- l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa principală de 18 ani închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal pe o durată de 7 ani și la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 și art. 64 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat" prev. și ped. de art. 174, art. 175 lit. "i" Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334.C.P.P. din infracțiunea prev. și ped. de art. 174, art. 176 lit. "c" Cod penal);
- a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și i-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive;
- a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă;
- a obligat inculpatul la plata sumei de 1.245.000 lei vechi despăgubiri civile către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean I, constatând totodată că Spitalul Clinic nr. 3 I nu a formulat pretenții civile în cauză;
- a condamnat-o pe inculpata (actuală ) la o pedeapsă de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "mărturie mincinoasă" prev. și ped. de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași (procurorul a invocat greșita schimbare a încadrării juridice și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 61 alin. 1 Cod penal în cazul inc. ) și cei doi inculpați.
II. Procedura în fața Curții de APEL IAȘI - primul apel (dosar nr. 3001/2001).
În acest ciclu procesual, în fața Curții de APEL IAȘI, s-au efectuat următoarele acte de procedură: a) au fost audiați ori reaudiați martorii ( 41), ( 42), (43), (44), ( 52, acesta a fost apoi reaudiat - 85), ( 53) și ( 86); b) a fost audiată și reaudiată soția victimei, în calitate de martor (45 și 51); c) Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașia depus un proces-verbal (68) întocmit cu prilejul verificărilor efectuate la SC "" SA I din care rezultă că martorul nu a fost angajat al acestei societăți în luna martie 1998; printr-o adresă cu nr. 4993/06.12.2003, această societate a confirmat acest lucru (72); d) inculpatul a depus mai multe memorii, o schiță a locului faptei (concepută de el - 77) și note de concluzii scrise.
Prin decizia penală nr. 66/05.03.2002 Curtea de APEL IAȘIa admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și ale celor doi inculpați, a desființat sentința penală nr. 292/24.05.2001, atât în latura penală, cât și în cea civilă, dispunând trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru rejudecare și menținând starea de arest a inculpatului.
În motivarea acestei decizii s-a arătat, printre altele, că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul nesoluționării acțiunii civile în ceea ce-i privește pe minorii victimei. S-a arătat că victima avea doi copii minori, caz în care prima instanță trebuia să dispună citarea acestora și, în baza art. 17 alin. 4 și art. 347.C.P.P. să exercite și să rezolve din oficiu acțiunea civilă în ceea ce-i privește. S-a dispus ca la rejudecare, prima instanță să aibă în vedere și motivele de apel ale procurorului și ale inculpaților.
III. A doua procedură în fața Tribunalului Iași (dosar nr. 4348/2002).
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 21.03.2002, sub nr. 4348/2002.
În rejudecare, cu prilejul reluării cercetării judecătorești, s-a procedat la: a) a fost audiat formal inculpatul, care a precizat că-și menține declarațiile anterioare ( 27); b) s-au depus la dosar copii ale certificatelor de naștere ale copiilor minori ai victimei ( 16-17), precum și după certificatul de deces al victimei și după cartea acesteia de muncă ( 68-74; c) a fost audiată formal ( 26), exclusiv în latura civilă, partea vătămată, care a precizat că se constituie parte civilă cu suma 15.000.000 lei vechi reprezentând cheltuieli de înmormântare, solicitând totodată, în numele celor doi minori, și o prestație periodică; d) a fost audiată inculpata ( 44); e) au fost audiați martorii și zis "" (ambii în latura civilă - 83- propuși de partea civilă ), - ( 140), - ( 141) și ( 173); f) Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Iar ăspuns solicitării instanței și a comunicat faptul că victima a beneficiat de ajutor de șomaj în perioada 14.05.1993-07.02.2004 și de alocație de sprijin în perioada 01.05.1994-29.10.1995 ( 84).
Prin sentința penală nr. 287/27.03.2003, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
- l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa principală de 18 ani închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal pe o durată de 5 ani și la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 și art. 64 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de "omor deosebit de grav" prev. și ped. de art. 174, art. 176 lit. "c" Cod penal;
- a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive;
- l-a obligat pe inculpatul la plata sumei de 15.000.000 lei vechi către partea civilă, cu titlu de daune materiale (reprezentând cheltuieli de înmormântare), precum și la suma de 22.800.000 lei vechi către minorii și, reprezentând prestație periodică pentru perioada cuprinsă între 14.03.1998-27.03.2003 și, în continuare, câte 500.000 lei vechi lunar, pentru fiecare minor până la majorat;
- l-a obligat pe inculpatul la plata sumei de 1.245.000 lei vechi despăgubiri civile către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean I, constatând totodată că Spitalul Clinic nr. 3 I nu a formulat pretenții civile în cauză;
- a condamnat-o pe inculpata (actuală ) la o pedeapsă de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "mărturie mincinoasă" prev. și ped. de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel doar inculpatul.
Prin urmare, pentru inculpata (actuală ) sentința penală nr. 287/27.03.2003 a Tribunalului Iașia rămas definitivă, prin neapelare.
IV. Procedura în fața Curții de APEL IAȘI - al doilea apel (dosar nr. 2473/2003).
Prin decizia penală nr. 248/01.07.2003 Curtea de APEL IAȘIa respins apelul declarat de către inculpatul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs doar inculpatul.
Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție () (dosar nr. 3289/2003).
La dosarul instanței de recurs, inculpatul a depus mai multe memorii.
Prin decizia penală nr. 6047/19.12.2003 a admis recursul declarat de către inculpatul, a casat atât sentința penală nr. 287/27.03.203 a Tribunalului Iași, cât și decizia penală recurată, numai cu privire la acest inculpat, iar, în baza art. 333.C.P.P. a restituit cauza la Parchet pentru completarea urmăririi penale. Prin aceiași decizie a fost revocată măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dispus punerea acestuia în libertate, de îndată.
În motivarea acestei decizii, a arătat că urmărirea penală efectuată în cauză este incompletă, existând o dualitate a probelor administrate, ce conduc la aprecieri diferite, fie în sensul agresării victimei de către inculpat, fie în sensul lovirii ei de către frații.
Ca atare, a arătat că se impune: a) confruntarea personalelor audiate în cauză, pentru eliminarea contrazicerilor existente între declarațiile lor; b) confruntarea părții vătămate cu inculpatul - și martorii și; c) confruntarea martorilor, și, atât cu inculpatul cât și cu, - și partea vătămată, pentru a se stabili unde anume se afla fiecare la momentul agresării victimei și ce anume au văzut; d) efectuarea unei reconstituiri la fața locului. S-a mai arătat că organele de urmărire penală vor trebui să încunoștințeze avocatul inculpatului pentru a i se da posibilitatea de a participa la administrarea mijloacelor de probă.
VI. Procedura cu prilejul reluării urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
După restituirea cauzei la procuror, acesta a apreciat că martorii, și au făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările săvârșirii faptei din noaptea de 147/15.03.2008, atunci când au fost audiați de către instanțele de judecată.
Ca atare, după restituirea cauzei, urmărirea penală s-a desfășurat, concomitent, pe două planuri: 1) în dosarul nr. 1399/P/1998 s-au reluat cercetările pentru completarea urmăririi penale față de inculpatul - în ceea ce privește infracțiunea de "omor deosebit de grav", în sensul stabilit de; 2) s-au efectuat acte de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "mărturie mincinoasă" ori de "instigare la mărturie mincinoasă", formându-se un nou dosar, cu nr. 2006/P/2006, față de martorii (fostă ), și.
Ulterior, prin ordonanța procurorului din data de 25.08.2006 ( 151- vol. 7), s-a dispus conexarea dosarului nr. 2006/P/2006 la dosarul nr. 1399/P/1998, apreciindu-se că acest lucru este necesar în interesul unei mai bune înfăptuiri a justiției, mai ales că între aceste dosare existau strânse legături.
În concret, în dosarul nr. 1399/P/1998, s-au efectuat următoarele acte de urmărire penală:
a) s-au efectuat confruntări, în prezența avocatului, între:
- partea vătămată și inculpatul - ( 4-6 vol. 7- );
- între partea vătămată și martorii ( 7-9 vol. 7 ), ( 10-11- vol. 7 ), - - ( 28-31);
- între martorii și ( 12- 13 - vol. 7), și - ( 14-15), și - - ( 17-18);
- între inculpatul și martorii ( 16), ( 19-27), - - ( 32-35);
b) au fost audiați martorii ( 60-62) și ( 85-87 - vol. 7);
c) s-a efectuat o testare cu tehnica poligraf a martorului, pentru detecția psihologică a comportamentului simulat, constatându-se că la întrebările relevante ale cauzei, în cazul acestuia, nu au fost evidențiate modificări semnificativ caracteristice stresului emoțional ( 64-65 și urm.); s-a încercat o testare similară și a inculpatului -, însă acesta a refuzat în două rânduri ( 65-66 și 146);
d) s-a încercat audierea ca martor a numitului G, însă s-a constatat că nu mai este posibil acest lucru întrucât a decedat (96);
e) la data de 18.07.2006 au fost reaudiați partea vătămată ( 119-121) și martorul (118), declarațiile lor fiind înregistrate și audio-video; ulterior, înregistrările acestor declarații au fost și transcrise și redate în procese-verbale ( 101-103);
f) tot la aceeași dată s-au efectuat confruntări între martorii, și partea vătămată (111-113), cât și separat între martorul și partea vătămată ( 109-110). Avocatul inculpatului nu a fost prezent, deși a fost încunoștințat (107).
g) la data de 19.07.2006, în prezența avocatului inculpatului, s-au efectuat confruntări între inculpatul - și martorii (122-123), ( 124-126), între inculpat și partea vătămată ( 127-128);
h) a fost audiat inculpatul - ( 130);
i) a fost audiată ca martor (fostă ) ( 136-139), declarația acesteia fiind înregistrată audio-video și apoi redată și în scris, prin procesul-verbal din 31.08.2006 ( 140-142). Avocatul inculpatului nu a fost prezent, deși a fost încunoștințat (131).
j) s-a solicitat și s-a obținut un extras din registrul de naștere al Primăriei Orașului Târgu-, după actul de naștere la numitului - - fiul martorei (fostă ) - din care rezultă că acesta s-a născut la 01.10.1997, tatăl său nefiind cunoscut, la data comiterii faptei deduse judecății având cca. 5 luni și
În dosarul nr. 2006/P/2006, s-au efectuat următoarele acte de urmărire penală:
a) au fost audiați în calitate de învinuiți numiții ( 160-163), ( 177- 181) și (fostă ) ( 219);
b) s-a atașat o copie după certificatul de deces, la data de 13.09.2005, a numitului ( 184);
c) în vederea verificării realității declarațiilor învinuitului cercetat pentru "mărturie mincinoasă", la data de 12.07.2006, s-a efectuat o cercetare la fața locului, în baza art. 129.C.P.P. în prezența acestuia, precum și a martorului, a părții vătămate, fiecare din cei indicând locul unde au văzut victima căzută, cât și locul unde se aflau fiecare dintre ei; s-a întocmit un proces-verbal în prezența unui martor asistent și s-au efectuat fotografii judiciare ( 185-191);
d) a fost audiată, în două rânduri, în calitate de martor, numita ( 191-194);
e) au fost audiați martorii (fiica victimei - 195), ( 197-199 ), ( 200) și ( 201-202);
g) s-au solicitat relații de la SC "-" SRL -Târgu, care, prin administratorul, a comunicat ( 204) că, în data de 14.03.1998, societatea nu s-a aprovizionat cu materiale de construcții și că numitul nu a fost angajat al societății și nici nu a executat ocazional paza pentru această societate ori la imobilul din-.
După conexare s-a efectuat o expertiză psihiatrică a inculpatului ( 240), după care i s-a prezentat, în prezența avocatului, întregul material de urmărire penală, în două rânduri ( 222 și 241).
VII. A treia procedură pe fond în fața Tribunalului Iași, ca urmare a celei de-a doua sesizări, prin rechizitoriul din 13.10.2006 - prezentul dosar (dosar nr-).
În baza acestui nou rechizitoriu (al doilea) din 13.10.2006, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, la data de 18.10.2006, sub nr-.
În cursul cercetării judecătorești, în acest ultim ciclu procesual, au fost audiați, în detaliu: a) inculpatul ( 82-84), acesta depunând și un memoriu ( 48 și urm.); b) partea vătămată și civilă ( 80-81); c) martorii propuși de acuzare sau de inculpat ( 215-218), ( 219-220), ( 278-280), ( 281-282), ( 283-284), ( 354-355) și ( 356-358).
În ceea ce-l privește pe martorul față de acesta procurorul de ședință s-a sesizat din oficiu sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "mărturie mincinoasă" prev. și ped. de art. 260 Cod penal. Ca urmare, a cercetărilor întreprinse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, prin rezoluția dată în dosarul nr. 2266/P/2007 la 22.06.2007 (comunicată în copie - 382-384), s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul pe considerentul că "există o cauză de nepedepsire", respectiv pentru că acesta și-ar fi retractat (a se vedea copiile declarațiilor acestuia date la parchet - 422-425) declarația dată în fața Tribunalului Iași. Raportat la această situație, instanța a procedat la reaudierea martorului ( 527) care, în esență, și-a menținut declarația dată inițial, precizând că "nu-și amintește să fi fost la Parchet și să fi dat declarații".
La solicitarea inculpatului s-au solicitat precizări de la IML I pentru a preciza - în măsura în care este posibil - în completarea și pe marginea raportului de necropsie nr. 228/C din 06.05.1998 (privind autopsia cadavrului numitului ) dacă leziunile tanatogeneratoare evidențiate în acest raport au putut fi produse cu un obiect contondent de tip "bocanc" sau a unui obiect contondent de tipul unui "pantof cu și subțire" ori cu alt tip de obiect contondent, precum și mecanismul de producere a acestora (loviri de sus în jos, înainte-înapoi, prin călcare sau altfel), cât și poziția probabilă a agresorului față de victimă. Prin două adrese ( și 461), ultima mai clară, cu nr. S/191 din 07.10.2007, Iaf ăcut o serie de precizări în sensul solicitat.
În vederea clarificării antecedenței penale a inculpatului s-au solicitat și s-au atașat la dosarul cauzei: a) copia sentinței penale nr. 797/02.11.2004 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 07/06.01.2005 a Curții de APEL IAȘI ( 9-11- dosar instanță) prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare; b) fișa de cazier judiciar actualizată ( 24-25); c) copia sentinței penale nr. 51/23.03.1995 a Tribunalului Iași prin care acesta fusese condamnat în antecedență (precum și a deciziei penale nr. 55/25.05.1995 pronunțate în recurs de Curtea de APEL IAȘI.
Cu privire la situația de fapt și la aspectele de drept reținute de tribunal.
În fapt,
În anul 1998, inculpatul era locuitor al satului -, comuna Târgu (actualmente comuna ), județul
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale întrucât prin sentința nr. 51/23.03.1995 a Tribunalului Iași (modificată doar în latura civilă prin decizia penală nr.55/25.05.1995 a Curții de APEL IAȘI, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 811/03.04.1996 a Curții Supreme de Justiție) a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7(șapte) ani închisoare pentru comiterea, în timpul minorității, mai exact la data de 20.03.1993, a trei infracțiuni concurente de "tentativă la omor", "viol" și "tâlhărie". Inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse la data de 12.11.1997, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 1016 zile.
Victima (în vârstă de 43 de ani) și soția acestuia, partea civilă, locuiau, în anul 1998, în orașul Târgu,-, jud. I, cei doi având împreună 9 copii, din care, la data comiterii faptei, doi erau minori. Soții aveau o situație materială precară, ambii fiind persoane fără ocupație și neșcolarizate.
La data de 14.03.1998, partea civilă (potrivit declarațiilor sale), împreună cu o fiică, a fost la cerșit în municipiul I, întorcându-se cu trenul în orașul Târgu, la domiciliu, în jurul orelor 16,00., până în jurul orelor 21,00, membrii familiei au luat cina, iar cei doi soți și fiul lor major, au consumat împreună litru de votcă.
În jurul orelor 23,00-24,00, soții s-au hotărât să meargă împreună spre barul "" amplasat în orașul Târgu, pe str. -, întrucât victima dorea să-și cumpere țigări. Pentru că nu aveau bani, victima - potrivit declarațiilor părții vătămate - a luat cu ea niște portocale (obținute la cerșit), cu intenția de a le vinde sau de a le da la schimb pentru țigări ( 29 - vol. 1). Soții au plecat spre barul respectiv, în intervalul orar 0,00-01,00.
În seara aceleiași zile de 14.03.1998, martorul (atunci în vârstă de 16 ani) și fratele său, martorul (actualmente, prin căsătorie, -) - (atunci în vârstă de 19 ani), ambii având, în sat, porecla de "", au hotărât să meargă la discoteca ce se organiza de regulă în satul -, la disco-barul "". Ca atare, cei doi frați - care locuiau la acea dată, în satul -, comuna Târgu (actualmente comuna ) - în jurul orelor 22,00, au plecat de la domiciliu spre discotecă, pe traseu trecând și pe la locuința, din același sat, a verișorului lor, inculpatul -, zis "" (atunci în vârstă de 22 de ani), invitându-l să meargă și el la discotecă. Inculpatul a fost de acord și le-a solicitat acestora să-l aștepte să se îmbrace. În prealabil, martorul - vorbise și cu prietena sa, martora (atunci în vârstă de 19 ani) să-l însoțească la discotecă, aceasta fiind de acord. Întrucât ea locuia în vecinătatea casei sale, martorul - a trecut, mai întâi, pe la locuința sa, convenind să se întâlnească apoi în stradă, în apropierea clădirii fostei, situată vis-a-vis de locuința inculpatului, ceea ce s-a și întâmplat.
În jurul orelor 21,15, cei patru tineri - respectiv frații, martora și inculpatul - - au plecat împreună spre disco-barul sus-indicat. În momentul în care au ajuns aici au constatat că acesta era închis, astfel încât, de comun acord, cei patru tineri au plecat din satul -, au traversat bariera de cale ferată dublă, ce despărțea satul de oraș, și s-au îndreptat spre barul "" situat în centrul orașului Târgu- (bar administrat de numitul B), unde au ajuns în jurul orelor 23,00. Aici, tinerii au stat cca. 30 de minute, interval în care băieții au consumat câte o bere, iar fata un suc.
În jurul orelor 23,30, cei patru tineri au plecat spre domiciliile lor din satul -, dar pe traseu, pe str. -, s-au oprit, în jurul orelor 23,45, la barul non-stop, denumit "" (administrat de numitul și cunoscut anterior și sub denumirile de "" ori "La " - 60 verso ), în care atmosfera de voie bună era asigurată, de regulă, de o formație de muzicanți, angajați special în acest scop. Din compunerea acestei formații făceau parte mai multe persoane, printre care și martorii și ( 68 ). În bar, se afla și fratele martorului, numitul ( 67 ) și el membru al formației. În declarația sa, din cursul urmăririi penale, ( 67 ) martorul a susținut că, în acea seară la cunoscut efectiv pe inculpatul -, zis "", "cineva" prezentându-i-l ca fiind "cel mai tare din -".
În acest bar, în care erau mai mulți clienți-consumatori, băieții din grup au consumat bere, iar fata suc și, probabil, și 100 ml lichior ( 38- vol. 1), toți stând la aceiași masă. La un moment dat, la masa acestora a venit martorul cu prietena sa, ( - 67 ), primul cunoscându-se cu inculpatul și vorbind ceva cu acesta. Grupul celor patru tineri a stat în acest bar până în jurul orelor 1,00-1,15 (interval în care frații au jucat și la aparatele de jocuri mecanice amplasate în bar), când martorei i s-a făcut rău, a ieșit afară și a vomat. ei, martorul - -, a ieșit cu ea afară. După ce și-a revenit, martora și prietenul ei au reintrat în bar, dar a comunicat celorlalți băieți din grup că nu se simte bine. În aceste condiții, cei patru tineri s-au hotărât să plece spre casele lor.
Până la acest moment al evenimentelor întâmplate în noaptea de 14/15.03.1998, declarațiile inculpatului - și ale martorilor, - - și - se coroborează între ele.
În acea seară cei patru tineri erau îmbrăcați și încălțați (38, 40 ), în linii mari, după cum urmează: 1) inculpatul - purta o geacă din de culoare maro cu până în și cu guler alb, pantaloni de culoare de "culoarea piersicii deschise" (), o maletă neagră, pantofi de culoare neagră, cu și subțire, și nu avea nimic pe cap; 2) martora - purta o fustă scurtă (mini-jup) din stofă de culoare maro, ciorapi și pantofi cu de culoare neagră, precum și un pulover de culoare albă și o geacă tip de culoare neagră; 3) martorul - purta o geacă de tercot de culoare vișinie, pantaloni de culoare gri închis din același material, din piele de culoare neagră, iar pe cap avea o . de culoare neagră; 4) martorul purta o geacă din fâș peste care avea o vestă de culoare cu, blugi albaștri și bocanci din pile de culoare neagră, iar pe cap avea . similară celei a fratelui său.
Cei patru tineri au ieșit cam în același timp din barul "", odată cu ei ieșind și martorul cu prietena lui (aceasta, în acea perioadă lucra ori lucrase până de curând, în calitate de barman la respectivul bar, dar în acea seară nu era de serviciu). În fața barului, - a mai stat câteva minute de vorbă cu martorul. În fața barului se mai aflau și martorii și care fumau câte o țigară. Lângă aceștia se afla și martorul, zis "", care a aruncat un chiștoc de țigară spre grupul celor patru tineri, unul dintre băieții din grup enervându-se și intenționând să-l agreseze fizic pe martor. Au intervenit însă martorii și, iar unul din băieții din grupul celor patru i-a spus amicului lor nervos - care, se pare, că era inculpatul - " nu mai face panaramă!" ( 69 și 72 - vol. 1). În aceste condiții conflictul inițiat doar la nivel verbal s-a stins. Trebuie precizat că existența acestui conflict minor la barul "", în care a fost implicat inculpatul -, a fost confirmat, în declarațiile lor de mai mulți martori, respectiv: ( 61 - vol. 1),.
Apoi, grupul celor patru tineri (inculpatul și martorii ) a plecat spre satul -, către domiciliile lor. De la bar, împreună cu grupul celor patru tineri a mers cca. 60-70 și martorul, după care s-a despărțit de ei, oprindu-se la domiciliul său. În concret, în față mergeau martorii, - - și -, inculpatul împreună cu martorul venind la câțiva zeci de metri din urmă. După ce s-a despărțit de martorul, inculpatul a grăbit pasul și i-a ajuns pe martorii, în apropierea pasajului de trecere la nivel cu calea ferată. De aici grupul celor patru tineri (care ieșise anterior din barul "") a continuat să se deplaseze pe strada - din orașul Târgu spre satul -, pe partea dreaptă a străzii, cam pe aceiași linie, în următoarea ordine: 1) spre marginea din dreapta a străzii se deplasa martora -; 2) lângă aceasta era prietenul său, martorul - -, care era ținut de braț de aceasta; 3) al treilea spre axul străzii mergea inculpatul -; 4) ultimul înspre axul drumului se deplasa martorul. Drumul tinerilor dinspre barul respectiv spre domiciliile lor din satul - trecea pe la o barieră de cale ferată.
De la barul "" până la liniile de bariera de ferată (adică un pasaj de trecere la nivel cu calea ferată) este o distanță de cca. 250-300. Trebuie precizat că prin acea locație trecea o linie dublă de cale ferată (pe 2 sensuri). Pasajul de trecere la nivel cu calea ferată avea o lungime de 12 și o lățime de 7, fiind betonat, între liniile de cale ferată fiind montate de beton. Pasajul era prevăzut, la acea dată, cu avertizor acustic și luminos, precum și cu două semibariere. Distanța dintre cele două sensuri ale căii ferate era de 2,70. iar distanța totală între prima și ultima șină de cale ferată (din cele patru) era - potrivit schițelor și măsurătorilor făcute cu prilejul cercetărilor la fața locului - de cca. 6.
Cei patru tineri au traversat bariera de cale ferată spre satul - (denumită și "bariera -"), iar la cca. 5-10 de această barieră, s-au întâlnit cu soții, care se deplasau pe partea a șoselei (raportat la sensul lor de deplasare, respectiv partea dreaptă - pentru cei patru tineri) și care - așa cum s-a arătat mai sus - se îndreptau către același bar "" cu intenția de a-și cumpăra țigări.
La acel moment (al întâlnirii) inculpatul mergea împreună cu martorul, iar în fața acestora, la câțiva metri, mergeau - - și -.
La momentul întâlnirii, martorul - - avea o țigară în mână din care fuma, lucru care a fost observat de către victima, care i-a cerut martorului să-i dea și lui o țigară.
Martorul - - i-a răspuns victimei că nu mai are alte țigări, a mai tras un fum din țigara pe care o avea în mână, după care i-a oferit-o victimei, cel mai probabil aruncând-o spre aceasta. În acest timp, inculpatul - și martorul, au ajuns și s-au oprit lângă cei ce discutau pe tema solicitării de țigări. Victima i-a reproșat martorului - - faptul că i se dă doar un "chiștoc" și l-a înjurat, după care s-a aplecat totuși să ia restul de țigară, moment în care martorul, iritat că a fost insultat, i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona abdominală, în urma căruia victima a căzut în șezut.
Imediat victima s-a ridicat și a început să se fugă spre orașul Târgu, trecând liniile cale ferată, în direcția barului "" și proferând înjurături, la adresa grupului de tineri. În momentul în care victima a fost lovită, soția acesteia, partea civilă a început să protesteze, să vocifereze și a fugit, la rându-i, spre bariera de cale ferată. Ambii soți vociferau și vorbeau succesiv atât în limba română, cât și în limba rromanes (cei doi fiind de etnie rromă).
Auzind înjurăturile și constatând că soții nu încetează să-i insulte pe toți din grup, inculpatul -, s-a întors și a început să alerge spre victimă și soția acesteia.
Partea civilă, văzând că ea și soțul sunt urmăriți, a trecut doar prima linie de cale ferată, iar apoi a luat-o spre stânga, fugind pe terasamentul dintre cele două linii de cale ferată înspre direcția P, iar, după aproximativ 20 metri, a traversat și cealaltă linie spre orașul Târgu, coborând în dreapta, într-un stufăriș de lângă calea ferată. Aici era și un canal cu apă, iar partea vătămată - după cum a declarat ( 192 - vol. 7) - s-a udat la picioare cu această ocazie. De aici, pe o poartă, a intrat în incinta Centrului de colectare a laptelui (fostul ""), amplasat în zonă, mai exact în curtea acestui punct de colectare a laptelui. Apoi, de aici, a ieșit pe o altă poartă spre strada principală, unde a văzut că soțul ei era căzut și lovit dincoace de bariera de cale ferată (spre orașul Târgu ), iar pe cei trei tineri și fata care-i însoțea aflându-se dincolo de calea ferată și fugind înspre satul -.
Între timp, inculpatul - ajunsese victima, după ce aceasta trecuse deja liniile de cale ferată spre Târgu, respectiv la cca. 7-8 de calea ferată (la cercetarea la fața locului au fost identificate urme de culoare brun-roșcat - sânge, la 7,60 de prima șină de cale ferată) și i-a aplicat o lovitură cu pumnul, în urma căreia victima a căzut cu fața în sus.
Imediat apoi, inculpatul a început să-i aplice victimei lovituri puternice cu picioarele, în special peste cap, față și gât. În acest timp, martorii, - - și -, care rămăseseră în apropierea locului unde se întâlniseră inițial cu victima (deci dincolo de bariera de cale ferată), se uitau de la o distanță de aproximativ 15- 20 metri. Toți trei au declarat că l-au văzut pe inculpatul aplicându-i mai multe lovituri victimei căzut, de sus în jos, cu piciorul, în zona capului.
Martorul - a strigat la inculpat să-l "lase în pe Ť." (referindu-se la victimă și la etnia sa) și să meargă spre casă, după care, văzând că inculpatul - nu se oprește din lovit victima, a vrut să se ducă să-l oprească, însă prietena sa, care-l ținea de braț, nu i-a dat voie. În aceste condiții martorul - i-a spus fratelui său, martorul, să meargă el și să-l ia pe inculpat acasă.
Martorul s-a deplasat spre locul unde inculpatul îi aplica lovituri victimei, a strigat la acesta și l-a tras de mână, iar inculpatul - a încetat să mai lovească victima, plecând, grăbit, împreună cu martorul, spre localitatea -. Cei doi au traversat bariera de cale ferată și i-au ajuns din urmă pe martorii - - și. Cei patru tineri s-au deplasat apoi spre locuințele lor, frații ajungând acasă în jurul orelor 01,45. Cei trei martori au susținut că, pe drumul spre casă, inculpatul era nervos și a afirmat "că-i va omorî pe toți țiganii", după care le-a solicitat să nu spună nimănui despre agresarea ului respectiv.
Vizibilitatea în zona în care victima a fost agresată era parțială, fiind asigurată de luminile intermitente de pe stâlpul indicator de la trecerea la nivel cu calea ferată, precum și de lumina ce provenea de la un de neon amplasat pe un stâlp din rețeaua de electricitate, stâlp ce se afla la cca. 35-40 de bariera de cale ferată înspre orașul Târgu. Deși era iarnă nu era zăpadă (din planșele foto se observă doar câteva "" izolate de zăpadă).
Între timp, așa cum s-a arătat, soția victimei, partea civilă, a traversat curtea Centrului de Colectare a Laptelui (), a ieșit în stradă și s-a îndreptat spre barieră, întrucât a văzut că soțul său era căzut. În timp ce se deplasa spre barieră, a văzut când grupul din care făcea parte inculpatul, se îndepărta grăbit, deplasându-se spre satul -. Partea civilă și-a dat seama ca soțul său era într-o stare gravă, ca urmare a loviturilor aplicate și a început să țipe. I-a pus mâna la cap victimei și i-a ridicat capul, murdărindu-se de sânge.
Imediat apoi, partea civilă s-a deplasat în apropiere (în direcția centrului orașului Târgu ) la Stația de a SC "" - I, cu intenția de a-i cere paznicului de serviciu la această unitate să anunțe telefonic ambulanța.
Se impune precizarea că Stația de este situată pe str. - din orașul Târgu, la o distanță de cca. 100 de bariera de cale ferată ( 76 - vol. 1), respectiv pe cealaltă parte a străzii raportat la clădirea -ului. În acea seară, paznic de serviciu la Stația de era martorul, care stătea într-o cabină amplasată lângă poartă și special amenajată pentru paznici. Potrivit acestui martor, între această stație și bariera de cale ferată, la cca. 40 de barieră, era amplasat un stâlp de electricitate pe care era montat un de neon, ce era în funcțiune. Martorul a susținut că, mai înainte ca partea civilă să vină la cabina sa și să-i ceară să anunțe ambulanța, a auzit și înjurături pe stradă, motiv pentru care a ieșit să vadă ce se întâmplă. A observat înspre bariera de cale ferată silueta uneia sau a două persoane, pe care nu le-a putut recunoaște pentru că erau prea departe, iar vizibilitatea scăzută. Nu și-a dat seama ce se întâmplă acolo, motiv pentru care a reintrat în cabina de pază. Martorul a susținut că nu a dat prea mare importanță la ceea ce auzise deoarece, pe acea stradă, pe care erau amplasate trei baruri, "în mod obișnuit, noaptea, au loc altercații, bătăi, scandaluri".
Partea civilă a ajuns la cabina de pază de la Stația de, unde se afla martorul, cam la cca. 15 minute după ce acesta reintrase în cabină. Cu această ocazie, martorul a văzut că partea civilă era murdară de sânge pe mâini și a aflat de la aceasta că "trei băieți din -" ( 77 ) i-ar fi bătut soțul, care este în stare gravă. Martorul i-a comunicat părții civile că nu poate suna la ambulanță întrucât telefonul unității era încuiat.
În aceste condiții, partea civilă s-a reîntors spre bariera de cale ferată, la locul unde era căzută victima. La câteva minute, lângă ea a ajuns martorul, zis "" (muzicant în formația barului "" și fratele victimei - 192 verso vol. 7), care, văzând ce s-a întâmplat, a alergat până la cabina de pază a martorului, cerându-i să sune telefonic la ambulanță. Aflând că nu este posibil acest lucru, martorul, zis "", s-a deplasat înspre centrul orașului solicitând ajutorul unor gardieni publici ( 29 verso ), care au venit la fața locului.
Practic, martorul, zis "", s-a deplasat spre barul "", unde l-a găsit pe gardianul, care era de serviciu în acea zonă, precum și pe un coleg de-al acestuia. Martorul (și colegul său) s-a deplasat imediat în locul unde avusese loc agresiunea, unde a găsit-o pe partea civilă, plângând și ținând capul victimei în mâini.
Faptul că acest martor era de serviciu în acea seară a fost confirmat, în unele din declarațiile lor din anul 1998, și de martorii (în special de -, care a arătat că atunci când au plecat toți patru spre barul "" s-au întâlnit cu doi gradinei publici pe stradă, martorii și inculpatul vorbind cu unul dintre ei, pe nume, întrucât acesta era verișor cu cei trei).
Martorul (căruia i se mai spune și "" - 198, vol. 7) a fost audiat în cauză, pentru prima dată, abia la reluarea urmăririi penale ( 85-87 și 197-199 vol. 7 ), depozițiile sa fiind elocvente. Astfel, acesta a susținut, printre altele, că: a) se afla în barul cu colegul său și beau o cafea, când au fost anunțați de o persoană că la bariera de cale ferată "moare cineva"; b) s-au îndreptat înspre acel loc, drumul de la bar la bariera de cale ferată fiind în curbă, astfel încât de la bar nu se putea vedea până la barieră; c) când ajuns la fața locului a văzut un căzut, iar, lângă el, o femeie care plângea și-i ținea capul în mână, sub care era o " de sânge"; d) "femeia a spus că soțul ei a fost bătut de un tânăr dintr-un grup de patru persoane", spunând că nu-i cunoaște și că aceștia au plecat spre satul -; e) victima nu vorbea și era puternic lovit în zona feței, unde era "plin de sânge"; f) a anunțat imediat poliția și ambulanța prin intermediul stației de emisie-recepție din dotare; g) ambulanța a ajuns destul de repede și a preluat victima; g) a doua zi, dimineața, în jurul orelor 09,20, a fost trezit din somn de mama sa, pentru că era căutat de numita, mama inculpatului; martorul a precizat că "am fost surprins s-o văd pe aceasta la mine acasă, pentru că eram certați cu familia și nu vorbeam de cca. 7 ani"; h) mama inculpatului l-a întrebat despre incidentul din seara trecută, moment în care martorul și-a amintit că în seara precedentă în văzuse pe inculpat, cu 2 băieți și o fată, pe stradă, discutând "în treacăt cu ei", dintre cei patru " fiind cel mai înalt"; i) mama inculpatului, care era "speriată și tremura", i-a spus că "dacă știi ceva (despre incident) să taci din gură, să nu spui nimic la nimeni!"; j) în anul 2004, după eliberarea inculpatului din penitenciar, acesta i-a transmis, printr-o altă persoană, "să aibă grijă de fata sa", lucru pe care el l-a perceput ca "pe o amenințare indirectă"; k) după arestarea, în anul 2000, inculpatului a văzut-o de mai multe ori pe soția victimei pe la locuința tatălui inculpatului; l) după ce inculpatul a fost prins "s-a auzit prin oraș că, de fapt, tot timpul a stat ascuns în beciul părinților săi", iar "când a fost ridicat de poliție l-am văzut și eu pe inculpat: avea barbă mare și plete"; m) " a fost prietenă cu -".
În jurul orelor 02,00-02,30, la fața locului a ajuns o mașină a ambulanței care a preluat victima și a transportat-o la Spitalul Clinic de Neurochirurgie nr. I, unde a fost internată la orele 3,45 cu diagnosticul "contuzie cerebrală difuză; criză comițială de tip -mal; stare de ebrietate (agresiune)". În ciuda intervențiilor medicilor, în aceiași dimineață a zilei de 15.03.1998, în jurul orelor 09,20, victima a decedat.
În urma necropsiei efectuate asupra cadavrului victimei, medicul-legist din cadrul I, prin raportul de constatare medico-legală cu nr.228/C din 6 mai 1998, concluzionat că: "1) Moartea numitului a fost violentă; 2). Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă comei cerebrale traumatice secundară hematoamelor intracerebrale, contuziei și dilacerării cerebrale, hemoragiei perintroculare, contuziei pontine și fracturilor craniene; 3). Leziunile tanatogeneratoare s-au putut fi produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral și facial prin lovire activă cu obiecte contodente; 4.) Fractura cornului stâng osului hioid cu infiltrarea hemoragică a țesuturilor moi perihioidiene atestă comprimarea regiunii latero-cervicale stângi cu corp dur sau lovirea activă a acestuia cu corp dur, neavând caracter tanatogenerator; 5.) Fractura și fisura costală au putut fi produse cel mai probabil în cadrul manevrelor de resuscitare cardiacă externă; 6.) Celelalte leziuni prezentate de sus-numitul (echimoze, excoriații, plăgi contuze, chemozis, luxații și expulsii dentare postraumatice) nu au avut caracter tanatogenerator și, în cazul supraviețuirii victimei, ar fi necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare; 7.) În momentul decesului sângele victimei conținea 0,33 % alcool etilic; 8.) victimei aparține grupei sanguine O I".
Comisia de Avizare și Control din cadrul Iaa vizat acest raport de expertiză, comunicând avizul cu nr. 2863/15.05.1998 încă din cursul urmăririi penale (13 ).
În cursul cercetării judecătorești - așa cum s-a arătat mai sus -, la cererea inculpatului, s-au solicitat o serie de lămuriri de la. I pentru a preciza - în măsura în care este posibil - în completarea și pe marginea raportului de necropsie nr. 228/C din 06.05.1998 (privind autopsia cadavrului numitului ) tipul mijlocului sau obiectului contondent cu care a fost lovită victima, precum și mecanismul de producere a leziunilor tanatogeneratoare.
Prin adresa nr. S/191 din 07.10.2007 ( 461), Comisia de Avizare și Control a Actelor Medico-Legale din cadrul Iac omunicat instanței următoarele: "a) cadavrul victimei prezenta la examenul extern echimoze "în ochelari", plagă contuză intersprâncenară, suprasprâncenară, înfundare nazală, excoriație mentonieră, plagă și echimoză a buzei inferioare și superioare, precum și excoriații și echimoze ale umărului drept, brațului drept, antebrațului stâng, genunchiului stâng; b) forma morfologică a acestor leziuni nu permit a le diferenția cu ce fel de încălțăminte au fost produse, nici modul lor de producere și nici poziția victimă agresor; c) echimozele și excoriațiile se puteau produce atât prin mijloace contondente (lovire cu pumnii și picioarele încălțate), cât și prin obiecte contondente (piatră, băț); d) din aspectul leziunilor, nu se poate deduce dacă s-au produs "de sus în jos, înainte-înapoi sau prin cădere", toate alternativele de producere fiind posibile; e) răsunetul lezional intern ce a constituit cauza morții (leziuni complexe meningo-cerebrale) atestă că, indiferent de tipul de leziuni externe oro și cranio-cerebrale, acestea și-au sumat acțiunea în rezultatul produs (oprirea funcțiilor cerebrale), fiind deci în afara posibilităților științifice de a deduce care din ele a fost direct legată cauzal de acest rezultat".
A doua zi, duminică, 15.03.1998, în jurul prânzului frații și - s-au întâlnit cu inculpatul - la un bar din satul -. A fost ultima dată când martorii l-au văzut pe inculpat. În seara aceleași zile, frații și - au mers la discoteca "" din localitatea -, unde de la mai mulți tineri au aflat, că în noaptea precedentă, lângă bariera de cale ferată a fost bătut un, care ulterior a fost transportat în I al un spital unde a decedat. Martorul - a aflat acest lucru, mai întâi, de la gardianul public. Cei doi martori și-au dat seama despre cine este vorba și, în aceste condiții, au plecat spre casă.
În data de 16.03.1998, inculpatul - a fost căutat de organele de urmărire penală la domiciliu, constatându-se că acesta este plecat. Tatăl inculpatului a comunicat anchetatorilor, cu acea ocazie, că fiul lui plecase de la domiciliu din după-amiaza zilei de 15.03.1998, în loc necunoscut (a se vedea procesul-verbal întocmit cu acest prilej - 20 ). Inculpatul nu a putut fi găsit, sustrăgându-se cercetărilor. În aceste condiții, la data de 04.09.1998, procurorul a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat și a emis un mandat de arestare a acestuia, în lipsă.
Inculpatul a fost depistat abia la data de 14.02.2000, când s-a și pus în executare mandatul de arestare în lipsă. La data de 16.02.2000 ( 26), s-a încercat a i se lua prima declarație inculpatului, ocazie cu i s-a adus la cunoștință învinuirea și când acesta nu a dorit să dea declarație.
După cum rezultă din declarațiile sale, inculpatul a adoptat o poziție procesuală necorespunzătoare și oscilantă, nerecunoscând fapta imputată și încercând să transfere orice responsabilitate în sarcina martorilor și - -. Principala sa apărare a constat în aceea că el se deplasa din urma martorilor, când, la un moment dat, l-a văzut pe lovind victima care era căzută, el intervenind și oprindu-l pe agresor.
Inculpatul a negat constant orice implicare în agresarea victimei, s-a sustras cca. 2 ani urmăririi penale (fără a oferi explicații plauzibile pentru acest comportament) și și-a făcut succesiv apărări necredibile. Între propriile sale declarații există inadvertențe semnificative, privitoare la: 1) barurile prin care a fost în acea seară; 2) numărul persoanelor cu care a ieșit din bar și cu care și-a continuat drumul; 3) locul unde se aflau martorii ori partea vătămată - ba la 3, ba pe terasamentul căii ferate la 8, în dreapta; 4) personale care au agresat victima (în cele mai multe depoziții a susținut că doar a făcut acest lucru, dar în două a precizat fie expres, fie a sugerat că și ar fi lovit-o)
Mai mult, prin intermediul familiei sale, în special a mamei, inculpatul și-a construit o apărare bazată pe determinarea mai multor persoane, care nu au fost la fața locului și nu au perceput incidentul (este vorba de martorii (fostă ), și ) să dea declarații mincinoase în cauză. Se remarcă - ca o trăsătură generală - că nici o altă persoană dintre cele audiate în cauză, nici chiar inculpatul, nu au confirmat prezența la locul incidentului a vreunuia dintre acești patru martori, ultimii trei susținând că erau fie ascunși, fie în locuri întunecate, de unde nu puteau fi văzuți de nimeni.
În plus, tot prin aceleași mijloace, inculpatul și familia sa, au influențat și declarațiile părții vătămate, care au evoluat de la precizarea faptului că nu a văzut care dintre "cei trei băieți" i-a lovit soțul, până la a indica - în ultimele declarații - cu detalii, persoana care a făcut acest lucru și a preciza că, în mod cert, inculpatul nu a lovit victima. Se remarcă și inconstanța părții vătămate în declarațiile sale.
Nu, în ultimul rând, în același scop, al consolidării apărării făcute, inculpatul, tot prin intermediul mamei sale, a încercat să influențeze și alți martori, elocvente în acest sens fiind declarațiile martorului.
susținută de inculpat - după cum s-a arătat mai-sus și după cum se va detalia și în cele ce urmează - este infirmată categoric de analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate.
Inculpatul nu și-a asumat nici un moment responsabilitatea faptei comise. Potrivit rapoartelor de expertiză medico-legale întocmite în cauză, inculpatul - "nu prezintă tulburări psihice și a săvârșit fapta de care a fost acuzat cu discernământ".
- În concret, la data de 22.02.2000, inculpatul - a fost audiat efectiv, pentru prima dată, în prezența avocatului ales, prilej cu care a declarat, printre altele, că: a) nu recunoaște fapta imputată; b) a confirmat integral situația de fapt relatată în declarațiile lor de cei trei martori, până la momentul ieșirii din barul ""; c) a ieșit din acest bar împreună cu cei trei martori, dar el a mai rămas cca. 5 minute în fața barului unde a mai discutat cu doi tineri: unul cu prenumele de "", iar celălalt cu porecla de "" (acesta fiind muzicant la bar); d) s-a deplasat apoi spre casă împreună cu cei doi tineri cca. 15-20, iar aceștia s-au întors înapoi; e) el și-a continuat drumul "după verișorii săi", iar când a ajuns la bariera de cale ferată l-a văzut "pe cum bătea un Ť. ce era căzut cu fața în sus", verișorul său, lovind victima "cu piciorului peste față"; f) la o distanță de cca. 3 a văzut-o pe soția victimei care "țipa" și cerea agresorului să înceteze, el spunându-i acesteia "să fugă în stuf, pentru a nu fi bătută, ceea ce ea a și făcut"; g) martorul a lovit victima și în prezența sa, oprindu-se doar când el și ceilalți doi martori l-au tras de mână; apoi, cu toții au plecat spre casă, lăsând victima căzută; h) în prezența sa victima "a fost bătută doar de "; pe drum, frații i-au spus că-și vor spăla ghetele de sânge; a văzut că "ghetele lor și ale erau murdare de sânge"; i) el era încălțat în acea noapte cu o pereche de pantofi din piele, cu de, ușori și flexibili; j) pe data de 16.03.1998 a plecat ilegal în Serbia, întorcându-se pe data de 10.02.2000, iar după această dată s-a ascuns la domiciliu, în subsolul casei, sub pardoseala sufrageriei; k) pe 12.02.2000 a fost vizitat la domiciliu de martora care i-a spus că a ar fi aflat de la, că de fapt, fratele acestuia ar fi "vinovat de moartea victimei".
- Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală (în prima fază de urmărire penală), inculpatul a susținut că victima ar fi fost "omorâtă de ambii frați ".
- Cu ocazia audierii, la data de 02.11.2000 ( 20 - ds. 8591/2000), de Tribunalul Iași, inculpatul a făcut, în esență aceleași susțineri, precizând că: a) nu a văzut-o, la fața locului, pe și nici alte persoane; b) frații purtau blugi și șepci; c) martorii și era la cca. 3 de locul unde victima era agresată; d) în acea seară el a consumat cca. 2 beri.
- La reluarea urmăririi penale, inculpatul, și-a menținut aceiași poziție, făcând, printre altele, succesiv (cu prilejul audierii și confruntărilor) următoarele precizări: a) în acea noapte cei trei martori au plecat din barul "" înaintea sa, el rămânând și mai "discutând puțin cu o persoană din bar", după care a "plecat pe strada -, după verișorii săi" ( 130 - vol. 7); b) în timp ce lovea victima, o fugărea pe partea civilă ( 5 - vol. 7); c) după ieșirea din barul "" el s-a întâlnit cu martorul cu care a discutat cca. 1-2 minute, după care a plecat împreună cu acesta spre casă ( 20 - vol. 7), despărțindu-se după o distanță de cca. 100; d) când el s-a apropiat de calea ferată l-a văzut pe lovind victima căzută, iar pe ceilalți doi martori ( și ), aflându-se între liniile de cale ferată, la cca. 10 distanță de locul agresiunii; o femeie, care striga, se afla la cca. 10 de victimă, înspre P, după ce l-a luat pe de lângă victimă l-a văzut pe "făcând câțiva pași spre acea femeie, dar, la cererea sa, "s-a întors" ( 24 - vol. 7); e) "când m-am apropiat l-am văzut pe lovind cu piciorul o persoană căzutăpe stradă, dincoace de barieră, spre oraș, la cca. 5 de calea ferată.în apropiere, tot trecută de calea ferată, dar aflată pe terasamentul căii ferate, partea spre P (în dreapta pe direcția mea de mers), se afla, cam la 8 de șosea, o femeie care țipa era trecută de calea ferată, cam la 5, iar era între liniile de cale ferată și mergea spre soția victimei" ( 123 și 125 - vol. 7.
- În acest ultim ciclu procesual, inculpatul - a declarat, printre altele că: a) nu recunoaște fapta imputată și își menține toate declarațiile anterioare; b) în acea seară a plecat cu cei trei martorii, la discotecă, dar pentru că nu s-a mai organizat, s-au dus la barul "" din Târgu-, fără a mai trece pe la alte baruri (nu a fost în barul lui B); c) după cca. o oră de stat în bar, el și cei trei martori au plecat spre casă; din bar au ieșit odată cu ei și numiții (care la vioară în formație barului) și, ce era însoțit de o fată pe nume; d) aceste două ultime persoane au plecat într-o direcție opusă celei în care el s-a deplasat apoi spre casă; e) după ce a ieșit din bar, el și martorul au stat de vorbă în fața localului cca. 2-3 minute, timp în care cei trei martori au plecat înainte spre casă; f) apoi, el s-a deplasat împreună cu martorul din urma verișorilor săi (martorii ) o distanță de cca. 100, când s-a despărțit de acest martor, care s-a îndreptat spre casa lui; g) el și-a continuat drumul înspre casă, din urma verișorilor săi, pe care nu-i vedea (dar martorul a susținut contrariul - 61 - vol. 7 și 283-384 -dosar actual - vol. 8) pentru că era departe și era întuneric, iar, la un moment dat, când se afla la cca. 30 de calea ferată, a auzit țipete venind dinspre aceasta; h) a grăbit pasul, iar când s-a apropiat l-a văzut pe cum lovea cu piciorul un căzut, în zona feței, de 3 ori; i) l-a luat de mână pe, ia cerut să se oprească; j) în acel moment a văzut că soția victimei era "undeva în partea dreaptă", iar pe martorul că se afla dincolo de liniile de cale ferată și alerga înspre soția victimei; k) i-a cerut și acestuia să se oprească, martorul conformându-se; l) apoi au plecat cu toții spre casă și nu știe ce s-a mai întâmplat; m) el nu a văzut pe nimeni pe stradă; n) în acea seară el era încălțat cu pantofi cu plată, cu pantaloni maro, cu o haină fără, fiind cu capul descoperit; în schimb, verișorii săi aveau șepci de culoare închisă pe cap, hanorace cu și erau încălțați cu bocanci, iar avea albe, o fustă scurtă și o geacă albă; o) a doua zi, auzind că victima a decedat, s-a speriat, "crezând că poate fi acuzat de complicitate" și, pentru că avea antecedente penale, a plecat imediat în.
Apărările inculpatului nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel, singurele persoane care au dat declarații constante în cauză, în toate ciclurile procesuale, au fost martorii oculari, - - și -. Declarațiile acestora concordă în cele mai mici amănunte atât între ele, cât și cu restul ansamblului probator ce va fi reținut de instanță (documentația medicală, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor din bar etc). Mai mult, sub aspect faptic, până la momentul ieșirii din barul "", declarațiile acestora se coroborează chiar și cu depozițiile inculpatului. În plus, deși inculpatul și-a construit întreaga apărare afirmând că frații și, în special, martorul, ar fi cel care a lovit victima, toți cei trei martori oculari nu au ascuns nici unul din detaliile care le era defavorabil ori care-l avantajau pe inculpat. Astfel, acești trei martori au făcut relatări constante care se coroborează cu cele ale inculpatului în ceea ce privește articolele de îmbrăcăminte și tipul de încălțăminte purtate în acea seară de cei patru tineri (singurele inadvertențe - care se regăsesc însă doar în unele declarații - fiind acelea că ar fi fost încălțat cu adidași cu dungi albe cu negru și nu cu ). În plus, acești martori au confirmat că inculpatul era încălțat cu pantofi și că nu avea nimic pe cap (confruntările efectuate, la reluarea urmăririi penale, fiind elocvente - 21-22 vol. 7) și că ei (frații ) aveau. Din altă perspectivă, acești trei martori nu au ascuns nici împrejurarea că martorul - a fost cel care a lovit primul victima cu piciorul în zona toraco-abdominală, în cadrul unui prim incident.
Apoi, martorul după reluarea urmăririi penale, a fost testat cu tehnica poligraf în vederea detectării psihologice comportamentului simulat (sens în care s-a întocmit un raport de constatare tehnico-științifică), constatându-se că, în ceea ce-l privește, nu au fost evidențiate modificări care să fie caracteristice stresului emoțional. În schimb, inculpatul a refuzat să fie testat în acest sens. Este adevărat că acest raport de constatare nu constituie un mijloc de probă de natură a dovedi, direct sau indirect, vinovăția inculpatului ori nevinovăția altor persoane. El este doar un mijloc care oferă unele indicii de natură să canalizeze ancheta într-o anume direcție și față de o anume persoană. Cu toate acestea, rezultatele acestuia (adică indiciile oferite) nu pot fi ignorate întru-totul. Instanța însă nu va reține acest mijloc de probă ca pe unul pe baza căruia va stabili vinovăția inculpatului, ci doar ca pe un element care, alături de multe altele, consolidează credibilitatea depozițiilor martorului.
Toate aceste elemente, coroborate și cu altele, ce vor fi evidențiate mai jos, determină instanța să aprecieze că depozițiile martorilor, - - și - corespund adevărului și că s-a impus a fi reținute la stabilirea situației de fapt sus-prezentate.
În schimb, atât partea civilă, cât și inculpatul și martorii propuși de acesta, au dat declarații succesive, inconstante și parțial diferite, care nu se coroborează cu restul ansamblului probator, decât doar unele din declarațiile părții civile și a inculpatului și numai parțial.
În concret, încă din cursul urmăririi penale inculpatul a solicitat audierea în apărarea sa, ca martori a numitelor, (fostă ) și. Prima a declarat că ar fi văzut incidentul și că victima a fost lovită de martorul și nu către inculpat. Cea de-a doua i-a susținut declarațiile primeia, arătând că aceasta i-a povestit ei ce văzuse în acea noapte.
- S-a dovedit, ulterior, fără putință de tăgadă, că numita (fostă ) nu a fost la fața locului și nu a văzut nimic, declarând mincinos, în scopul de a-i susține apărarea inculpatului. În prima fază de urmărire penală, această martoră a fost testată ( 84-90 ) cu tehnica poligraf în vederea detectării psihologice comportamentului simulat (sens în care s-a întocmit un raport de constatare tehnico-științifică), constatându-se că, în ceea ce o privește, au fost evidențiate modificări care să fie caracteristice stresului emoțional, la întrebările relevante cauzei. De altfel, aceasta a și fost condamnată definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de "mărturie mincinoasă". Ulterior aceasta și-a retractat declarațiile mincinoase.
Ulterior condamnării, atât cu prilejul reluării urmăririi penale, cât și în fața acestei instanțe, martora (fostă ) a arătat, constant, că nu a fost la locul incidentului și nu a văzut nimic, declarând inițial nereal, la solicitarea mamei inculpatului. În toate declarațiile, date ulterior condamnării sale definitive (inclusiv în declarația dată în fața acestei instanțe), martora (fostă ) a arătat, printre altele, că: a) "la rugămintea și cumva la presiunea familiei am mințit în acest dosar"; b) nu am văzut când a avut loc agresiunea în noaptea de 14/15.03.1998, când mă aflam la domiciliul părinților"; c) "despre cele întâmplate am aflat, a doua zi de la tatăl meu"; tot a doua zi, inculpatul a fugit din localitate, mama acestuia spunându-i că "de frică, deși nu este vinovat"; d) "în după amiaza aceleiași zile am aflat că agresorii sunt inculpatul și martorii; e) "în februarie 2000, imediat după ce inculpatul a fost găsit de poliție acasă, am fost contactată de familia care mi-a reproșat că eu am spus poliției locul în care se afla, dar eu am negat acest lucru, iar aceștia mi-au pus condiția să dovedesc contrariul", sens în care "mama inculpatului mi-a cerut să depun declarație mincinoasă" (136-142 - vol. 7); f) în noaptea de 14/15.03.1998, "am fost acasă cu copilul meu mic, care atunci avea cca. 5 luni" ( 278 - dosar instanță - - împrejurarea confirmată de copia certificatului de naștere a minorului); g) în acea perioadă locuiam cu părinții mei, în vecinătatea casei inculpatului, cu care am fost colegă la gimnaziu și amică" ( 136 - vol. 7); e) în noaptea de revelion a anului 2000, la petrecerea organizată de ea și alți tineri, "a apărut un mascat, care i-a spus că este tatăl copilului ei, unul dintre invitați afirmând că acesta ar fi inculpatul "; f) la sugestia mamei inculpatului, pentru a da credibilitate declarațiilor sale, a convins-o pe martora să dea declarații prin care să-i susțină versiunea, în sensul de a arătat, nereal, că în acea noapte ar fi fost pe la dânsa și că apoi i-ar fi povestit ce a văzut lângă barieră; această martoră "nu a văzut însă nimic"; h) în anul 2000 fost confruntată cu partea vătămată, care i-ar fi reproșat că a participat la agresarea victimei, confundând-o cu martora (care este verișoara sa și cu care seamănă din punct de vedere fizic).
Faptul că martora a mințit rezultă din primele sale depoziții date abia în anul 2000. Astfel, la data de 18.05.2000 ( 82 ) aceasta a susținut că, în acea seară, a fost în vizită la fosta sa profesoară din orașul Târgu-, iar la orele 23,00 plecat spre casă. Martora a însoțit-o până la o distanță de cca. 100 de bariera de cale ferată, când s-a întors, ea continuându-și drumul spre casă, în fața sa deplasându-se un tânăr, pe care apoi l-a recunoscut în persoana inculpatului. A auzit țipete, iar inculpatul a alergat spre bariera de cale ferată. În acel moment ea și-a continuat drumul dar pe lângă un gard de pe partea dreaptă a străzii, iar de la 20 a văzut în apropierea căi ferate pe frații lovind victima, dar și pe ", care era îmbrăcată în blugi și lovea victima cu piciorul în zona organelor genitale". Or, la necropsie victima nu a prezentat leziuni în acea zonă, iar martora în acea seară purta fustă (aspect confirmat chiar și de inculpat). Tot în cursul primei urmăriri penale, a mai susținut și o altă versiune, respectiv cum că în acea seară venea, de fapt, de la o întâlnire cu numitul ( 78), susținere pe care ulterior a retractat-
- În ceea ce o privește pe martora, aceasta, deși profesoară, a dat dovadă de lipsă totală de spirit civic și de sfidare a organelor judiciare, continuând să susțină cu obstinație împrejurări faptice pe care - după cum chiar și ea a arătat - nu le-a perceput nemijlocit. În concret, în prima sa declarație (91 ), a susținut că: a) în acea seară fusese vizitată de care a plecat pe la orele 21,30-22,00 (și nu 23,00 cum declarase aceasta; oricum este de observat că fapta s-a comis mult mai târziu); b) că a condus-o o porțiune de drum, după care s-a întors acasă; c) în aceiași seară, mai înainte ca ea să ajungă acasă, a fost ajunsă din urmă de, care era speriată și care i-a relatat ce a văzut (pe inculpatul care a alergat la bariera CFR să salveze un lângă care erau frații și ), martora solicitându-i să înnopteze la ea, ceea ce s-a și întâmplat (- însă, în nici una din declarațiile date, în prima fază de urmărire penală, martora nu a susținut că s-ar fi întors și că ar fi rămas peste noapte la domiciliul martorei ).
Mai mult, cu prilejul confruntării cu partea vătămată ( 79-80 ), martora a susținut că "în momentul în care toți patru au început să alerge spre - am ieșit din centrul de colectare a laptelui și mai mers spre centrul orașului Tg., spre locuința d-nei ". Or, martora nu susținuse până atunci și nici în restul declarațiilor că intrase în incinta centrului de colectare a laptelui.
Ulterior, cu prilejul primei judecăți a cauzei ( 21), martora a precizat că atunci când a văzut grupul de persoane sus arătat, s-a "abătut de la strada principală și a mers pe lângă gardul clădirii "Centrului de Colectare a Laptelui", de unde a văzut mai întâi pe lovind victima, iar apoi și pe. Nici în această declarație nu a susținut că în acea seară s-ar fi întors la. Se mai observă și faptul că nici martora și nici nu au putut motiva plauzibil considerentele pentru care prima venise în acea seară de sâmbătă, la o oră atât de târzie, în vizită, simpla argumentare că aceste vizite erau "obișnuite și periodice" pentru că "învățătoarea era un fel de mentor", nefiind suficientă.
Și celelalte declarații date în cauză de martora au, în esență, același conținut cu prima, din anul 2000, cu precizarea că se remarcă o anumită evoluție în aceste depoziții, în sensul că la fiecare nouă audiere, martora își mai aduce aminte câte un amănunt ori este precisă asupra unor date cu privire la care inițial a susținut că nu-și aduce aminte.
La reluarea urmăririi penale, martora a susținut ( 160 - vol. 7), într-o declarație olografă ( 160 - vol. 7), că "nu am fost la fața locului", iar declarațiile date "au fost din auzite" și făcute "cu bune intenții". Ea a mai arătat, separat ( 161-162, dar și 356-358 - dosar actual) și că: a) nu știe și nu-și aduce aminte când anume a fost la ea ", care a fost prietenă cu inculpatul încă înainte de producerea incidentului", b) "din povestirile unor tinere am înțeles că la un revelion care s-a organizat după ce inculpatul a dispărut, ar fi participat și acesta, dar avea ținuta și fizionomia schimbate"; c) abia în anul 2000, martora "a rugat-o personal să depună mărturie și să declare ceea ce cea ea i-a relatat", o rugăminte similară fiindu-i făcută și de mama inculpatului. Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, în calitate de învinuită ( 163 - vol. 7), a declarat că "nu am condus-o niciodată pe spre localitatea - după orele 23,00; am condus-o doar în martie 1998, după orele 21,00-22,00, dar după puțin timp s-a întors, spunându-mi că s-a întâmplat ceva la barieră, fără a-mi preciza ce anume și că va merge la discotecă".
În această ultimă fază de judecată, martora și-a modificat parțial depoziția în sensul că a susținut, printre altele, că: a) martora i-a povestit despre un incident pe care ea îl văzuse pe strada dinspre barieră, "atunci când se îndrepta spre discotecă"; b) "în noapte faptei, după incident, martora a venit la domiciliul meu și mi-a povestit ce a văzut pe stradă"; martora vroia să se ducă la discotecă"dar în cele din urmă a rămas să doarmă la mine în acea noapte"; c) că familia inculpatului și acesta era foarte apropiat de familia martorei și, în special, de aceasta și de surorile sale; d) că una din surorile martorei l-a vizitat pe inculpat la locul de detenție; e) că ea a nu a văzut nimic.
Se remarcă faptul că, în aceasta ultimă declarație, martora nu a mai susținut că martora a vizitat-o în acea seară și că ea ar fi condus-o vreo porțiune de drum.
Raportat la toate cele mai sus arătate, la inadvertențele dintre propriile depoziții ale martorei (care oricum ar fi putut fi doar un martor indirect) se constată că declarațiile inițiale ale martorei (fostă ), precum și declarațiile martorei au fost date "pro causa", nu corespund adevărului și, de aceea, vor fi înlăturate.
După cum s-a arătat mai sus, prin intermediul familiei sale, inculpatul și-a construit o apărare bazată pe determinarea mai multor persoane, care nu au fost la fața locului și nu au perceput incidentul, să dea declarații mincinoase în cauză. În acest sens, pe lângă martorii (fostă ) și, propuși în cursul urmăririi penale, inculpatul a solicitat audierea și a martorilor și (care, de asemenea, după cum se va arăta în continuare, au dat declarații neconforme cu adevărul), pentru prima dată abia după trimiterea în judecată, susținând că și aceștia ar fi fost martori oculari, văzând fapta "din curtea lor" ( 26 - vol. 2). În esență, acești martori, au susținut, în primele depoziții, că au văzut incidentul și că ar fi observat că inculpatul nu a lovit victima, care ar fi fost agresată de frații.
- În ceea ce-l privește pe martorul acesta a dat declarații contradictorii, oscilante și vădit neconforme cu adevărul, susținerile sale fiind categoric infirmate de restul mijloacelor probatorii administrate în cauză și de verificările efectuate.
În prima sa declarație, martorul a susținut, la 04.01.2001 ( 54 -vol. 2) că: a) era de serviciu, ca paznic, la abatorul vechi de păsări, când a auzit strigăte și s-a dus lângă "canton" să vadă ce se întâmplă; b) la o distanță de cca. 50 a văzut o persoană căzută la pământ, lângă care erau alte două persoane în picioare, una lovind victima cu piciorul, iar cealaltă ținând-o (inițial martorul, în aceiași declarație, a susținut că cea de-a doua persoană alerga de-a lungul căii ferate, în direcția în care alerga și soția victimei, respectiv spre P); c) a văzut când a apărut oat reia persoană, care i-a oprit pe cei doi să mai lovească victima, cu toții plecând apoi împreună; d) în zonă a mai văzut o femei care se afla la cca. 5-6 de locul unde victima era căzută, precum și o femeie cu părul, ce stătea lângă peretele clădirii -ului, femeie pe care a recunoscut-o în sala de judecată ca fiind numita.
Audiat în prima fază procesuală a apelului ( 52 - vol. 3) martorul a susținut că: a) a văzut "doi bărbați și o femeie care loveau o persoană căzută", dar "nu-și poate da seama" dacă și femeia lovea; b) către acel loc se mai îndreptau un și o femeie, probabil "inculpatul și prietena lui", ul cerând agresorilor să înceteze; c) în acest timp, partea civilă se afla la o distanță de cca. 20 de victimă, pe calea ferată, unde țipa, unul din cei ce agresaseră victima alergând apoi către aceasta.
După ce Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașia depus, la dosar, un proces-verbal (68) întocmit cu prilejul verificărilor efectuate la SC "" SA I din care rezultă că martorul nu a fost angajat al acestei societăți în luna martie 1998, împrejurare confirmată de această societate printr-o adresă cu nr. 4993/06.12.2003 (72), martorul a fost reaudiat în aceiași fază procesuală ( 85 - vol. 3), prilej cu care a revenit parțial și a declarat, printre altele, că: a) "nu am fost niciodată încadrat și nici nu a lucrat la SC ", ci, de fapt, prestam anumite tipuri de activități, ca ziler, la SC "" cu sediul în Târgu ", în sensul că încărca și descărca materiale de construcții și avea grijă de gospodăria patronului, neavând încheiat vreun contract de muncă sau de altă natură, în acest sens; b) pe 14.03.1998, la sediul societății au sosit două camioane încărcate cu materiale de construcții, una din mașină rămânând în curtea abatorului, iar alta în afară; de aceea el a rămas să asigure paza camioanelor peste noapte; c) în timp ce se afla în curtea abatorului a auzit, iar apoi a văzut cum un fugărea o femeie, iar un altul (însoțit de o femeie) lovea o persoană căzută; d) dinspre oraș "a văzut venind un alt care s-a alăturat celorlalți și și-a continuat drumul"; "din urma lor victima s-a ridicat, a mers câțiva metri ajutat de soție și a căzut din nou" (: or, cu siguranță victima nu s-a mai ridicat); la scurt timp a venit o ambulanță; e) el a perceput cele relatate de la cabina CFR și nu de la cabina amplasată la poarta abatorului, pe interior.
După reluarea urmăririi penale în cauză, martorul a fost confruntat cu mai multe persoane și a fost reaudiat, prilej cu care a arătat, printre altele ( 10 și urm. - vol. 7), că: a) în acea seară era de pază la depozitul de materiale a lui și dormea în cabina uneia din cele 2 mașini, fiind trezit din somn de un glas de femeie care striga "săriți, ne omoară"; b) a coborât din mașină și s-a deplasat înspre cabina barierei de cale ferată, de unde, la cca. 20, a văzut doi băieți cu hanorace, șepci, bocanci și o fată cum loveau toți trei o persoană căzută la pământ"; c) revine și precizează că nu a văzut-o și pe fată lovind, dar a văzut că aceasta avea un pantof cu în mână; d) la puțin timp, unul din cei doi băieți ce au lovit victima a fugit, pe lângă calea ferată, după femeia care țipa, dar nu a ajuns-o pentru că aceasta a intrat în curtea -ului, de unde a ieșit în drum după ce au plecat agresorii; e) la un moment dat, când victima nu mai era lovită de nimeni, a venit un băiat, care nu avea nimic pe cap, și care i-a întrebat pe agresori care a fost motivul conflictului; f) că martora - (cu care a fost confruntat ( 14) era "îmbrăcată într-o pereche de pantaloni, cu o geacă, iar în mână avea un pantof cu " (or, martora purta fustă!), iar băieții au lovit victima "în zona pieptului"; h) nu poate identifica nici unul dintre cei patru tineri și nu poate preciza dacă inculpatul cu care a fost confruntat este vreuna din personale pe care le-a văzut în acea seară pe stradă ( 16 - vol. 7).
la data de 18.07.2006 ( 102 și 118), declarația fiindu-i înregistrată audio-video, martorul a susținut că: el nu a văzut de fapt nimic, că nu știe unde a fost în acea noapte și că nu-și menține declarațiile anterioare, pe care le-a dat pe baza celor relatate lui de patronul său, și la sugestia acestuia, tocmai de aceea declarațiile sale fiind contradictorii pentru că "nu mai țineam minte exact ceea ce îmi spusese acesta de la un termen la altul". Cu prilejul unei noi confruntări cu martorii și -, precum și cu partea vătămată, Martorul ( 112) a făcut aceiași susținere, respectiv că el nu a văzut nimic, declarațiile sale având la bază susținerile numitului.
La solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, SC "-" SRL -Târgu, prin administratorul, a comunicat ( 204) că, în data de 14.03.1998, societatea nu s-a aprovizionat cu materiale de construcții și că numitul nu a fost angajat al societății și nici nu a executat vreodată, ocazional, paza pentru această societate ori la imobilul din-.
Mai mult, așa cum s-a arătat, în vederea verificării realității declarațiilor învinuitului cercetat pentru "mărturie mincinoasă", la data de 12.07.2006, s-a efectuat o cercetare la fața locului, în baza art. 129.C.P.P. în prezența acestuia, precum și a martorului, a părții vătămate, fiecare din cei indicând locul unde au văzut victima căzută, cât și locul unde se aflau fiecare dintre ei; s-a întocmit un proces-verbal în prezența unui martor asistent și s-au efectuat fotografii judiciare ( 185-191). Cu această ocazie, spre deosebire de martorul (gardianul care a ajuns la fața locului și a anunțat ambulanța) și partea civilă care au indicat că locul unde victima a căzut și a fost agresată a fost șosea, foarte aproape de barieră (indicațiile celor doi coincid), martorul a indicat că acel loc era undeva lângă un gard dincolo de șanțul betonat ce mărginea șoseaua. Or, nici un martor nu a susținut că victima ar fi căzut ori ar fi fost agresată în alt loc decât pe șosea.
de procurori ( 178-179-vol.7), în aceeași zi, după efectuarea cercetării la fața locului, în calitate de învinuit, și-a menținut, în principiu, toate declarațiile mincinoase anterioare, de această dată, făcând următoarele precizări: a) de lângă cantonul CFR a văzut cum o persoană se afla, la cca. 30-40 de cale ferată, căzută, pe aceiași parte cu cantonul și la cca. 3. de șosea, unde era lovită de 2 băieți; b) "nu mai era nimeni în apropiere"; c) ulterior a văzut venind dinspre oraș un și o femeie, care erau împreună și și-au continuat drumul pe șosea, întrebându-i pe agresori care a fost motivul care a generat conflictul; d) după aceea, cei trei bărbați și fata au plecat trecând bariera de cale ferată, ulterior văzând cum a ieșit din curtea -ului partea civilă; e) el nu a mai stat pentru că "a fost strigat de patronul său, care ieșise în drum și care l-a întrebat ce s-a întâmplat, el răspunzându-i că s-au bătut niște țigani"; f) "nu am memorie bună și nu-mi aduc aminte.".
, la data de 13.07.2007 ( 180-vol. 7), în aceeași calitate, și-a retras toate declarațiile anterioare, susținând că a mințit, că el nu a văzut nimic, dar a fost "sfătuit și învățat" de patronul său de atunci, să declare în acest fel.
Despre numitul, martorul (gardian public) a declarat ( 199- vol. 7 ) că acesta mai făcea uneori de pază, dar în acea seară el nu l-a văzut, dar poate spune despre el că "este consumator de băuturi alcoolice și bea aproape în fiecare zi". La rândul său, martorul (care era paznic la stația de reșapare) a declarat ( 220 - vol. 8) că "nu știe ca să fi fost paznic, în acea perioadă, la depozitul unde a fost vechiul abator".
În fața acestei instanțe, martorul a revenit iarăși asupra declarațiilor sale, susținând, printre altele, că: a) la data comiterii faptei, el era paznic la SC "", ce avea închiriat un spațiu pentru abator; b) la orele 22,00, a auzit strigăte pe stradă și a ieșit "din incinta societății", observând, de după cantonul CFR, unde "s-a ascuns", o încăierare în apropiere de calea ferată, la 20-30 unde doi bărbați (îmbrăcați cu hanorace, cu, precum și cu șepci și încălțați cu bocanci, având pantalonii băgați în bocanci), lângă care mai era o femeie, loveau o persoană căzută; c) "de fapt, doar unul o lovea"; d) între timp, dinspre oraș a mai venit un, cu capul descoperit și purtând o geacă de piele, ce nu a lovit victima; acest "seamănă cu inculpatul, prezent în sala de judecată"; e) persoanele respective au plecat apoi de acolo, unde a venit o femeie, care era soția victimei; f) a plecat și el "spre magazin", pentru că a strigat la el, șeful său, "; g) "femeia care a plecat cu băieții este și ea ținea în mână un pantof"; h) a mai văzut o femeie lângă peretele clădirii -ului pe care nu o cunoaște; j) victima "era căzută la câțiva metri de șinele de cale ferată, lângă semafor, spre orașul Târgu-"; k) pe femeia care fugea pe lângă șina de cale ferată a mai văzut-o "după ce a intrat în magazie pentru 5 minute", dar și după ce a ieșit afară "când a văzut-o lângă victimă"; l) femeia care-i însoțea pe agresori avea părul și "purta o căciuliță pe cap", dar nu a recunoscut-o; m) când a fost citat prima dată, i-a spus că au fost citați în legătură cu "ceea ce ți-am spus eu ție"; n) nu știe ce a văzut "când a ieșit la poartă, dar el era lângă acesta, uitându-se" spre locul unde avea loc conflictul; " m-a întrebat ce se întâmplă și eu i-am spus că doi bărbați au lovit pe un altul".
Analiza doar a acestei ultime declarații relevă multiplele contradicții și incoerența martorului, care oferă în 2007, detalii pe care nu le-a putut furniza în 2001: căciulița de pe capul fetei (martora nu purta așa ceva), pantalonii băgați în bocanci ), nefiind însă sigur dacă a văzut personal sau i-a spus "patronul". De asemenea, se observă că, de această dată, martorul indică un alt loc de muncă și precizează succesiv că a văzut conflictul ba din spatele cantonului CFR, ba că a mai reintrat și în magazie (sau magazin?), ba de la poartă, de lângă "patron".
Față de martor, procurorul de ședință, s-a sesiza din nou, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "mărturie mincinoasă". La Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, care a declanșat cercetări în acest sens, față de martor, acesta a revenit din nou, asupra declarațiilor sale, retractându-le și afirmând că nu a văzut ce s-a întâmplat, "fiind determinat de (!?!) și nevasta acestuia să declare aspecte nereale" ( 425 - vol. 8). În prealabil, el a dat o declarație olografă, în care a susținut că, de fapt, a văzut tot ce s-a întâmplat, că-și menține declarațiile anterioare, cu precizarea că nu l-a învățat să declare în nici un fel ( 423-424 - vol. 8).
Față de retratarea declarațiilor, tribunalul a dispus reaudierea martorului, care, a revenit iarăși asupra declarației de retractare și a susținut că: a) deși își recunoaște semnăturile de pe declarațiile date la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, el "nu-și amintește" să fi fost la această unitate de parchet (?!?); b) "el a văzut 2 bărbați și o femeie lovind un ".
Depozițiile martorului sunt totalmente contradictorii, vădit necredibile, nu se coroborează cu restul ansamblului probator, fiind infirmate de verificările efectuate și, de aceea, ele vor fi înlăturate.
- În ceea ce-l privește pe martorul și acesta a dat declarații contradictorii, oscilante și vădit neconforme cu adevărul, susținerile sale fiind categoric infirmate de restul mijloacelor probatorii administrate în cauză și chiar de declarația soției sale.
În prima sa declarație, martorul a susținut, la 15.02.2001 ( 94-vol. 2), că: a) într-o noapte a auzit câinii lătrând și țipete și a ieșit afară din casă, el locuind la cca. 30 de locul unde s-a comis fapta; b) a văzut victima căzută și cum era lovită cu piciorul de o fată și de un băiat, în timp ce un alt băiat alerga după soția victimei; c) la un moment dat, a apărut un al treilea băiat, îmbrăcat în negru și cu capul descoperit, care a intervenit și i-a despărțit, aceștia plecând împreună; d) a văzut în zonă, la o distanță de cca. 15, o femeie, care nu s-a apropiat; e) el a perceput conflictul de la cca. 30.
La data de 06.11.2001 ( 53 - vol. 3), cu prilejul audierii sale de către Curtea de APEL IAȘI, martorul a susținut că: a) pe data de 14 sau 15 martie 1998, după ora 12,00 auzit scandal și a ieșit în balcon, de unde la o distanță de cca. 30 a văzut o femeie care țipa și alergând, fiind urmărită de o persoană îmbrăcată în alb; b) la cca. 10 de acea femeie, un și o femeie loveau o altă persoană căzută; c) la un moment dat, dinspre oraș a venit o altă persoană, care i-a luat pe agresori de lângă victimă și au plecat împreună, vorbind, el auzindu-i spunând că incidentul s-a datorat de la o țigară; d) la locul unde era victima a văzut în total: 3 bărbați și o femeie, e) el a dat declarație "la cererea părinților inculpatului"; f) "nu pot să dau nici un nume căruia să-i fi relatat despre ceea ce am văzut".
Martora, soția martorului, audiată după decesul acestuia ( 201-202 -vol. 7) a declarat, printre altele, următoarele: a) știe că numitul " nu a lucrat niciodată pentru societatea fiului și a fostului său soț; b) ea, "întotdeauna a dormit cu soțul ei, în aceiași cameră la parterul locuinței"; c) "soțul meu nu mi-a povestit niciodată că ar fi văzut când a fost bătut la bariera din apropierea locuinței noastre".
Sunt vădite contradicțiile între depozițiile acestui martor, care vorbește de agresarea victimei de către o fată (deși restul ansamblului probator indică, fără echivoc, faptul că agresorul a fost un ) și care nu a fost văzut de nici un alt martor, la fața locului (cu excepția lui, care doar în anumite depoziții, arată că "patronul" fie a văzut și el, fie l-a întrebat ce s-a întâmplat). În plus, martorul susține că a văzut cele relatate fie de la balcon, fie că a ieșit din casă, în condițiile în care soția sa a declarat că dormeau la parter și că soțul ei nu i-a spus niciodată că ar vi perceput conflictul. De altfel, este puțin credibil ca în ipoteza în care, la miezul nopții, martorul s-ar fi trezit și ar fi ieșit să vadă ce s-a întâmplat să nu-i fi spus soției sale, mai ales că, a doua zi, întreaga comunitate locală vorbea (așa cum au arătat toți martorii) despre incidentul de lângă barieră și despre moartea victimei, despre care a susținut că era cunoscut prin aceea că, atunci când ajungea în stare de ebrietate, se deplasa pe stradă cântând.
- În ceea ce o privește pe partea vătămată (constituită parte civilă) aceasta a fost audiată în cauză, în total, de 10 ori, fiind confruntată în mod repetat (de 8 ori) atât cu inculpatul, cât și cu martorii,. Declarațiile sale sunt caracterizate prin poziția oscilantă, sunt inconstante și parțial diferite, sub cele mai multe aspecte ele necoroborându-se cu restul ansamblului probator. Se remarcă faptul că aceasta își aduce aminte în anii 2006-2007 detalii și amănunte pe care nu le-a putut indica în anii 1998-2000. Dacă în prima sa declarație, partea civilă a susținut că a văzut cum a fost lovit soțul ei de un tânăr, ulterior revine succesiv și arată: ba că nu a văzut nimic, ba că nu inculpatul i-a lovit soțul, ba că nu este sigură, ba că victima a fost lovită de o singură persoană, ba de doi băieți și chiar și de fată (care i-ar fi dat cu piciorul în zona organelor genitale" - 5 verso și 8- vol. 7), ba că rudele inculpatului i-au cerut să dea declarații într-un anume fel, ba că nu i-au cerut etc.
În prima sa declarație - care se presupune, de regulă, că reflectă cel mai fidel adevărul - partea civilă a susținut nereal că ea ar fi fost fugărită pe aceiași stradă principală, până la Stația de, pe o distanță de cca. 50 (or, toate mijloacele de probă, inclusiv declarațiile sale ulterioare, relevă că partea civilă a fugit la stânga printre liniile de cale ferată, a coborât într-un stufăriș, spre Centrul de Colectare a Laptelui și abia apoi a ajuns în stradă), că a văzut când soțul ei a fost lovit de un tânăr (în fapt ea nu a văzut) și că incidentul a avut loc puțin după orele 23,00 (în realitate incidentul a avut loc cel mai devreme în jurul orelor 01,00). De aceea, această primă declarație (ca și celelalte), va fi reținută de instanță doar parțial și anume doar cu privire la aspectele faptice necontestate și care se coroborează cu restul ansamblului probator.
Ulterior, în mai multe declarații (inclusiv atunci când depoziția sa a fost înregistrată audio-video), partea civilă a arătat că, de fapt, nu a văzut momentul când victima a fost lovită, după bariera de cale ferată și de către cine anume. Instanța reține că aceasta este versiunea reală și are în vedere în acest sens, atât toate declarațiile acesteia analizate în ansamblu, cât și declarațiile mai multor martori coroborate cu procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto anexă, din care rezultă că, partea civilă, nu avea cum să vadă în mod obiectiv și practic momentul lovirii soțului ei.
Astfel, probele administrate au evidențiat faptul că partea civilă a trecut prima linie de cale ferată, iar apoi a luat-o spre stânga, fugind pe terasamentul dintre cele două linii de cale ferată înspre direcția P, cu spatele spre bariera de cale ferată (după cum rezultă și din planșa foto, conform indicațiilor ei), iar, după aproximativ 20 metri, a traversat și cealaltă linie spre orașul Târgu, coborând în dreapta într-un stufăriș (evidențiat, de asemenea, la cercetarea de la fața locului) de lângă calea ferată. De aici a trecut un canal cu apă, iar apoi pe o poartă, a intrat în incinta punctului de colectare a laptelui a fostului "", amplasat în zonă, mai exact în curtea acestui punct de colectare a laptelui. Apoi, de aici a ieșit pe o altă poartă spre strada principală, unde a văzut că soțul ei era căzut, iar pe cei trei tineri și fata care-i însoțea aflându-se dincolo de calea ferată și fugind înspre satul -. Este evident deci că - dat fiind traseul urmat de partea civilă, faptul că era noapte și că pe cel puțin anumite porțiuni din acest traseu vizibilitatea către șoseaua principală era obstaculată de clădirea - ului și de gard - este foarte puțin probabil ca partea civilă să fi văzut momentul lovirii soțului ei în zona capului.
Dacă la aceste argumente se adaugă și multiplele inadvertențe din declarațiile părții civile (indicate mai sus), precum și faptul că era noapte, că partea vătămată are un nivel de instruire aproape inexistent, că - așa cum chiar ea a arătat - în acea seară consumase alcool (votcă), cât și faptul că familia inculpatului a încercat influențarea sa ( 32 - vol. 1), concluzia la care s-a ajuns mai sus (în sensul că nu a văzut efectiv momentul agresării soțului) este cu atât mai credibilă.
În acest ultim ciclu procesual ( 80-81), partea civilă a declarat, printre altele că: a) în acea seară, în timp ce se deplasa cu soțul ei, spre Târgu, la un bar, pentru a cumpăra țigări, înainte de a trece calea ferată, s-au întâlnit cu o fată și trei băieți; b) doi dintre cei trei băieți aveau hanorace cu, iar pe cap șepci de culoare albă (or, acestea erau de culoare închisă), fiind încălțați cu bocanci; c) cel de-al treilea băiat, mergea în urma celorlalți trei tineri, la cca. 10-15, nu avea nimic pe cap, fiind încălțat cu pantofi și îmbrăcat cu o geacă neagră; d) victima a cerut de la unul din cei doi băieți, ce mergeau mai în față, o țigară, iar tânărul care fuma i-a aruncat restul de țigară pe care o avea în mână; e) în momentul în care soțul ei s-a aplecat după țigară, același tânăr l-a lovit cu piciorul în zona feței, victima căzând, dar ridicându-se repede; f) și ea și victima au fugit înspre oraș, cei doi băieți și fata alergând după ei; g) cei doi tineri cu . i-au ajuns, au trântit victima jos și au lovit-o, repetat, cu picioarele, în cap și în zona organelor genitale (or, victima nu a fost lovită în această zonă); h) fata ce-i însoțea nu a lovit victima, dar îi instiga pe cei doi băieți să -i lovească soțul; i) tânărul cu capul gol, nu a lovit victima în nici un fel, ci, din contră, el a venit în apărarea sa, pentru că cei doi băieți cu șepci vroiau să o lovească și pe ea; j) ea a fugit "prin niște tufișuri și s-a ascuns"; din "tufișurile - care se aflau la cca. 20 - în care m-am ascuns am văzut cum cei doi tineri îl loveau pe soțul meu în cap"; k) "din tufișuri am fugit și m-am ascuns în curtea unui centru de colectare a laptelui"; de aici a ieșit în stradă și a început să țipe după ajutor; l) la fața locului a venit un gardian, care a anunțat ambulanța; s-a apropiat de soțul lovit și l-a luat în brațe; m) nu poate precizat dacă inculpatul, prezent în sala de judecată, este vreunul dintre cei 3 tineri pe care îi văzuse în acea seară; n) dintre cei trei băieți l-ar putea recunoaște doar pe cel care i-a dat țigara victimei, care este mai înalt decât inculpatul și are o un semn de tăietură la și care a fost prezent în instanță la termenul de judecată anterior (t - la acel termen fusese prezent martorul - 41 - ce nu a putut fi audiat din motive procedurale; or, toate probele relevă că cel ce i-a dat țigara victimei a fost fratele acestuia, - -!).
Chiar dacă declarațiile părții vătămate au evoluat în sensul susținerii apărărilor inculpatului, totuși două elemente sunt constante în toate declarațiile sale și anume: a) faptul că înainte de a trece calea ferată, ea și soțul ei s-au întâlnit efectiv cu patru tineri, din care o fată și trei băieți, aceștia fiind ulterior recunoscuți ca fiind frații și inculpatul; b) faptul că a fugit pe terasamentul căii ferate și s-a ascuns într-un stufăriș, de unde a intrat în curtea -ului (fostului Centru de Colectare a Laptelui), iar de aici a ieșit în drum (acest de-al doilea element lipsește ca atare decât în prima declarație). Partea vătămată nu a susținut nici un moment că inculpatul ar fi venit ulterior la locul faptei ori că nu i-a însoțit, dintr-un început, pe frații, la momentul întâlnirii, ci doar că era mai în urmă. Aceste două împrejurări sunt esențiale și ele dovedesc netemeinicia apărărilor inculpatului.
- Atât partea vătămată ( 32 - vol. 1,. 120 - vol. 7), cât și fiica acesteia, ( 195 - vol. 7), dar și martorii ( 67 verso - vol. 1,. 75 - vol. 2 și 355- vol. 8: "am auzit personal de la soția victimei că mama inculpatului i-ar fi propus să-i dea bani și alte produse pentru a-i salva fiul de la închisoare") și ( 87 - vol. 7) au făcut referiri repetate cu privire la faptul că familia inculpatului a încercat să o influențeze pe partea vătămată, căreia - dată fiind situația sa materială precară și numărul mare de copii - i-a trimis ori dat, în mai multe rânduri, alimente, partea civilă fiind văzută chiar "de mai multe ori la locuința familiei inculpatului, după arestarea acestuia" ( 87- vol. 7).
n ceea ce privește declarațiile martorilor menționați mai sus și a părții vătămate audiate în cauză, instanța constată că -așa cum s-a arătat -, pe parcursul procesului penal, în diferite faze (și chiar în aceiași fază procesuală) au suferit modificări mai mult sau mai puțin semnificative. Aceste modificări ale declarațiilor date de unii martori ori de partea civilă fie nu au fost explicate de aceștia în nici un mod, fie au fost justificate într-o manieră puerilă ce nu poate fi primită. Diferențele dintre declarațiile părții civile și a martorilor menționați (iar în unele situații chiar între depozițiile succesive ale acelorași persoane) au fost determinate, în cauză, de factorii sus-menționați, în special de influențarea lor de către familia inculpatului (în sensul că au dat declarații neadevărate, cu privire la aspecte faptice pe care nu le-au perceput). Tocmai de aceea s-a și impus prezentarea lor succintă.
La stabilirea valorii probatorii a declarațiilor martorilor instanța a ținut seama de toți acești factori. Se mai reține și că, în mod firesc, declarația unei persoane trebuie evaluată prin prisma modului și împrejurărilor (noapte sau zi, de aproape sau nu etc.) în care a perceput faptele, a raporturilor sale cu părțile, a vârstei, pregătirii și educației sale, a sursei din care provine "mărturia" (directă sau indirectă), cât și a momentului la care persoana a fost audiată. Astfel, este binecunoscut faptul că dacă o persoană este audiată la distanță mare în timp față de momentul la care a perceput o anume situație faptică amintirile sale nu mai sunt la fel de precise. Or, ceea ce caracterizează mărturiile persoanelor propuse de inculpat în apărare (și care vor fi înlăturate) este, în mod surprinzător, tocmai un proces invers, adică: în loc de o "diluare" a informațiilor se remarcă o " aducere aminte" cu privire la detalii minore, după ani de zile și în condițiile în care inițial aceste detalii nu putuseră să fie furnizate.
Pe de altă parte, tribunalul reține, că declarațiile unui martor ori părți nu au o valoare probatorie prestabilită, în sensul că nu există o ierarhizare între declarațiile unei persoane date în diferitele faze procesuale. . valoarea probatorie a unui mijloc de probă (inclusiv a declarațiilor unui martor sau părți - atunci când acestea prezintă modificări sau completări pe parcursul procesului penal) se stabilește prin coroborarea și cu restul ansamblului probator. Prin urmare, depoziția unui martor nu ar putea fi înlăturată pe considerentul că nu a fost dată întocmai și în fața instanței sau pentru că, sub anumite aspecte, conține modificări ori completări. Tocmai de aceea, pornind și de la aceste considerente, instanța a reținut
situația de fapt mai sus descrisă doar pe baza acelor declarații sau părți din declarații care se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză și care sunt credibile.
Se mai impune și precizarea faptului că o altă apărare constantă a inculpatului a avut ca premisă modul în care era el încălțat. Cu alte cuvinte, inculpatul, prin avocații săi, a insistat repetat cu privire la faptul că el era încălțat în acea seară cu pantofi cu subțire, în timp ce frații aveau bocanci (situație recunoscută, de altfel, de aceștia) și doar niște lovituri aplicate de picioare încălțate cu bocanci ar fi putut cauza victimei respectivele leziuni atât de grave. Această apărare este doar o simplă supoziție lipsită de orice fundament, fiind, în același timp, total irelevantă în cauză, precizările medicilor legiștii (menționate mai sus) fiind elocvente în acest sens, întrucât respectivele leziuni puteau fi produse, la fel de bine, atât de picioare încălțate cu pantofi, cât și de picioare încălțate cu, precum și de orice alte corpuri sau mijloace contondente.
În ceea ce-l privește pe martorul se constată faptul că în primele sale trei declarații din anii 1998-2000 ( 69-82- vol. 1) nu a susținut că ar fi plecat împreună cu inculpatul - spre casă, ci că mergea din urma grupului de patru tineri din care și inculpatul făcea parte. Abia în declarațiile ulterioare, martorul a arătat, în mod constant, că el și inculpatul s-au deplasat în aceiași direcție din urma martorilor, iar când s-a despărțit de inculpat i-a văzut mai în față, pe stradă, pe acești martori, care nu ajunseseră încă la bariera de cale ferată.
Martorii, și au dat declarații relativ constante. Martorul a arătat de pildă, că atunci când grupul tinerilor din care făcea parte și inculpatul a plecat, acesta nu a rămas mai în urmă.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță, a fost dovedită, pe deplin, cu mijloacele de probă analizate detaliat mai sus, respectiv: a) procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto anexă; b) raportul de constatare medico - legală (autopsia) al I, împreună cu avizul Comisiei de Avizare și Control din cadrul L I; c) declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor menționați mai-sus (mai puțin ale celor care au fost înlăturate), cu rezervele și precizările sus-arătate; d) procesele-verbale de confruntare; e) relațiile comunicate de unele societăți cu prilejul verificării locului de muncă a martorului, precum și celelalte înscrisuri depuse la dosar, inclusiv relațiile comunicate de Serviciul de Ambulanță I; f) raportul de expertiză psihiatrică a inculpatului; g) declarațiile inculpatului, cu rezervele arătate și doar parțial, în măsura în care se coroborează cu celelalte probe.
În drept,
Faptele inculpatului care, în noaptea de 14/15.03.1998, în jurul orelor 01,00-01,30, într-un loc public (respectiv pe șoseaua Târgu --, în apropierea unei treceri la nivel cu calea ferată), i-a aplicat victimei, multiple lovituri, cu picioarele, în special după ce aceasta căzuse pe șosea (tot ca urmare a agresării de către el), în zona capului, cauzându-i astfel leziuni cranio-cerebrale și faciale grave în urma cărora aceasta a decedat în dimineața aceleași zile de 15.03.2008, la orele 09,20, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "omor calificat" prev. și ped. de art. 174, art. 175 alin. 1 lit. "i" Cod penal.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei instanța, în baza art. 334 Cod pr. penală, va dispune schimbarea acesteia din infracțiunea de "omor deosebit de grav" prev. și ped. de art. 174, art. 175 alin. 1 lit. "i", art. 176 lit. "c" Cod penal în sensul anterior arătat, respectiv în infracțiunea de "omor calificat". Această schimbare de încadrare juridică a fost pusă în discuția contradictorie a părților și ea este pe deplin justificată întrucât anterior inculpatului nu mai săvârșise o infracțiunea de "omor" în formă consumată, ci doar o infracțiune de "tentativă la omor calificat". . dispozițiile legale de incriminare a unei infracțiuni trebuie interpretare în sens restrictiv și literal, întrucât legea penală este de strictă interpretare. Referindu-se la "o persoană care a mai săvârșit anterior un omor", agravanta de la art. 176 lit. "c" Cod penal se referă evident la o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor în formă consumată. Dacă legiuitorul ar fi dorit să aibă în vedere și situația celui care anterior a mai comis doar o "tentativă la omor" atunci ar fi utilizat sintagma "persoana care a mai săvârșit anterior o infracțiune de omor", care - date fiind dispozițiile art. 144 Cod penal - ar fi acoperit/inclus și această ipoteză.
Inculpatul a săvârșit fapta în condiții de pluralitate intermediară prevăzută de art. 40 Cod penal, respectiv în timpul liberării condiționate a executării pedepsei de 7(șapte) ani închisoare ce-i fusese aplicată anterior - pentru comiterea unor infracțiuni în timpul minorității - prin sentința penală nr. 51/23.03.1995 a Tribunalului Iași (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 811/03.04.1996 a Curții Supreme de Justiție). Inculpatul fusese liberat condiționat din executarea acestei pedepse la data de 12.11.1997, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 1016 zile.
Această stare de agravare facultativă nu mai poate fi însă reținută de către tribunal în sarcina inculpatului, întrucât s-ar încălca principiul neagravării situație în propria cale de atac. În concret, instanța este obligată, mai întâi, să țină cont de "principiul neagravării situației în propriul recurs" prevăzut de art. 3858Cod penal, care se extinde în orice ciclu procesual subsecvent a cărei declanșare a fost posibilă doar ca urmare a exercitării căii de atac a recursului exclusiv de către inculpat.
Prin urmare, având în vedere că instanța a fost investită cu rejudecarea cauzei, printr-un nou rechizitoriu, numai ca urmare a admiterii recursului declarat doar de către inculpatul -, inculpatului nu i se pot reține în sarcină stări legale de agravare facultativă a pedepsei (cum este pluralitatea intermediară), omise a fi reținute de instanțe, în primele cicluri procesuale.
Tot din acest considerent nu se va mai face nici aplicația dispozițiilor art. 61 Cod penal care obligă la revocarea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 1016 zile, ca urmare a liberării condiționate.
Evident că, în cauză, nu există probe certe că inculpatul ar fi acționat cu intenția directă de a ucide victima (respectiv nu există date că inculpatul ar fi prevăzut și urmărit expres să-i cauzeze decesul).
Însă, modalitatea în care s-a comis fapta imputată acestuia relevă, fără echivoc, că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă (conform art. 19 alin. 1 pct.1 lit. "b" Cod penal), adică a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit expres, a acceptat posibilitatea producerii lui. Cu alte cuvinte, alergând după victimă, lovind-o și determinând astfel căderea ei pe o suprafață (șosea), iar apoi aplicându-i lovituri repetate, multiple, cu piciorul în zona capului, a feței și a gâtului, acțiuni urmate de abandonarea victimei, inculpatul, chiar dacă nu a urmărit expres să-i cauzeze decesul acesteia, a prevăzut că există posibilitatea producerii morții și a acceptat acest lucru.
În cazul intenției indirecte, făptuitorul prevede rezultatul faptei sale (adică decesul victimei) și deși nu-l urmărește expres, acceptă posibilitatea producerii lui. Neputându-se proba obiectiv poziția psihică cu care a acționat inculpatul decât prin analiza coroborată a modalităților prin care acesta și-a exteriorizat comportamentul, cât și a unor împrejurări faptice se impune evidențierea acestora.
Astfel, analiza coroborată a următoarelor împrejurări concrete relevă că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, respectiv a prevăzut și a acceptat posibilitatea producerii decesului victimei ca urmare a acțiunii sale: a) mijloacele folosite (lovire repetată, cu piciorul încălțat, în zona capului, facială și a cervicală, inclusiv de sus în jos); b) regiunea corpului vizată (cea a capului - una vitală); c) intensitatea, profunzimea și numărul loviturilor; d) urmările efectiv produse (foarte grave: a se vedea concluziile raportului medico-legal, ce atestă inclusiv o ruptură a osului hioid); e) modul de aplicare a loviturilor: inclusiv de sus în jos; g) atitudinea ulterioară a inculpatului care a fugit de la fața locului.
Față de situația de fapt și de drept reținută, instanța va dispune condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare, instanța va ține cont de dispozițiile art. 72 Cod penal. Astfel, se va ține cont, pe de o parte, de dispozițiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială (respectiv de la 15 ani la 25 de ani de închisoare și interzicerea unor drepturi), de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de faptul că inculpatul era sub influența alcoolului (la fel ca și victima, de altfel), de împrejurările ce au generat conflictul, de mijloacele folosite, de urmările grave și ireversibile produse, precum și de gradul de pericol social concret al faptei. Pe de altă parte, se va ține seama de: poziția procesuală necorespunzătoare adoptată de inculpat, care nu a recunoscut nici un moment comiterea faptei și care a dat dovadă de lipsă de empatie față de victimă, de faptul că a încercat să transfere orice responsabilitate în sarcina unor alte persoane, de faptul că inculpatul s-a sustras cca. 2 ani urmăririi penale, iar ulterior, prin intermediul familiei, a încercat (și inițial și reușit) să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea mai multor martori (ce au fost determinați să dea mărturii mincinoase), cât și a părții civile. De asemenea, se va ține seama și de persoana inculpatului care: este cunoscut cu antecedente penale, anterior fiind condamnat definitiv, inclusiv pentru comiterea unei "tentative de omor"; de faptul că după ce a fost pus în libertate de a mai comis o nouă infracțiune cu violență; de faptul că este o persoană tânără, necăsătorită și fără copii.
În funcție de toate aceste criterii, instanța îi va aplica inculpatului o pedeapsă principală cu închisoarea, pe care, văzând și art. 3858.C.P.P. (cum s-a arătat mai sus) o va orienta peste minimul special prevăzut de lege, înspre mediu, mai exact în același cuantum anterior de instanțe.
Pe lângă pedeapsa principală a închisorii, în baza art. 65 alin. 2 Cod penal, instanța îi va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a", "b" Cod penal pe o durată de 5 (cinci) ani, ce va fi executată în condițiile art. 66 Cod penal.
Se va constata apoi că infracțiunea de "omor calificat", dedusă judecății, a fost comisă în condiții de concurs real, prevăzut de art. 33 lit. "a" Cod penal, cu infracțiunea de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. 1 lit. "b" Cod penal (comisă la data de 02/03.04.2004) pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare prin sentința penală nr. 797/02.11.2004 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 07/06.01.2005 a Curții de APEL IAȘI.
În baza art. 33 lit. "a" raportat la art. 34 lit. "b" și art. 35 alin. 1 Cod penal, instanța va dispune contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, inculpatul urmând să aibă de executat pedeapsa rezultantă principală de 18 (optsprezece) ani închisoare, la care se va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal pe o durată de 5(cinci) ani.
Se va dispune ca pedeapsa principală rezultantă a închisorii astfel aplicată să fie executată de inculpat în regim de detenție, aplicându-i-se acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a", "b" și "e" Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
La stabilirea conținutului pedepsei accesorii, instanța a ținut cont, conform art. 71 alin. 3 Cod penal, atunci când a dispus și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "e" Cod penal, de faptul că natura infracțiunii săvârșite și modalitatea de comitere a acesteia nu pot fi compatibile cu dreptul de a fi tutore sau curator pe perioada executării pedepsei principale (ori până la considerarea ca executată a acestei pedepse). Instanța nu va dispune însă și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. "c" Cod penal întrucât inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa fără a se folosi de o anumită funcție, de o anumită profesie ori de o anume activitate. De asemenea, nefiind părinte, văzând și infracțiunea comisă, instanța nu va dispune nici interzicerea drepturilor părintești prevăzute de art. 64 lit. "d" Cod penal.
În baza art. 36 alin. 1 și 88 alin. 1 Cod penal se va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 14.02.2000 la 19.12.2003, precum și perioada deja executată de la 03.04.2004 și până la 24.04.2007.
- În ceea ce privește latura civilă a cauzei, constatând că pretențiile Serviciului de Ambulanță al Județului I sunt întru-totul întemeiate și dovedite cu mijloace de probă mai sus enunțate (în special: înscrisurile emanând de la aceasta și actele medico - legale), tribunalul, în baza art. 14 și art. 346 Cod pr. pen. raportat la art. 313 alin. 1 din "Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății", modificată și completată prin nr.OUG 72/2006, îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 125, 40 lei noi (1.254.000 lei vechi) către aceasta cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul victimei cu ambulanța, la spital.
Se va constata că Spitalul Clinic nr. 3 I (unde a fost internată victima până la momentul decesului) nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
- De asemenea, în cauză s-a constituit parte civilă și partea civilă, atât în nume propriu, cât și în numele părților civile minore și.
Astfel, partea civilă a cerut, în primul ciclu procesual, suma 15.000.000 lei vechi reprezentând cheltuieli de înmormântare, solicitând totodată, în numele celor doi minori, și o prestație periodică pentru aceștia. În cauză, la solicitarea părții civile, pentru dovedirea acestor pretenții, au fost audiați martorii și, zis "".
Martorul a declarat ( 83 - vol. 4) că nu știe ce cheltuieli exacte a făcut partea civilă la înmormântare, însă a fost de față când aceasta s-a împrumutat, în acest scop, de la numita cu suma de 7.000.000 lei vechi. În plus, mai știe că aceasta s-a mai împrumutat și de la alte persoane, de bani, pentru a-i folosi la înmormântarea victimei.
Susțineri similare a făcut și martorul, zis "" ( 150 - vol. 4). Și el a vorbit de împrumutarea unor sume de bani similare și de faptul că partea civilă a respectat tradiția, făcându-i toate pomenirile soțului decedat.
În această nouă fază procesuală, partea civilă a solicitat daune în cuantum de 150.000.000 lei vechi, fără a face precizări suplimentare.
Se impune precizarea prealabilă că și în ceea ce privește soluționarea acțiunii civile operează același principiu, menționat mai sus, prevăzut de art. 3858.C.P.P. al neagravării situației inculpatului în propria cale de atac. Prin urmare, instanța nu va putea acorda despăgubiri într-un cuantum mai mare decât cel stabilit de Tribunalul Iași cu prilejul ultimei soluționării cauzei pe fond (respectiv cele stabilite prin sentința penală nr. 287/27.03.2003).
În ceea ce privește prejudiciul material cauzat părții civile, se reține că, în speță, s-a probat cu certitudine, prin declarațiile celor doi martori, că s-au efectuat cheltuieli cu înmormântarea victimei, partea civilă împrumutându-se în acest sens de la mai multe persoane. Partea civilă a solicitat inițial cu acest titlu doar suma de 15.000.000 lei vechi (respectiv 1.500 lei noi). Tribunalul, statuând în echitate, apreciază că această sumă este întru-totul justificată, fiind cert că s-au efectuat cheltuieli cu înmormântarea victimei. Se apreciază că suma solicitată în acest sens este, astăzi, chiar modică raportat la cheltuielile pe care le presupune, în mod obișnuit, o ceremonie funerară. De aceea, tribunalul, în baza art. 14 și art. 346 Cod pr. pen. raportat la art. 998 Cod civil, va obliga inculpatul să-i plătească părți civile suma de 1.500 lei noi (15.000.000 lei vechi) cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a inculpatului la plata unei prestații periodice în favoarea părților civile minore și, instanța apreciază că și aceasta este întemeiată. Astfel, s-a probat cu înscrisuri și nu numai, că părțile civile minore sunt copii victimei și că anterior acestea se aflau în întreținerea, creșterea și educarea victimei și, evident, a soției acesteia.
Cu alte cuvinte, anterior decesului victimei, cei doi minori aveau un drept legal la întreținere de la victimă care, potrivit art. 86 și urm. fam. avea față de aceștia o obligație legală de întreținere până la majoratul lor, și, mai mult, aceștia au beneficiat, în fapt, efectiv și cu caracter de stabilitate de întreținere din partea lui, cu care locuiau împreună, împrejurare care justifică presupunerea legitimă că această întreținere ar fi fost prestată și în viitor.
Prin urmare, prin fapta inculpatului, celor doi minori (la date faptei) și li s-a cauzat un prejudiciu material localizat în aceea că au fost lipsiți de întreținerea prestată de victimă în folosul lor, în condițiile arătate. Ca atare, aceștia sunt îndreptățiți la repararea acestui prejudiciu.
Trebuie precizat că temeiul angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului îl reprezintă dispozițiile art. 998 cod civil. În consecință se impune repararea prejudiciului cauzat celor doi minori, ca urmare a faptului că au fost lipsiți de dreptul menționat, prin obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere lunare către aceștia care să compenseze această lipsă.
Cum victima nu realiza - la momentul decesului - venituri salariale ar trebui să se aibă în vedere, la stabilirea cuantumului acestei pensii, salariul minim pe economie (prezumat a putea fi obținut de orice persoană sănătoasă și capabilă de muncă, cum era victima), precum și dispozițiile art. 94 din Codul familiei referitoare la cuantumul obligației legale datorată de părinte față de doi copii. Având în vedere că, în prezent, salariul minim net pe economie este de cca. 440 de lei noi, instanța ar trebui să-l oblige pe inculpat să le plătească celor doi minori, împreună, 1/3 din această sumă (conform art. 94 din Codul familiei), respectiv suma de cca. 146 lei noi lunar cu titlu de despăgubiri materiale începând cu data comiterii faptei (14/15.03.1998) și până la majoratul acestora.
Dar cum instanța este ținută să respecte - așa cum s-a arătat anterior - principiul prevăzut de art. 3858.C.P.P. inculpatul nu poate fi obligat decât la plata sumelor stabilite cu aceste titlu anterior prin sentința penală nr. 287/27.03.2003 a Tribunalului Iași. Prin această sentință s-a avut în vedere, ca reper, un alt cuantum al salariului minim net pe economie, mai mic, stabilindu-se mai exact o sumă de 100 lei noi/lunar pentru ambii minori. Dar această sumă este mai mică decât cea arătată mai sus. De aceea, instanța o va avea în vedere pe aceasta.
Raportat la aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 14 și 346 și art. 17 alin.3 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, va obliga inculpatul să le plătească părților civile și, prin reprezentantul lor legal, suma de 2280 lei noi (22.800.000 lei vechi), respectiv câte 1140 lei noi (11.400.000 lei vechi) fiecăruia, reprezentând prestație periodică pentru perioada cuprinsă între 14.03.1998 - 27.03.2003, precum și suma de 50 lei noi (500.000 lei vechi) lunar pentru fiecare minor până la majoratul acestora, începând cu data de 27.03.2003, cu același titlu.
În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța constată că nici în primul ciclu procesual și nici în acesta nu s-au solicitat expres daune morale și, prin urmare, văzând și principiul prevăzut de art. 3858.C.P.P. ele nu ar putea fi acordate, în ceea ce le privește pe părțile civile minore, nici măcar din oficiu, deși este cert că cestor minori le-a fost afectat, în mod esențial și ireversibil, climatul socio-familial în care conviețuiau, prin decesul tatălui lor.
În baza art. 191 alin. 1 va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În termen legal, sentința astfel pronunțată a fost apelată de inculpatul care a solicitat achitarea conform dispozițiilor art.11 pct.2 lit. "b" raportat la art.10 lit. "c" Cod procedură penală.
S-a arătat că probatoriul administrat în cauză a fost greșit apreciat întrucât din declarațiile martorilor rezultă cu certitudine faptul că acesta nu este autorul faptei.
În cauză nu există martori direcți, martori oculari în afara martorilor care erau interesați în condamnarea inculpatului.
martori se impunea a fi ascultați prin comisie rogatorie în Italia, aspect reiterat și la judecarea apelului.
Instanța a încălcat principiul rolului activ și al aflării adevărului hotărând o condamnare în lipsa unui probatoriu concludent cauzei.
Examinând sentința apelată, atât sub aspectul motivelor de apel invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept Curtea constată că apelul declarat în cauză este nefondat.
Prin sentința în discuție, soluția adoptată de instanța fondului a fost cea de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat" prevăzută de art.174, 175 lit. "i" Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de "omor deosebit de grav" prevăzută de art.174, 175 lit. "i", art.176 lit. "c" Cod penal.
Potrivit art.345 alin.2 Cod procedură penală soluția condamnării poate fi dispusă atunci când pe baza probelor administrate în cauză s-a dovedit că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat.
Potrivit art.62 Cod procedură penală, instanța este obligată a lămuri cauza sub toate aspectele pe bază de probe iar aceste probe au fost apreciate conform art.63 Cod procedură penală.
Din examinarea cuprinsului sentinței pronunțate se constată că instanța fondului a respectat aceste prevederi și a procedat la evaluarea temeinică și în detaliu a tuturor mijloacelor de probă ce au fost administrate în faza de urmărire, de judecată în primă instanță cât și într-o primă judecată în calea de atac a apelului.
Ca situație de fapt se reține că, în noaptea de 14/15 martie 1998 inculpatul - împreună cu martorii, - - și -, în jurul orelor 100au plecat din barul "" din Tg. spre localitatea -.
a au mers împreună și după ce au trecut bariera CFR s-au întâlnit cu victima care era însoțit de.
a din urmă se deplasau spre piața din Tg. cu intenția de a cumpăra țigări.
Inculpatul era însoțit de martorul iar în fața acestora se afla - și.
Victima a solicitat o țigară de la care fuma.
Acesta i-a răspuns că nu are, dar a mai tras un fum din țigară după care a aruncat-o spre victimă.
Aceasta din urmă a reproșat faptul că i se dă "un chiștoc", s-a aplecat, moment în care i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona pieptului, în urma căreia victima a căzut jos dar s-a ridicat și a continuat deplasarea spre oraș proferând înjurături.
Într-o atare situație inculpatul a început să alerge spre victimă și soția acestuia.
a luat-o spre stânga pe terasamentul căii ferate în direcția P, după care a coborât în dreapta într-un stufăriș și ulterior pe o poartă în incinta punctului de colectare a laptelui.
Inculpatul - a ajuns victima după ce a trecut de calea ferată și i-a aplicat lovituri cu pumnii în urma cărora aceasta a căzut.
Inculpatul a continuat să-i aplice lovituri puternice cu picioarele în special peste cap, față și gât.
În acest timp, - și se uitau de la aproximativ 15- 20 metri.
a strigat la inculpat să lase în victima și să meargă acasă.
s-a deplasat spre locul conflictului, moment în care inculpatul a încetat să o mai lovească și au plecat spre localitatea - ajungând din urmă pe - și.
Martora a traversat curtea punctului de colectare, a ieșit în stradă îndreptându-se spre barieră întrucât văzuse că soțul era căzut.
În deplasare a văzut când grupul din care făcea parte inculpatul mergeau spre -.
Ajunsă la locul unde se afla victima a început să țipe și a fugit până la un atelier de reeșapare unde a solicitat sprijinul paznicului.
Întrucât nu exista un telefon martora a mers la barul "" și i-a spus gardianului care era de serviciu în zonă să anunțe ambulanța.
A sosit serviciul de asistență medicală și a transportat victima la Spitalul nr.3 I, unde aceasta a decedat.
În ceea ce privește ascultarea martorilor și se constată că aceștia au fost audiați în faza urmăririi penale (33-40 și 42-52 și 55), în fața instanței (dosar nr.8591/2000) - filele 73 și 74; în fața Curții de Apel (dosar nr.3001/2001) - filele 41 și 42.
În rejudecare la tribunal (dosar nr.4348/2002) martorii au fost din nou ascultați (140 și 173), cât și în reluarea procedurii în faza anchetei la procuror (12, 13 pen. - vol.7 și 17-18).
În rejudecare la tribunal cât și în actuala fază a apelului acești martori nu au putut fi audiați întrucât se află în afara teritoriului țării - în Italia -, iar comisia rogatorie solicitată nu poate fi dispusă nefiind cunoscut locul de domiciliu sau reședință.
Prin urmare situația de fapt corect reținută de către instanța fondului și vinovăția inculpatului a fost dovedită prin procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto anexă; raportul de constatare medico-legală a autopsiei și avizul Comisiei de Avizare și Control din cadrul I, declarațiile părții civile și ale martorilor cât și procesele-verbale de confruntare.
Verificând și din oficiu conținutul hotărârii, nu se constată nici existența altor temeiuri care să conducă la desființarea sentinței.
Astfel instanța a procedat la schimbarea încadrării juridice conform dispozițiilor art.334 Cod procedură penală într-o infracțiune de omor calificat și a motivat corespunzător incidența acestor dispoziții incriminatoare.
Pedeapsa stabilită este just și corect individualizată în raport cu dispozițiile art.72 Cod penal, având relevanță existența antecedentelor penale cât și pedeapsa definitivă stabilită prin sentința penală nr.797/2.XI.2004 care se află în concurență - art.33 lit. "a" Cod penal - cu fapta dedusă judecății.
A fost soluționată și acțiunea civilă alăturată celei penale prin stabilirea justă a despăgubirilor materiale către partea civilă și prestația periodică în favoarea minorilor aflați în întreținerea victimei, iar inculpatul nu a formulat critici sub acest aspect.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art.379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, apelul declarat în cauză de inculpatul se va respinge ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.65/1 februarie 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
22.XII.2008.-
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu
